Law No. LP62/2025 “On horticulture”

Republica Moldova PARLAMENTUL LEGE Nr. LP62/2025 din 27.03.2025 horticulturii Publicat : 22.04.2025 în MONITORUL OFICIAL Nr. 193-194 art. 225 Data intrării în vigoare Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Scopul și domeniul de aplicare (1) Prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru reglementarea sectorului horticol prin adoptarea unor norme specifice înființării plantațiilor horticole, producerii, procesării și plasării pe piață a produselor horticole. (2) Scopul prezentei legi este asigurarea unui cadru normativ favorabil pentru creșterea producției și productivității culturilor horticole în vederea susținerii și stimulării obținerii unor produse horticole de înaltă calitate, cu utilizarea resurselor disponibile și în condiții sustenabile. Articolul 2. Obiectivele generale ale legii (1) Prezenta lege are următoarele obiective generale: a) sporirea productivității sectorului horticol prin stimularea și promovarea utilizării tehnologiilor avansate, diversificarea culturilor și efectuarea investițiilor în infrastructură; b) consolidarea capacităților sectorului horticol de a produce produse sigure și inofensive. (2) În sensul prezentei legi, sectorul horticol include subsectoarele pomicol, nucifer, al arbuștilor fructiferi și căpșunului, legumicol, al ciupercilor, al plantelor aromatice, medicinale și condimentare. (3) Prezenta lege nu se aplică: a) activităților de cultivare a plantelor ce conțin substanțe stupefiante sau psihotrope; b) producerii și consumului de substanțe, preparate și medicamente din plante. Articolul 3. Principii generale Dezvoltarea sectorului horticol se bazează pe următoarele principii generale: a) asigurarea securității alimentare – dezvoltarea sectorului horticol urmărește asigurarea suficientă cu produse alimentare prin creșterea ofertei interne și substituirea importurilor; b) respectarea standardelor de calitate și siguranță alimentară – produsele horticole respectă cerințele de calitate și inofensivitate stabilite pentru acestea; c) diversificarea și adaptarea la cerințele piețelor externe – produsele horticole sunt capabile să răspundă cerințelor specifice ale piețelor externe, inclusiv preferințelor privind sortimentul, ambalajul și etichetarea; d) durabilitate și eficiență – dezvoltarea sectorului horticol se bazează pe practici agricole durabile, centrate pe protecția resurselor naturale și utilizarea eficientă a acestora; e) orientare spre consumator – dezvoltarea sectorului horticol se realizează ținând cont de preferințele și cerințele consumatorilor, oferind acestora produse de calitate și sigure; f) prevenirea și combaterea risipei alimentare – sectorul horticol se dezvoltă în modul în care contribuie la reducerea risipei alimentare prin gestionarea eficientă a producției și distribuției de produse horticole. Articolul 4. Noțiuni În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică: 1. activitate agricolă – activitate cu sensul definit prin Legea nr. 71/2023 cu privire la subvenționarea în agricultură și mediul rural; 2. areal horticol – zone geografice destinate culturilor horticole, constituind categorii distincte ale fondului funciar; 3. culturi nucifere – culturi ce includ următoarele specii nucifere: nuc comun, nuc negru, migdal, alun (de pădure), castan comestibil și pecan; 4. horticultură – ramură a sectorului vegetal, care cuprinde subramurile pomicolă, nuciferă, a arbuștilor fructiferi și căpșunului, legumicolă, a ciupercilor, a plantelor aromatice, medicinale și condimentare; 5. plante aromatice, medicinale și condimentare – specii vegetale, cultivate sau spontane, care, prin compoziția lor chimică, au proprietăți fitoterapeutice și aromatice și care se utilizează, integral sau parțial, proaspete ori uscate, pentru fabricarea produselor finite, în scopuri preventive, curative, de reabilitare, alimentare, pentru aromatizare sau în parfumerie; 6. sistem de cultură – ansamblu de metode, tehnologii și principii de organizare a terenului utilizate pentru cultivarea plantelor agricole, inclusiv a plantațiilor horticole, determinat de condițiile pedoclimatice, economice și tehnologice specifice unei regiuni; 7. zonare a culturilor horticole – delimitare și repartizare teritorială a speciilor, soiurilor, hibrizilor și combinațiilor soi–portaltoi, în funcție de factorii climatici, economici, sociali și de protecție a mediului, astfel încât să fie asigurate condițiile optime pentru evidențierea potențialului natural de producție al culturilor horticole. Capitolul II CADRUL INSTITUȚIONAL ÎN SECTORUL HORTICOL Articolul 5. Elaborarea și promovarea politicii de stat în sectorul horticol (1) Politica de stat în sectorul horticol este elaborată și promovată de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. (2) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare are următoarele atribuții: a) elaborează politicile în sectorul horticol și actele normative necesare reglementării sectorului respectiv; b) înaintează propuneri de politici publice pentru dezvoltarea sectorului horticol și proiecte de acte normative necesare reglementării sectorului respectiv; c) elaborează programe de finanțare a politicilor sectoriale; d) elaborează măsuri și mecanisme de subvenționare; e) creează condiții de integrare a produselor horticole în întregul lanț valoric și de creștere a valorii acestora; f) organizează și coordonează activitățile necesare pentru facilitarea accesului fermierilor la inputuri agricole de calitate și pentru dezvoltarea infrastructurii de producere a produselor horticole; g) creează condiții pentru îmbunătățirea accesului produselor horticole autohtone la piața internă și la cea de export; h) creează condiții pentru racordarea sistemului de cercetare, educație, consiliere în agricultură și extensiune rurală la prioritățile sectorului horticol; i) promovează și susține practica de asociere a producătorilor din sector; j) promovează și susține bunele practici agricole autohtone. Articolul 6. Implementarea politicii de stat în sectorul horticol (1) Implementarea politicii de stat în sectorul horticol este asigurată de Oficiul Horticol, în care Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare exercită funcția de fondator. (2) Oficiul Horticol este o instituție publică cu personalitate juridică, ale cărei statut, structură și efectiv-limită sunt aprobate de Guvern. (3) Oficiul Horticol are următoarele atribuții de bază: a) promovează produsele horticole pe piața internă și pe cea de export; b) efectuează analize sectoriale, cercetări de marketing și elaborează argumentări economice privind necesitățile de dezvoltare a sectorului horticol; c) evaluează și monitorizează potențialul de producere, inclusiv în ceea ce privește înființarea și defrișarea plantațiilor de culturi horticole; d) contribuie la promovarea și implementarea inovațiilor și tehnologiilor moderne în sectorul horticol; e) atrage și implementează proiecte și programe finanțate cu suportul partenerilor de dezvoltare, orientate spre promovarea produselor horticole; f) ține registrul horticol, în modul stabilit de Guvern; g) ține evidența contribuțiilor obligatorii efectuate de producătorii și exportatorii de produse horticole. Articolul 7. Organele de conducere ale Oficiului Horticol (1) Conducerea Oficiului Horticol este realizată de către Consiliul de coordonare și de către director. (2) Consiliul de coordonare este organul colegial superior de supraveghere a procesului decizional și de conducere al Oficiului Horticol, care monitorizează activitatea acestuia, aprobă planul de activitate, bugetul anual, raportul anual de activitate și dările de seamă ale Oficiului Horticol. (3) Atribuțiile Consiliului de coordonare, componența acestuia, modul de desemnare a membrilor, procedura și modalitatea de adoptare a deciziilor, precum și condițiile de încetare a împuternicirilor Consiliului și ale membrilor acestuia se stabilesc în statutul Oficiului Horticol, care se aprobă de Guvern. (4) Directorul realizează conducerea activității executive a Oficiului Horticol, sub supravegherea Consiliului de coordonare, și reprezintă Oficiul Horticol în relațiile cu autoritățile publice, cu organizațiile, instituțiile, precum și cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate. (5) Modalitatea de numire, de eliberare sau destituire din funcție a directorului, precum și durata mandatului și atribuțiile acestuia se stabilesc în statutul Oficiului Horticol. Articolul 8. Finanțarea Oficiului Horticol (1) Bugetul Oficiului Horticol se stabilește anual prin legea bugetului de stat, în conformitate cu prevederile Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014. (2) Sursele de finanțare ale Oficiului Horticol sunt următoarele: a) contribuțiile obligatorii ale producătorilor și exportatorilor de produse horticole, aprobate anual prin legea bugetului de stat; b) alocațiile de la bugetul de stat în cuantumul stabilit prin legea bugetului de stat anuală, egal cu suma contribuțiilor efectuate de subiecții specificați la lit. a) pentru ultimul an bugetar încheiat, care însă nu pot depăși 5% din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural; c) veniturile obținute din prestarea de servicii de către Oficiul Horticol; d) granturile sau proiectele finanțate din surse de asistență internă și externă; e) alte surse ce nu contravin legislației. (3) Mărimea plății pentru serviciile prestate de Oficiul Horticol și modul de prestare a acestor servicii se aprobă de Guvern. (4) Subiecții specificați la alin. (2) lit. a) calculează de sine stătător sumele contribuțiilor obligatorii și prezintă Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă privind calculul contribuțiilor conform unui formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. Declararea și achitarea contribuțiilor obligatorii se efectuează până în data de 25 a lunii următoare trimestrului de raportare. Serviciul Fiscal de Stat ține evidența contribuțiilor conform art. 190 alin. (4) din Codul fiscal nr. 1163/1997. (5) Suma contribuțiilor plătite se include în componența cheltuielilor care vor fi deduse. (6) Pentru sumele contribuțiilor obligatorii neachitate în conformitate cu alin. (4) se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului de plată prevăzut la alineatul indicat. (7) Serviciul Fiscal de Stat va aplica măsurile de asigurare și de executare silită a datoriilor și penalităților calculate ale plătitorilor de contribuții obligatorii prevăzuți la alin. (2) lit. a) similare celor prevăzute în titlul V al Codului fiscal nr. 1163/1997. (8) Gestionarea colectării contribuțiilor de la plătitori, evidența contribuțiilor, calculele penalităților, precum și urmărirea datoriilor se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în mod similar celui stabilit conform legislației fiscale pentru administrarea impozitelor și taxelor. (9) În cazul admiterii restanțelor la achitarea contribuțiilor obligatorii, termenul de plată a acestora poate fi modificat în conformitate cu prevederile Codului fiscal. (10) Contribuțiile obligatorii și alocațiile de la bugetul de stat, în cuantumurile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), se transferă la contul trezorerial al Oficiului Horticol. (11) Veniturile acumulate sunt utilizate în strictă conformitate cu bugetul anual al Oficiului Horticol, aprobat de Consiliul de coordonare, și pot fi direcționate spre: a) promovarea produselor horticole pe piața internă și pe cea de export; b) elaborarea analizelor și cercetărilor sectoriale și de piață; c) implementarea programelor și proiectelor de dezvoltare a sectorului horticol, inclusiv de asistență tehnică, realizate în parteneriate cu sectorul privat, cu mediul asociativ și cu mediul de cercetare și de educație; d) elaborarea și implementarea programelor de asigurare a calității produselor horticole; e) acordarea de suport și consultanță privind tendințele de dezvoltare a sectorului horticol; f) salarizarea personalului și acoperirea cheltuielilor aferente activităților curente ale Oficiului Horticol; g) ținerea registrului horticol; h) alte activități ce nu contravin legislației. (12) Excedentele financiare neutilizate de Oficiul Horticol pe parcursul anului se transferă în contul anului următor în scopul realizării sarcinilor Oficiului Horticol, în modul stabilit de Consiliul coordonator. (13) Principiile de formare și gestionare a bugetului Oficiului Horticol sunt stabilite în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern. Articolul 9. Supravegherea și controlul de stat în sectorul horticol (1) Supravegherea și controlul de stat privind producerea, procesarea, plasarea pe piață, păstrarea și/sau depozitarea, inclusiv privind transportarea produselor horticole, sunt asigurate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – Agenție). (2) Agenția, în conformitate cu domeniile sale de activitate: a) implementează politicile sectoriale privind siguranța, inofensivitatea și conformitatea produselor horticole; b) efectuează controlul agenților economici privind respectarea prevederilor legale la producerea, păstrarea și/sau comercializarea produselor horticole; c) participă, în comun cu alte organe abilitate, la acțiunile inițiate de acestea în conformitate cu legea, inclusiv la controlul calității produselor horticole din rețeaua de comerț cu amănuntul și din sectorul de alimentație publică. (3) Agenția este responsabilă de: a) elaborarea, modificarea și publicarea anuală a Catalogului soiurilor de plante, care cuprinde soiurile admise pentru producere și comercializare în Republica Moldova; b) ținerea Catalogului soiurilor de plante. Articolul 10. Competențele altor autorități ale administrației publice centrale (1) Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură este autoritatea responsabilă de implementarea politicii de subvenționare și de intervenție a statului în sectorul horticol în condițiile Legii nr. 71/2023 cu privire la subvenționarea în agricultură și mediul rural. (2) Institutul Național de Cercetări Aplicative în Agricultură și Medicină Veterinară este responsabil de asigurarea: a) examinării soiurilor de plante pentru care se solicită admiterea în Catalogul soiurilor de plante; b) testării soiurilor noi de plante în vederea înregistrării acestora în Catalogul soiurilor de plante. (3) Centrul de Consiliere Agricolă și Rurală este responsabil de asigurarea dezvoltării unor servicii de consiliere în agricultură și extensiune rurală orientate spre nevoile fermierilor, care să faciliteze accesul acestora la informații tehnico-economice, financiare și manageriale, precum și la programe de formare profesională și dezvoltare rurală, în modul stabilit de Guvern. Articolul 11. Asociațiile de producători agricoli din sectorul horticol Asociațiile de producători agricoli din sectorul horticol sunt constituite la inițiativa producătorilor de produse horticole, în mod benevol, și au drept scop: a) concentrarea ofertei și îmbunătățirea procesului de comercializare a produselor horticole ale producătorilor membri ai asociației; b) promovarea produselor horticole ale producătorilor membri ai asociației; c) acordarea de asistență tehnică și logistică membrilor asociației; d) susținerea gestionării calității produselor horticole; e) transferul de cunoștințe către producătorii membri ai asociației. Capitolul III PLANTAȚIILE HORTICOLE Articolul 12. Recensământul agricol și cadastrul plantațiilor horticole multianuale (1) Recensământul agricol și cadastrul plantațiilor horticole multianuale se efectuează pe toate suprafețele de teren, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare și de dimensiunea exploatației agricole, în modul stabilit de Guvern, o dată la 10 ani. (2) Recensământul agricol include: a) exploatațiile agricole, cu orice formă juridică de organizare, care administrează plantații pomicole, de culturi nucifere, de arbuști fructiferi și de căpșun, plantații legumicole, de ciuperci, de plante aromatice, medicinale și condimentare; b) gospodăriile auxiliare ale familiilor care dețin terenuri agricole; c) loturile pomicole din cadrul întovărășirilor pomicole. Articolul 13. Sisteme de cultură Sistemele de cultură în horticultură se disting în baza densității, sortimentelor și tehnologiilor utilizate, precum și a performanțelor tehnice și economice, și se clasifică în următoarele categorii: 1) pentru sectorul pomicol, nucifer, al arbuștilor fructiferi și căpșunului, al plantelor aromatice, medicinale și condimentare: a) sistem extensiv; b) sistem intensiv; c) sistem superintensiv; d) pomi răzleți; 2) pentru sectorul legumicol: a) sistem de cultură în teren descoperit; b) sistem de cultură protejată; c) sistem de cultură în spațiu protejat. Articolul 14. Cultura legumelor (1) Cultura legumelor cuprinde: 1) cultura în teren descoperit; 2) cultura protejată, care include: a) acoperirea solului (prin mulci, biloane); b) protecția eoliană (prin perdele forestiere); c) protecția fizică (prin adăposturi joase, plase de umbrire); 3) cultura în spații protejate, și anume în: a) solarii; b) tuneluri; c) sere de tip bloc, din sticlă sau plastic, încălzite tehnic; 4) cultura pepenilor verzi și galbeni; 5) cultura ciupercilor; 6) producerea răsadurilor; 7) producerea semințelor de legume. (2) Categoriile biologice de semințe și de material săditor folosite în cultura legumelor sunt următoarele: a) semințe prebază; b) semințe bază; c) semințe certificate (C1 și C2); d) semințe standard; e) semințe hibride; f) răsaduri provenite din semințele de categoriile prevăzute la lit. a)–d). (3) După direcțiile de valorificare, producerea de legume are următoarele destinații: a) consum în stare proaspătă; b) prelucrare industrială. (4) Clasificarea speciilor legumicole se realizează în baza următoarelor criterii: a) încadrarea botanică (familie, gen, specie); b) durata ciclului biologic (anual, bienal, peren); c) partea utilizată în consum (rădăcină, bulb, tulpină, frunze, inflorescență, fruct, semințe); d) cerințele față de factorii de mediu și tehnologiile aplicate; e) capacitatea de menținere a calității în stare proaspătă; f) rezistența la factorii climatici și adaptabilitatea la schimbările climatice (toleranța la secetă și la temperaturi extreme, rezistența la boli și dăunători). Articolul 15. Plantațiile pomicole Se deosebesc următoarele categorii de plantații pomicole: a) plantații tinere, până la intrarea pe rod; b) plantații pe rod în plină producție; c) plantații pe rod în declin; d) plantații cu termen de exploatare depășit; e) loturi experimentale; f) pepiniere pomicole; g) colecții pomologice și plantații-mamă, culturi de concurs și loturi experimentale; h) terenuri în pregătire pentru înființarea plantațiilor. Articolul 16. Înființarea plantațiilor horticole multianuale (1) Normele prezentului articol nu se aplică plantațiilor de culturi nucifere. (2) Înființarea plantațiilor horticole destinate producției marfă se efectuează în funcție de condițiile pedoclimatice și particularitățile biologice ale speciilor și soiurilor, având în vedere eficiența economică a ramurii, tradițiile locale și cerințele pieței. (3) Plantațiile horticole pentru producția marfă pe o suprafață de până la 0,5 ha se înființează pe baza unui plan de organizare a teritoriului și de plantare, elaborat de birouri de proiectare, în conformitate cu recomandările specialiștilor din domeniu și ale entităților abilitate. (4) Plantațiile horticole pentru producția marfă pe o suprafață mai mare de 0,5 ha se înființează utilizând soiuri înregistrate în conformitate cu prevederile Legii nr. 68/2013 despre semințe. (5) Proiectele de înființare a plantațiilor horticole pe o suprafață mai mare de 0,5 ha se elaborează conform metodologiei aprobate de Guvern. (6) Înființarea plantațiilor horticole anuale și/sau bienale pe teren protejat și în câmp deschis se efectuează în conformitate cu tehnologiile de cultivare corespunzătoare. Articolul 17. Înființarea plantațiilor de culturi nucifere (1) Plantațiile de culturi nucifere se înființează în locul plantațiilor defrișate sau pe alte terenuri, cu respectarea normelor și recomandărilor agrotehnice. Suprafața plantațiilor noi nu poate fi mai mică decât suprafața plantațiilor defrișate. (2) Extinderea suprafețelor plantate cu culturi nucifere se realizează prin sădirea: a) livezilor; b) plantațiilor de aliniament; c) fâșiilor de protecție; d) plantațiilor de tip silvic; e) plantațiilor de culturi nucifere în scopuri antierozionale și pe locurile expuse alunecărilor de teren; f) pomilor răzleți. (3) La înființarea plantațiilor de culturi nucifere se ține cont de aspectul ecologic și de cel decorativ-estetic. (4) Plantațiile de culturi nucifere amplasate pe terenurile proprietate de stat sunt proprietatea statului, iar cele amplasate pe terenurile proprietate a unităților administrativ- teritoriale sunt proprietatea acestora (a satului, a comunei, a orașului sau a municipiului). (5) Plantațiile de culturi nucifere proprietate publică sunt gestionate și întreținute de autoritățile administrației publice centrale sau locale, în condițiile legii. Articolul 18. Casarea și defrișarea plantațiilor horticole (1) Durata de funcționare utilă a plantațiilor horticole se stabilește în funcție de specie, de combinația soi–portaltoi și de conjunctura pieței de consum a produselor horticole. (2) Casarea și defrișarea plantațiilor horticole se efectuează în conformitate cu reglementările aprobate de Guvern. Articolul 19. Asigurarea plantațiilor horticole Producătorii agricoli au dreptul de a asigura plantațiile horticole împotriva distrugerii, totale sau parțiale, provocate de unul sau de mai multe riscuri, așa cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 183/2020 privind asigurarea subvenționată în agricultură, în condițiile și modalitatea stabilite de legea menționată. Capitolul IV ZONAREA CULTURILOR HORTICOLE Articolul 20. Zonarea culturilor horticole (1) Activitățile horticole pot fi desfășurate, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, fie în zone separate, fie împreună cu alte culturi și/sau integrate în alte sectoare de activitate agricolă. (2) Delimitarea zonelor și actualizarea lucrărilor de zonare și microzonare a culturilor horticole se efectuează de către instituțiile de cercetări științifice în domeniul horticol în colaborare cu alte instituții și organizații relevante din domeniu. (3) Zonele favorabile pentru speciile horticole se stabilesc prin norme metodologice care includ resursele agroclimatice din zonele respective și criteriile de evaluare a favorabilității și potențialului de productivitate ale fiecărui teren. Articolul 21. Zone favorabile pentru speciile horticole (1) Instituțiile de cercetări științifice în domeniul horticol, în comun cu alte instituții și organizații relevante din domeniu, elaborează recomandări referitoare la zonele de cultivare a culturilor pomicole, nucifere, a arbuștilor fructiferi și a căpșunului, a legumelor, a ciupercilor și a plantelor aromatice, medicinale și condimentare, astfel încât să fie realizate producții sporite și de calitate superioară. (2) Recomandările elaborate conform alin. (1) vor ține cont de: a) condițiile climatice și pedologice; b) accesul la sursele de apă pentru irigare; c) amplasarea geografică; d) tradițiile locale; e) tendințele piețelor. (3) Zonarea speciilor de plante aromatice, medicinale și condimentare trebuie corelată cu aplicarea corectă a măsurilor agrofitotehnice, care presupun, în principal, stabilirea culturilor în asolament și aplicarea rotației acestora în mod corespunzător. (4) Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare va elabora Ghidul privind aspectele generale ale tehnologiei de cultivare a plantelor aromatice, medicinale și condimentare în sistemul de agricultură ecologică durabilă. Articolul 22. Arealele horticole (1) Plantațiile horticole se dezvoltă, în principal, pe areale consacrate, situate în zone cu condiții ecologice favorabile. (2) Elaborarea și actualizarea arealelor horticole se efectuează de către instituțiile de cercetări științifice în domeniul horticol. Capitolul V CONSUMUL ȘI PLASAREA PE PIAȚĂ A PRODUSELOR HORTICOLE Articolul 23. Calitatea produselor horticole și plasarea pe piață (1) Fructele, nucile, pomușoarele, legumele, ciupercile și plantele aromatice, medicinale și condimentare în stare proaspătă destinate consumului uman trebuie să corespundă cerințelor de calitate și comercializare pentru fructe și legume proaspete, aprobate de Guvern. (2) Se admite plasarea pe piață și/sau comercializarea exclusiv a fructelor, a nucilor, a pomușoarelor, a legumelor, a ciupercilor și a plantelor aromatice, medicinale și condimentare în stare proaspătă destinate consumului uman care corespund cerințelor de calitate și de comercializare pentru acestea, aprobate de Guvern, și care sunt conforme cu normele sanitare în vigoare. (3) Pentru menținerea calității fructelor, nucilor, pomușoarelor, legumelor, a ciupercilor și a plantelor aromatice, medicinale și condimentare în procesul ambalării, transportării și depozitării, producătorii agricoli respectă cerințele și condițiile aprobate de Guvern. (4) Produsele finite pe bază de plante medicinale și aromatice care sunt clasificate ca medicamente se autorizează pentru plasarea pe piață în conformitate cu actele normative în domeniu. Articolul 24. Procesarea produselor horticole (1) Procesarea fructelor, nucilor, pomușoarelor, legumelor, ciupercilor și a plantelor aromatice, medicinale și condimentare se face în unități de producție care prelucrează, depozitează, condiționează și transportă produsele horticole cultivate și produsele obținute prin prelucrarea industrială a acestora, destinate consumului uman, cu respectarea cerințelor de calitate, siguranță alimentară și de prezentare a produsului, conform reglementărilor aprobate de Guvern. (2) Procesarea plantelor medicinale și aromatice reprezintă procesul de transformare a materiilor prime obținute prin prelucrare în produse finite. Capitolul VI DISPOZIŢII FINALE Articolul 25. Dispoziții finale (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanță cu aceasta. (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 728/1996 cu privire la pomicultură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 52–53, art. 161), cu modificările ulterioare; b) Legea culturilor nucifere nr. 658/1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 153–155, art. 749), cu modificările ulterioare. VICEPREȘEDINTA PARLAMENTULUI Doina GHERMAN Nr. 62. Chișinău, 27 martie 2025.