Order no. 269 of the Ministry of Environment, Waters and Forests validating the general guide applicable to the stages of the environmental impact assessment procedure, the guide for environmental impact assessment in a cross-border context and other specific guidelines for different areas and categories of projects

GHID GENERAL din 20 februarie 2020 aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului EMITENT MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 211 bis din 16 martie 2020 Notă Aprobat prin ORDINUL nr. 269 din 20 februarie 2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020. ORDIN privind aprobarea ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, a ghidului pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră și a altor ghiduri specifice pentru diferite domenii și categorii de proiecte*) Având în vedere Referatul de aprobare nr. 100.953/DM din 6.12.2019 al Direcției evaluare impact și controlul poluării, în baza art. 33 alin. (1) coroborat cu art. 12 alin. (10) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, luând în considerare art. 75 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul: art. 57 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare; art. 1 alin. (5) și al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, ministrul mediului, apelor și pădurilor emite următorul ordin: Art. 1. — (1) Se aprobă ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră și alte ghiduri specifice pentru diferite domenii și categorii de proiecte, denumite în continuare ghiduri. 1. Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prevăzut în anexa nr. 1. 2. Ghidul referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerințele legislației naționale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013, este prevăzut în anexa nr. 2. 3. Adaptarea ghidului sectorial pentru incinerarea deșeurilor municipale elaborat de JASPERS (2013) la cerințele legislației naționale și armonizarea ghidului sectorial pentru incinerarea deșeurilor municipale cu legislația UE în domeniu este prevăzută în anexa nr. 3. 4. Ghidul privind cariere, exploatații miniere de suprafață, inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție, este prevăzut în anexa nr. 4. 5. Ghidul privind instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor, este prevăzut în anexa nr. 5. 6. Ghidul privind proiectele de realizare a instalațiilor pentru producerea energiei hidroelectrice este prevăzut în anexa nr. 6. 7. Ghidul privind împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului este prevăzut în anexa nr. 7. Art. 2. — Anexele nr. 1—7 fac parte integrantă din prezentul ordin. Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 30 ianuarie 2003. Art. 4. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul mediului, apelor și pădurilor, Costel Alexe București, 20 februarie 2020. Nr. 269. *) Ordinul nr. 269/2020 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020 și este reprodus și în acest număr bis. Anexa 1 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 GHID GENERAL APLICABIL ETAPELOR PROCEDURII DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI CUPRINS 1. Introducere 2. Procesul de evaluare a impactului asupra mediului în context european 1. EIM: concept și etape 2. Principalele modificări aduse Directivei EIM 3. Ghid metodologic privind etapa de încadrare aferentă procesului de evaluare a impactului asupra mediului 1. Etapa de Evaluare inițială 2. Etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului 1. Derularea etapei de încadrare 2. Luarea deciziei etapei de încadrare 3. Liste de control pentru etapa de încadrare 4. Alte considerente privind etapa de încadrare 4. Ghid metodologic pentru Etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului prvind impactul asupra mediului 1. Definirea domeniului evaluării 1. Inițierea etapei de definire a domeniului evaluării 2. Definirea “experților competenți” 3. Derularea etapei de definire a domeniului evaluării 4. Aspecte practice privind întocmirea îndrumarului 5. Liste de control pentru stabilirea semnificației efectelor în etapa de definire a domeniului evaluării 2. Etapa de Întocmire a Raportului privind impactul asupra mediului (RIM) 1. Cerințe legislative pentru întocmirea RIM 2. Cerințe privind conținutul RIM 5. Ghid metodologic pentru Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului 1. Aspecte procedurale 2. Analiza efectivă a calității RIM 1. Competențe în analiza calității RIM 2. Liste de control pentru verificarea calității RIM 3. Liste de control pentru verificarea calității studiului EA 6. Anexe Lista tabelelor Tabelul 1. Principalele modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 Tabelul 2 Interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 pentru stabilirea necesității efectuării evaluării impactului asupra mediului Tabelul 3 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată Tabelul 4 Lista de control pentru etapa de încadrare Tabelul 5 Lista de control pentru evaluarea semnificației impactului asupra mediului Tabelul 6 Lista de control pentru etapa de încadrare – exemplu proiect de parc eolian Tabelul 7 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată – exemplu de completare Tabelul 8 Exemplu de alegere a echipei de experți pentru realizarea unui RIM Tabelul 9 Caracterizarea magnitudinii unui impact Tabelul 10 Stabilirea senzitivității receptorului Tabelul 11 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului Tabelul 12 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora Tabelul 13 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului evaluării - Întrebări privind caracteristicile proiectului Tabelul 14 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului – caracteristicile mediului Tabelul 15 Tipuri de măsuri de atenuare Tabelul 16 Liste de control pentru verificarea calității RIM Tabelul 17 Listă de control pentru verificarea calității studiului de evaluare adecvată Lista figurilor Figura 1 Etape și pași în procesul de evaluare a impactului asupra mediului Figura 2 Schema etapei de evaluare inițială Figura 3 Schema etapei de incadrare Figura 4 Schema logică a etapei de evaluare inițială Figura 5 Schema logică privind încadrarea proiectelor cu sau fără evaluare adecvată Figura 6 Schema logică a etapei de încadrare Figura 7 Schema etapei de definire a domeniului evaluării Figura 8 Schema logică a etapei de analiză a calității RIM GLOSAR DE TERMENI Termen Definiție Acord de mediu Actul administrativ emis de către autoritatea competentă de protecția mediului prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate in cazul realizării unui proiect Adaptare Procesul de ajustare a priectului prin prevederi de masuri specific de adaptare la conditiile actuale si viitoare ale schimbrilor climatice si efectelor acestora. Masurile de adaptare prevazute incearca sa minimizeze sau sa evite posibille prejudicii provocate de fenomenele externe. Aprobare de dezvoltare Decizia autoritatii sau autoritatilor competente , care da dreptul titularului proiectului sa realizeze proiectul. In conformitate cu prevederile Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, aceasta se concretizeaza prin: 1. Autorizatia de construire pentru proiectele prevazute in anexa nr.1 si cele prevazute in anexa nr. 2, pct.1, lit.a),c),e),f),g) si pct.2-13 2. Acord privind utilizarea terenului in scop agricol intensiv, pentru proiectele prevazute in anexa 2, pct.1, lit. b) 3. Acord al conducatorului structurii teritoriale de specialitate a autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pentru proiectele privind impadurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetatie forestiera, prevazute in anexa nr.2 pct. 1 lit.d) 4. Actul emis de autoritatea competenta in domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40*) din Legea nr.46/2008 Codul silvic, republicata in onitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.611 din 12 august 2015, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru realizarile obiectivelor care implica defrisarea in scopul schimbarii destinatiei terenurilor, prevazute la anexa nr.2 pct.1 lit.d) Arie naturala protejata Zona terestra si/sau acvatica in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, științifică ori culturala deosebita, Arie speciala de conservare Situl de importanță comunitara desemnat printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in care sunt aplicate masurile de conservare necesare mentinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau a populatiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat Autoritate competenta Autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia BAT - Cele mai bune tehnici disponibile Stadiul de dezvoltare cel mai eficient si avansat inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica a tehnicilor specifice de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor- limita de emisie si a altor conditii de autorizare, in scopul prevenirii poluarii, iar, in cazul in care nu este posibil, pentru a reduce, in ansamblu, emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau BATAELs – niveluri de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile Nivelurile de emisie obtinute in conditii normale de functionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise in concluziile BAT, si exprimate ca o medie pentru o anumita perioada de timp, in conditii de referinta prestabilite Biodiversitate Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică și diversitatea ecosistemelor; BREF – document de referinta BAT Un document rezultat in urma schimbului de informatii organizat de Comisia Europeana, elaborat pentru anumite activitati, care descrie, in special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor si consumului, tehnicile luate in considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum si concluziile BAT si orice tehnici emergente, acordand o atentie speciala criteriilor prevazute in anexa nr. 3 la Legea nr.278/2013 privind emisiile industriale Bun al patrimoniului natural Componenta patrimoniului natural care necesita un regim special de protectie, conservare si utilizare durabila in vederea mentinerii in beneficiul generatiilor prezente si viitoare Comunitati locale Comunitatile umane situate in interiorul sau in vecinatatea ariei naturale protejate si/sau care detin proprietati ori desfasoara diverse activitati pe teritoriul sau in vecinatatea ariei naturale protejate Concluzii BAT Un document care contine parti al unui document de referinta BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informatii pentru evaluarea aplicabilitatii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociata, nivelurile de consum asociate si, dupa caz, masurile relevante de remediere a amplasamentului Coridor ecologic Zona naturala sau amenajata care asigura cerintele de deplasare, reproducere si refugiu pentru speciile salbatice terestre si acvatice si in care se aplica unele masuri de protectie si conservare Termen Definiție Deșeu Orice substanță, amestec sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca; Deteriorarea mediului Alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; Dezvoltare durabilă Dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități; Echilibru ecologic Ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia; Ecosistem Complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul abiotic, care interacționează într-o unitate funcțională; Efluent Orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecție, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; Emisie Evacuarea directa sau indirecta de substante, vibratii, caldura sau zgomot in aer, apa ori sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalatiei Evaluarea impactului asupra mediului Un proces care consta in: 1. Pregatirea raportului privind impactul asupra mediului de catre titularul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 aliniatele (1) si (2) din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 10 si 11 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului) 2. Desfasurarea consultarilor astfel cum se prevede la articolul 6 si, dupa caz, la articolul 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 6, art. 15, art. 16 si, dupa caz, la art. 17 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului) 3. Examinarea de catre autoritatea competenta a informatiilor prezentate in raportul privind impactul asupra mediului si a oricaror informatii suplimentare furnizate, dupa caz, de catre titularul proiectului in conformitate cu art.5 al. (3) si a oricaror informatii relevante obtinute in urma consultarilor in temeiul art. 6 si 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 12 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului si pct.ii) 4. Prezentarea unei concluzii motivate de catre autoritatea competenta cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, tinand seama de rezultatele examinarii mentionate la punctul (iii) si, dupa caz, de propria examinare suplimentara 5. Includerea concluziei motivate a autoritatii competente in oricare dintre deciziile mentionate la art. 8 a* din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 18 al. (8) si (9) din Legea 292/2018privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului si pct.ii) Experti competenti Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si care se inscriu in Registrul national al elaboratorilor de studii pentru protectia mediului (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului ) Expunere Expunerea este definită ca totalitatea elementelor (oameni, proprietăți, sisteme de infrastructură) prezente în regiunile în care acționează hazardul analizat care pot suferi consecințe ale acestuia (pierderi). Instalatie O unitate tehnica stationara, in care se desfasoara una sau mai multe activitati prevazute in anexa nr.1 sau in anexa nr.7 partea 1 din Legea nr.278/2013 privind emisiile industriale, precum si orice alte activitati direct asociate desfasurate pe acelasi amplasament, care au o conexiune tehnica cu activitatile prevazute in anexele respective si care pot genera emisii si poluare Modalitate de administrare a ariei naturale protejate Felul in care se asigura managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin structuri de administrare special constituite sau prin custozi, dupa caz Patrimoniu natural Ansamblul componentelor si structurilor fizico – geografice, floristice, faunistice si biocenotice ale mediului natural, ale caror importanta si valoare ecologica, economica, stiintifica,biogena, sanogena, peisagistica si recreativa au o semnificatie relevanta sub aspectul conservarii diversitatii biologice floristice si faunistice, al integritatii functionale a ecosistemelor, conservarii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru satisfacerea cerintelor de viata, bunastare, cultura si civilizatie ale generatiilor prezente si viitoare Plan de management al ariei naturale protejate Documentul care descrie si evalueaza situatia prezenta a a riei naturale protejate , defineste obiectivele, precizeaza actiunile de conservare necesare si reglementeaza activitatile care se pot desfasura pe teritoriul ariilor, in conformitate cu obiectivele de management Plan de management al Reprezinta instrumentul de implementare in cadrul activitatilor de gospodarire a apelor la nivel de bazin hidrografic, avand in vedere obiectivul principal, respectiv atingerea „starii bune ” pentru toate Termen Definiție bazinului hidrografic apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile si impactul activitatilor umane asupra apelor din bazinul hidrografic, precum si seturile de masuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu Poluare Introducerea directa sau indirecta, ca rezultat al activitatii umane, de substante, vibratii, caldura sau zgomot in aer, apa ori sol, susceptibile sa aduca prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului, sa determine deteriorarea bunurilor materiale sau sa afecteze ori sa impiedice utilizarea in scop recreativ a mediului si/sau alte utilizari legitime ale acestuia Proiect Executarea lucrarilor de constructii sau a altor instalatii ori lucrari, alte interventii asupra cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica exploatarea resurselor minerale Public Una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in conformitate cu legislatia ori cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile constituite de acestea Public interesat Publicul afectat sau care ar putea fi afectat de, sau care are un interes in procedura prevazuta la art. 4 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului; in sensul acestei definitii, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului si care indeplinesc conditiile legale sunt considerate ca avand un interes Raport privind impactul asupra mediului Documentul care contine informatiile furnizate de titularul proiectului potrivit prevederilor art. 11 si art. 13 alin. (2)-(3) din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Reconstructie ecologica Refacerea ecosistemelor naturale fundamentale si mentinerea sau refacerea ecosistemelor conform obiectivelor ariei naturale protejate Regulament al ariei naturale protejate Documentul in care se includ toate prevederile legate de activitatile umane permise si modul lor de aprobare, precum si activitatile restrictionate sau interzise pe teritoriul ariei naturale protejate Risc Riscul asociază probabilitatea de apariție a evenimentelor sautendințelor periculoase (hazardul) cu impactul acestora. Exprimatmatematic, riscul este o funcție ce depinde atât de probabilitatea deapariție cât și de impactul hazardului analizat. Impactul, la rândullui, rezultă din expunere și vulnerabilitate.xpunerea lucrarilor proiecate la pericolele date schimbarilor climatice si hazardelor associate acestora. Schimbari climatice Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfășurat la Rio de Janeiro în 1992 (The Earth Summit), defineste schimbarile climatice ca fiind un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitații, creșterea frecvenței și intensității unor fenomene meteo extreme, etc.), datorate in principal emisiilor de gaze cu efect de sera rezultate din activități antropice, directe sau indirecte, care au determinat dezechilibre în atmosferă și au favorizat declanșarea efectului de seră. UNFCCC face o distincție între schimbările climatice determinate de activitățile umane care au condus in timp la modificarea compoziției atmosferice și variabilitatea climatică datorata cauzelor natural. Senzitivitatea Reprezinta gradul in care transformari ale parametrilor externi induc schimbari in atributele interne ale unui sistem fiind, in cazul de fata, expresia rezistentei pe care lucrarile proiectate o opun la schimbare. Sit de importanta comunitara Situl/aria care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care exista, contribuie semnificativ la mentinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale prevazute in anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevazute in anexa nr. 3 la OUG 57/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, si care contribuie semnificativ la mentinerea diversitatii biologice in regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de raspandire, siturile de importanta comunitara trebuie sa corespunda zonelor din areal in care sunt prezenti factori abiotici si biotici esentiali pentru existenta si reproducerea acestor specii Sit/arie Zona definita geografic ,exact delimitata Surse regenerabile de energie Sursele de enrgie nefosile, cum sunt:eoliana, solara, geotermala si gazele combustibile asociate apelor geotermale , a valurilor, a mareelor, energie hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, denumit si gaz de depozit, sau gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si biogaz Titularul proiectului Solicitantul aprobarii de dezvoltare pentru un proiect privat sau autoritate publica care initiaza un proiect Vulnerabilitatea Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem (natural sau antropic), expus unui anumit tip de hazard, poate fi afectat. Vulnerabilitatea presupune disfuncționalități potențiale interne, ca urmare a efortului de adaptare al sistemului la transformări de mediu. Mai exact, vulnerabilitatea este definită ca un ansamblu de caracteristici care predispun comunitățile umane și sistemele de infrastructură la efectele dăunătoare ale hazardului analizat. ABREVIERI ACGA Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor ACPM Autoritatea competentă pentru protecția mediului ANPIC Arie naturală protejată de interes comunitar BAT Cele mai bune tehnici disponibile (Best available Techniques) BREF Document de referință BAT CAT Comisie de analiză tehnică CITON Sucursala de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare DCA Directiva cadru privind apa DCSMM Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin DEI Directiva privind emisiile industriale (IED – Industrial Emissions Directive) EA Evaluare adecvată ECJ Curtea de Justiție Europeană (European Court of Justice) EIM Evaluarea impactului asupra mediului GES Gaze cu efect de seră GMEP Inițiativa privind protecția mediului marin global LCA Evaluarea ciclului de viață (Life cycle assessment) OUG Ordonanță de urgență a Guvernului PPAM Politica de prevenire a accidentelor majore RIM Raport privind impactul asupra mediului RS Raport de securitate SCI Sit de importanță comunitară SEA Evaluare strategică de mediu (Strategic Environemntal Assessment) SEICA Studiu privind impactul asupra corpurilor de apă SPA Sit de protecție avifaunistică UE Uniunea Europeană Context Evaluarea impactului asupra mediului în România este reglementată prin OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea 265/2006, cu modificările și completările ulterioare. Legislația subsecventă privind evaluarea impactului asupra mediului a fost reprezentată până în prezent de: Hotărârea nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; Ordinul nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private; Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului. Prin amendarea Directivei 2011/92/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, prin Directiva 2014/52/EU, s-au introdus mai multe completări și modificări care au fost transpuse în legislația națională prin Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită în continuare Legea EIM). La intrarea în vigoare a Legii EIM, HG nr. 445/2009 și Ordinul nr. 135/2010 au fost abrogate. În anul 2001, Comisia Europeană a publicat trei ghiduri corespunzătoare celor trei etape principale ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului: încadrare, definirea domeniului și analiza calității raportului privind impactul asupra mediului. Aceste documente au fost adaptate și în legislația din România, fiind transpuse prin Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului. După actualizările din 2014, la nivelul UE s-au realizat noi ghiduri, care au fost publicate în anul 2017. Pentru a fi în acord cu legislația europeană, este necesar să se înlocuiască ghidurile existente în România, astfel încât acestea să reflecte conceptul actual de evaluare a impactului la nivel european, transpus în România prin Legea EIM. În acest context se impune realizarea unui ghid general privind evaluarea impactului asupra mediului, în care să se evidențieze modificările aduse procesului de evaluare a impactului prin noua legislație și să se detalieze etapele procedurilor de evaluare a impactului. Conținut Ghidul general conține instrucțiuni pentru toate cele 3 etape ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului, astfel: Ghidul metodologic privind etapa de încadrare, care conține și aspecte practice privind etapa de evaluare inițială; Ghidul metodologic privind etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului privind impactul asupra mediului; Ghidul metodologic privind etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului, care conține și etapa de luare a deciziei. Care este scopul acestor ghiduri? Scopul acestor ghiduri este de a furniza aspecte practice celor care sunt implicați în cele 3 etape ale procesului EIM, pe baza experienței similare din UE, precum și pe baza lecțiilor învățate în perioada anterioară în România și UE: Ghidul privind etapa de încadrare conține informații referitoare la analiza inițială a unui proiect și luarea deciziei dacă acest proiect se supune sau nu evaluării impactului asupra mediului, cu sau fără întocmirea raportului privind impactul asupra mediului (RIM) și / sau a evaluării adecvate (EA) și / sau a studiului privind impactul asupra corpurilor de apă (SEICA). Ghidul privind etapa de definire a domeniului și de întocmire a RIM conține informații cu privire la modul de realizare a îndrumarului pentru RIM prin care se stabilesc aspectele relevante care trebuie detaliate în RIM, precum și gradul de detaliere a acestora. Ghidul conține și aspecte practice privind întocmirea efectivă a RIM, astfel încât acesta să satisfacă criteriile de calitate impuse de Directiva EIM și, implicit, de Legea EIM. Ghidul privind etapa de analiză a calității RIM oferă informații practice despre modul în care trebuie analizat un RIM, astfel încât să se ia o decizie cât mai justificată. Cui se adresează aceste ghiduri? Ghidurile metodologice sunt destinate în principal autorității competente pentru protecția mediului (ACPM), dar poate fi folosit și de către: membrii comisiei de analiză tehnică (CAT) și publicul interesat; titularii de proiecte; experți competenți care întocmesc RIM; cadre didactice, în procesul de instruire cu privire la procesul EIM. Așteptări Chiar dacă procesul EIM și luarea deciziilor în cadrul acestui proces sunt aspecte deosebit de complexe, prezentul ghid încearcă să structureze și să simplifice informațiile relevante, astfel încât utilizatorii (în special ACPM, titularii și experții) să parcurgă procesul EIM în cunoștință de cauză și să ia decizii corecte. 1. EIM: CONCEPT ȘI ETAPE Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) a proiectelor este un instrument cheie al politicii de mediu a Uniunii Europene. EIM este legiferat la nivel european prin Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva EIM). De la adoptarea primei Directive EIM din 1985 (Directiva 85/337 / CEE), atât legislația, cât și practicile EIM au evoluat. Directiva EIM a fost modificată prin Directivele 97/11 / CE, 2003/35 / CE și 2009/31 / CE. Directiva și cele trei amendamente au fost unificate în 2011 prin Directiva 2011/92/UE care la rândul ei a fost modificată ulterior prin Directiva 2014/52/UE. Directiva EIM prevede ca proiectele publice și private care pot avea efecte semnificative asupra mediului, să facă obiectul unei evaluări înainte de acordarea aprobării de dezvoltare. Aprobarea de dezvoltare înseamnă decizia autorității competente sau a autorităților care dă dreptul titularului să continue proiectul. Înainte de acordarea aprobării pentru dezvoltare, se impune o evaluare a impactului asupra mediului dacă un proiect poate avea un impact semnificativ asupra mediului. Articolul 2 alineatul (1) din Directiva EIM stabilește cerința generală a directivei: Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU: Art. 2(1) Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că, înaintea acordării aprobării de dezvoltare, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare și al unei evaluări a efectelor lor asupra mediului. Fiecare stat membru a adoptat un cadru legislativ adaptat condițiilor naționale, care să satisfacă prevederile Directivei EIM. Procesul EIM se desfășoară în mai multe etape, astfel: În Etapa de încadrare se decide dacă efectele proiectului asupra mediului sunt de așteptat să fie semnificative, adică proiectul este "încadrat" pentru a determina dacă este necesară EIM. Proiectele enumerate în anexa I la Directivă sunt supuse în mod automat unei EIM, deoarece se consideră că efectele lor asupra mediului sunt semnificative. Proiectele enumerate în anexa II la Directivă necesită o analiză cu privire la posibilele efecte semnificative ale acestora asupra mediului. Autoritatea competentă face această analiză fie prin (i) examinarea de la caz la caz, fie (ii) pe bază de praguri sau criterii (fiecare stat membru poate avea un sistem de analiză propriu); În Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului se analizează efectele proiectului asupra mediului și se stabilesc care dintre acestea pot fi semnificative. Totodată se realizează un îndrumar pentru întocmirea raportului privind impactul asupra mediului și se stabilește cantitatea de informații și analize de care autoritățile vor avea nevoie pentru luarea deciziei. În baza îndrumarului primit, titularul proiectului înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, raportul privind impactul asupra mediului, şi, după caz, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. În etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului se analizează raportul privind impactul asupra mediului, şi, după caz, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, atât de autoritățile competente, cât și de către public. Aceste trei etape sunt completate de pași specifici în procesul EIM. Acest lucru este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (g), prezentat mai jos, care oferă o definiție a evaluării impactului asupra mediului prin descrierea procesului EIM. Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU: Art. 1, alin. (2), litera (g) «evaluarea impactului asupra mediului» înseamnă un proces care constă în: 1. pregătirea unui raport de evaluare a impactului asupra mediului de către inițiatorul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatele (1) și (2); 2. desfășurarea unor consultări astfel cum se prevede la articolul 6 și, după caz, la articolul 7; 3. examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor prezentate în raportul de evaluare a impactului asupra mediului și a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către inițiatorul proiectului în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și a oricăror informații relevante obținute în urma consultărilor în temeiul articolelor 6 și 7; 4. prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ținând seama de rezultatele examinării menționate la punctul (iii) și, după caz, de propria examinare suplimentară; și 5. includerea concluziei motivate a autorității competente în oricare dintre deciziile menționate la articolul 8a.”; Figura de mai jos prezintă o trecere în revistă a etapelor și a pașilor urmați în mod obișnuit la realizarea unei EIM, așa cum sunt stabiliți în Directiva EIM. Etapele definite la articolul 1 alineatul (2) litera (g) sunt obligatorii atunci când se efectuează o evaluare a impactului asupra mediului. Statele membre adaptează schema de mai jos în funcție de specificul local, însă respectă „spiritul” directivei EIM. Incadrare (dupa caz) Definirea domeniului evaluarii (dupa caz) Intocmire RIM si evaluarea calitatii acestuia Informare si consultare Luarea deciziei si Aprobarea de dezvoltare Informarea publicului cu privire la decizia finala Monitorizarea (dupa caz) Autoritatea competenta ia decizia daca este sau nu necesara EIM. La sfarsitul acestei etape se ia Decizia etapei de incadrare care trebuie facuta publica. Pentru proiectele care necesita efectuarea evaluarii impactului asupra mediului, Autoritatea competenta pregateste si transmite titularului de proiect un indrumar in care se stabileste domeniul de evaluare si nivelul de detaliere al informatiilor care trebuie incluse in RIM Titularul de proiect prin expertii competenti care au dreptul de a intocmi RIM, furnizeaza RIM care contine informatiile minime solicitate in Directiva - Anexa IV Autoritatea competenta prezinta RIM tuturor autoritatilor relevante, precum si publicului interesat in vederea revizuirii. Astfel, toti cei interesati au ocazia de a transmite comentarii in ce priveste proiectul si efectele acestuia asupra mediului. Autoritatea competenta examineaza RIM si analizeaza comentariile primite in etapa precedenta de la cei interesati si emite o decizie justificata care va fi parte a aprobarii de dezvoltare Publicul este informat cu privire la decizia finala in procesul EIM In toate etapele proiectului (constructie, operare, dezafectare), titularul de proiect trebuie sa monitorizeze efectele negative semnificative asupra mediului, identificate in procesul EIM, precum si masurile luate pentru minimizarea acestora. Figura 1 Etape și pași în procesul de evaluare a impactului asupra mediului 2. PRINCIPALELE MODIFICĂRI ADUSE DIRECTIVEI EIM Amendamentele aduse Directivei EIM în anul 2014 au produs modificări importante în procesul EIM; aceste modificări au fost transpuse în statele membre, inclusiv în România, prin Legea EIM. Una dintre cele mai importante modificări este introducerea conceptului “one-step-shop” sau aplicarea de proceduri coordonate / comune, acolo unde este cazul, pentru evaluări în temeiul directivelor EIM și / sau al directivelor privind habitatele / păsările, directiva SEA, Directiva Cadru privind apa (DCA), Directiva privind emisiile industriale (DEI), Directiva cadru privind deșeurile, Directiva SEVESO. De asemenea, etapele procedurale EIM au suferit modificări majore, care sunt sintetizate în tabelul de mai jos: Tabelul 1. Principalele modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 Prevederi ale Directivei EIM care au suferit modificări Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 Etapa de încadrare – principii generale și Anexa II.A și III din Directiva consolidată Statele membre pot stabili praguri pentru a decide când proiectele fac/nu fac obiectul unei etape de încadrare sau a unei evaluări a impactului asupra mediului, ținând seama de criteriile de selecție relevante din anexa III (articolul 4 alineatul (3)). Lista informațiilor care trebuie furnizate de titular (articolul 4 alineatul (4) și anexa II.A). Conținutul deciziei etapei de încadrare (articolul 4 alineatul (5)): pe baza informațiilor furnizate de titular. se iau în considerare, după caz, rezultatele verificărilor / evaluărilor preliminare [SEA, directive Habitate, DCA]. utilizarea criteriilor din anexa III pentru fiecare decizie de încadrare (pozitivă sau negativă). Termene pentru decizia etapei de încadrare (articolul 4 alineatul (6)): este de 90 de zile (de la data la care titularul a prezentat toate informațiile necesare). Posibilitatea de extindere în cazuri excepționale (titularul este informat în scris cu privire la motivele prelungirii și la noua dată preconizată). NOU: Anexa II.A (informații privind proiectele enumerate în anexa II) Descrierea întregului proiect. Descrierea factorilor de mediu care ar putea fi afectați în mod semnificativ. Descrierea impactului potențial semnificativ al proiectului. ANEXA III: criterii actualizate / noi Utilizarea resurselor naturale. Riscuri pentru sănătatea umană. Riscul accidentelor / dezastrelor majore, inclusiv al celor cauzate de schimbările climatice. Întregul proiect trebuie luat în considerare (inclusiv suprateran/ subteran) la TOATE etapele (construcție, exploatare, demolare). Impactul cumulat cu proiectele existente / aprobate. Peisajul și elemente de patrimoniu cultural. Tipul impactului (magnitudinea, intensitatea / complexitatea, debutul, cumularea, posibilitatea de a reduce impactul). Etapa de definire a domeniului evaluării – Articolul 5(2) din Directiva consolidată Foarte puține schimbări: Informațiile furnizate de titular trebuie să fie luate în considerare (inclusiv locația și capacitatea tehnică și impactul probabil al proiectului). Documentul final al etapei trebuie să conțină domeniul de aplicare și nivelul de detaliere a informațiilor din RIM; Consultarea autorităților de mediu și a autorităților locale / regionale relevante Etapa de întocmire a RIM și de analiză a acestuia – Art. 5(1) și elemente noi, Anexa IV Informații privind RIM - Art.5 (1) Oglindirea modificărilor din articolul 3 (domeniul de aplicare al EIM). Pentru a evita duplicarea, titularul ia în considerare rezultatele altor evaluări relevante (SEA, Directiva Habitate, DCA) Informații specifice care trebuie furnizate de titular: descrierea proiectului (amplasamentul, designul, mărimea și alte caracteristici relevante); descrierea efectelor semnificative probabile descrierea caracteristicilor și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative; descrierea alternativelor rezonabile studiate de titular relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice, precum și o indicație a principalelor motive ale opțiunii alese rezumat non-tehnic informațiile suplimentare menționate în anexa IV (informații pentru RIM). NOU: Calitatea raportului privind impactul asupra mediului articolul 5 alineatul (3) Obiectiv: garantarea completitudinii și calității RIM; Cum?: responsabilitatea împărțită titularului și autorității competente. Concret, două condiții cumulative: Titularul trebuie să se asigure că RIM este întocmit de experți competenți Prevederi ale Directivei EIM care au suferit modificări Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 Autoritatea competentă se asigură că are sau are acces, după cum este necesar, la o experiență suficientă pentru a examina RIM. Dacă este necesar, autoritatea competentă va solicita titularului informații suplimentare, relevante în mod direct pentru a putea emite o concluzie motivată privind efectele semnificative ale proiectului. Consultări – articolele 6 și 7 Domeniul extins: autoritățile locale și regionale sunt clar definite ca organisme de consultare. Modalități de consultare: publicul să fie informat pe cale electronică și prin anunțuri publice (articolul 6 alineatul (5)). Informații relevante accesibile publicului în format electronic, prin cel puțin un portal central sau puncte de acces ușor accesibile, la nivelul administrativ adecvat [articolul 6 alineatul (5)). Termene rezonabile pentru diferitele etape de luare a deciziilor (articolul 6 alineatul (6)). Termenul limită pentru consultarea publicului interesat cu privire la raportul EIM - cel puțin 30 de zile (articolul 6 alineatul (7)). Consultări transfrontaliere: Consultările pot fi efectuate printr-un organism comun adecvat (articolul 7 alineatul (4)). Termenele-limită pentru consultarea publică care urmează a fi stabilite de statele membre în cauză (articolul 7 alineatul (5)). Decizia finală – articolul 8 și 8a, Articolul 9a Articolul 8 Rezultatele consultărilor și informațiile colectate în temeiul articolelor 5-7 , inclusiv de la posibilele state membre afectate vor fi luate în considerare în mod corespunzător în procedura de aprobare a dezvoltării. NOU: articolul 8a Conținutul deciziei de acordare a aprobării de dezvoltare: concluzia motivată a autorității competente privind efectele semnificative ale proiectului (C-50/09); orice condiții de mediu aferente deciziei, o descriere a oricăror caracteristici ale proiectului și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor adverse semnificative asupra mediului, precum și, după caz, a măsurilor de monitorizare a acestor efecte Decizia de neacordare a aprobării de dezvoltare ar trebui să includă principalele motive pentru aceasta. Procesul de luare a deciziilor reflectă diferite sisteme de evaluare a impactului asupra mediului în UE (articolul 8a alineatul (3) și considerentul 21): necesitatea unei decizii obligatorii în materie de evaluare a impactului asupra mediului în cazul în care statele membre utilizează alte proceduri decât procedurile de acordare a aprobării de dezvoltare sau o parte a unei proceduri integrate de evaluare a impactului asupra mediului . Art. 8a (5) – Autoritatea competentă va lua decizia de aprobare a dezvoltării sau alte decizii într-o "perioadă rezonabilă de timp". Art. 8a alineatul (6) - Statele membre pot stabili termene pentru validitatea concluziei motivate pentru aprobarea dezvoltării sau a altor decizii. Nou: Conflictul de interese - Articolul 9a Obligația ca statele membre să evite acest lucru. Asigurarea că autoritatea competentă îndeplineste sarcinile într-o manieră obiectivă și nu se află într-o situație care generează un conflict de interese. În cazul în care autoritatea competentă este în același timp și titularul: Separarea atribuțiilor autorităților. Obligația minimă: statele membre trebuie să pună în aplicare, în cadrul organizării competențelor administrative, o separare corespunzătoare între funcțiile aflate în conflict de interese Informarea emiterii deciziei finale – articolul 9 Nicio modificare semnificativă: Obligația de a informa prompt autoritățile publice și cele relevante (de mediu și locale / regionale); Obligația de a pune la dispoziția publicului și a autorităților relevante (de mediu și locale / regionale) informații specifice: Prevederi ale Directivei EIM care au suferit modificări Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 Conținutul deciziei finale (fără nicio modificare). Principalele motive (fără schimbare). NOU: Rezumatul rezultatelor consultărilor și al informațiilor colectate și modul în care aceste rezultate au fost încorporate sau tratate în alt mod, în special comentariile primite de la statul membru sau statele membre afectate. Monitorizarea – articolul 8(a) și Recital 35 NOU: Monitorizare - articolul 8a alineatul (4) și considerentul 35 Cerință NUMAI pentru proiectele cu efecte semnificative + negative asupra mediului. Domeniul de aplicare al obligațiilor de monitorizare: Măsurile / condițiile pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea efectelor trebuie să fie implementate de către titular. Statele membre stabilesc procedurile adecvate pentru monitorizarea acestor efecte: tipul de parametri care trebuie monitorizați / durata monitorizării: proporțional cu natura, localizarea și dimensiunea proiectului și semnificația efectelor sale asupra mediului; utilizarea măsurilor de monitorizare aplicate prin alte măsuri legislative UE / naționale (pentru a evita suprapunerea). Modificările descrise mai sus sunt adoptate în fiecare stat membru, după caz. În România, aceste modificări au fost incluse în Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului. 1. ETAPA DE EVALUARE INIȚIALĂ Titularul unui proiect solicită emiterea acordului de mediu la autoritatea competentă pentru protecția mediului (ACPM), prin depunerea unei Notificări a intenției de realizare a proiectului (conform Anexei 5.A la Legea EIM), însoțită de certificatul de urbanism și planurile anexă. Pentru proiectele de împăduriri sau defrișări (proiecte încadrare în Anexa 2 pct. 1 lit. d), este necesar și avizul favorabil al autorității responsabile de silvicultură). În termen de 15 zile de la depunerea Notificării, ACPM trebuie să finalizeze etapa de evaluare inițială. Se analizează documentele depuse și, dacă este cazul, se fac vizite pe teren. În această etapă se face o selecție „grosieră” a proiectelor, astfel: Proiectul este sau nu inclus în una dintre anexele I sau II la Lege; Proiectul intră sau nu sub incidența art. 28 din OUG nr. 57/2007 (cu modificările și completările ulterioare). Aici se încadrează orice proiect care „nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinație cu alte planuri ori proiecte […]”. În etapa de evaluare inițială nu se intră în detalii tehnice; acestea vor fi analizate pe larg în etapa de încadrare. Dacă un proiect este situat într-o arie protejată sau în vecinătatea relevantă a acesteia și dacă proiectul implică modificări fizice în mediu, care pot duce la afectarea semnificativă a ariei, atunci acesta se încadrează la art. 28. Dacă ulterior, în etapa de încadrare, se va stabili că modificările fizice nu sunt de natură să afecteze semnificativ aria, atunci decizia etapei de încadrare va specifica acest lucru. Conceptul de vecinătate relevantă înseamnă zona din jurul ariei protejate în care o anumită modificare fizică adusă mediului (printr-un proiect) poate influența în mod cuantificabil obiectivele de conservare ale acesteia. De exemplu, un drum al cărui traseu este proiectat în afara unei arii protejate al cărei obiectiv de conservare este menținerea populației de lupi la un anumit nivel, la distanță de cel puțin 1 km față de limita acesteia, poate influența cuantificabil populația de lupi din sit printr-un efect de barieră / fragmentare a habitatului. Astfel, proiectul de drum intră sub incidența art. 28. În schimb, un proiect de rețea electrică aeriană amplasată chiar la limita sitului nu influențează cuantificabil populația de lupi din sit și nu intră sub incidența art. 28. În unele cazuri, prin planurile de management ale ariei protejate s-a definit conceptul de vecinătate în funcție de tipul de proiect. Este important faptul că nu se poate stabili o mărime general valabilă a vecinătății față de o arie protejată. Aceasta este stabilită de la caz la caz în funcție de tipul proiectului și de obiectivele de conservare ale sitului. În general, în faza de evaluare inițială se recomandă aplicarea principiului precauției în luarea deciziei. Astfel, dacă există suspiciuni sau cele mai mici semnale că proiectul ar putea influența semnificativ aria protejată, atunci se ia decizia inițială de demarare a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Proiectul intră sau nu sub incidența art. 48 și art. 54 din Legea apelor nr. 107/1996 (cu modificările și completările ulterioare). Aici sunt incluse următoarele proiecte: Extras din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare: Art. 48, aliniatul (1): Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt: 1. lucrări, construcții și instalații care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt: baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivații hidrotehnice; 2. lucrări de folosire a apelor, cu construcțiile și instalațiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială și pentru irigații, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosințe hidromecanice, amenajări pentru navigație, plutărit și flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel; 3. lucrări, construcții și instalații pentru protecția calității apelor sau care influențează calitatea apelor: lucrări de canalizare și evacuare a apelor uzate, stații și instalații de prelucrare a calității apelor, injecții de ape în subteran, alte asemenea lucrări; 4. construcții de apărare împotriva acțiunii distructive a apei: îndiguiri, apărări și consolidări de maluri și albii, rectificări și reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanți, corectări de torenți, desecări și asanări, alte lucrări de apărare; 5. traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente: poduri, conducte, linii electrice etc.; 6. amenajări și instalații de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor și din terase: balastiere, cariere etc.; 7. depozite de deșeuri menajere și industriale: iazuri de decantare, halde de steril, zguri și cenuși, șlamuri, nămoluri și altele asemenea; 8. plantări și defrișări de vegetație lemnoasă, perdele antierozionale și filtrante în zonele de protecție sau în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier; 9. lucrări, construcții și instalații care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, pe platoul continental, inclusiv lucrări pentru consolidarea falezelor, protecția și reabilitarea plajelor; 10. lucrări de prospecțiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalații hidrometrice, borne topohidrografice și alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele; 11. lucrări și instalații pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calității apei. 12. lucrări de închidere a minelor și carierelor, a depozitelor menajere și industriale și de reconstrucție ecologică a zonelor afectate; 13. injectarea în structurile din care au provenit sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri a apelor de zăcământ de la schelele de extracție, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane traversate; 14. planuri de amenajare a teritoriului, planuri de urbanism general, zonal și de detaliu. 15. lucrări de decontaminare a resursei de apă subterană pentru siturile declarate ca fiind contaminate. Art. 54, aliniatul (1) […] proiecte de dezvoltare, modernizare, retehnologizare […]: 1. lucrări de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalații existente, chiar dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi și calitativi finali ai folosinței de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor, pe baza căreia utilizatorul respectiv a funcţionat înainte de începerea execuţiei unor astfel de lucrări, c) instalațiile de alimentare cu apă, canalizare și evacuare cu caracter provizoriu; 1. reparații de drumuri și poduri. În urma etapei de evaluare inițială, ACPM informează titularul în termen de maxim 15 zile de la depunerea notificării, cu privire la: Clasarea notificării – în cazul în care proiectul nu poate fi inclus în niciuna din cele 3 situații; Decizia de respingere justificată a solicitării de Acord de mediu – în cazul în care proiectul este amplasat în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația specifică; Decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului – în cazul în care proiectul poate fi inclus într-una sau mai multe din cele 3 situații de mai sus. Pentru aceste proiecte se declanșează procedura de evaluare a impactului asupra mediului, fiind supuse etapei de încadrare. Decizia de evaluare inițială (ANEXA 5.D) informează titularul cu privire la obligativitatea acestuia de a face următoarele acțiuni: 1. Să depună memoriul de prezentare (Anexa 5.E). 1. Dacă proiectul intră sub incidența legii 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, memoriul de prezentare se completează cu Notificarea aferentă, conform art. 7 al acesteia. 2. Dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007, memoriul de prezentare este completat cu capitolul XIII conform Anexei 5.E. 3. Dacă proiectul se realizează pe ape sau are legătură cu apele, memoriul va fi completat cu capitolul XIV informații preluate din Planurile de management bazinale actualizate. 2. Să solicite Avizul de gospodărire a apelor pentru proiectele incluse în art. 48 și 54 din Legea apelor; Schematic, etapa de evaluare inițială se prezintă astfel: Clasarea notificarii Solicitare de acord de mediu Notificarea intentiei de realizare a proiectului (Anexa 5.A) + Certificat de urbanism Planuri relevante Spre etapa de incadrare Depunere Memoriu de prezentare (cf. Anexa 5.D) Dupa caz: Notificare cf. art. 7 din Legea 59/2016; capitolul XIII completat petnru proiecte incluse la art. 28 din OUG 57/2007 Solicitare Aviz gospodarire ape pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996 Decizia etapei de evaluare initiala (demararea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului) ACPM Viziteaza amplasamentul dupa caz; Verifica incadrarea proiectului la: Art. 28 din OUG 57/2007 Art. 48 si 54 din Legea 107/1996 Titular al unui proiect Decizia de respingere a solicitarii de Acord de mediu Etapa de evaluare initiala 15 zile Figura 2 Schema etapei de evaluare inițială 3.2 ETAPA DE ÎNCADRARE A PROIECTULUI ÎN PROCEDURA DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI 1. Derularea etapei de încadrare În cazul în care în etapa de evaluare inițială s-a luat decizia că proiectul necesită declanșarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, titularul depune memoriul de prezentare în format electronic și pe hârtie, moment în care începe efectiv etapa de încadrare. În etapa de încadrare se decide dacă un proiect inclus în Anexa II la Lege trebuie sau nu să fie supus evaluării impactului asupra mediului. Proiectele din Anexa I la Lege sunt supuse implicit evaluării impactului asupra mediului. Aceste proiecte fac obiectul etapei de încadrare numai din punct de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată și al impactului asupra corpurilor de apă. După depunerea memoriului de prezentare și / sau a completărilor / informațiilor solicitate, ACPM desfășoară, printre altele, următoarele activități: Organizează comisia de analiză tehnică (CAT). În funcție de specificul proiectului, în CAT pot fi cooptate diverse autorități sau entități relevante, astfel: 1. Autorități publice centrale și / sau locale, inclusiv reprezentanți ai departamentelor de urbanism și amenajare a teritoriului; 2. Autoritatea de sănătate publică; 3. Autorități competente de gospodărire a apelor, 4. Autorități competente pentru protejarea patrimoniului cultural, 5. Inspectoratul pentru situații de urgență, 6. Autorități publice teritoriale de inspecție și control în domeniul protecției mediului, 7. Reprezentanți ai structurilor responsabile pentru inspectoratele teritoriale silvice, 8. Direcții județene pentru agricultură; 9. Administratori / custozi ai ariilor naturale protejate sau autoritatea responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate, după caz; 10. În funcție de specificul proiectului, CAT poate include reprezentanți ai autorităților publice de reglementare sau control/instituții publice/foruri naționale de știință și cultură/institute de cercetare, proiectare sau consultanță precum: Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, Institutul Geologic al României, Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, Academia Română, Institutul de Economie Națională, Sucursala de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare (CITON) etc. 11. Membrii CAT pot propune participarea în cadrul ședințelor, cu rol consultativ, a unor specialiști, cercetători și/sau cadre didactice universitare cu activitate recunoscută în domeniul respectiv. Prezența în CAT a reprezentanților autorităților de mai sus este obligatorie la solicitarea ACPM. De asemenea, se stabilesc și departamentele relevante din cadrul ACPM care trebuie să-și exprime punctul de vedere cu privire la proiect în cadrul CAT, de exemplu: 1. Direcția deșeuri și substanțe chimice periculoase; 2. Direcția conservarea naturii și biodiversitate; 3. Direcția monitorizare și calitatea factorilor de mediu; 4. Etc. Documentația depusă de titular este transmisă membrilor CAT în format electronic pentru ca aceștia să poată emite opinii documentate. Membrii CAT, în scopul exprimării opiniei în cadrul ședinței CAT, formulează în scris solicitări de completări / informații suplimentare sau, după caz, puncte de vedere cu privire la potențialul impact al proiectului în termen de 20 zile de la data primirii memoriului de prezentare. Dacă proiectul este inclus în art. 48 și 54 din Legea apelor, atunci titularul este obligat prin Decizia etapei de evaluare inițială să solicite avizul de gospodărire a apelor. Autoritatea pentru gospodărirea apelor informează ACPM asupra depunerii solicitării de aviz din partea titularului, în termen de 5 zile de la depunere și emite, după caz, o decizie privind necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. Această decizie se emite la maxim 20 zile de la data solicitării avizului de gospodărire a apelor. Titularul este invitat să participe în CAT. Dacă proiectul poate avea impact semnificativ transfrontier, atunci ACPM demarează procedura specifică în acest caz. Informarea publicului. Solicitarea de acord de mediu este făcută publică de către ACPM și de către titularul de proiect. ACPM publică pe site-ul propriu memoriul de prezentare și anunțul conform anexei 5.H iar titularul, la cererea ACPM, publică un anunț conform anexei 5G în presa relevantă și pe site-ul propriu și la sediul propriu și la sediul autorității publice locale relevante. 2. Luarea deciziei etapei de încadrare ACPM ia decizia etapei de încadrare, în baza următoarelor informații: 1. Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3; 2. Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă; 3. Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005; Necesitatea efectuării evaluării adecvate; 4. Punctele de vedere justificate (în scris) ale membrilor CAT; În continuare sunt detaliate criteriile de mai sus, în baza cărora se ia decizia de încadrare. 1. Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3; Memoriul de prezentare se întocmește de către titular conform Anexei 5.E la Lege. Memoriul este structurat pe 3 mari secțiuni: 1. Prezentarea caracteristicilor proiectului propus (capitolul III și IV). Cu ajutorul acestor informații, ACPM poate determina amploarea proiectului și aspectele relevante ale acestuia și poate stabili dacă proiectul poate genera efecte semnificative asupra mediului; altfel spus, se determină MAGNITUDINEA impactului. 2. Prezentarea mediului în care este amplasat proiectul (capitolul V). Memoriul trebuie să conțină și informații detaliate privind amplasarea proiectului, astfel: 1. distanța față de granițe pentru proiectele care cad sub incidența Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr. 22/2001 cu modificările si completările ulterioare; 2. localizarea amplasamentului in raport cu patrimoniul cultural potrivit Listei Monumentelor Istorice (OG nr.43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare) 3. hărți, fotografii ale amplasamentului care pot oferi informații privind caracteristicile fizice ale mediului, atât naturale, cât și artificiale și alte informații privind: folosințele actuale și planificate ale terenului atât pe amplasament, cât și pe zone adiacente acestuia; politici de zonare și de folosire a terenului; arealele sensibile 4. coordonatele geografice ale amplasamentului proiectului, care vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referință geografică, în sistem de proiecție națională Stereo 1970. Cu ajutorul acestor informații, ACPM poate determina dacă amplasamentul proiectului este unul sensibil din punct de vedere al mediului; altfel spus, se determină SENZITIVITATEA receptorului. 3. Prezentarea efectelor semnificative posibile ale proiectului (capitolul VI, VII și VIII). Cu informațiile din această secțiune, ACPM poate identifica SEMNIFICAȚIA impactului. Se menționează că în această etapă a evaluării impactului, titularul nu poate să dețină informații detaliate cu privire la semnificația impactului, fapt consemnat și în anexa 5E prin fraza „[…] în limita informațiilor disponibile”. Memoriul de prezentare nu reprezintă o evaluare a impactului asupra mediului, în sensul Legii EIM. ACPM nu trebuie să solicite informații care în mod evident nu pot fi disponibile în această etapă. De exemplu, în cazul unui proiect care utilizează apă din subteran și deversează ape epurate în emisar natural, nu se poate cunoaște în această fază în ce măsură este afectat freaticul prin extragerea de apă din subteran și nici dacă deversările de apă modifică starea de calitate a emisarului natural. Datele furnizate de titular trebuie să conțină informații cu privire la debitul de prelevare a apei din subteran, adâncimea de prelevare și modalitatea tehnică în care se face prelevarea. Pentru evacuarea apelor în emisar se furnizează informații privind debitul de evaluare, calitatea apelor evacuate, punctul de evacuare și alte informații tehnice relevante. Deoarece proiectul „are legătură cu apele” – informație stabilită în cadrul Deciziei de evaluare inițială, titularul este obligat să completeze memoriul de prezentare cu capitolul XIV care conține informații din Planul de management bazinal actualizat: Localizarea proiectului: bazinul hidrografic; cursul de apă: denumire și codul cadastral; corpul de apă (de suprafață și/sau subteran): denumire și cod Indicarea stării ecologice/potențialului ecologic și starea chimică a corpului de apă de suprafață; pentru corpul de apă subteran se vor indica starea cantitativă și starea chimică a corpului de apă. Indicarea obiectivului/obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat, cu precizarea excepțiilor aplicate și a termenelor aferente, după caz. Titularul solicită Avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor (ACGA). Aceasta emite în termen de 20 zile de la solicitarea avizului, o decizie privind necesitatea elaborării SEICA. Dacă ACGA consideră, pe baza procedurilor proprii, că proiectul nu are impact asupra corpurilor de apă, atunci ACPM preia această decizie la încadrarea proiectului. Informațiile transmise de titular prin memoriul de prezentare se analizează în raport cu criteriile din Anexa 3, în scopul încadrării proiectului. Aspecte privind interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 sunt prezentate în tabelul de mai jos. Tabelul 2 Interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 pentru stabilirea necesității efectuării evaluării impactului asupra mediului Criteriu conform Anexei 3 Descriere 1. Caracteristicile proiectelor Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce privește: a) dimensiunea și concepția întregului proiect Dimensiunea unui proiect trebuie analizată în contextul de mediu existent și luând în considerare potențialele efecte semnificative ale acestuia asupra mediului De exemplu: un proiect de irigații poate avea o dimensiune spațială mare, însă efectele acestuia asupra mediului pot fi moderate, spre deosebire de un proiect de desecare a cărui extindere spațială este redusă, însă efectele asupra biodiversității pot fi semnificative. b) cumularea cu alte proiecte existente și /sau aprobate De exemplu: emisiile unei ferme de păsări propuse prin proiect se cumulează cu emisiile altei ferme de păsări existente; Se are în vedere faptul că efectele unui proiect asupra mediului, luate individual, pot să nu fie semnificative însă, dacă se cumulează cu aceleași efecte generate de proiecte similare, atunci efectul cumulat rezultat poate fi semnificativ. Se analizează efectele cumulate cu alte proiecte existente și /sau aprobate, inclusiv cu proiecte implementate, funcționale. c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității Practic toate proiectele din Anexa II pot utiliza resurse naturale (sol, teren, apă, biodiversitate). ACPM trebuie să decidă dacă amploarea utilizării acestora este semnificativă în contextul considerat (dacă resursele sunt limitate sau cu disponibilitate redusă, atunci chiar și o amploare redusă a utilizării acestora poate genera un impact semnificativ) De exemplu: o exploatare de agregate minerale în albia majoră a unui râu ocupă o suprafață relativ redusă (1-2 ha). Totuși, dacă terenul ocupat reprezintă un habitat prioritar sau important pentru anumite specii, atunci impactul proiectului poate fi semnificativ d) cantitatea și tipurile de deșeuri generate gestionate; Practic toate proiectele din Anexa II generează deșeuri. ACPM trebuie să decidă dacă deșeurile generate sunt dificil de gestionat din cauza proprietății lor și / sau a cantității acestora. De exemplu: o fermă de porci încadrată în Anexa II, generează cantități importante de dejecții. Acestea pot fi utilizate pe terenuri agricole, însă dacă disponibilitatea terenurilor agricole este limitată, gestiunea dejecțiilor poate deveni o problemă care să genereze un impact asupra mediului. e) poluarea și alte efecte negative; Acest criteriu este foarte amplu și, practic, lasă la latitudinea ACPM să decidă dacă un efect negativ este sau nu semnificativ. Evacuarea de ape uzate, emisii în atmosferă din surse fixe sau mobile, difuze, generarea de deșeuri, ocuparea de teren etc. - toate acestea pot fi considerate efecte negative, însă trebuie avută în vedere amploarea acestora în contextul de mediu existent. Sunt sau nu aceste efecte semnificative? De exemplu, emisia unei centrale termice murale cu capacitatea de 25 kW este un efect negativ, însă acesta nu este semnificativ deoarece debitul poluantului este mic și nu cauzează modificări cuantificabile în calitatea aerului înconjurător. Un alt exemplu este evacuarea de ape epurate într-un receptor natural: debitul de evacuare a poluanților și tipul acestora pot cauza modificarea stării de calitate a receptorului natural? Dacă da, atunci efectul poate fi semnificativ. f) riscurile de accidente majore și sau dezastre relevante pentru proiectul in cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informațiilor științifice; Riscul de accident major când sunt implicate substanțe periculoase este stabilit în etapa de evaluare inițială prin analiza încadrării în prevederile Legii 59/2016. Se analizează proiectul în contextul schimbărilor climatice, din ambele sensuri: proiectul poate fi afectat în mod semnificativ de schimbările climatice? (de exemplu reziliența la dezastre). Proiectul generează efecte semnificative care să contribuie la schimbările climatice? (de exemplu emisii de GES). g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei Proiectul poate contamina apa (accidental) sau poate genera (accidental) emisii în atmosferă care să afecteze sănătatea umană? De exemplu, un centru sau a poluării atmosferice. de colectare și stocare deșeuri reciclabile (plastic, hârtie) în mod normal nu generează emisii relevante în mediu. În cazul unui incendiu însă, efectele asupra sănătății populației pot fi semnificative. 2. Amplasarea proiectelor Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce privește: a) utilizarea actuală și aprobată a terenurilor; În funcție de utilizarea actuală sau prevăzută a terenului pe care se amplasează un proiect, se decide dacă acesta poate afecta sau nu în mod semnificativ mediul. De exemplu, dacă amplasamentul unui proiect este la distanță legală față de intravilanul locuibil al unei localități, trebuie avut în vedere planul de urbanism al localității respective pentru a vedea dacă pe viitor nu sunt prevăzute locuințe înspre proiect și astfel, distanța legală să nu mai fie respectată. b) bogăția, disponibilitatea, calitatea și capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa și biodiversitatea, din zonă și din subteranul acesteia; De exemplu, un proiect de alimentare cu apă a unei aglomerări propune utilizarea apei din freatic în scop potabil. Totuși, dacă disponibilitatea apei în freaticul de adâncime este redusă, se pot genera efecte negative în aval prin privarea celorlalți utilizatori de apă. În acest caz, încadrarea proiectului se face pe baza informațiilor primite de la autoritatea de gospodărire a apelor, prin Avizul de gospodărire a apelor și / sau prin comentariile acesteia în cadrul comisiei de analiză tehnică. c) capacitatea de absorbție a mediului natural, acordându-se o atenție specială următoarelor zone: Acest criteriu este unul foarte vast și foarte dificil de luat în considerare la etapa de încadrare deoarece în această fază nu sunt disponibile informații detaliate despre starea mediului actual și despre efectele semnificative ale proiectului. a. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor; Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele umede, zonele riverane sau gurile râurilor? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? b. zone costiere si mediul marin; Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele costiere și mediul marin? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? c. zonele montane și forestiere; Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele montane și forestiere? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? Influența proiectului asupra zonelor forestiere poate fi estimată în etapa de încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții silvice) d. arii naturale protejate de interes național, comunitar, internațional; Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ ariile naturale protejate? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? Încadrarea în raport cu siturile comunitare începe încă din etapa de evaluare inițială, când se stabilește dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007. În această fază se face încadrarea în raport cu celelalte categorii de arii naturale protejate (naționale, internaționale) e. zone clasificate sau protejate conform legislației in vigoare: situri Natura 2000; zonele prevăzute de legislația privind aprobarea PATN Secțiunea a III-a Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele clasificate sau protejate? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? Încadrarea în raport cu siturile comunitare începe încă din etapa de evaluare inițială, când se zone protejate; zonele de protecție instituite conform prevederilor legislației din domeniul apelor, precum și a celei privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică; stabilește dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007. În această fază se face încadrarea în raport cu celelalte categorii de arii naturale protejate (naționale, internaționale) sau zone clasificate sau protejate. f. zonele in care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a Dacă un proiect se implementează pe un amplasament cunoscut sau înregistrat la autoritățile competente ca având probleme de nerespectare a standardelor de mediu, atunci se analizează posibilitatea ca proiectul să mediului prevăzute de legislația națională și la nivelul Uniunii Europene și relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri; agraveze efectele negative deja existente; Astfel de cazuri sunt: situri contaminate, terenuri degradate prin fenomene naturale sau artificiale, zone adiacente unei activități poluatoare etc. g. zonele cu o densitate mare a populației; Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ populația și sănătatea acesteia? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? Influența proiectului asupra sănătății populației poate fi estimată în etapa de încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții de sănătate publică) h. peisaje și situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic. Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ peisajele sau siturile importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic? Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative? Influența proiectului asupra patrimoniului poate fi estimată în etapa de încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții de cultură) 3. Tipurile și caracteristicile impactului potențial Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite la pct. 1 și 2, având în vedere impactul proiectului asupra factorilor prevăzuți la art. 7 alin. (2) din prezenta lege, și ținând seama de: Se analizează dacă proiectul propus, prin caracteristicile acestuia: poate avea efecte semnificative asupra următorilor factori de mediu (art. 7, alin. (2)): ținând seama de: a) importanța și extinderea spațială a impactului - de exemplu, zona geografică și dimensiunea populației care poate fi afectată; Importanța impactului sau semnificația generală a acestuia este rezultatul înmulțirii amplitudinii impactului (mică, medie, mare) cu senzitivitatea receptorului (mică, medie, mare). Semnificația / importanța impactului poate fi minoră (nesemnificativ), moderată și majoră (semnificativ). Extinderea spațială a impactului poate fi locală, regională, națională sau transfrontieră. Aceste caracteristici ale impactului potențial vor fi detaliate în etapele următoarele ale evaluării de impact. În etapa de încadrare se stabilesc doar ORIENTATIV acești parametri, pe baza informațiilor disponibile în această fază. b) natura impactului; Natura impactului poate fi: c) natura transfrontieră a impactului; Proiectul poate avea efecte transfrontalieră? De exemplu emisii în atmosferă care să influențeze calitatea aerului înconjurător al altei țări, sau emisii în ape care să genereze efecte în aval, pe teritoriul altui stat sau intervenții asupra culuarelor de migrație a păsărilor care să cauzeze declin în populațiile speciilor pe teritoriul altor state etc. d) intensitatea și complexitatea impactului; Intensitatea impactului poate fi: refacerea receptorului. natura, dimensiunea (punctul 1) localizarea acestuia (punctul 2) populație și sănătate umană, biodiversitate; terenuri, sol, apă, aer, climă; bunuri materiale, patrimoniu cultural și peisaj; interacțiunea dintre factorii de mai sus; Criteriile de mai jos: Negativ – un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, indezirabil. Pozitiv – un impact care implică o îmbunătățire a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, dezirabil. Ambele – un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în același timp și una pozitivă a condițiilor inițiale Mică – atunci când factorul de mediu are o valoare sau /și o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecției și nu conduce la modificări permanente în structurile și funcțiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară lungi de timp (>2 ani). e) probabilitatea impactului; Un impact se manifestă în anumite condiții. Se analizează posibilitatea ca acest impact să apară f) debutul, durata, frecvența și reversibilitatea preconizate ale impactului; Debutul unui impact este foarte important. De exemplu, dacă lucrările de construire ale unui proiect încep după finalizarea perioadei de cuibărit a păsărilor, atunci efectele negative asupra păsărilor sunt mai mici. Dimpotrivă, dacă lucrările se desfășoară în intervalul de cuibărit, atunci există riscul afectării populației speciilor. Durata și frecvența impactului pot fi: Reversibilitatea impactului: g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente și/sau aprobate; Un impact este cumulat dacă acționează împreună cu alt impact (incluzând impactele altor planuri / proiecte), afectând același factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influență) h) posibilitatea de reducere efectivă a impactului. Se pot implementa măsuri de evirare, reducere, reparare sau compensare a impactului? În general, în etapa de încadrare, semnificația impactului se determină calitativ, fără detalii de ordin cantitativ. Este necesară doar stabilirea semnificației generale a impactului unui proiect, pentru a decide dacă se spune sau nu evaluării impactului asupra mediului. Mai jos se prezintă o serie de întrebări simple pentru stabilirea semnificației impactului: Medie – atunci când factorul de mediu are o valoare și / sau o sensibilitate medie. Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate dar structura / funcțiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (<2 ani) Mare – atunci când factorul de mediu are o valoare sau/și o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor / funcțiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade Temporar – impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp și eventual intermitent / ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuției lucrărilor) Termen scurt – impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp și va înceta în totalitate la finalizarea activității care-l provoacă (de ex. zgomot și vibrații generate în timpul construcției). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalații dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii) Termen lung – impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare – estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalații, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viață a proiectului (de ex. perturbarea biodiversității în timpul operațiilor de întreținere a instalației). Permanent – impactul se manifestă în toate fazele proiectului și rămâne activ și după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice și abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar). Reversibil – un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea inițială (dinaintea acțiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la inițial după încetarea cauzei turbidității – activitățile de construire); Ireversibil – un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea inițială (de ex. ocuparea permanentă a terenului) Va fi o schimbare majoră a condițiilor de mediu? Noile caracteristici vor fi disproporționate față de caracteristicile mediului existent? Impactul va fi neobișnuit în zonă sau deosebit de complex? Impactul se va extinde pe o arie largă? Va exista un potențial de impact transfrontalier? Vor fi afectați mulți oameni? Vor fi afectați mulți receptori de alte tipuri (faună și floră, întreprinderi, facilități)? Vor fi afectate caracteristicile sau resursele valoroase sau limitate? Există riscul ca standardele de mediu să fie încălcate? Există riscul ca siturile, zonele, caracteristicile protejate să fie afectate? Există o probabilitate mare de apariție a efectului? Impactul se va manifesta pentru o perioadă lungă de timp? Efectul va fi permanent, mai degrabă decât temporar? Impactul va fi continuu sau intermitent? Dacă impactul este intermitent, acesta va fi frecvent sau rar? Impactul va fi ireversibil? Va fi dificil să se evite, reducă, repare sau să se compenseze efectul? Dacă se răspunde afirmativ la una dintre întrebările de mai sus, există posibilitatea ca semnificația impactului să fie mare sau medie și, implicit, proiectul să fie supus evaluării impactului asupra mediului. 1. Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996 se face încă din faza de evaluare inițială. Se verifică efectiv dacă proiectul propune lucrări sau activități care fac parte din una din categoriile incluse în art. 48 sau 54 din legea apelor. În caz afirmativ, titularul este obligat prin Decizia etapei de evaluare inițială, să solicite Aviz de gospodărire a apelor la autoritatea de gospodărire a apelor responsabilă. Dacă punctul de vedere al acesteia din urmă este că proiectul necesită SEICA, atunci decizia ACPM este corespunzătoare. Se face precizarea că nu toate proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele necesită SEICA. Autoritățile de gospodărire a apelor vor decide necesitatea SEICA pe baza unei metodologii specifice. Pentru proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele (inclusiv cele pentru care nu este necesar SEICA), memoriul de prezentare conține informațiile din capitolul XIV al Anexei 5.E., preluate din Planurile de management bazinal actualizate. 2. Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005; Necesitatea efectuării evaluării adecvate Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005 se face încă de la etapa de evaluare inițială. Se verifică dacă proiectul „nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinație cu alte planuri ori proiecte […]”. În caz afirmativ, titularul trebuie să completeze memoriul de prezentare cu informațiile solicitate în capitolul XIII: descrierea succintă a proiectului și distanța față de aria naturală protejată de interes comunitar, precum și coordonatele geografice (Stereo 70) ale amplasamentului proiectului. numele și codul ariei naturale protejate de interes comunitar; prezența și efectivele/suprafețele acoperite de specii și habitate de interes comunitar în zona proiectului; se va preciza dacă proiectul propus nu are legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul conservării ariei naturale protejate de interes comunitar; se va estima impactul potențial al proiectului asupra speciilor și habitatelor din aria naturală protejată de interes comunitar; alte informații prevăzute în legislație in vigoare. Informațiile de mai sus se completează conform Planurilor de management ale ariilor protejate, dacă există, sau conform informațiilor furnizate de autoritatea cu atribuții în domeniul ariilor protejate. Necesitatea evaluării adecvate se determină prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar. Conform acestuia, încadrarea se face astfel: ACPM stabilește și decide dacă proiectul, singur sau în combinație cu alte proiecte, este susceptibil a avea un impact negativ semnificativ asupra sitului și dacă proiectul va face obiectul unei evaluări adecvate. Noțiunea de "impact negativ semnificativ" trebuie determinată în relație cu trăsăturile specifice ale sitului. Un proiect care are impact negativ semnificativ asupra unui sit poate să nu aibă același impact asupra altui sit. De aceea, fiecare evaluare este un caz individual, care trebuie tratat în funcție de obiectivele de conservare ale sitului și de caracteristicile proiectului. Probabilitatea unui impact semnificativ poate rezulta nu numai din proiectele localizate în interiorul unui sit, dar și din proiectele localizate în afara acestuia. În cazul în care informațiile furnizate de către titularul proiectului în cadrul memoriului de prezentare (capitolul XIII) sunt neconcludente/incomplete, ACPM solicită titularului informații suplimentare. Acestea trebuie să fie pe cât posibil colectate prin observații în teren. Pe baza datelor furnizate de titular rezultate din observații în teren, a informațiilor bibliografice, a informațiilor puse la dispoziție de către titularul proiectului și în urma completării listei de control specifică, ACPM decide efectuarea sau nu a evaluării adecvate. Tabelul 3 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată (conform Ord. 19/2010, în vigoare la data întocmirii prezentului ghid, Anexa 1) Nr. crt. Întrebări pentru etapa de încadrare A. Da/Nu/Nu se poate identifica în acest stadiu. B. Este posibil ca impactul să fie semnificativ? Da/Nu/ Nu se poate identifica în acest stadiu justificare. 1. Proiectul se va implementa în sit? 2. Distanța dintre amplasamentul proiectului și sit? 3. Proiectul va include acțiuni de construcție, funcționare și dezafectare care să ducă la modificări fizice în sit (topografie, utilizarea terenului, modificări ale cursurilor de râuri etc.)? 4. Proiectul implică utilizarea, stocarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe sau materiale care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a fost desemnat? 5. Se vor produce deșeuri solide în timpul construcției, funcționării sau dezafectării care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a fost desemnat? 6. Există alți factori care ar trebui luați în considerare, ca de exemplu dezvoltările conexe, care ar putea duce la afectarea sitului sau există un impact cumulativ cu alte proiecte existente sau propuse? 7. Există pe amplasamentul proiectului și în imediata apropiere a acestuia habitate naturale și/sau specii sălbatice de interes comunitar ce pot fi afectate de implementarea proiectului? 8. Proiectul afectează direct sau indirect zonele de hrănire/reproducere/migrație? 9. Proiectul are influență directă asupra ariilor/ariei naturale protejate de interes comunitar, prin emisii în aer, devierea cursului unei ape care traversează zona, extragerea de ape subterane dintr-un acvifer compartimentat, perturbarea prin zgomot sau lumină, poluare atmosferică etc.? 10. Proiectul propus provoacă o deteriorare semnificativă sau o pierdere totală a unui (unor) habitat(e) natural(e) de interes comunitar? 11. Proiectul va duce la o izolare reproductivă a unei specii de interes comunitar sau a speciilor tipice care intră în compoziția unui habitat de interes comunitar? 12. Proiectul implică utilizarea resurselor de care depinde diversitatea biologică (exploatarea apelor de suprafață și subterane, activitățile extractive de suprafață de sol, argilă, nisip, pietriș, defrișarea, inundarea terenurilor, pescuit, vânătoare, colectarea plantelor)? 13. Alte întrebări relevante Cu cât există mai multe răspunsuri afirmative în coloana B, cu atât este mai justificată necesitatea realizării evaluării adecvate, neexistând totuși o regulă general aplicabilă în acest sens. ACPM poate decide realizarea studiului de evaluare adecvată dacă există incertitudinea cu privire la existența unui efect semnificativ sau în cazul existenței unui singur răspuns afirmativ în coloana B. 3. Punctele de vedere justificate ale membrilor CAT; Membrii CAT pot influența decisiv procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Aceștia au posibilitatea de a solicita informați suplimentare sau de a emite puncte de vedere justificate. *** ACPM ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil și în termen de cel mult 90 zile de la primirea tuturor informațiilor necesare din partea titularului. Decizia etapei de încadrare poate fi următoarea: 1. Efectuarea evaluării impactului asupra mediului, a evaluării adecvate și a evaluării impactului asupra corpurilor de apă; 2. Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării adecvate, fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă; 3. Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării impactului asupra corpurilor de apă, fără evaluare adecvată; 4. Efectuarea evaluării impactului asupra mediului fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă și fără evaluare adecvată; 5. Continuarea procedurii de emitere a aprobării de dezvoltare a proiectului pentru proiectele care nu necesită niciuna din cele 3 tipuri de evaluări. În general, proiectele care se supun etapei de încadrare pot fi cele din Anexa I și Anexa II la Lege. Totuși, dacă un proiect nu este inclus în niciuna din cele 2 anexe, dar se stabilește că poate avea impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă, efectuarea evaluării impactului asupra mediului este obligatorie. Decizia etapei de încadrare se recomandă să fie motivată în detaliu deoarece aceasta poate fi atacată din punct de vedere procedural sau substanțial conform art. 21 și 22 din Lege. Informarea publicului asupra deciziei etapei de încadrare Titularul, la cererea ACPM, publică un anunț conform anexei 5J în presa relevantă și pe site-ul propriu, la sediul propriu sau la sediul autorității publice locale. După dovada publicării anunțului de către titular, ACPM publică la rândul ei pe pagina de internet anunțul deciziei conform Anexei 5K și proiectul deciziei de încadrare. Publicul poate emite comentarii / observații la proiectul deciziei de încadrare în termen de 10 zile de la publicarea anunțului pe site-ul ACPM. Decizia finală este adoptată în CAT, la 10 zile de la primirea comentariilor / observațiilor justificate ale publicului interesat. Dacă este necesară reconsiderarea deciziei în urma intervenției publicului, aceasta se supune din nou informării publice. Dacă decizia nu se modifică în urma intervenției publicului, atunci aceasta devine finală. Pentru proiectele cu finanțare din fonduri europene care nu afectează în mod semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, ACPM emite o declarație conform Apendice 1 din cadrul Regulamentului UE 2015/207, însoțită de o hartă indicând amplasarea proiectului și a siturilor Natura 2000. Declarația trebuie să includă: numele sitului /siturilor în cauză, numărul de referință, distanta la care este situat proiectul fată de cel mai /cele mai apropiate situri Natura 2000, obiectivele de conservare și justificarea faptului că proiectul, fie individual, fie în combinație cu alte proiecte, nu este de natură să aibă efecte negative semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000 incluse sau care urmează a fi incluse în rețeaua Natura 2000 și, dacă este cazul, o decizie administrativă. ACPM Max. 20 zile AGA Max. 20 zile 10 zile Se organizeaza un nou CAT Necesita EIM, EA, EICA Decizia etapei de incadrare Nu necesita EIM, EA, EICA 10 zile Necesita EIM, EA Necesita EIM Anunt public Decizia etapei de incadrare Efectuarea EIM, EA si EICA Efectuarea EIM si EA Efectuarea EIM si EICA Efectuarea EIM Continuarea procedurii de emitere a aprobarii de dezvoltare Spre etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a RIM CAT Proiectul este analizat in functie de: Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3; Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă; Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2007 Necesitatea efectuării evaluării adecvate; Punctele de vedere In scris ale membrilor CAT Solicitare Aviz de gospodarire ape pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996 Memoriu de prezentare (cf. Anexa 5.D) Dupa caz: Notificare cf. art. 7 din Legea 59/2016; capitolul XIII completat pentru proiecte incluse la art. 28 din OUG 57/2007 Solicitare Aviz gospodarire ape pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996 Comentarii justificate din partea publicului Decizie privind necesitatea elaborarii studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apa Membrii CAT transmit in scris puncte de vedere sau solicitari de informatii suplimentare Anunt public Depunerea solicitarii de emitere a Acordului de mediu Schematic, etapa de încadrare se desfășoară astfel: Etapa de incadrare Cat mai rapid posibil Maxim 90 zile de la primirea tuturor informatiilor solicitate Figura 3 Schema etapei de incadrare 1. Liste de control pentru etapa de încadrare Etapa de încadrare include un singur aspect subiectiv, care ține de experiența și competența ACPM. Acesta este stabilirea semnificației generale a impactului potențial: poate fi acesta semnificativ sau nu? Pentru a ușura această decizie, se propune o listă de control cu întrebări specifice. Lista de control este concepută în concordanță cu criteriile prevăzute în Anexa 3, față de care se stabilește necesitatea evaluării impactului asupra mediului. La fiecare întrebare se răspunde în coloana 2 cu „da” sau „nu” sau „?” în caz că nu se poate da un alt răspuns (sau este incertă posibilitatea unui efect). Pentru fiecare răspuns „Da”, se aplică criteriile de evaluare a semnificației impactului din tabelul următor. După aplicarea acestor criterii, se completează coloana 3 cu răspunsurile: Da - este posibil ca efectul să fie semnificativ; de ce? Nu - nu este de așteptat ca efectul să fie semnificativ; de ce? ? – nu se poate estima dacă efectul este semnificativ sau nu; de ce?; În general, dacă în coloana 3 este chiar și un singur răspuns „DA”, atunci proiectul poate fi încadrat la evaluarea impactului asupra mediului. Tabelul 4 Lista de control pentru etapa de încadrare Nr. crt. Întrebare Da / Nu / ? Descriere sumară Este posibil ca efectul să fie semnificativ? Da / Nu / ? – de ce? 1 2 3 Caracteristici ale proiectului 1. Lucrările de construcție, exploatare, dezafectare sau demolare ale Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice locale (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în cursurile de apă, etc.)? 2. Construcția sau funcționarea Proiectul va utiliza resurse naturale cum ar fi teren, apă, materiale sau energie, sau oricare alte resurse care nu sunt regenerabile sau nu există în cantități mici? 3. Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca proiectul ar avea un risc pentru sănătatea populației? 4. Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii sau încetării activității? 5. Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive, care să conducă la depășirea limitelor stabilite în Directiva 2008/50/EC și 2004/107/EC – Calitatea aerului înconjurător? 6. Proiectul va genera zgomot și vibrații sau emisii de lumină, energie termică sau radiație electromagnetică? 7. Proiectul va genera gaze cu efect de sera si care este amploarea acestora 8. Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de suprafață, ape subterane, ape de coasta sau ape marine? 9. Vor exista riscuri de accidente în timpul construcției sau operării care să poată afecta sănătatea populației sau mediul? 10. Proiectul va avea ca rezultat schimbări sociale legate relevante în contextul mediului înconjurător, de exemplu, în demografie, stilul de viață tradițional, ocuparea forței de muncă? 11. Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi dezvoltări viitoare generate de proiect care ar putea duce la impact asupra mediului înconjurător sau potențialul de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate? Caracteristicile mediului posibil a fi afectat de proiect 12. Proiectul se află în interiorul sau în apropierea unor zone protejate la nivel internațional, european, sau prin legislația națională sau locală pentru valoarea lor ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură, care ar putea fi afectate de Proiect? 13. Există alte zone pe sau în jurul locației care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex. zonele umede, cursurile de apă sau alte corpuri de apă, zona de coastă, munți, păduri sau terenuri împădurite, care ar putea fi afectate de Proiect? 14. Există zone pe sau în jurul locației care sunt folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihnă, iernare, migrație, care ar putea fi afectate de Proiect? 15. Există ape interioare, de coastă, marine sau subterane (sau alte caracteristici ale mediului marin) pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? 16. Există zone sau caracteristici importante de peisaj sau decorative pe sau în vecinătatea locației care ar putea fi afectate de Proiect? 17. Există rute sau facilități pe sau în apropierea locației care sunt utilizate de public pentru accesul la activități de recreere sau alte facilități care ar putea fi afectate de Proiect? 18. Există rute de transport pe sau în jurul locației susceptibile la congestionare sau care cauzează probleme de mediu care ar putea fi afectate de Proiect? 19. Este amplasat proiectul într-o locație în care este foarte probabil să fie vizibil pentru mulți oameni? 20. Există zone sau caracteristici de importanță istorică sau culturală pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? 21. Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va duce la pierderea terenurilor verzi? 22. Utilizări existente ale terenului în sau în jurul locației, de ex. locuințe, grădini, alte proprietăți private, industrie, comerț, recreere, spațiu public deschis, facilități comunitare, agricultură, silvicultură, turism, exploatări miniere sau cariere, care ar putea fi afectate de Proiect? 23. Există planuri de utilizare a terenului pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? 24. Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt dens populate sau construite, care ar putea fi afectate de Proiect? 25. Există zone în interiorul sau în jurul locației, ocupate de utilizatori sensibili, de ex. spitale, școli, locuri de cult, facilități comunitare, care ar putea fi afectate de Proiect? 26. Există zone în interiorul sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau limitate, de ex. apele de suprafață, silvicultură, agricultură, pescuit, turism, minerale, care ar putea fi afectate de Proiect? 27. Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt deja supuse poluării sau altor perturbații din punct de vedere al calității factorilor de mediu, de ex acolo unde sunt depășite standardele de mediu sau unde solul și/sau subsolul sunt contaminate, care ar putea fi afectate de Proiect? 28. Locația Proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și determina astfel efecte asupra mediului? Rezumatul caracteristicilor Proiectului și ale localizării sale care indică necesitatea evaluării impactului asupra mediului: Tabelul 5 Lista de control pentru evaluarea semnificației impactului asupra mediului Nr. crt. Întrebare 1. Va fi o schimbare majoră a condițiilor de mediu? 2. Noile caracteristici vor fi disproporționate față de caracteristicile mediului existent? 3. Impactul va fi neobișnuit în zonă sau deosebit de complex? 4. Impactul se va extinde pe o arie largă? 5. Va exista un potențial de impact transfrontalier? 6. Vor fi afectați mulți oameni? 7. Vor fi afectați mulți receptori de alte tipuri (faună și floră, întreprinderi, facilități)? 8. Vor fi afectate caracteristicile sau resursele valoroase sau limitate? 9. Există riscul ca standardele de mediu să fie încălcate? 10. Există riscul ca siturile, zonele, caracteristicile protejate să fie afectate? 11. Există o probabilitate mare de apariție a efectului? 12. Impactul se va manifesta pentru o perioadă lungă de timp? 13. Efectul va fi permanent, mai degrabă decât temporar? 14. Impactul va fi continuu sau intermitent? 15. Dacă impactul este intermitent, acesta va fi frecvent sau rar? 16. Impactul va fi ireversibil? 17. Va fi dificil să se evite, reducă, repare sau să se compenseze efectul? Exemplu de aplicare a listei de control pentru încadrare În continuare se prezintă un exemplu de aplicare a listei de control pentru un proiect (fictiv) de parc eolian care prevede amplasarea a 20 turbine eoliene de 2 MW fiecare. Suprafața de teren alocată parcului este de 20 ha iar suprafața ocupată permanent de platforme și drumuri este de 4 ha. Cea mai apropiată locuință este situată la 800 m de turbină iar la 1200 m se găsește un sit de protecție avifaunistică. Tabelul 6 Lista de control pentru etapa de încadrare – exemplu proiect de parc eolian Nr. crt. Întrebare Da / Nu / ? Descriere sumară Este posibil ca efectul să fie semnificativ? Da / Nu / ? – de ce? 1 2 3 1. Lucrările de construcție, exploatare, dezafectare sau demolare ale Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice locale (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în cursurile de apă, etc.)? DA Decopertări, săpături, modificare topografie, modificarea utilizării terenului DA Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în starea actuală a mediului 2. Construcția sau funcționarea Proiectul va utiliza resurse naturale cum ar fi teren, apă, materiale sau energie, sau oricare alte resurse care nu sunt regenerabile sau nu există în cantități mici? DA Suprafețe mari de teren vor fi utilizate pentru drumuri, platforme NU Disponibilitatea terenului în zonă este bună și ocuparea a 4 ha de teren nu reprezintă un impact semnificativ 3. Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca proiectul ar avea un risc pentru sănătatea populației? DA Ulei în perioada de operare – aprox. 5 tone/turbină NU Se poate aplica un plan de gestiune a substanțelor și materialelor care să minimizeze un eventual impact 4. Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii sau încetării activității? DA Deșeuri din săpături în timpul construcției Deșeuri de ulei uzat și piese de schimb în timpul funcționării Deșeuri din dezafectări (corpul turbinei) la încetarea proiectului NU În baza unui plan de gestiune a deșeurilor, se poate asigura minimizarea unui eventual impact 5. Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive, care să conducă la depășirea limitelor stabilite în Directiva 2008/50/EC și 2004/107/EC – Calitatea aerului înconjurător? NU 6. Proiectul va genera zgomot și vibrații sau emisii de lumină, energie termică sau radiație electromagnetică? DA Zgomot, umbrire, radiație electromagnetică DA Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi importante 7. Proiectul va genera gaze cu efect de sera si care este amploarea acestora NU 8. Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de suprafață, ape subterane, ape de coasta sau ape marine? DA Risc mediu în perioada de execuție (scurgeri accidentale) Risc scăzut în perioada de funcționare (scurgeri de ulei) NU Prin implementarea de proceduri specifice de control, se pot limita scurgerile în mediu 9. Vor exista riscuri de accidente în timpul construcției sau operării care să poată afecta sănătatea populației sau mediul? DA La operare: aruncări de gheață, ruperi de elice sau incendiu DA Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a turbinei / incendiu este mare 10. Proiectul va avea ca rezultat schimbări sociale relevante în contextul mediului înconjurător, de exemplu, în demografie, stilul de viață tradițional, ocuparea forței de muncă? NU 11. Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi dezvoltări viitoare generate de proiect care ar putea duce la impact asupra mediului DA Potențial impact cumulativ cu alte DA În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se înconjurător sau potențialul de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate? proiecte similare asupra păsărilor găsește un alt parc eolian a cărui impact se poate cumula cu cel generat de proiectul propus 12. Proiectul se află în interiorul sau în apropierea unor zone protejate la nivel internațional, european, sau prin legislația națională sau locală pentru valoarea lor ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură, care ar putea fi afectate de Proiect? DA La 1200 m se găsește un sit Natura 2000 SPA DA Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza mortalități prin coliziune. 13. Există alte zone pe sau în jurul locației care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex. zonele umede, cursurile de apă sau alte corpuri de apă, zona de coastă, munți, păduri sau terenuri împădurite, care ar putea fi afectate de Proiect? DA Curs de apă NU În timpul execuției se pot preveni efectele asupra cursului de apă 14. Există zone pe sau în jurul locației care sunt folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihnă, iernare, migrație, care ar putea fi afectate de Proiect? DA Teren agricol folosit de păsări de pradă pentru hrănire și de alte păsări pentru reproducere NU 15. Există ape interioare, de coastă, marine sau subterane (sau alte caracteristici ale mediului marin) pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? NU 16. Există zone sau caracteristici importante de peisaj sau decorative pe sau în vecinătatea locației care ar putea fi afectate de Proiect? NU 17. Există rute sau facilități pe sau în apropierea locației care sunt utilizate de public pentru accesul la activități de recreere sau alte facilități care ar putea fi afectate de Proiect? NU 18. Există rute de transport pe sau în jurul locației susceptibile la congestionare sau care cauzează probleme de mediu care ar putea fi afectate de Proiect? DA În timpul execuției – transporturi agabaritice care pot cauza blocaje în trafic DA În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra locuințelor 19. Este amplasat proiectul într-o locație în care este foarte probabil să fie vizibil pentru mulți oameni? DA Turbinele sunt vizibile pe timp de zi și pe timp de noapte (semnalizare luminoasă), de la cel puțin 10 km DA Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o zonă preponderent rurală 20. Există zone sau caracteristici de importanță istorică sau culturală pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? NU 21. Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va duce la pierderea terenurilor verzi? DA Proiectul ocupă 4 ha teren agricol NU 22. Utilizări existente ale terenului în sau în jurul locației, de ex. locuințe, grădini, alte proprietăți DA Locuințe la minim 800 m distanță DA Percepția locuitorilor private, industrie, comerț, recreere, spațiu public deschis, facilități comunitare, agricultură, silvicultură, turism, exploatări miniere sau cariere, care ar putea fi afectate de Proiect? – pot exista efecte de umbrire, zgomot poate fi negativă 23. Există planuri de utilizare a terenului pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect? DA În jurul turbinelor se trasează o zonă de protecție care restricționează dezvoltările viitoare DA Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru populație 24. Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt dens populate sau construite, care ar putea fi afectate de Proiect? DA Intravilan la cca. 800 m NU Distanța este relativ mare 25. Există zone în interiorul sau în jurul locației, ocupate de utilizatori sensibili, de ex. spitale, școli, locuri de cult, facilități comunitare, care ar putea fi afectate de Proiect? NU 26. Există zone în interiorul sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau limitate, de ex. apele de suprafață, silvicultură, agricultură, pescuit, turism, minerale, care ar putea fi afectate de Proiect? NU 27. Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt deja supuse poluării sau altor perturbații din punct de vedere al calității factorilor de mediu, de ex acolo unde sunt depășite standardele de mediu sau unde solul și/sau subsolul sunt contaminate, care ar putea fi afectate de Proiect? NU 28. Locația Proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și determina astfel efecte asupra mediului? NU Rezumatul caracteristicilor Proiectului și ale localizării sale care indică necesitatea evaluării impactului asupra mediului: Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în starea actuală a mediului Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi importante Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a turbinei / incendiu este mare În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se găsește un alt parc eolian a cărui impact se poate cumula cu cel generat de proiectul propus Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza mortalități prin coliziune. În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra locuințelor Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o zonă preponderent rurală Percepția locutorilor poate fi negativă Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru populație În acest fel s-a evidențiat foarte clar că proiectul necesită evaluarea impactului asupra mediului. S-a identificat un potențial impact semnificativ asupra sitului Natura 2000 din vecinătate. Pentru a stabili dacă este necesar ca proiectul să fie supus evaluării adecvate, se va derula și etapa de încadrare conform Ord. 19/2010. În acest sens, se completează lista de control corespunzătoare, astfel: Tabelul 7 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată – exemplu de completare (conform Ord. 19/2010, Anexa 1) Nr. crt. Întrebări pentru etapa de încadrare A. Da/Nu/Nu se poate identifica în acest stadiu. B. Este posibil ca impactul să fie semnificativ? Da/Nu/ Nu se poate identifica în acest stadiu justificare. 1. Proiectul se va implementa în sit? NU 2. Distanța dintre amplasamentul proiectului și sit? 1200 m 3. Proiectul va include acțiuni de construcție, funcționare și dezafectare care să ducă la modificări fizice în sit (topografie, utilizarea terenului, modificări ale cursurilor de râuri etc.)? NU 4. Proiectul implică utilizarea, stocarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe sau materiale care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a fost desemnat? NU 5. Se vor produce deșeuri solide în timpul construcției, funcționării sau dezafectării care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a fost desemnat? NU 6. Există alți factori care ar trebui luați în considerare, ca de exemplu dezvoltările conexe, care ar putea duce la afectarea sitului sau există un impact cumulativ cu alte proiecte existente sau propuse? DA Potențial impact cumulat cu alte proiecte similare de pe sau din vecinătatea sitului DA Poate fi afectată prin mortalitate / coliziune, populația de șoim dunărean; specia are o senzitivitate foarte mare 7. Există pe amplasamentul proiectului și în imediata apropiere a acestuia habitate naturale și/sau specii sălbatice de interes comunitar ce pot fi afectate de implementarea proiectului? DA În sit se găsesc cuiburi de șoim dunărean și alte păsări răpitoare mari DA Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități cauzate de coliziuni. 8. Proiectul afectează direct sau indirect zonele de hrănire/reproducere/migrație? DA Zonă de hrănire pentru răpitoare mari DA Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități cauzate de coliziuni. 9. Proiectul are influență directă asupra ariilor/ariei naturale protejate de interes comunitar, prin emisii în aer, devierea cursului unei ape care traversează zona, extragerea de ape subterane dintr-un acvifer compartimentat, perturbarea prin zgomot sau lumină, poluare atmosferică etc.? NU 10. Proiectul propus provoacă o deteriorare semnificativă sau o pierdere totală a unui (unor) habitat(e) natural(e) de interes comunitar? NU 11. Proiectul va duce la o izolare reproductivă a unei specii de interes comunitar sau a speciilor tipice care intră în compoziția unui habitat de interes comunitar? NU 12. Proiectul implică utilizarea resurselor de care depinde diversitatea biologică (exploatarea apelor de suprafață și subterane, activitățile extractive de suprafață de sol, argilă, nisip, pietriș, defrișarea, inundarea terenurilor, pescuit, vânătoare, colectarea plantelor)? NU 13. Alte întrebări relevante Rezumatul potențialelor efecte semnificative care indică necesitatea evaluării adecvate: Poate fi afectată prin mortalitate / coliziune, populația de șoim dunărean; specia are o senzitivitate foarte mare Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități cauzate de coliziuni. În urma completării listei de control, s-a concluzionat că proiectul necesită și evaluare adecvată deoarece impactul asupra păsărilor poate fi semnificativ iar în vecinătatea relevantă (la 1200 m) se găsește un sit SPA a cărui obiective de conservare pot fi afectate de proiect. Decizia etapei de încadrare pentru proiectul de mai sus va fi: Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării adecvate, fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă. Se precizează faptul că în etapa de încadrare s-au utilizat doar unelte calitative (nu și cantitative) de apreciere a necesității evaluării impactului. În cazul de față s-a considerat că proiectul este situat în vecinătatea relevantă a sitului SPA deoarece speciile de păsări pentru care a fost desemnat situl ESTE POSIBIL să fie afectate de proiect, prin natura proiectului. În etapele următoare ale evaluării, în faza de stabilire a domeniului evaluării, se aprofundează aceste efecte potențiale identificate în etapa de încadrare. Lista de control este un instrument simplu și eficient de stabilire a necesității evaluării de impact. Totuși, subiectivitatea este mare și din acest motiv trebuie să SE EVITE ca decizia să fie luată de o singură persoană (sau un grup restrâns). În cadrul ședinței CAT a etapei de încadrare se recomandă ca fiecare din potențialele efecte semnificative identificate de ACPM să fie discutate și dezbătute. Astfel, un reprezentant al unei instituții relevante poate să modifice semnificația potențială a unui impact, cu o justificare adecvată. În exemplul de mai sus, administratorul sitului SPA poate interveni în ședința CAT și să precizeze că rutele de migrație a păsărilor nu se suprapun cu amplasamentul proiectului și că zonele de hrănire sunt altele; astfel consideră că potențialul impact asupra păsărilor nu este semnificativ. De asemenea, reprezentantul administrației publice locale (primarul localității din vecinătatea proiectului) poate interveni cu precizarea că populația este receptivă la proiect iar impactul potențial asupra percepției locuitorilor nu este semnificativ. Astfel, prin discuții în cadrul ședinței CAT și pa baza punctelor de vedere în scris ale membrilor CAT, se pot elimina sau adăuga potențiale efecte semnificative. Un proiect poate fi scos de la evaluarea impactului chiar dacă în urma completării listei de control a rezultat că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului. Raționamentul este valabil și în sens invers: un proiect poate fi supus evaluării de impact chiar dacă în urma completării listelor de control a rezultat că nu se preconizează efecte semnificative. Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării. Proiectele incluse în Anexa I, pentru care evaluarea de impact este implicită, trec direct la etapa de definire a domeniului evaluării. Acestea sunt supuse încadrării doar pentru stabilirea necesității evaluării adecvate sau a impactului asupra corpurilor de apă. 2. Alte considerente privind etapa de încadrare Directiva EIM revizuită în 2014 a prevede o serie de completări și modificări pentru etapa de încadrare, care au fost preluate și în legislația națională. Principalele modificări sunt: Informațiile pe care titularul trebuie să le furnizeze în etapa de încadrare pentru proiectele cuprinse în Anexa II au fost completate. Conținutul memoriului de prezentare (Anexa 5.E la Lege) a fost completat, de exemplu cu informații privind alternativele, legătura cu alte acte normative; lucrări de demolare etc. Se solicită titularului de proiect să țină seama de rezultatele disponibile ale altor evaluări relevante ale efectelor asupra mediului realizate în temeiul altor prevederi legale naționale, decât cele din Lege. Oferă în mod expres posibilitatea pentru titularul de proiect de a furniza o descriere a oricăror caracteristici ale Proiectul și / sau măsurile preconizate, pentru a evita sau a preveni ceea ce altfel ar fi putut fi efecte negative semnificative asupra mediului. Introducerea unui termen limită de 90 zile pentru emiterea deciziei de încadrare. De asemenea, „ACPM ia decizia […] cât mai repede posibil”. Este foarte important ca informațiile furnizate în cadrul memoriului de prezentare să fie bine structurate și prezentate și să fie suficiente pentru ca ACPM să ia decizia de încadrare în mod justificat. Se recomandă ca acest memoriu să fie întocmit de persoane competente, cu experiență în domeniu. Schemele logice ale etapelor de evaluare inițială, de încadrare cu privire la necesitatea EIM și de încadrare cu privire la necesitatea EA, sunt prezentate mai jos. NU DA DA NU Decizia de respingere a Acordului de mediu Decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului Clasarea notificării Proiectul este supus unor restrictii legale prin care se interzice implementarea Proiectul se incadreaza la: Anexa I, II din Lege Art. 28 din OUG 57/2007 Art. 48 sau 54 din Legea 107/1996 Figura 4 Schema logică a etapei de evaluare inițială NU DA DA NU Se evaluează impactul proiectului asupra obiectivelor de conservare ale ANPIC NU DA DA Exista soluții alternative? Completarea studiului EA cu soluții alternative NU NU DA Există motive imperative de interes public major? Există motive privind sănătatea umană, securitatea publicului sau beneficii asupra mediului? NU DA NU DA Actul de reglementare nu se emite Actul de reglementare se emite numai după obținerea opiniei CE, în cazul existenței măsurilor compensatorii și a motivelor de interes public major, altele decât cele referitoare la sănătatea publicaă sau beneficii pentru mediu Actul de reglementare se emite (se informează CE asupra măsurilor compensatorii luate) Actul de reglementare se emite ANPIC găzduiește o specie sau un habitat prioritar? Proiectul va afecta negativ integritatea ANPIC? Proiectul are impact posibil asupra ANPIC? Proiectul are legătură diectă cu sau este necesar pentru managementul ANPIC? Figura 5 Schema logică privind încadrarea proiectelor cu sau fără evaluare adecvată NU NU NU Proiectul are legătură cu apele sau este realizat pe ape? Proiectul poate afecta semnificativ ariile protejate? Proiectul poate avea efecte semnificaitive asupra mediului? DA DA DA Efectuarea RIM, EA și SEICA Efectuarea RIM și SEICA Efectuarea RIM, EA Efectuarea RIM Continuarea procedurii de emitere a aprobării de dezvoltare Figura 6 Schema logică a etapei de încadrare 4.1 DEFINIREA DOMENIULUI EVALUĂRII 1. Inițierea etapei de definire a domeniului evaluării Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării, conform Art. 10 din Lege. În această etapă, ACPM emite un îndrumar în care stabilește domeniul de evaluare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informațiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare și în propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului, și ținând cont de consultarea cu celelalte autorități implicate, precum și de propunerile justificate ale publicului interesat. După ce este informat cu privire la necesitatea evaluării impactului asupra mediului, titularul de proiect își stabilește echipa de experți cu ajutorul căreia va realiza o propunere privind aspectele relevante pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM), studiul de evaluare adecvata (EA) și studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA). Aceste aspect este unul nou introdus odată cu noua legislație în domeniu. Propunerea pornește de la efectele potențial semnificative identificate în etapa de încadrare. Pentru proiectele incluse în Anexa I, pentru care nu se face o etapă propriu zisă de încadrare, propunerea va conține efectele semnificative specifice proiectului în cauză. Bineînțeles că va exista o tendință din partea titularului de a micșora numărul aspectelor care să fie detaliate în RIM (sau în celelalte rapoarte). Totuși, acest aspect nu reprezintă bună practică deoarece în timpul consultărilor, aspectele omise intenționat vor fi evidențiate de membrii comisiei. 2. Definirea “experților competenți” Experții care pot fi cooptați în echipă sunt definiți la art. 12 din Lege. Competența acestora trebuie să fie recunoscută conform legislației specifice în vigoare. În România se aplică sistemul de atestare a experților și de înscriere a acestora într-un registru național. Totuși, dacă un expert este înscris în registru nu înseamnă obligatoriu că el are competențele necesare pentru realizarea evaluării impactului. Titularii de proiecte este important să conștientizeze faptul că experții trebuie selectați cu grijă, inclusiv pe baza competențelor dovedite ale acestora și că nu trebuie să se bazeze doar pe siguranța (falsă) că expertul respectiv este înscris într-o listă. O echipă de experți competenți poate ușura cu mult procesul EIM și poate reduce consumul de resurse (financiare și de timp) pentru implementarea proiectului. Alegerea experților trebuie să fie în concordanță cu specificul și amploarea proiectului. Studiile conexe necesare elaborării RIM, respectiv cele privind impactul asupra sănătății umane, asupra patrimoniului cultural, asupra corpurilor de apă etc., se întocmesc de către experți competenți conform criteriilor specifice autorităților cu responsabilități în domeniul respectiv. În practică, lista de experți necesari se stabilește imediat după etapa de încadrare, când se cunosc principalele efecte potențial semnificative ale proiectului. Astfel, dacă se continuă exemplul cu proiectul de parc eolian din capitolul precedent, este evident faptul că echipa de experți trebuie să cuprindă experți care să răspundă punctual de fiecare impact potențial. Tabelul 8 Exemplu de alegere a echipei de experți pentru realizarea unui RIM Impact potențial semnificativ identificat în etapa de încadrare Arie de competență experți La lista de competențe de mai sus se adaugă competențele specifice pentru realizarea studiilor de teren (topografic, hidrologic, hidrogeologic etc.), precum și experți pentru întocmirea planurilor specifice (pentru gestiunea deșeurilor, pentru managementul de mediu, controlul scurgerilor, managementul mirosurilor etc.) Pe parcursul procedurilor de mediu poate apărea necesitatea cooptării altor experți cu diferite arii de competență. ACPM sau membrii CAT pot propune justificat și alte arii de competență ale experților Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în starea actuală a mediului Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi importante Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a turbinei / incendiu este mare În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se găsește un alt parc eolian al cărui impact se poate cumula cu cel generat de proiectul propus Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza mortalități prin coliziune. În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra locuințelor Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o zonă preponderent rurală Percepția locuitorilor poate fi negativă Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru populație Competențe în evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte mari de infrastructură; Competențe în evaluarea impactului fizic (zgomot, umbrire, radiație, căderi de gheață); expert în modelarea emisiilor de zgomot și a radiațiilor electromagnetice; expert în modelarea umbririi; Competențe în evaluarea impactului asupra sănătății populației Competențe în evaluarea riscului de accidente; Competențe în evaluarea impactului asupra biodiversității în general – evaluare adecvată; expert ornitolog, expert habitate, expert faună; Așa cum se deduce de mai sus, în general un RIM nu poate fi efectuat doar de un expert, chiar dacă acesta este inclus în registrul național. Doar în puține cazuri, când s-a solicitat RIM pentru evaluarea unui singur efect potențial semnificativ, sau pentru proiecte de amploare scăzută, este posibil ca RIM să poată fi dus la bun sfârșit de un singur expert. În rest, RIM este întocmit de o echipă multidisciplinară de experți. Odată cu amendamentele din 2014, Directiva EIM a introdus elemente noi în ceea ce privește analiza calității RIM. ACPM trebuie să se asigure că dispune de cunoștințe suficiente sau că are acces la acestea, pentru examinarea RIM (sau a celorlalte rapoarte solicitate). Nu este suficient ca titularul să coopteze experți competenți care să întocmească un RIM valoros. Trebuie ca acest RIM să poată fi analizat corespunzător astfel încât să rezulte o concluzie justificată. ACPM, dacă nu dispune intern de competențe necesare pentru analiza RIM, apelează la expertiză externă, pe cheltuială proprie. De exemplu, în cazul unui proiect de pod peste Dunăre, impactul asupra mediului poate fi unul deosebit de complex. RIM întocmit pentru acest proiect de către o echipă multidisciplinară, are o complexitate pe măsură și cuprinde detalii tehnice care depășesc aria de competență a ACPM. În această situație ACPM angajează expertiză externă, cum ar fi institute de cercetare, organizații științifice, experți internaționali etc., pentru analiza RIM. 3. Derularea etapei de definire a domeniului evaluării După ce titularul depune la ACPM propunerea privind aspectele relevante, începe efectiv etapa de definire a domeniului evaluării. ACPM derulează etapa de definire a domeniului astfel: Transmite membrilor CAT în format electronic, propunerea privind aspectele relevante, precum și celelalte documente depuse de titular. Membrii CAT au la dispoziție 10 zile pentru a transmite eventuale observații; Redactează Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în RIM, EA, SEICA, după caz, ținând cont de: Propunerea privind aspectele relevante, depusă de titular, precum și toate documentele depuse de acesta de la inițierea procedurii până în acel moment; Propunerile publicului interesat care au fost primite în termen de 20 zile de la publicarea pe internet a memoriului de prezentare (la începutul etapei de încadrare); Propunerile justificate ale membrilor CAT primite în termen de 10 zile de la transmiterea informațiilor relevante; Propunerile publicului interesat primite în urma publicării deciziei etapei de încadrare; Aspectele relevante pentru protecția mediului, identificate în raport cu Anexa 4 la Lege Încadrarea proiectului în incidența altor legi relevante, cum ar fi: Legea 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare; Legea 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase; Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea EA, îndrumarul conține necesitatea prezentării studiului EA, precum și alte aspecte relevante stabilite de către ACPM. Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea SEICA în conformitate cu legislația specifică din domeniu, îndrumarul conține această solicitare, precum și alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor. Îndrumarul este transmis titularului și este publicat pe pagina de internet a ACPM. Pe parcursul procedurii EIM se pot solicita (în mod justificat) și alte informații în afara celor din îndrumar. Titularul, împreună cu echipa de experți, întocmește studiile solicitate în îndrumar, după caz, astfel: RIM – pentru proiectele pentru care s-a stabilit necesitatea efectuării RIM; RIM + EA; RIM + EA + SEICA; RIM + SEICA, precum și pentru proiectele neincluse în Anexa I și II, dar pentru care s-a stabilit că au impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă. După caz, RIM conține rezumatul celorlalte studii solicitate și este însoțit de acestea: EA; SEICA; politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM) sau raportul de securitate (RS). 10 zile pentru a emite opinii Transmite propunerea in format electronic Se publica pe site-ul ACPM Se transmite titularului Indrumarul privind probeleme de mediu Care trebuie analizate in RIM, EA, SEICA Propunere privind aspectele relevante Intocmita de titular Dupa aflarea deciziei de incadrare Titular Ajutat de echipa de experti Membrii CAT ACPM Publicul interesat (comentarii la memoriul de prezentare in etapa de incadrare) Figura 7 Schema etapei de definire a domeniului evaluării 1. Aspecte practice privind întocmirea îndrumarului Îndrumarul nu reprezintă doar o simplă expunere a unor aspecte care trebuie detaliate în RIM. Există tendința de a include în îndrumar toate (sau o parte) din aspectele solicitate în Anexa 4 la Lege. Este o abordare greșită, care nu ajută nici titularul și nici ACPM-ul care ia decizia finală. Titularul este obligat prin lege să prezinte informațiile din Anexa 4, deci este redundant ca acestea să fie solicitate și prin îndrumar. Definirea domeniului înseamnă în primul rând identificarea efectelor potențial semnificative, care urmează a fi evaluate în detaliu în RIM și stabilirea gradului de detaliu al informațiilor care trebuie furnizate în RIM. În continuare se prezintă toate aspectele care ar trebui luate în considerare în etapa de definire a domeniului evaluării. Necesarul de studii pentru stabilirea stării actuale a mediului în zona de influență a proiectului; de exemplu dacă este necesar să se facă observații în teren pentru stabilirea stării florei / faunei, dacă este necesar să se aplice chestionare pentru intervievarea populației; dacă este necesar să se determine calitatea fizico-chimică a solului sau a apelor din zona propusă etc. Orice cerințe speciale pentru studiile pentru stabilirea stării actuale a mediului, privind amploarea geografică sau calendarul, de ex. din cauza schimbărilor sezoniere ale faunei și florei; de exemplu, pentru observațiile în teren privind biodiversitatea, se stabilesc speciile care sunt importante, perioadele în care se fac observații pentru a capta cele mai bune informații, se delimitează aria pe care se fac observații. Tipurile de alternative care ar trebui luate în considerare; se stabilesc concret amplasamentele alternative pentru proiect (precizarea locației alternative); se stabilesc alternativele tehnologice care să fie analizate în RIM, de exemplu utilizarea energiei solare pentru producerea apei calde ca alternativă la utilizarea gazului metan într-o centrală termică etc. Nivelul de detaliere al investigațiilor solicitate; de exemplu se stabilește numărul minim de puncte de prelevare, indicatorii minimi ce trebuie analizați etc. Metodele care trebuie utilizate pentru a prezice amploarea efectelor asupra mediului; de exemplu se stabilesc metodele de observație a biodiversității (transecte, observații din punct fix etc.); modelele utilizate pentru modelarea emisiilor în mediu; Criteriile pe baza cărora trebuie evaluată semnificația efectelor; Tipurile de măsuri de atenuare care trebuie luate în considerare; Organizațiile care trebuie să fie consultate atunci când se evaluează impactul asupra mediului; Componența echipei de experți care va pregăti RIM, EA, SEICA și celelalte studii necesare (de exemplu pentru EA la un sit Natura 2000 de tip SPA se solicită experți ornitologi iar la un sit SCI se solicită experți specializați pe habitate, mamifere, herpetofauna etc., după caz); Planul de lucru și resursele pentru evaluarea impactului asupra mediului; se stabilește un plan de lucru; de exemplu 2 luni pentru observații în teren; 2 luni pentru stabilirea scenariului de bază și 2 luni pentru întocmirea efectivă a RIM. Se recomandă ca structura îndrumarului să urmărească structura RIM, dar cu un conținut evident mult mai redus. Conținutul acestuia se referă la cum se colectează, cum se evaluează impactul și cât de detaliat este fiecare impact semnificativ. Îndrumarul va putea fi folosit și în etapa de revizuire / analiză a calității RIM pentru a verifica dacă aspectele considerate semnificative la începutul procesului EIM au fost abordate. Titularul, după ce primește decizia etapei de încadrare prin care s-a stabilit că proiectul necesită RIM (și după caz EA), își formează echipa de experți consultând registrul național și / sau făcând o selecție a acestora conform legislației în vigoare. Se recomandă ca selecția experților să fie făcută cu atenție, nu doar pe baza dovezii că este înscris într-un registru, ci și pe baza experienței efective în domeniul respectiv. Lista de experți rezultă din analiza deciziei etapei de încadrare, în care sunt evidențiate potențialele efecte semnificative ale proiectului asupra mediului (vezi tabelul anterior). După selecția experților, titularul întocmește propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM) și în studiul de evaluare adecvata (EA). Propunerea titularului trebuie să fie suficient de detaliată și documentată pentru a permite ACPM să întocmească un îndrumar de calitate. În continuare se propune o metodologie în 4 pași pentru realizarea propunerii de către titular și a îndrumarului de către ACPM: Pasul 1: Identificare efectelor semnificative. Ce efecte ar putea avea proiectul asupra mediului? Care factori de mediu sunt afectați? Care dintre aceste efecte sunt susceptibile de a fi semnificative și, prin urmare, necesită o atenție deosebită în RIM? Pasul 2: Identificarea alternativelor și a măsurilor de atenuare a impactului Ce alternative și măsuri de atenuare pot fi aplicate pentru ca efectele identificate ca fiind semnificative să fie minimizate? După aplicarea alternativelor și a măsurilor de atenuare, rămâne vre-un impact semnificativ? Dacă da, care sunt acestea (care este impactul rezidual?) Pasul 3: Disponibilitatea datelor Ce surse de date sunt disponibile pentru a evalua efectele asupra mediului? Există date suficiente pentru a se putea face o evaluare corectă? Sunt disponibile metode / tehnici de evaluare care să poată fi aplicate în mod fezabil? Pasul 4: Monitorizarea efectelor Care măsuri de monitorizare ar trebui avute în vedere pentru a urmări evoluția impactului semnificativ identificat și evaluat? Fiecare din cei 4 pași se detaliază în continuare. 1. Pasul 1: Identificarea efectelor semnificative Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă analiza multicriterială. Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificației unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte. Semnificația unui impact poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificația unui impact este dată de 2 componente: Magnitudinea impactului care este dată de caracteristicile proiectului și ale efectelor generate de acesta, cum ar fi: Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele; Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ; Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil; Extinderea efectului: locală, regională, națională, transfrontieră; Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung; Intensitatea efectului: mică, medie, mare. Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcție de caracteristicile de mai sus. Senzitivitatea receptorului este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare. Efectele POTENȚIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE întra-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experții competenți cooptați, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informații suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul și ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite îndrumarul. Semnificația unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificației impactului, pe baza informațiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Și aici se recomandă aplicarea principiului de precauție în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ și va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date și evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificație minoră sau neglijabilă. Descrierea metodei de analiză multicriterială se face în continuare. Magnitudinea impactului Componentele magnitudinii impactului sunt: Natura impactului Negativ – un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, indezirabil. Pozitiv – un impact care implică o îmbunătățire a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, dezirabil. Ambele – un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în același timp și una pozitivă a condițiilor inițiale Tipul impactului Direct – impacte ce rezultă din interacțiunea directă dintre o activitate a planului și un factor de mediu (ex. ocuparea unui habitat în timpul construcției) Indirect – impacte ce rezultă din alte activități sau ca o consecință sau circumstanță a proiectului (de ex. intensificarea traficului rutier în zona proiectului) Secundar – impact direct sau indirect ca rezultat al interacțiunii repetate dintre componentele proiectului și factorii de mediu (de ex. impact secundar direct – un impact asupra faunei datorită coliziunilor; impact secundar indirect – impact asupra faunei datorită pierderii de habitat) Cumulat - impact care acționează împreună cu alt impact (incluzând impactele altor planuri / proiecte / activități), afectând același factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influență) Reversibilitatea impactului Reversibil – un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea inițială (dinaintea acțiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la inițial după încetarea cauzei turbidității – activitățile de construire); Ireversibil – un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea inițială (de ex. ocuparea permanentă a terenului) Extinderea impactului Locală – impactele care afectează receptori locali în vecinătatea componentelor planului / proiectului. Un impact local apare de obicei pe o rază de până la 5 km de sursă (de ex. suspensii și sedimente în apă); Trebuie definită aria de influență Regională – impactele care afectează receptorii (factorii de mediu) pe o rază de aprox. 5 – 40 km de sursă și au o extindere regională (termen ce trebuie definit în fiecare evaluare); Națională – impactele ce afectează factorii de mediu la nivel național (de ex. impacte sociale cu extindere națională). Transfrontieră – impacte ce afectează factori de mediu la nivel internațional Durata impactului Temporar – impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp și eventual intermitent / ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuției lucrărilor) Termen scurt – impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp și va înceta în totalitate la finalizarea activității care-l provoacă (de ex. zgomot și vibrații generate în timpul construcției). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalații dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii) Termen lung – impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare – estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalații, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viață a proiectului (de ex. perturbarea biodiversității în timpul operațiilor de întreținere a instalației). Permanent – impactul se manifestă în toate fazele proiectului și rămâne activ și după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice și abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar). Intensitatea impactului Mică – atunci când factorul de mediu are o valoare sau /și o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecției și nu conduce la modificări permanente în structurile și funcțiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară refacerea receptorului. Medie – atunci când factorul de mediu are o valoare și / sau o sensibilitate medie. Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate dar structura / funcțiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (<2 ani) Mare – atunci când factorul de mediu are o valoare sau/și o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor / funcțiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade lungi de timp (>2 ani). Magnitudinea impactului este o combinație a tuturor elementelor de caracterizare a unui impact (natura, tipul, reversibilitatea, extinderea, durata, intensitatea) făcută pe baza experienței evaluatorului. Criteriile de determinare a magnitudinii impactului diferă pentru factorii de mediu fizici, biologici și sociali. Tabelul 9 Caracterizarea magnitudinii unui impact Magnitudinea impactului Factori de mediu fizici Factori de mediu biologici Factori de mediu sociali MICĂ Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici, localizabil și detectabil, care cauzează modificări peste variabilitatea naturală, fără a modifica Impact asupra unei specii care se manifestă doar la nivelul unui grup de indivizi pe o perioadă scurtă de timp (o generație sau mai puțin), dar nu afectează alte niveluri trofice sau populația speciei Impact asupra unui grup specific /comunitate sau asupra bunurilor materiale (culturale, turism etc.) pe o perioadă scurtă de timp, care însă nu se extinde și nu generează perturbări ale funcționalitatea sau calitatea receptorului (resursei). Mediul revine la starea dinaintea impactului după încetarea activității care cauzează impactul. respective. populației sau resurselor. MEDIE Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici care se poate extinde peste scara locală și poate produce modificarea calității sau funcționalității receptorului (resursei). Totuși, nu este afectată integritatea pe termen lung a receptorului (resursei) sau a oricărui receptor dependent. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi mare. Impact asupra unei specii care se manifestă la nivelul unei părți din populație și poate cauza modificări în abundență și / sau o reducere a distribuției de-a lungul uneia sau mai multor generații, dar nu afectează integritatea pe termen lung a populației speciei sau a altor specii dependente. Caracterul cumulativ și mărimea consecințelor sunt importante. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi mare. Impact asupra unui grup specific / comunitate sau asupra bunurilor materiale care poate genera schimbări pe termen lung dar nu afectează stabilitatea generală a grupurilor, comunităților sau a bunurilor materiale. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi mare. MARE Impact asupra receptorilor (resurselor) care poate provoca modificări ireversibile și peste limitele admise, la scară locală sau mai mare. Modificările pot altera caracterul pe termen lung al receptorului (resursei) și al altor receptori dependenți. Un impact care persistă după încetarea activității care-l produce are o magnitudine mare. Impact asupra unei specii care se manifestă asupra întregii populații și cauzează declin în abundență și /sau schimbări în distribuție peste limita de variație naturală, fără posibilitate de recuperare sau revenire sau care se manifestă de a lungul mai multor generații. Impact asupra unui grup specific / comunitate sau asupra unuia sau mai multor bunuri materiale care cauzează modificări pe termen lung sau permanent și afectează stabilitatea generală și starea acestora. Senzitivitatea receptorului Semnificația generală a unui impact depinde în egală măsură și de valoarea / senzitivitatea receptorului. Chiar dacă un impact are o magnitudine mare, semnificația generală a impactului poate fi medie dacă valoarea / senzitivitatea receptorului este mică. De exemplu, în cazul unui parc eolian, impactul de coliziune a paseridelor de palele turbinelor are o magnitudine medie, însă valoarea / senzitivitatea speciei este mică. În consecință, semnificația generală a impactului coliziunii paseridelor de palele turbinei este redusă. Tabelul 10 Stabilirea senzitivității receptorului Valoarea / senzitivitatea receptorului Factori de mediu (receptori) fizici Factori de mediu (receptori) biologici Factori de mediu (receptori) sociali MICĂ Un receptori / resursă care nu este important pentru funcționarea ecosistemelor sau serviciilor, sau care este important dar rezistent la schimbări (în contextul activităților propuse) și își va reveni rapid pe cale naturală la starea dinaintea O specie sau un habitat care nu este protejată sau listată. Este comună sau abundentă; nu este critică pentru funcțiunile ecosistemului sau a altor ecosisteme (de ex. pradă pentru alte specii sau prădător al speciilor Bunurile materiale și elementele socio – economice afectate nu sunt considerate semnificative din punct de vedere al resurselor, și nu au o valoare mare economică, culturală sau socială. impactului odată ce activitatea generatoare de impact se oprește. de rozătoare); nu reprezintă elemente cheie pentru stabilitatea ecosistemului. MEDIE Un receptor / resursă care este important pentru funcționarea ecosistemelor / serviciilor. Poate fi mai puțin rezistent la schimbări dar poate fi readus la starea inițială prin acțiuni specifice, sau se poate reface pe cale naturală în timp. O specie sau un habitat care nu este protejat sau listat; este răspândită global dar este rară în zona planului / proiectului. Este importantă pentru funcționarea și stabilitatea ecosistemului și este amenințată sau populația este în declin. Elementele socio – economice afectate nu sunt semnificative în contextul general al zonei analizate însă au o semnificație locală mare. MARE Un receptor / resursă care este critic pentru ecosisteme / servicii, nu este rezistent la schimbări și nu poate fi readus la starea inițială. O specie sau un habitat care este protejată prin directivele relevante sau convenții internaționale. Este listată ca fiind rară, amenințată sau vulnerabilă (IUCN); este critică pentru stabilitatea și funcționalitatea ecosistemului. Elementele socio – economice afectate sunt protejate în mod specific prin legislația națională sau internațională și sunt semnificative pentru comunitățile din zona proiectului sau la nivel regional / național. Semnificația generală a impactului Pentru determinarea semnificației generale a impactului se au în vedere următoarele elemente cheie: Magnitudinea impactului (scară, durată, intensitate etc.) Valoarea / senzitivitatea receptorului. Tabelul 11 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului Magnitudine mică Magnitudine medie Magnitudine mare Valoare / senzitivitate mică Minor Minor Moderat Valoare / senzitivitate medie Minor Moderat Major Valoare / senzitivitate mare Moderat Moderat Major Semnificația impactului Fără impact sau nesemnificativ Impactul nu generează efecte cuantificabile (vizibile sau măsurabile) în starea naturală a mediului. Semnificație minoră Impactul are magnitudine mică, se încadrează în standarde și / sau este asociat cu receptori cu valoare / senzitivitate mică sau medie. Impact cu magnitudine medie care afectează receptori cu valoare mică Semnificație moderată Impact care se încadrează în limite, cu magnitudine mică afectând receptori cu valoare mare, sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare medie sau magnitudine mare afectând receptori cu valoare medie. Semnificație majoră Impact care depășește limitele și standardele și are o magnitudine mare afectând receptori cu valoare medie sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare mare. Tabelul 12 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora Semnificația impactului Efecte asupra componentei biotice (biodiversitate) Efecte asupra componentei abiotice (socio – economic) Aria de îngrijorare Consecințe pentru titularul proiectului Degradarea calității sau Schimbări în activitatea Adoptă măsuri pentru evitarea acestor impacte acolo unde e posibil și monitorizează îndeaproape aria afectată de impactul rezidual. disponibilității habitatelor și comercială care duc la Major - / sau a vieții sălbatice, cu recuperare mai mare de 2 ani Exemplu: alterarea sau pierderea unor suprafețe pierderea veniturilor sau a oportunităților peste limita normală de variație Efecte potențiale pe termen scurt asupra Îngrijorare mare care generează campanii la nivel mare (regional, național) mari de habitate prioritare, sănătății / calității vieții; risc modificări majore în starea real de accidentare de conservare a speciilor protejate, fragmentări majore de habitat Exemplu: pierderi importante de teren agricol, relocări de locuințe, pericole iminente de accidentare Moderat Schimbări în habitate sau specii peste variabilitatea naturală, cu un potențial de recuperare de până la 2 ani. Exemplu: perturbări ale habitatelor și speciilor Schimbări în activitatea comercială care duc la pierderi de venituri sau oportunități în intervalul de variabilitate / risc normal. Efect posibil însă puțin probabil de afectare a sănătății / calității vieții. Risc redus de accidente Exemplu: ocupare de suprafețe reduse de teren valoros Îngrijorare extinsă, articole de presă, fără campanii susținute Măsuri de minimizare a extinderii impactelor Minor Schimbări în habitate sau specii care pot fi observate și măsurate, dar sunt la aceeași scară cu variabilitatea naturală Exemplu: zgomot produs de utilaje Perturbare posibilă a altor activități și influență minoră asupra veniturilor și oportunităților. Disconfort în limite acceptabile. Nu sunt efecte asupra sănătății / calității vieții populației Exemplu: blocaje în trafic Îngrijorare temporară locală a unor persoane sau grup care resimt disconfortul Conștientizează impactul potențial și manageriază activitatea și operațiile în vederea minimizării interacțiunilor Neglijabil ~ Schimbări în habitate și specii în limitele variabilității naturale – dificil de măsurat sau observat. Exemplu: evitarea structurilor de către păsări. Efecte vizibile însă acceptabile asupra altor activități comerciale (nu creează perturbare). Efect notabil, însă fără consecințe asupra sănătății și a calității vieții populației Exemplu: creșterea intensității traficului Efect conștientizat la nivel local, însă fără motive de îngrijorare Nu se impun intervenții, însă titularul trebuie să se asigure că aceste efecte nu cresc în importanță Fără interacțiuni 0 Fără efecte Fără efecte Nu sunt îngrijorări Asigurarea că eventualele modificări ale activității nu schimbă încadrarea de impact Pozitiv +++ Îmbunătățirea ecosistemelor prin crearea de habitat propice, crearea de condiții pentru mărirea populațiilor și a distribuției acestora – îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor și speciilor Exemplu: Crearea de habitate noi, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră Beneficii asupra comunității locale, îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții Exemplu: venituri, locuri de muncă, solicitare și asigurarea de servicii etc. Nu sunt îngrijorări Eforturi pentru maximizarea beneficiilor Așa cum s-a precizat mai sus, aplicarea analizei multi-criteriale se face de către titular prin experții cooptați. Rezultatul analizei multicriteriale este un set de impacturi care pot fi semnificative și care sunt propuse de titular pentru detalierea în cadrul RIM. ACPM, la rândul ei intră în mai multe detalii față de etapa de încadrare și analizează proiectul mai atent, încercând să evidențieze efectele care pot fi semnificative. Pentru a ușura această etapă, se propun liste de control care sunt structurate astfel: Lista de control privind caracteristicile proiectului – de unde rezultă aspectele care pot cauza efecte asupra unor factori de mediu, precum și factorii de mediu potențial afectați. Lista de control privind receptorii – de unde rezultă senzitivitatea receptorilor asupra cărora acționează efectele identificate în prima listă. Astfel, dacă în prima listă se identifică un efect asupra unui factor de mediu, atunci factorul de mediu este analizat în a doua listă. Dacă efectul este semnificativ și valoarea receptorului este mare, atunci semnificația generală a efectului poate fi majoră. Propunerea înaintată de titular împreună cu rezultatul aplicării listelor de control, sunt cumulate de ACPM în vederea identificării efectelor semnificative care să fie detaliate în RIM. Identificarea efectelor semnificative rămâne și în această etapă, elementul subiectiv al evaluării. Este o procedură aparent dificilă, însă se reiterează faptul că la această etapă se utilizează doar informațiile disponibile imediat, fără eforturi mari. În multe cazuri titularul are acces la expertiză suficientă pentru a furniza o propunere care să sufere foarte puține modificări în urma consultărilor din CAT. Se recomandă ca etapa de definire a domeniului evaluării să fie făcută în principal de titular iar propunerea transmisă de acesta să fie doar ajustată în baza consultărilor cu publicul interesat și cu membrii CAT. 2. Pasul 2: Identificarea alternativelor și a măsurilor de atenuare a impactului În pasul 1 s-a efectuat identificarea grosieră a efectelor semnificative asupra mediului. Este un moment oportun să se analizeze diverse alternative la proiect, astfel încât efectele semnificative să dispară sau să fie diminuate. De asemenea, încă din această fază se caută măsuri specifice care să fie aplicate proiectului, astfel încât efectele semnificative să se reducă ca număr sau ca semnificație. De exemplu s-a identificat în urma analizei multicriteriale că efectul emisiilor în apă generate de un proiect este semnificativ și poate cauza impact asupra receptorului natural (schimbarea stării de calitate a acestuia). Este indicat ca încă din această fază să se caute alternative sau măsuri de atenuare, înainte de analiza detaliată a impactului în RIM. Această anticipare este riscantă, însă în multe cazuri se dovedește că aduce beneficii substanțiale proiectului. Astfel, în etapa de stabilire a domeniului evaluării, se introduce alternativa de recirculare internă a apelor uzate sau se aplică măsura de introducere a unei noi etape de epurare în stația de epurare din proiect. Efectul asupra receptorului poate să scadă în intensitate și să nu mai fie semnificativ prin aplicarea alternativei sau a măsurii și să nu mai fie necesar ca efectul (încadrat inițial ca semnificativ) să fie evaluat în cadrul RIM. Unul dintre conceptele de bază ale Directivei EIM este analiza alternativelor. Pentru orice efect potențial semnificativ, trebuie concepute și analizate alternative. Îndrumarul va conține sugestii de alternative care să fie analizate în cadrul RIM, precum și sugestii de măsuri de atenuare care să fie detaliate în RIM. Chiar dacă analiza alternativelor se face în detaliu în cadrul RIM, identificarea preliminară a alternativelor în timpul etapei de definire a domeniului evaluării, este considerată o bună practică. În mod ideal, alternativele trebuie identificate încă din primele stadii de dezvoltare ale proiectului, atunci când încă se mai pot face modificări în proiect. Identificarea timpurile a alternativelor permite de asemenea colectarea mai eficientă a datelor necesare. Diferitele tipuri de alternative care pot fi luate în considerare se evidențiază: Strategii alternative, de ex. pentru a gestiona cererea sau a reduce pierderile, în loc să se dezvolte o nouă resursă; Amplasamente sau rute alternative pentru întregul proiect sau pentru o parte a acestuia; Tehnologii alternative și materii prime, de ex. construirea unei centrale electrice cu turbină cu ciclu combinat, mai degrabă decât o centrală electrică pe bază de cărbune; Plan de situație sau arhitectură alternative, de ex. localizarea activităților zgomotoase în afara receptorilor sensibili sau înlocuirea coș de evacuare de mari dimensiuni cu două coșuri mai mici; Măsuri alternative de mediu, de ex. construirea unui ecoduct (ecoductul este o amenajare prin care animalele pot traversa în siguranță construcțiile și barierele umane) pentru a asigura trecerea în condiții de siguranță a vieții sălbatice pe o autostradă, mai degrabă decât crearea unui habitat compensatoriu. Mai jos este redată listă utilă care trebuie avută în vedere atunci când se proiectează diferite tipuri de alternative și măsuri de atenuare. Acestea trebuie luate în considerare încă din faza de stabilire a domeniului evaluării. Măsuri de gestionare a cererii de bunuri sau servicii. Măsuri de conservare sau reducere a pierderii de resurse. Diferite abordări pentru a satisface cererea. Locații sau rute. Procese sau tehnologii. Metode de lucru. Planuri de amplasament și arhitectură. Proiectarea structurilor. Tipuri și surse de materiale. Specificațiile produsului. Calendarul de construcție, exploatare și dezafectare, inclusiv orice etapă a proiectului. Datele de început și de terminare. Dimensiunea locației sau a unității. Nivelul producției. Responsabilități pentru implementare. Controlul poluării Gestiunea deșeurilor, inclusiv reciclarea, recuperarea, reutilizarea și eliminarea finală. Moduri de acces și rute pentru trafic către și de pe site. Facilități auxiliare. Metode și sisteme de gestionare. Responsabilități și proceduri de gestionare a mediului. Angajarea și formarea personalului Planuri de monitorizare și de urgență. Lucrări de dezafectare, restaurarea siturilor și utilizarea ulterioară. Scenariu „Do-nothing” (alternativa 0) sau alternativa minimă. 3. Pasul 3. Colectarea datelor La realizarea propunerii și a îndrumarului, titularul, experții și ACPM trebuie să fie conștienți de ce date pot fi colectate în mod practic în timpul pregătirii RIM. Datele ar trebui colectate și interpretate de către experții relevanți și, în cazul în care se folosesc date cu caracter tehnic, acestea ar trebui verificate pentru a asigura corectitudinea interpretării și a relevanței. În cazul în care nu există astfel de experți la nivel intern, ar trebui utilizați experți externi. Experții pot fi găsiți și la nivel local deoarece aceștia uneori pot accesa mai ușor informații locale. În general, datele solicitate pentru pregătirea RIM trebuie să poată fi colectate fără eforturi financiare care să depășească beneficiul de mediu. De exemplu pentru evaluarea impactului emisiilor unui proiect rezidențial asupra aerului înconjurător este necesar să se cunoască calitatea aerului înconjurător înainte de realizarea proiectului. Aceasta se poate alfa prin sesiuni de măsurători ale concentrației diverșilor poluanți în aer. Costurile pentru astfel de măsurători pot fi mari iar rezultatul măsurătorilor nu este cu mult mai precis decât rezultatele monitorizării calității aerului prin stațiile de monitorizare existente. Astfel nu se justifică o solicitare de măsurători speciale pentru proiectul respectiv, atât timp cât există date de monitorizare a calității aerului, care pot fi extrapolate la amplasamentul proiectului. Uneori informațiile necesare pot fi greu de găsit; în unele cazuri, pot fi utilizați indicatori indirecți care pot furniza informații de mediu în mod indirect. De exemplu, lipsa datelor de monitorizare a calității aerului dintr-o zonă urbană ar putea fi rezolvată dacă există date care evidențiază tendințele fluxurilor / volumelor de trafic în timp sau tendințele emisiilor din surse staționare. Ipotezele privind mediul pot fi generate și alte date disponibile și pot fi utile în determinarea relevanței impactului. Datele pot fi, de asemenea, colectate din surse disponibile în temeiul altor reglementări europene - de exemplu, Directiva privind habitatele, Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin sau Directiva-cadru privind apa. Experții ar trebui să fie conștienți de faptul că sursele de date pot diferi de la caz la caz, iar cea mai avansată metodă de colectare a datelor poate să nu fie cea mai bună întotdeauna. În unele cazuri, cercetarea de birou poate fi mai eficientă decât sondajele pe teren, iar Google Earth poate fi la fel de util ca imaginile din satelit achiziționate special. Unele surse tipice de informații utilizate pentru colectarea datelor în etapa de definire a domeniului evaluării sunt enumerate mai jos. Baze de date naționale / regionale ale evaluărilor impactului asupra mediului anterioare; Datele colectate în temeiul altei legislații UE (în special Directiva SEA și Directiva INSPIRE); Baze de date la nivel european și alte baze de date internaționale; Experți la nivel local; și Investigații primare efectuate de experți competenți. Exemple de baze de date de mediu sunt: Date generale Comisia Europeană - baza de date Eurostat; Agenția Europeană de Mediu (inclusiv emisiile naționale, apa, acoperirea terenurilor etc.); Rețeaua europeană de informare și observare a mediului (EIONET); Copernicus (anterior, Global Monitoring for Environment and Security); Infrastructura pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE); Organizația Națiunilor Unite pentru protecția mediului. Date privind biodiversitatea și schimbările climatice Sistemul de informare a biodiversității pentru Europa (BISE); Unitatea globală de informare în materie de biodiversitate (GBIF); Natura 2000 Network Viewer; Raportarea în temeiul Directivei privind habitatele și a Directivei privind păsările Baza de date comună privind zonele desemnate la nivel național (CDDA) gestionată de Agenția Europeană de Mediu Evaluările ecosistemelor (MAES) Grupul pentru Observarea Pământului - Rețeaua de observare a biodiversității (GEO BON); EuMon (specii și habitate de interes comunitar); Centrul de distribuire a datelor IPCC. Date privind apele și mediul marin Sistemul european de informații privind apa (WISE); Rețeaua europeană de observare a mediului marin (EMODNET); Sistemul de informații privind mediul marin (EMIS); Atlasul european al mărilor. Date privind chimicalele și industria Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH); Sistemul de raportare a accidentelor majore (MARS); Centrul comunitar de documentare privind riscurile industriale (CDCIR); Registrul european / național al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi (PRTR). 4. Pasul 4 – Măsuri de monitorizare Mai jos sunt câteva sugestii practice pe care titularii și experții le pot lua în considerare la proiectarea măsurilor de monitorizare și care pot fi deja luate în considerare în timpul stabilirii domeniului evaluării: Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele trebuie identificate în avans. ACPM trebuie să se asigure că rezultatele monitorizării vor fi evaluate de autoritățile competente, denumind această autoritate dacă este relevant (acest lucru se poate face prin inspecție aleatorie). În loc să efectueze monitorizarea individuală a fiecărui proiect, măsurile ar putea fi coordonate la un nivel mai înalt (depinzând de Proiectele care pot avea loc într-o varietate de foruri diferite, cum ar fi planurile municipale, printr-o SEA sau mai informal). Aceasta ar putea implica dezvoltarea unei baze de date care să reducă timpul petrecut în sondajele de teren extinse și să faciliteze evaluările de mediu viitoare pentru proiectele similare. O astfel de bază de date ar fi, de asemenea, strâns legată de monitorizarea rezultatelor proiectelor în derulare. În măsura în care este rezonabil, măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute, ceea ce înseamnă că trebuie să ia în considerare starea mediului afectat, precum și impacturile specifice (de exemplu emisiile, utilizarea resurselor) generate de proiect. Rezultatele monitorizării sunt puse la dispoziția autorităților competente și a publicului. 2. Liste de control pentru stabilirea semnificației efectelor în etapa de definire a domeniului evaluării ACPM intră în mai multe detalii față de etapa de încadrare și analizează proiectul mai atent, încercând să evidențieze efectele care pot fi semnificative. Pentru a ușura această etapă, se propun liste de control care sunt structurate astfel: Lista de control privind caracteristicile proiectului – de unde rezultă aspectele care pot cauza efecte asupra unor factori de mediu, precum și factorii de mediu potențial afectați. Lista de control privind receptorii – de unde rezultă senzitivitatea receptorilor asupra cărora acționează efectele identificate în prima listă. Astfel, dacă în prima listă se identifică un efect asupra unui factor de mediu, atunci factorul de mediu este analizat în a doua listă. Dacă efectul este semnificativ și valoarea receptorului este mare, atunci semnificația generală a efectului poate fi majoră. Propunerea înaintată de titular împreună cu rezultatul aplicării listelor de control, sunt cumulate de ACPM în vederea identificării efectelor semnificative care să fie detaliate în RIM. Identificarea efectelor semnificative rămâne și în această etapă, elementul subiectiv al evaluării. Tabelul 13 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului evaluării - Întrebări privind caracteristicile proiectului Întrebări ce vor fi considerate în etapa de stabilire a domeniului evaluării DA/Nu/ ? Care componente de mediu pot fi afectate? Este posibil ca efectul asupra componentei sa fie semnificativ? De ce? 1. Construcția, operarea sau dezafectarea Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice ale amplasamentului (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în corpurile apă, etc.)? 1. Schimbarea permanenta sau temporara a folosinței terenului, modului de acoperire sau topografiei, inclusiv creșterea gradului de folosire a terenului? Efecte vizuale? 2. Eliberarea terenului existent de vegetație si clădiri? 3. Creare de noi folosințe a terenului? 4. Investigații preliminare fazei de construcție (ex. Teste de sol, foraje)? 5. Lucrări de construcții? 6. Lucrări de demolare? 7. Amplasamente temporare folosite pentru lucrările de construcții sau locuințe pentru constructori? 8. Construcții supraterane, structuri sau lucrări de terasament, inclusive excavații? 9. Lucrări subterane inclusive mine sau tunele? 10. Lucrări de îmbunătățiri funciare? 11. Dragare? 12. Structuri costiere (ex. diguri maritime) 13. Structuri marine? 14. Procese de producție si fabricație? 15. Construcții pentru depozitarea mărfurilor si materialelor? 16. Instalații pentru tratarea sau eliminarea deșeurilor solide sau a efluenților lichizi? 17. Construcții pentru adăpostirea muncitorilor pe durate mari de timp? 18. Intensificarea traficului de orice fel in timpul etapei de construcție sau funcționare? 19. Rute noi sau modificate de drumuri, cai ferate, aeriene, cai de transport pe apa sau alte infrastructuri, inclusiv stații, porturi, aeroporturi etc. ? 20. Închiderea sau devierea rutelor existente de transport sau infrastructura conducând la modificări de trafic ? 21. Linii de transport electric sau conducte, noi sau modificate? 22. Îndiguire, barare, desecare, regularizare sau alte schimbări in hidrologia cursurilor de apa sau a acviferelor? 23. Traversări de râuri? 24. Prelevarea sau transferul apei din subteran sau din ape de suprafață? 25. Modificări de cursuri de apa sau de teren afectând drenarea sau scurgerea apei? 26. Transport de persoane sau materiale necesare in timpul fazelor de construcție, funcționare sau dezafectare? 27. Demontarea sau scoaterea din funcțiune pe perioade mari de timp, sau lucrări de restaurare? 28. Activități care continua pe parcursul scoaterii din funcțiune si care pot avea un impact asupra mediului? 29. Aflux permanent sau temporar de populație? 30. Introducerea de specii neautohtone? 31. Pierderea unor specii native sau a diversității genetice? 32. Pierderea ariilor protejate / cu biodiversitate bogată? 33. Orice alte acțiuni? 2. Proiectul, în etapa de construcție sau de operare, va folosi resurse naturale ca teren, apă, materiale sau energie, sau orice alte resurse care sunt neregenerabile sau există in cantitate mică? 1. Terenuri, in special terenuri aflate in stare naturala (virgine) sau terenuri agricole? 2. Apa ? 3. Minerale? 4. Agregate/compuși? 5. Păduri si material lemnos? 6. Energie, inclusiv electricitate si combustibili? 7. Orice alte resurse? 3. Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca proiectul ar avea un risc pentru sănătatea populației? 1. Proiectul implica folosirea de substanțe sau materiale care sunt riscante sau toxice pentru sănătatea populației sau pentru mediu (flora, fauna, alimentare cu apă)? 2. Proiectul va modifica incidenta bolilor sau va afecta vectorii de boala (ex. boli generate de insecte sau de ape contaminate sau poluate)? 3. Proiectul va afecta bunăstarea populației (ex. prin schimbarea condițiilor de viață)? 4. Exista grupuri de populație vulnerabile in mod special, care pot fi afectate de proiect (ex. pacienți spitalizați, bătrâni)? 5. Orice alte cauze? 4. Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii sau încetării activității? 1. Materiale excavate, steril sau deșeuri de mina? 2. Deșeuri orășenești (menajere si/sau comerciale)? 3. Deșeuri periculoase sau toxice (inclusiv deșeuri radioactive)? 4. Alte deșeuri din procese industriale? 5. Surplus de produse? 6. Nămol de canalizare sau din stația de epurare? 7. Deșeuri provenite din construcții sau demolări? 8. Mașini sau echipamente care nu mai sunt utilizate? 9. Soluri sau alte materiale contaminate? 10. Deșeuri din agricultura? 11. Orice alte deșeuri solide? 5. Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive? 1. Emisii la arderea combustibililor fosili, din surse staționare sau mobile? 2. Emisii din procesele de producție? 3. Emisii de la manevrarea materialelor, inclusiv depozitarea sau transportul acestora? 4. Emisii de activități de construcție, inclusiv din instalații tehnice si echipamente aferente 5. Praf sau mirosuri din manevrarea materialelor, inclusiv materiale de construcție, ape uzate si deșeuri? 6. Emisii de la incinerarea deșeurilor? 7. Emisii din arderea deșeurilor in aer liber (ex. resturi de la operațiunile de taiere sau din activitatea de construcții)? 8. Emisii din orice alte surse? 6. Proiectul va cauza zgomote si vibrații sau va avea ca efect radiație luminoasa, termica sau alte forme de radiații electromagnetice? 1. Din exploatarea echipamentelor ca de ex. motoare, instalații tehnice de ventilare, concasoare? 2. Din procese industriale sau similare acestora? 3. Din construcții sau demolări? 4. Din explozii sau din săpături? 5. Din traficul generat de lucrările de construcție? 6. Din sisteme de iluminare sau răcire? 7. Din surse de radiații electromagnetica (considerând efectele asupra populației sau asupra eventualelor echipamente sensibile aflate in apropiere) 8. Din orice alte surse? 7. Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de suprafață, ape subterane, ape de coasta sau ape marine? 1. Din manevrarea, depozitarea sau deversarea de materiale periculoase sau toxice? 2. De la descărcarea de ape de canalizare sau a altor efluenți (indiferent daca aceștia sunt sau nu epurați) in ape sau sol? 3. Prin depunerea in ape sau pe sol a poluanților emiși in aer? 4. Din oricare alte surse? 5. Exista riscul ca, pe termen lung, poluanții care provin din aceste surse sa se acumuleze in mediu? 8. Exista riscul ca, in timpul construirii sau funcționarii proiectului sa se producă accidente care pot afecta sănătatea populației sau mediului? 1. Din explozii, deversări, incendii, etc., depozitarea, manipularea, folosirea sau producerea de substanțe periculoase sau toxice? 2. Din evenimente care se situează in afara condițiilor normale ale protecției mediului (ex. avarierea sistemelor pentru controlul poluării)? 3. Din orice alte cauze? 4. Proiectul poate fi afectat de dezastre naturale care conduc la pagube pentru mediu (ex. inundații, cutremure, alunecări de teren etc.)? 9. Proiectul va conduce la schimbări sociale / impact asupra populației, de exemplu în demografie, stil de viață tradițional, ocuparea forței de muncă ? 1. Schimbări in structura populației: număr, vârsta, ocupație, grupuri sociale, etc.? 2. Prin strămutarea populației sau demolarea de locuințe, localități sau facilități ale localităților? (ex. școli, spitale, instituții sociale) 3. Prin migrarea unor locuitori veniți din alte localități sau prin crearea de comunități noi? 4. Prin suprasolicitarea utilităților sau serviciilor locale, ca de ex. cele pentru locuire, educație, sănătate? 5. Prin crearea de locuri de munca in timpul fazei de construcție sau funcționare sau, invers, prin reducerea locurilor de munca disponibile cu efecte asupra șomajului si a economiei? 6. Orice alte cauze? 10 Exista alți factori care pot fi luați in considerare cum ar fi dezvoltarea consecventă care ar putea conduce la efecte asupra mediului sau la potențialul de impact cumulat cu alte activități existente sau planificate în localitate? 1. Ca urmare a proiectului, vor fi imperios necesare dezvoltări ulterioare care ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului, ca de ex. mai multe locuințe, drumuri noi, unități industriale suport sau utilități noi, etc.)? 2. Proiectul va conduce la dezvoltarea facilităților suport, dezvoltarea industriilor auxiliare sau alte dezvoltări care ar putea avea un impact asupra mediului ex. : Infrastructura suport (drumuri, alimentare cu energie, tratarea deșeurilor sau apei uzate etc.)? Dezvoltarea locuințelor? Industria extractive? Industria alimentară Altele? 3. Proiectul ar putea limita modul de folosire ulterioara a amplasamentului astfel încât sa existe un impact semnificativ asupra mediului? 4. Proiectul va constitui un precedent pentru o dezvoltare viitoare? 5. Proiectul va avea efecte cumulative datorita vecinătății cu alte proiecte existente sau planificate si care au efecte similare? 6. Proiectul se referă la sistarea definitivă/ dezafectarea unor activități? În acest caz, poate exista impact postînchidere? Caracteristicile mediului posibil a fi afectat de proiect Pentru fiecare caracteristică a proiectului identificată în partea 1, se analizează dacă poate fi afectată una sau mai multe componente de mediu din lista de mai jos. Tabelul 14 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului – caracteristicile mediului Întrebare - Există caracteristici ale mediului local pe sau în jurul locației proiectului care ar putea fi afectate de proiect? Zone protejate de legislația internațională sau UE, națională sau locală pentru protecția lor ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură, care ar putea fi afectată de Proiect? Alte zone care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex. Zonele umede, cursuri de apă sau alte corpuri apă, zona de coastă, munți, păduri sau terenuri împădurite Areale folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihna, iernare, migrație, care ar putea fi afectate de Proiect? Apele interioare, de coastă, marine sau subterane? Areale de înaltă calitate peisagistică sau decorative? Areale importante pentru turism și recreere sau la care publicul are acces larg? Căi de transport susceptibile de congestionare sau care cauzează probleme de mediu? Domenii sau caracteristici de importanță istorică sau culturală? Întrebare - Proiectul este într-o locație unde este foarte probabil să fie vizibilă pentru mulți oameni? Întrebare - Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va cauza pierderea terenurilor verzi? Întrebare - Utilizările terenurilor existente pe sau în jurul amplasamentului proiectului ar putea fi afectate de Proiect? De exemplu: Case, grădini, alte proprietăți private, Industrie, Comerț, Recreere, Spații publice deschise, Obiective sociale agricultura, silvicultură, turism, exploatări miniere sau cariere Întrebare - Există planuri pentru utilizarea ulterioară a terenurilor pe sau în jurul locației care ar putea fi afectată de Proiect? Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care sunt dens populate sau construite, care ar putea să fiți afectați de Proiect? Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care sunt ocupate de utilizări sensibile ale terenurilor care ar putea fi afectate de Proiect? spitale, școli, obiective de cult, Obiective sociale Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau cu disponibilitate scăzută care ar putea fi afectate de Proiect? De exemplu: resursele de apă subterană, apele de suprafață, silvicultură, agricultura, pescuit, turism, minerale. Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației Proiectului care sunt deja poluate, de ex. acelea în care standardele de calitatea mediului sunt depășite sau acelea în care solul sau/și apele subterane sunt contaminate, care ar putea fi afectate de proiect? Întrebare - Localizarea proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și determina astfel efecte asupra mediului? Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze starea fizică a factorilor de mediu? Mediul atmosferic, inclusiv microclimatul și condițiile climatice locale și la scară mai largă? Apă - de ex. cantități, debite sau niveluri ale râurilor, lacurilor, apelor subterane, estuare, ape costiere sau marine? Solurile - de ex. cantități, adâncimi, umiditate, stabilitate sau erodabilitate a solurilor? Condiții geologice? Întrebare - S-ar putea ca emisiile Proiectului să aibă efecte asupra calității factorilor de mediu? Calitatea aerului? Schimbările climatice și distrugerea stratului de ozon? Calitatea apei - râuri, lacuri, ape subterane, estuare, ape costiere sau marine? Starea nutrițională și eutrofizarea apei? Acidifierea solurilor sau a apei? Solurile? Peisaj? Zgomotul? Temperatura, radiația luminoasă sau electromagnetică, inclusiv interferențele electrice? Productivitatea sistemelor naturale sau agricole? Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze disponibilitatea sau deficitul de resurse la nivel local sau global? Combustibili fosili? Apa? Minerale și agregate? Cherestea? Alte resurse neregenerabile? Capacitatea infrastructurii în localitate - apă, canalizare, generare și transmisie de energie electrică, telecomunicații, cai rutiere de transport a deșeurilor, căi feroviare? Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze sănătatea umană sau comunitatea sau bunăstarea comunității? Calitatea sau toxicitatea aerului, apei, alimentelor și a altor produse consumate de oameni? Morbiditatea sau mortalitatea persoanelor, comunităților sau populațiilor prin expunerea la poluare? Apariția sau distribuția vectorilor bolii, inclusiv a insectelor? Vulnerabilitatea persoanelor, a comunităților sau a populațiilor la boli? Sentimentul individual al securității personale? Coeziune și identitate comunitară? Identitatea și asociațiile culturale? Drepturile minorităților? Condiții de locuire? Ocuparea forței de muncă și calitatea locurilor de muncă? Condiții economice? Instituții sociale? 4.2 ETAPA DE ÎNTOCMIRE A RAPORTULUI PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI (RIM) 1. Cerințe legislative pentru întocmirea RIM După ce titularul primește îndrumarul rezultat în urma derulării etapei de definire a domeniului, pregătește și transmite raportul privind impactul asupra mediului (RIM), conform Art. 11 – 14 și Anexa 4 din Lege. Conform Art. 11, alin. (2) din Lege, RIM trebuie să includă cel puțin: 1. o descriere a proiectului, cuprinzând informații referitoare la amplasarea, concepția, dimensiunea și alte caracteristici relevante ale acestuia; 2. o descriere a eventualelor efecte semnificative ale proiectului asupra mediului; 3. o descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea ori reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului; 4. o descriere a alternativelor rezonabile examinate de titularul proiectului, care sunt relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice precum și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele proiectului asupra mediului; 5. un rezumat netehnic al informațiilor prevăzute la lit. a) – d); 6. orice alte informații suplimentare relevante specificate în anexa nr. 4 în funcție de caracteristicile specifice ale unui anumit proiect sau tip de proiect și de aspectele de mediu care ar putea fi afectate. La Art. 11, alineatul (5) din Lege se precizează că RIM se bazează pe îndrumar și include informațiile care pot fi solicitate în scopul stabilirii unei concluzii motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului, luând în considerare actualele cunoștințe și metode de evaluare. Conform Art. 5 din Directiva EIM, „[…] raportul de evaluare a impactului asupra mediului […] include informații care pot fi solicitate în mod rezonabil […]”. Astfel, chiar dacă Legea nu precizează acest lucru, se subînțelege că informațiile care trebuie incluse în RIM se solicită în mod rezonabil. Nu trebuie solicitate informații care se colectează foarte greu, necesită investigații foarte complexe sau care sunt disponibile doar la anumiți experți, atât timp cât aceste informații nu ajută în mod determinant procesul de evaluare. Articolul 11 din Lege mai prevede că autoritățile publice care dețin informații relevante pentru evaluarea efectelor proiectului, sunt obligate să pună aceste informații la dispoziția titularului de proiect. De asemenea, la întocmirea RIM trebuie să se țină seama de rezultatele evaluărilor relevante efectuate în temeiul altor prevederi legale, pentru a se evita suprapunerea evaluărilor. Articolul 12 din Lege conține prevederi pentru asigurarea calității RIM, astfel: Titularul de proiect trebuie să se asigure că RIM și celelalte studii solicitate în procedura EIM (EA, SEICA, RS, PPAM) sunt întocmite de experți a căror competență este recunoscută conform legislației specifice în vigoare. Studiile privind impactul asupra sănătății umane, asupra patrimoniului cultural și asupra corpurilor de apă se realizează de experți atestați de către autoritățile cu responsabilități în domeniul respectiv. ACPM se asigură că dispune de expertiza necesară sau are acces la aceasta pentru examinarea RIM sau a celorlalte studii (EA, SEICA, RS, PPAM). Dacă este necesar, ACPM angajează expertiză externă. Dacă este necesar, ACPM solicită titularului informații suplimentare RELEVANTE pentru stabilirea concluziei motivate. Legea prevede la art. 13 că RIM se realizează pe baza informațiilor și concluziilor rezultate din studiile conexe relevante și este însoțit de acestea, precum și de un rezumat netehnic: 1. studiul EA întocmit conform conținutului cadru prevăzut în ghidul metodologic privind EA; 2. SEICA cu conținutul prevăzut de legislația specifică; 3. PPAM sau RS, pentru acele proiecte care se supun prevederilor Legii nr. 59/2016, cu conținutul prevăzut de legislația specifică; 4. rezumatul netehnic al informațiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului. RIM se supune comentariilor și observațiilor publicului, a cărui propuneri / recomandări JUSTIFICATE sunt luate în considerare în etapa de analiză a calității RIM. De asemenea, RIM este pus la dispoziția membrilor CAT care, împreună cu ACPM analizează calitatea acestuia. ACPM decide, ținând cont de observațiile justificate ale publicului și ale membrilor CAT, acceptarea, completarea sau respingerea motivată a RIM. Directiva EIM prevede că RIM servește la: 1. comunicarea rezultatelor evaluării efectelor semnificative ale unui proiect propus asupra mediului; 2. să permită ACPM să ajungă la o concluzie rezonabilă cu privire la impactul proiectului propus asupra mediului înconjurător și dacă și cum ar trebui acordată aprobarea de dezvoltare care permite proiectului să fie implementat. Aceste dispoziții sunt prevăzute la articolele 5, 6, 7 și 8 din Directiva EIM. Modificări legislative cu referire la întocmirea RIM Un obiectiv-cheie al amendamentelor la Directiva EIM din 2014 a fost îmbunătățirea calității EIM inclusiv cu privire la colectarea și evaluarea informațiilor de mediu și la conținutul RIM. Pe scurt, modificările cheie includ: Acoperirea aspectelor de mediu solicitate în RIM se extinde odată cu introducerea noilor cerințe legate de schimbările climatice, biodiversitatea, riscul de accidente majore și de dezastre (articolul 3.1 și anexa IV.4, IV.5 și IV.6). Mai mult, RIM va trebui să acopere efectele transfrontiere, iar cerințele pentru evaluarea efectelor cumulate vor fi furnizate în detaliu. Evaluarea alternativelor rezonabile se extinde: Alternativele studiate de titular, de ex. alternative de design, tehnologice, amplasament, dimensiune, scară trebuie să fie descrise în RIM și trebuie să se indice principalele motive ale alegerii uneia dintre opțiuni (articolul 5.1 litera (d) și anexa IV punctul 2); Au fost introduse dispoziții referitoare la exhaustivitatea și calitatea RIM (articolul 5.3); Cerințe de monitorizare pentru Proiectele cu efecte negative semnificative (articolul 8a alineatul (4); Decizia ACPM privind emiterea acordului de mediu trebuie să fie justificată (articolul 8a alineatul (1)) și trebuie să fie eliberată într-un termen rezonabil (articolul 8a alineatul 5). În plus, această decizie trebuie să includă o serie de elemente, cum ar fi justificarea deciziei și orice condiții de mediu asociate deciziei, cum ar fi măsurile de atenuare, compensare și monitorizare (articolul 8a). Aceste modificări și alte modificări aduse directivei și modul în care acestea ar trebui puse în aplicare în practică sunt prezentate mai detaliat în continuare. 2. Cerințe privind conținutul RIM În Anexa 4 a Legii se furnizează un conținut detaliat al raportului EIM, care respectă cerințele directivei EIM. Principalele capitole sunt: 1. Descrierea proiectului; 2. Descriere a alternativelor rezonabile; 3. Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, 4. Descriere a factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect 5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului 6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, 7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse 8. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză. 9. Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate la punctele precedente. 10. Listă de referință care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport. În continuare este detaliat fiecare capitol al RIM. 1. Descrierea proiectului Conform Anexei 4 la Lege, descrierea proiectului trebuie să cuprindă în special: 1. amplasamentul proiectului; 2. caracteristicile fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare necesare, precum și cerințele privind utilizarea terenurilor în cursul fazelor de construire și funcționare; 3. principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului – în special, orice proces de producție – de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea; 4. o estimare, în funcție de tip și cantitate, a deșeurilor și emisiilor preconizate - de exemplu, poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații si altele, precum și cantitățile și tipurile de reziduuri produse pe parcursul etapelor de construire și funcționare. Informațiile care trebuie incluse în capitolul de descriere a proiectului sunt suficient de detaliate în cadrul Anexei 4. Principala diferență adusă prin noua Lege EIM este includerea lucrărilor de demolare necesare în timpul etapelor de construcție și de exploatare. În plus, RIM trebuie să conțină: o estimare a deșeurilor și a emisiilor în timpul fazei de construcție, spre deosebire de vechea legislație prin care se solicitau date privind emisiile doar pentru faza de exploatare. Această modificare lărgește sfera de cuprindere a descrierii proiectului și urmărește identificarea mai multor potențiale efecte asupra mediului. Necesarul de energie și energia utilizată trebuie descrise în contextul fazei de operare; Resursele naturale trebuie descrise în contextul fazei de operare; Lista cu reziduurile și emisiile preconizate a fi generate nu mai este exhaustivă, iar factorul de mediu subsol a fost adăugat ca factor de mediu; Acest capitol nu ar trebui să pună probleme experților. Majoritatea informațiilor sunt disponibile în această fază a proiectului. Totuși, există riscul de a furniza prea multe informații irelevante în contextul RIM. Informația trebuie structurată în mod logic și ușor de urmărit și să fie adaptată tipului de proiect și extinderii acestuia. În funcție de specificul proiectului și respectând cerințele Anexei 4, informațiile care pot fi incluse în acest capitol sunt: Amplasamentul proiectului Localizarea fiecărei părți din proiect folosind hărți, planuri și diagrame; Descrierea amplasamentul proiectului (inclusiv cota terenului, clădiri, structuri, lucrări subterane, lucrări de coastă, instalații de depozitare, ape, spatii verzi, coridoare de acces, granițe etc.); Caracteristicile fizice ale întregului proiect Obiectivele și caracteristicile fizice ale proiectului: Necesitatea proiectului; Programul pentru implementarea proiectului, detaliind durata estimativă, datele de început și de sfârșit ale construcției, funcționării și dezafectării (aceasta trebuie să includă fazele diferitelor activități din cadrul fazelor principale ale proiectului) Descrierea componentelor importante ale proiectului Pentru lucrările de tip liniar, se descriu traseul, aliniamentele orizontale si verticale, excavațiile si lucrările de terasament; Se descriu toate activitățile implicate in construcția proiectului (incluzând cerințele de utilizare a terenului, organizare de șantier) Se descriu toate activitățile implicate in funcționarea proiectului (incluzând cerințele de utilizare a terenului și lucrările de demolare) Se descriu toate activitățile implicate in dezafectarea proiectului (ex. includerea, demontarea, demolarea, degajarea, refacerea terenului, refolosirea amplasamentului etc.) Sunt descrise orice alte servicii adiționale necesare proiectului (ex. căi de acces, canalizare, depozitarea deșeurilor, electricitate, telecomunicații) sau dezvoltări (ex. drumuri, porturi, linii de înalta tensiune, conducte) Sunt descrise orice alte dezvoltări ulterioare posibil sa apară ca urmare a proiectului (ex. noi locuințe, drumuri, alimentare cu apa sau canalizare, extragerea agregatelor, alte lucrări de infrastructura) Sunt identificate orice alte activități existente care vor fi modificate sau schimbate ca o consecința a proiectului; Sunt identificate orice alte dezvoltări existente sau planificate cu care proiectul poate avea efecte cumulative; Se descrie întreg proiectul, de ex. inclusiv toate lucrările asociate / auxiliare; Se descriu lucrările asociate / auxiliare care sunt excluse de la evaluare și se justifică aceste excluderi; Mărimea proiectului Suprafața de teren ocupata de fiecare dintre componentele permanente ale proiectului este cuantificata si indicate pe o harta (inclusiv căile de acces asociate, amenajarea teritoriului și facilitățile auxiliare) Suprafața de teren ceruta temporar pentru construcție este cuantificata si indicate pe o harta Sunt descrise refacerea stării inițiale si folosințele ulterioare ale terenului ocupat temporar cu activitățile implicate de proiect (de exemplu utilizarea terenului pentru minerit sau exploatare) Este identificata mărimea oricăror structuri sau altor lucrări de dezvoltate ca parte a proiectului (ex. suprafață si înălțimea construcțiilor, mărimea excavațiilor, suprafața sau înălțimea instalațiilor tehnice, înălțimea unor structuri cum ar fi taluzul, podurile, coșurile de fum, debitul si adâncimea apei) Sunt descrise forma și aspectul oricăror structuri sau altor lucrări dezvoltate ca parte a proiectului (ex. tipul, finisajul și culoarea materialelor, arhitectura clădirilor și structurilor, speciile de plante, suprafețele de teren etc.) Pentru proiectele de dezvoltare urbană sau altele similare, sunt descrise numărul precum și alte caracteristici ale noii populații sau mediului de afaceri Pentru proiectele ce presupun strămutarea populației sau afacerilor acesteia, este descris numărul sau alte caracteristici ale populație strămutate; Pentru noile infrastructuri de transport sau proiecte generatoare de trafic intens, sunt descrise tipul, volumul, distribuția temporală și geografică a traficului generat sau diversificat ca o consecință a proiectului Principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului Sunt descrise toate procesele implicate în funcționarea proiectului (ex. procese de fabricație, producerea de materii prime de bază, practici agricole și silvice, procese de extracție) Sunt descrise tipul si cantitatea de produse finite rezultate din proiect (acestea pot fi produse primare sau fabricate, bunuri cum ar fi energia sau apa, sau servicii cum ar fi locuințe, transport, comerț, recreere, educație, servicii ale municipalității (apa, gunoi etc.) Sunt discutate tipurile si cantitățile de materii prime si de energie necesare pentru construcție si funcționare (incluzând apă, sol, teren, biodiversitate) Sunt discutate implicațiile extracției de materii prime asupra mediului (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) Este discutata eficienta și sustenabilitatea folosirii energiei si materiilor prime (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) Este identificat și cuantificat orice material periculos folosit, stocat, manevrat sau produs in cadrul proiectului in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Se prezintă transportul de materii prime, inclusiv resurse naturale (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) si creșterea traficului implicat (inclusiv transportul auto, feroviar si naval) in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Sunt prezentate implicațiile sociale și socio-economice relevante din punct de vedere al mediului (de ex. dacă va fi creat sau pierdut un loc de muncă ca rezultat al Proiectului) in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Sunt estimate planurile de acces si creșterea traficului pentru transportul muncitorilor si vizitatorilor in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Este discutata cazarea si furnizarea de servicii pentru angajații temporari sau permanenți ai proiectului (relevant pentru proiectele care necesita migrarea unei substanțiale forte de munca in zona in perioada construcției sau pe termen lung). O estimare, în funcție de tip și cantitate, a deșeurilor și emisiilor preconizate Sunt identificate tipurile si cantitățile de deșeuri solide generate de proiect (inclusiv deșeuri provenite din construcții si demolare, pierderi suplimentare, deșeuri din procese tehnologice, produse secundare, plus producție sau rebuturi, deșeuri periculoase, deșeuri menajere sau comerciale, deșeuri provenite din curățarea amplasamentului, deșeuri agricole sau forestiere, deșeuri miniere, deșeuri din dezafectare) în timpul construcției, funcționării și a dezafectării Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea deșeurilor solide produse de proiect Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor deșeuri Sunt prezentate locațiile pentru eliminarea finală a tuturor deșeurilor solide, luând în considerare Planul (planurile) de gestionare a deșeurilor în cauză; Sunt identificate tipurile si cantitățile de efluenți lichizi generate de proiect (inclusiv scurgerea și descărcarea, deșeuri din procese tehnologice, ape de răcire, ape uzate, ape uzate epurate), in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor efluenților lichizi produși de proiect Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor efluenți lichizi Este discutat amplasamentul depozitarii finale a tuturor efluenților lichizi Sunt identificate tipul si cantitățile de emisii de poluanți gazoși si de pulberi generate de proiect (inclusiv emisii din proces, emisii spontane, emisii din arderea combustibililor fosili din surse staționare si mobile, emisii din trafic, praf din materialele manevrate, mirosuri), in timpul construcției, funcționării și a dezafectării Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor emisiilor in atmosfera produse de proiect Sunt descrise metodele de colectare, tratare si eliminarea finala a acestor emisii Sunt identificate caracteristicile surselor de emisii in atmosfera precum si caracteristicile acestor eliminări (ex. localizarea, înălțimea coșului de evacuare, viteza si temperatura emisiei etc.) Sunt descrise metodele de captare, tratare și stocare a acestor emisii Sunt identificate locațiile pentru stocarea tuturor emisiilor și sunt identificate caracteristicile unității de stocare (de exemplu, tipul de unitate de stocare, capacitatea de stocare, metodele utilizate) Este discutat potențialul de recuperare a resurselor din deșeuri si reziduuri (inclusiv refolosirea, reciclarea sau recuperarea energiei din deșeuri solide sau efluenți lichizi) Sunt identificate si cuantificate toate sursele de zgomot, căldura, lumina sau alta forma de radiație electromagnetica provenite din proiect (inclusive echipamente, procese, lucrări de construcții, trafic etc.) Sunt discutate metodele de estimare a cantităților și compoziției tuturor reziduurilor și emisiilor identificate (precum și eventualele dificultăți) Este discutată incertitudinea legată de estimările reziduurilor și emisiilor 2. Descrierea alternativelor rezonabile Conform Anexei 4 la Lege, descrierea alternativelor rezonabile cuprinde, de exemplu: Alternativele de concepție, tehnologie, amplasare, dimensiune și anvergură a proiectului, analizate de către titularul proiectului, relevante pentru proiectul propus, Caracteristicile specifice ale proiectului și indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii uneia dintre alternative; Compararea efectelor alternativelor asupra mediului. Conform Directivei EIM, în contextul procesului EIM, alternativele sunt modalități diferite de a realiza Proiectul pentru a îndeplini obiectivul convenit. Alternativele pot lua diverse forme și pot varia de la ajustări minore ale Proiectului, la o reimaginare completă a Proiectului. Noțiunea de alternativă Identificarea Alternativelor la Proiect reprezintă dintotdeauna o cerință a Directivei EIM, dar este adesea menționată de către experți ca fiind un element dificil al procesului EIM. Considerarea Alternativelor este un pas important al procesului EIM, care ar trebui să se reflecte în efortul și resursele alocate întocmirii RIM. Identificarea și luarea în considerare a alternativelor poate oferi o oportunitate concretă de a adapta designul proiectului în vederea minimizării impactului asupra mediului și, astfel, a minimizării efectelor semnificative ale proiectului asupra mediului. În plus, identificarea și analizarea adecvată a Alternativelor de la bun început pot reduce întârzierile inutile în procesul EIM, în adoptarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau în implementarea Proiectului. Numărul de alternative la un proiect propus este, în teorie, infinit, având în vedere că directiva nu precizează câte alternative trebuie luate în considerare. Numărul de alternative care trebuie evaluate trebuie să fie luat în considerare împreună cu tipul de alternative, adică "alternative rezonabile" la care se face referire în directivă. "Alternative rezonabile" trebuie să fie relevante pentru Proiectul propus și caracteristicile sale specifice, iar resursele ar trebui să fie cheltuite numai pentru evaluarea acestor alternative. În plus, selecția alternativelor este limitată în termeni de fezabilitate. Pe de o parte, nu ar trebui exclusă o alternativă pur și simplu pentru că ar cauza costuri inconveniente pentru titular. În același timp, dacă o alternativă este foarte costisitoare sau dificilă din punct de vedere tehnic sau juridic, ar fi nerezonabil să considerăm că este o alternativă fezabilă. La analiza alternativelor trebuie avute în vedere inclusiv costurile măsurilor de monitorizare propuse pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau eliminarea efectelor adverse semnificative, având în vedere că acestea pot face proiectul nefezabil din punct de vedere economic. În cele din urmă, alternativele trebuie să fie capabile să asigure îndeplinirea obiectivelor Proiectului într- o manieră satisfăcătoare și ar trebui, de asemenea, să fie fezabile în ceea ce privește criteriile tehnice, economice, politice și de altă natură, relevante în contextul proiectului. O alternativă poate fi considerată nerezonabilă / nefezabilă dacă: Există obstacole tehnologice: costurile ridicate ale unei tehnologii impuse pot face ca această alternativă să nu fie o opțiune viabilă sau lipsa cunoștințelor tehnologice poate împiedica analiza anumitor opțiuni; Există obstacole bugetare: sunt necesare resurse financiare prea mari pentru a pune în aplicare alternativele de proiect; Există opoziție clară din partea anumitor părți interesate pentru anumite alternative; Există obstacole juridice sau de reglementare: pot exista instrumente de reglementare care limitează / interzic dezvoltarea unei alternative specifice. Fezabilitatea alternativelor propuse poate fi determinată de la caz la caz. Setul final de alternative rezonabile identificate va fi apoi supus unei descrieri și evaluări detaliate în RIM. Acest set de alternative poate fi stabilit încă de la faza de definire a domeniului evaluării. Principalele modificări ale Directivei EIM în ceea ce privește alternativele, sunt: În articolul 5, "prezentarea principalelor alternative" a fost înlocuită cu o "descriere a alternativelor rezonabile" studiate de inițiatorul proiectului. Anexa IV oferă exemple de tipuri de alternative rezonabile (proiectare, tehnologie, locație, dimensiune și scară). Anexa IV prevede, de asemenea, o comparație a efectelor asupra mediului a alternativelor ca justificare pentru selectarea opțiunii alese, în timp ce în vechiul text al directivei era suficient ca aceste efecte să fie "luate în considerare". Identificarea alternativelor În această secțiune se detaliază tipurile de Alternative care ar trebui identificate și evaluate în RIM. Trebuie remarcat faptul că fiecare proiect și fiecare EIM este diferit și nu poate fi prevăzută o listă cu modurile de identificare și evaluare a alternativelor. În unele cazuri, Alternative vor fi dezvoltate în etapa de planificare (de exemplu un plan pentru sectorul de transport, un plan de dezvoltare regională sau un plan de urbanism) sau de către titular în timpul designului inițial al proiectului. În astfel de cazuri, acele Alternative care au fost deja analizate și excluse, nu vor mai fi luate în considerare. În alte cazuri, experții competenți trebuie să identifice / elaboreze Alternative sau variante ale componentelor Proiectului pentru a atenua impacturile semnificative asupra mediului care sunt identificate în timpul evaluării. Procesul este iterativ și necesită o anumită flexibilitate și o bună comunicare între toate părțile. În funcție de proiectul în cauză, Alternativele care ar trebui luate în considerare se referă la designul fundamental al Proiectului în sine sau se pot referi la detalii mai mici, cum ar fi specificațiile tehnice ale Proiectului. În unele cazuri, trebuie luate în considerare și alternative la tipul de proiect. Ar putea fi chiar cazul în care Alternativele importante nu se încadrează în expertiza sau competența inițiatorului de proiect (adică nu pot fi implementate de către titular). Dacă este cazul, acestea nu trebuie să fie respinse ca fiind nerezonabile de la bun început. Identificarea alternativelor poate fi ușurată de informațiile disponibile la faza de planificare sau a informațiilor primite în urma consultării publice. Dacă au fost explorate alternative de proiect într-un plan sau program, evaluatorii trebuie să le ia în considerare. Consultările publice pot contribui, de asemenea, la identificarea alternativelor rezonabile. Nu numai că publicul în cauză are cunoștințe locale, care ar trebui să fie utilizate, dar pot da și o indicație a rezonabilității unei alternative. Mutarea unui pod cu 15 km în aval poate crește beneficiile pentru mediul înconjurător, dar dacă titularii trebuie să compenseze sau să lupte cu navetiștii deranjați de creșterea distanței până la locul de muncă, atunci Alternativa poate fi considerată nerezonabilă. Cu toate acestea, alternativele trebuie identificate și evaluate atât de către titular, cât și de ACPM și este foarte important ca identificarea și examinarea alternativelor să nu fie tratate ca o simplă formalitate. Tipuri de alternative care pot fi luate în considerare Anexa IV la directivă (și la Lege) oferă câteva exemple de tipuri de alternative care trebuie luate în considerare: Concepție (design); Tehnologie; Locație; Mărimea; Scară. Această listă servește ca sursă de inspirație pentru o multitudine de alte alternative. Exemple de astfel de alternative sunt enumerate mai jos: natura proiectului: termenele pentru construcție sau durata de viață a Proiectului; procesul prin care Proiectul este construit; echipamente utilizate fie în construcția, fie în derularea Proiectului; planul de amplasament (de exemplu locația clădirilor, eliminarea deșeurilor, drumurile de acces); condițiile de funcționare (de exemplu, programul de lucru, calendarul emisiilor); aspectul fizic și proiectarea clădirilor, inclusiv materialele utilizate; mijloace de acces, inclusiv modul principal de transport care va fi utilizat pentru a avea acces la Proiect. În general în etapa de definire a domeniului evaluării, ACPM deja identifică principalele alternative care să fie luate în considerare în RIM. Evaluarea alternativelor Metode de evaluare a alternativelor Directiva EIM prevede ca titularii de proiecte să furnizeze principalele motive pentru selectarea alternativei alese. Aceasta înseamnă că nu trebuie să se furnizeze explicații complicate, care să consume resurse importante; totuși, motivele ar trebui să fie transparente. Metoda de evaluare a alternativelor depinde de tipul alternativelor; singura cerință din Directiva EIM este o comparație a efectelor asupra mediului (anexa IV la Directiva EIM). Cu toate acestea, titularii trebuie să fie flexibili în timpul evaluării alternativelor. În timpul evaluării, o alternativă preferată poate să fie "nerezonabilă"; în alte cazuri, o alternativă poate inspira alte alternative. Nivelul de detaliere privind descrierea efectelor asupra mediului ale alternativelor poate fi mai mic decât pentru opțiunea aleasă. Cu toate acestea, scopul exercițiului este de a oferi o comparație transparentă și bine justificată. Cunoștințele și interesele locale sunt, de asemenea, foarte importante în timpul evaluării alternativelor și, prin urmare, dialogurile cu publicul interesat sunt încurajate acolo unde este cazul. În anumite situații, acest lucru poate fi deja impus de alte procese de autorizare paralele cu EIM (de exemplu, atunci când se decide traseul unei linii de electricitate, legea națională poate impune un dialog cu proprietarii de terenuri, pe lângă organizarea consultărilor publice ca parte a EIM) . În plus, după elaborarea RIM, în timpul consultărilor publice, crește transparența proiectului dacă publicul este conștient de faptul că au fost luate în considerare alternative și că au fost furnizate motive clare pentru alegerea finală. Asigurarea participării publicului în analiza alternativelor reprezintă o bună practică prin care nu numai că se pot economisi resurse, ci se pot reduce întârzierile ca urmare a opoziție publicului sau a altor organizații / autorități. Evaluarea scenariului „do-nothing” sau alternativa 0 Scenariul "Do-nothing" sau "fără proiect" descrie ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu va fi implementat deloc. Scenariul „fără proiect” nu este cerut în mod concret în Lege, însă reprezintă o bună practică în EIM. În unele cazuri, scenariul "do-nothing" nu poate fi considerat o opțiune politică fezabilă, deoarece unele proiecte sunt foarte clar necesare, fiind impuse prin politici la nivel național, regional sau local: de exemplu, dacă o politică dictează o acțiune, cum ar fi un plan de gestionare a deșeurilor, atunci trebuie construită o nouă instalație de tratare a deșeurilor, așa cum este prevăzut în planul respectiv. Scenariul "do-nothing" se bazează puternic pe scenariul de bază. Evaluarea obligatorie a alternativelor - rezumat Directiva EIM cere inițiatorilor de proiecte să descrie alternativele rezonabile care au fost identificate și studiate și să compare impactul lor asupra mediului cu cel al opțiunii alese. Acesta este un aspect important al RIM și unul care adesea provoacă evaluatorii și titularii. Alternativele trebuie să fie "rezonabile", ceea ce înseamnă că opțiunile de proiect fezabile duc la îndeplinirea obiectivelor proiectului. Amendamentele aduse directivei în 2014 prevăd acum ca RIM să includă o descriere a alternativelor rezonabile (spre deosebire de o "prezentare") studiate de titular. De asemenea, sunt sugerate tipuri de Alternative, cum ar fi conceptul, tehnologia, locația, dimensiunea și scara. Abordarea pentru identificarea alternativelor este foarte specifică pentru fiecare proiect în parte. Unele alternative sunt importante și pot fi identificate în planuri și programe (de exemplu, planuri de transport sau programe de dezvoltare regională) sau de către autoritatea competentă în etapa de definire a domeniului evaluării. Altele s-ar putea referi la designul tehnic și sunt identificate de titular. În unele cazuri, evaluatorii pot identifica alternative și le pot propune titularului. Procesul de identificare și evaluare a Alternativelor este iterativ și necesită o anumită flexibilitate și o bună comunicare între toate părțile. Consultarea cu publicul este, de obicei, foarte importantă atât pentru identificarea cât și pentru evaluarea alternativelor. O prezentare clară a alternativelor și a modului în care au fost evaluate oferă, de asemenea, transparență procesului și poate îmbunătăți acceptarea și sprijinul public pentru proiecte. Evaluarea de mediu a Alternativelor trebuie să fie orientată și concentrată asupra comparării impactului dintre mai multe opțiuni și prezentate ca atare în RIM. 3. Descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului – scenariul de bază Conform Anexei 4 la Lege, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate următoarele informații: „O descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului – scenariul de bază – și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile”. Această secțiune prezintă scenariul de bază, care este de obicei punctul de plecare al procesului de evaluare. Sunt evidențiate cerințele legale privind scenariul de bază, inclusiv modificările aduse directivei în 2014, precum și unele măsuri practice privind colectarea datelor și aspectele de luat în considerare atunci când se realizează un scenariu de bază. Noțiunea de scenariu de bază Definirea scenariului de bază: o descriere a stării actuale a mediului Scenariul de bază este o descriere a stării actuale a mediului în și în jurul zonei în care va fi localizat proiectul. Această descriere reprezintă fundamentul pe care se va realiza EIM. În mod specific, descrierea scenariului de bază pentru EIM are ca scop două obiective-cheie: oferă o descriere a stării și tendințelor factorilor de mediu față de care se pot compara și evalua efectele semnificative; aceasta constituie starea de referință la care se raportează monitorizarea ex-post pentru măsurarea schimbărilor odată ce Proiectul a fost inițiat. Cerințele legale referitoare la scenariul de bază în Directiva EIM Evaluarea situației de mediu existente și viitoare a fost întotdeauna punctul de plecare al procedurii EIM. Cu toate acestea, după revizuirea din 2014 a directivei, descrierea scenariului de bază și a evoluțiilor viitoare probabile este acum cerută în mod special ca parte a RIM. Referințele exacte sunt prezentate în caseta de mai jos. Este important de reținut faptul că Directiva EIM (și Legea) impune includerea ambelor aspecte: o descriere a stării actuale a mediului în RIM și o estimare a evoluției stării mediului în cazul în care proiectul nu va fi implementat – așa numitul scenariu „do-nothing” sau alternativa „0”, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile”. Evoluția stării mediului în cazul alternativei „0” este dificil de realizat. Totuși, Legea prevede că această analiză se face doar în măsura în care efortul necesar este unul acceptabil iar informațiile și cunoștințele științifice sunt disponibile. Starea mediului și natura impactului, cum ar fi cantitățile de poluanți sau limitele de emisie, se modifică în timp și acest lucru trebuie luat în considerare în evaluarea scenariului de bază. În plus, scenariul de bază trebuie să ia în considerare proiectele din vecinătate care există și / sau care au fost aprobate. Prin urmare, scenariul de bază trebuie să fie dinamic, depășind o evaluare statică a situației actuale. Acest lucru este important în special în cazul problemelor în care există o mare incertitudine, cum ar fi schimbările climatice sau proiectele de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi proiectele de infrastructură de dimensiuni mari. Predicția elementelor incerte poate fi dificilă, în special în ceea ce privește disponibilitatea informațiilor, precum și asigurarea faptului că evaluarea este realizată cu un efort rezonabil. Sfaturi pentru înțelegerea modului de efectuare a evaluării scenariului de bază sunt furnizate în secțiunile următoare. Mai jos rezumă modificările care decurg din amendamentele aduse în 2014 la Directiva EIM: Cerința specifică de includere a scenariului de bază în RIM este o nouă prevedere a Directivei EIM din 2014. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, modificările nu vor avea un efect prea mare asupra celor care efectuează EIM: EIM realizate înainte de modificarea directivei conțineau un așa zis scenariu de bază ca referință față de care se realiza evaluarea proiectului Directiva revizuită formalizează acest pas în procesul EIM și urmărește să asigure o anumită coerență între EIM-uri, între practicile din statele membre și dispozițiile privind principiul de bază al Directivei SEA; Noile dispoziții ale directivei revizuite necesită luarea în considerare a: Scenariului "Do-nothing": evoluția scenariului de bază, adică modul în care se așteaptă ca situația să se dezvolte în timp (mai degrabă decât o descriere statică a stării mediului în momentul evaluării); Proporționalitatea eforturilor care urmează a fi depuse, asigurându-se că resursele nu sunt cheltuite inutil pentru colectarea datelor dacă costul depășește beneficiile. Efectuarea scenariului de bază Scenariul de bază reprezintă referința față de care se evaluează alternativele și proiectul în sine. Astfel, descrierea stării actuale a mediului trebuie să fie suficient de detaliată și exactă pentru a se asigura că efectele, care apar atât pe parcursul dezvoltării proiectului, cât și pe viitor, pot fi evaluate în mod adecvat. În același timp, colectarea de date și evaluarea scenariului de bază trebuie să facă cu eforturi rezonabile. De asemenea, titularii și experții trebuie să determine care sunt aspectele importante și ușor de înțeles și unde pot fi făcute presupuneri sau estimări calificate pentru a asigura finalizarea în timp util a EIM. În esență, realizarea evaluării scenariului de bază implică determinarea a ceea ce este relevant și găsirea datelor și informațiilor necesare stabilirii stării de referință față de care se va efectua evaluarea impactului asupra mediului. Colectarea informațiilor relevante Dezvoltarea scenariului de bază poate cuprinde adesea cea mai mare parte a procesului EIM și poate ocupa o parte semnificativă din RIM. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că eforturile de colectare a datelor se concentrează asupra acelor aspecte ale mediului care sunt cel mai probabil afectate în mod semnificativ și că datele privind mediul și cunoștințele științifice sunt disponibile în mod rezonabil. Directiva EIM cere ca doar "aspectele relevante" să fie investigate, iar colectarea excesivă a datelor poate duce la costuri inutile. O analiză detaliată în cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, efectuată la începutul Proiectului, va contribui în mare măsură la evitarea acestei probleme. În unele cazuri, comunicarea cu autoritatea competentă cu privire la amploarea impacturilor semnificative și ceea ce poate fi considerat rezonabil din punctul de vedere al disponibilității datelor este de asemenea foarte utilă. În general, prin stabilirea domeniului de evaluare al Proiectului se va determina ce nivel de detaliere este necesar și cât de departe ar trebui să se extindă scenariul de bază. Un proiect mic va impune probabil doar o acoperire mică, dar natura Proiectului poate însemna că este necesar un nivel înalt de detaliu. Un proiect mare poate necesita o suprafață mai mare, dar efectele asupra mediului pot fi mici și este posibil să fie necesar un nivel de detaliu mai puțin detaliat. O altă problemă se referă la graficul de timp. Experții vor trebui să decidă cât de departe în viitor se va întinde scenariul de bază. Aceasta se va decide de la caz la caz, dar ar trebui să se facă o proiecție în viitor suficientă pentru a acoperi dezvoltarea Proiectului. Cu toate acestea, un scenariu de bază proiectat pentru 100 de ani în viitor va fi mai puțin exact decât unul cu o proiecție mai scurtă. Utilizarea planurilor și programelor existente, cum ar fi planurile urbanistice și rezultatele evaluărilor strategice de mediu ale acestora poate fi, de asemenea, o modalitate bună de a determina intervalul de timp, având în vedere că proiecțiile în timp pot fi similare, iar datele adecvate ar putea fi deja disponibile. În funcție de tipul proiectului sau de aspectele specifice ale mediului, experții vor trebui să evalueze doar ceea ce este relevant atunci când se elaborează un scenariu de bază. Ținând cont de acest lucru, mai jos sunt prezentate tipurile de date utilizate în mod obișnuit în dezvoltarea unui scenariu de bază. Fizice: topografie, geologie, tipuri de sol și calitatea acestora, calitatea apei de suprafață, subterană și de coastă, nivelurile de poluare, condițiile meteorologice, tendințele climatice etc. Biologice: ecosisteme (atât terestre cât și acvatice), floră și faună specifică, habitate, zone protejate (situri Natura 2000), calitatea terenurilor agricole etc. Socio-economice: demografie, infrastructură, activități economice (de exemplu pescuitul), utilizatori de agrement din zonă etc. Culturale: locația și starea siturilor arheologice, istorice, religioase etc. Accesarea datelor pentru evaluarea scenariului de bază Dacă etapa de definire a domeniului evaluării s-a efectuat, este posibil ca datele inițiale să fi fost deja colectate și acestea pot fi utilizate pentru dezvoltarea scenariului de bază. În astfel de cazuri, datele ar trebui să fie verificate în ceea ce privește relevanța și precizia și, dacă este necesar, să fie extinse / completate. Datele trebuie colectate și interpretate de către experții competenți (a se vedea secțiunea privind competențele experților). Dacă se utilizează date cu caracter tehnic, datele trebuie verificate pentru corectitudinea interpretării și relevanța acestora. În cazul în care nu sunt disponibili astfel de experți, se recomandă apelarea la experți externi sau la experții locali, având în vedere că aceștia pot avea informații locale care sunt foarte relevante pentru înțelegerea scenariului de bază. Uneori informațiile necesare pot fi greu de găsit; în unele cazuri, pot fi utilizați indicatori indirecți care pot furniza informații de mediu în mod indirect. De exemplu, lipsa datelor de monitorizare a calității aerului dintr-o zonă urbană ar putea fi rezolvată dacă există date care evidențiază tendințele fluxurilor / volumelor de trafic în timp sau tendințele emisiilor din surse staționare. Ipotezele privind mediul pot fi generate și alte date disponibile și pot fi utile în determinarea relevanței impactului. Experții trebuie să fie conștienți de faptul că sursele de date pot diferi de la caz la caz, iar cea mai avansată metodă de colectare a datelor poate să nu fie cea mai bună. În unele cazuri, cercetarea de birou poate fi mai eficientă decât sondajele pe teren, iar Google Earth poate fi la fel de util ca imaginile din satelit achiziționate special. Articolul 5 alineatul (4) din Directiva EIM impune statelor membre, dacă este necesar, să se asigure că orice autoritate care deține informații relevante pune aceste informații la dispoziția titularului. Aceasta înseamnă că titularul ar trebui să poată obține cu ușurință informații relevante de la diferitele autorități și să obțină îndrumări în acest sens din partea autorității competente. Unele surse tipice de informații utilizate pentru colectarea datelor în etapa de definire a domeniului evaluării și pentru scenariul de bază sunt enumerate mai jos. Baze de date naționale / regionale ale evaluărilor impactului asupra mediului anterioare; Datele colectate în temeiul altei legislații UE (în special Directiva SEA și Directiva INSPIRE); Baze de date la nivel european și alte baze de date internaționale; Experți la nivel local; și Investigații primare efectuate de experți competenți. Schimbul de informații în realizarea scenariului de bază Schimbul de rezultate din alte tipuri de proceduri de evaluare a mediului sau din EIM-uri ale proiectelor similare este, de asemenea, important pentru evaluarea scenariului de bază. De exemplu, dacă pentru scenariul de bază al unui parc eolian s-au colectat date timp de un an, aceste date pot fi utilizate în mare parte pentru un proiect similar amplasat într-o locație similară sau vecină. Astfel se evită consumuri însemnate de resurse (financiare și de timp) prin utilizarea de date relevante deja colectate. Directiva SEA, DCA, DEI și Habitate au ca cerințe elaborarea unei forme de scenariu bază: de exemplu, în temeiul Directivei Habitate, scenariul de bază reprezintă obiectivele de conservare ale sitului Natura 2000. Dar foarte puține state membre au dispoziții clare despre cum trebuie făcută evaluarea scenariului de bază. În orice caz, experții ar trebui să verifice scenariile de bază, precum și rapoartele de mediu sau alte evaluări relevante privind starea mediului, care au fost întocmite în conformitate cu directivele relevante, dacă acestea sunt în vecinătatea proiectului supus EIM. Trebuie făcută o verificare dacă datele sunt încă actualizate și relevante, ținând seama de diferențele dintre domeniile de aplicare ale diferitelor instrumente. Informațiile colectate în cadrul celorlalte evaluări de mediu pot reprezenta un punct de plecare pentru o EIM dat fiind faptul că titularii trebuie să furnizeze periodic autorităților, date și informații în diferite aspecte de mediu. Inițiativele la nivelul UE, cum ar fi INSPIRE, oferă colectarea standardizată de date, făcând mai ușoară compararea diferitelor evaluări de mediu. DEI, de exemplu, cere ca titularii să furnizeze informații anuale cu privire la emisiile lor în apă, aer, sol, volumul și cantitatea de materiale gestionate pe amplasament (stocate, depozitate, etc.). Aceste informații, colectate exclusiv în scopurile DEI, este posibil să nu poată fi transferate direct în RIM, având în vedere că domeniul de aplicare și scopul acestor baze de date pot fi diferite față de cerințele EIM. Cu toate acestea, informațiile raportate anterior se pot dovedi inestimabile pentru stabilirea scenariu de bază și pentru proiectarea unor evoluții în timp. Scenariul de bază - rezumat Scenariul de bază este punctul de plecare al evaluării impactului asupra mediului. Scenariul de bază și evaluarea acestuia furnizează o descriere a mediului afectat, așa cum este în prezent, și cum ar fi de așteptat să se dezvolte dacă proiectul nu s-ar realiza; În mod obișnuit, un scenariu de bază a fost întotdeauna inclus în EIM, însă modificările din 2014 ale Directivei EIM specifică oficial faptul că scenariul de bază trebuie inclus în RIM și că acesta trebuie să includă situația actuală a mediului, precum și evoluțiile viitoare (scenariul „do-nothing”); Evaluarea scenariului de bază trebuie să fie suficient de detaliată și de cuprinzătoare pentru a permite înțelegerea gradului de extindere a impactului asupra mediului, dar trebuie să se realizeze într-un interval rezonabil de timp și cu depunerea unui efort rezonabil din partea titularului. Etapa de definire a domeniului evaluării contribuie la stabilirea extinderii investigațiilor și a gradului de detaliu necesar Colectarea datelor relevante este esențială pentru o evaluare robustă a scenariului de bază. Datele trebuie identificate și evaluate de experți calificați; Se recomandă colectarea datelor din bazele de date existente, surse gratuite de date și alte evaluări de mediu relevante. Ținând cont de prevederile Anexei 4 a Legii, de prevederile Directivei EIM, precum și de aspectele prezentate mai sus, prezentarea scenariului de bază trebuie să includă următoarele aspecte, în funcție de specificul proiectului: Aspecte ale stării actuale a mediului Sunt descrise folosințele existente și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect și este identificată populația ce locuiește sau folosește terenul (inclusiv folosirea ca reședințe, spații comerciale, industriale, de recreere și agrement, clădiri structuri sau alte întrebuințări) Sunt descrise topografia, geologia, solul și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect Sunt descrise trăsăturile semnificative ale topografiei și geologiei arealului și sunt descrise starea și folosința terenului (inclusiv calitatea solului, stabilitatea și eroziunea, folosința agricolă și calitatea suprafeței agricole) Biodiversitatea terenului / mării potențial afectată precum și habitatele de pe terenurile ce urmează a fi ocupate de proiect și împrejurimile acestuia, sunt descrise și ilustrate pe o hartă corespunzătoare Sunt descrise populațiile speciilor și caracteristicile habitatelor care pot afectate de proiect și sunt definite orice specii protejate sau desemnate a fi protejate Este descris factorul de mediu apa (inclusiv apele de suprafață curgătoare și stătătoare, apele subterane, delta, ape de coastă și marine), inclusiv scurgerea și drenajul (întrebarea nu este relevantă dacă factorul de mediu apa nu este afectat de proiect) Sunt descrise hidrologia, calitatea apei și folosința oricărei surse de apă care poate fi afectată de proiect (inclusiv folosința pentru alimentarea cu apă, piscicultură, pescuit, îmbăiere, agrement, navigație, evacuarea efluentului) Sunt descrise condițiile climatice și meteorologice locale precum și calitatea aerului în arealul respectiv (întrebarea nu este relevantă dacă atmosfera nu va fi afectată de proiect) Este descrisă situația existentă privind zgomotul (întrebarea nu este relevantă dacă mediul acustic nu va fi afectat de proiect) Este descrisă situația existentă privind radiațiile de lumină, căldură și alte forme de radiație electromagnetică (întrebarea nu este relevantă dacă aceste caracteristici ale mediului nu vor fi afectate de proiect) Sunt descrise bunurile materiale din arealul respectiv care pot fi afectate de proiect (inclusiv clădiri, alte structuri, resurse minerale, resurse de apă) Sunt descrise toate amplasamentele sau caracteristicile siturilor arheologice, istorice, arhitecturale sau cele de importantă culturală din zonele care pot fi afectate de proiect, inclusiv orice alt sit protejat Este descris peisajul natural sau urban al arealului ce va fi afectat de proiect, inclusiv orice peisaj protejat Sunt descrise condițiile demografice, sociale și socio-economice din arealul respectiv (ex. gradul de ocupare a forței de muncă) Sunt descrise toate modificările ulterioare sub toate aspectele referitoare la mediu, care pot apare în absența proiectului Colectarea datelor și metodele de efectuare a investigărilor Mărimea zonei investigată prin studiu este definită suficient de cuprinzător, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate semnificativ de proiect Sunt contactate toate agențiile/autoritățile/ instituțiile locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul Sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent sunt indicate corect în referirile bibliografice Sunt descrise metodele folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s au întreprins studii/cercetări pentru caracterizarea stării mediului în situația fără proiect Metodele folosite sunt corespunzătoare scopului urmărit Existența lipsurilor importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a suplini aceste lipsuri Dacă au fost necesare investigații pentru a descrie starea existentă a mediului, dar ele nu s-au putut efectua, sunt explicate motivele și sunt indicate propunerile pentru a întreprinde aceste anchete la o etapă ulterioară. 4. Descrierea factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect Conform Anexei 4 a Legii, acest capitol include o descriere a factorilor prevăzuți la art. 7 alin. (2) susceptibili de a fi afectați de proiect: populația, sănătatea umană, biodiversitatea – de exemplu, fauna și flora, terenurile – de exemplu, ocuparea terenurilor, solul – de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea, apa – de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea, aerul, clima – de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare, bunurile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice, peisajul, interacțiunea dintre aceștia. Printre efectele asupra factorilor de mai sus se numără cele preconizate ca urmare a vulnerabilității proiectelor față de riscul de accidente majore și/sau dezastre, respectiv schimbări climatice, relevante pentru proiectul în cauză. Sănătatea umană este un factor foarte cuprinzător care depinde foarte mult de proiect. Noțiunea de sănătate umană trebuie luată în considerare în contextul celorlalți factori de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva EIM și, prin urmare, în materie de sănătate legate de mediu (cum ar fi efectele asupra sănătății provocate de eliberarea de substanțe toxice în mediul înconjurător, de la pericolele majore asociate cu Proiectul, efectele cauzate de schimbările cauzate de proiect, modificările condițiilor de viață, efectele asupra grupurilor vulnerabile, expunerea la zgomotul traficului sau la poluanții atmosferici) sunt aspecte evidente ale studiului. În plus, acestea vor viza punerea în funcțiune, operarea și dezafectarea unui proiect în raport cu lucrătorii din Proiect și cu populația învecinată. Prin amendarea Directivei EIM s-au adăugat elemente noi ca răspuns la evoluția înțelegerii interacțiunii dintre proiecte și mediu și la alte acțiuni politice adoptate în lumina acestei evoluții. Aceste elemente sunt: Schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea; Riscuri de accidente majore și dezastre; biodiversitatea; Utilizarea resurselor naturale. În continuare sunt detaliați acești factori de mediu. Impactul asociat cu schimbările climatice Cerințe legislative și aspecte cheie Anexa IV la Directiva EIM include trimiterea directă la climă și schimbările climatice în două dispoziții. Accentul se pune pe două aspecte distincte ale problematicii schimbărilor climatice: Atenuarea schimbărilor climatice: aceasta ia în considerare impactul pe care proiectul îl va avea asupra schimbărilor climatice, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră; Adaptarea la schimbările climatice: aceasta ține seama de vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei și la capacitatea sa de adaptare la impactul schimbărilor climatice, care poate fi incertă. În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului. Acest ghid oferă informații despre aspectele legale ale înțelegerii acestor aspecte în evaluarea impactului asupra mediului, beneficiile și provocările legate de integrarea acestora în procedurile de evaluare și abordările metodologice detaliate pentru efectuarea evaluărilor privind aceste aspecte. Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea și funcționarea acestora și prin activitățile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative: emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului și de funcționarea acestuia pe durata sa de viață (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie) emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activități încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu: Infrastructura de transport: creșterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcționarea Proiectului Dezvoltarea comercială: emisiile de carbon datorate transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul. Evaluarea trebuie să țină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel național, regional și local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum și să identifice oportunități de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative. Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice Directiva impune, de asemenea, ca evaluările impactului asupra mediului să ia în considerare impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra proiectului în sine și măsura în care proiectul se va putea adapta eventualelor schimbări climatice pe parcursul vieții sale. Acest aspect al problemei schimbărilor climatice poate fi deosebit de provocator deoarece 1. solicită celor care efectuează evaluarea să ia în considerare impactul mediului înconjurător (climatul în acest caz) asupra proiectului, mai degrabă decât invers și 2. implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendințele și evaluarea riscurilor. În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabilește un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum și în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informații relevante – scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, național, regional și local, la dezvoltarea măsurilor și politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părți interesate. În vederea includerii măsurilor de adaptare la schimbările climatice în cadrul RIM-urilor, sunt foarte utile o serie de documente disponibile la nivel de UE, cum ar fi: "Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice" (SWD (2013) 137 final), Ghidul pentru managerii de proiect: Importanța deosebită a investițiilor vulnerabile la schimbările climatice (DG Climate Action). Integrarea considerentelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în EIM Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată și există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazului specific în cauză precum și aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri. Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date și baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link- uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon și către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute și relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiții (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a variațiilor emisiilor). La nivel global, în 2011, Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului și vulnerabilității schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuției programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului și a vulnerabilității schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză) care conține secțiunile despre, inter alia, dezvoltarea și diseminarea metodelor și a instrumentelor, furnizarea de date și informații și evaluarea impactului și a vulnerabilității la scări diferite și în diferite sectoare. Evaluarea ciclului de viață (LCA) poate fi utilizată pentru a lua în considerare echilibrul global al emisiilor de gaze cu efect de seră directe și indirecte ale unui proiect. Integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM După cum sa discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor și luarea în considerare a eventualelor riscuri și incertitudini pe termen lung. Îmbunătățirile recente ale bazelor de date pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice si riscurile pentru o varietate de sectoare si locații au făcut această provocare mai puțin descurajatoare, însă baza de informații si dobândirea de experiență pe acest subiect este in creștere rapida. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin și legături către cele mai recente cunoștințe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilitățile și riscurile. Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informații și idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitațiile extreme, furtunile și vânturile, alunecările de teren, creșterea nivelului mării și altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendințele, factorii de influență ai schimbării și abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacității de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcție pentru fi mai rezistente la riscurile așteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare și gestionarea proiectelor prin recunoașterea clară a ipotezelor și a incertitudinii lor în ceea ce privește impactul asupra climei și prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicțiilor și a răspunsurilor în timp. Impact asociat cu riscul de accidente majore și dezastre Cerințe legislative și aspecte cheie legate de accidente și risc de dezastre Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele: Anexa IV, punctul 5 (d) descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din: (d) riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre); Anexa IV, punctul 8 (8) O descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză. […] Dacă este cazul, această descriere ar trebui să includă […] detalii privind gradul de pregătire și reacția propusă în astfel de situații de urgență. Anexa IV conține referințe directe la riscurile de accidente și dezastre în două secțiuni. Directiva utilizează termenii "accidente majore" și "dezastre", care sunt legate de noțiunea de efecte semnificative: directiva pune accent pe riscul semnificativ și / sau un risc care ar putea provoca efecte semnificative asupra mediului. Două aspecte-cheie rezultă din cele de mai sus, și anume: Potențialul Proiectului de a provoca accidente și dezastre În acest caz, directiva menționează în mod explicit considerații privind sănătatea umană, patrimoniul cultural și mediul. Vulnerabilitatea Proiectului la un eventual accident sau dezastru În acest caz, cerința acoperă atât dezastre naturale (de exemplu cutremure), cât și dezastre provocate de om (de exemplu, riscuri tehnologice) care ar putea împiedica în mod semnificativ activitățile și obiectivele proiectului și care ar putea avea efecte adverse. În Comunicarea din 2009 privind prevenirea, Comisia s-a angajat să integreze preocupările în materie de prevenire a dezastrelor în legislația UE și, în special, în Directiva EIM. Necesitatea de a construi "reziliența la dezastrele naturale și provocate de om" și de a investi în prevenirea riscurilor, este prevăzută în mai multe strategii și propuneri ale UE (de exemplu Strategia de securitate internă a UE COM (2010) 673; Propunerea Comisiei privind Fondul de coeziune pentru perioada 2014-2020 COM (2011) 612; Comunicarea Comisiei privind prevenirea dezastrelor naturale și provocate de om COM (2009) 82). Unele informații relevante pentru aceste subiecte sunt disponibile și pot fi obținute prin evaluări ale riscurilor în conformitate cu alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva Seveso III privind controlul pericolelor accidentelor majore care implică substanțe periculoase sau Directiva privind stabilirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. Alte evaluări relevante, obținute în conformitate cu legislația națională, pot fi, de asemenea, utilizate în acest scop, cu condiția îndeplinirii cerințelor acestor directive. Un exemplu din Irlanda prezentat mai jos, ilustrează necesitatea de a lua în considerare impactul negativ al riscurilor dezastrelor naturale atunci când se implementează un proiect. Evaluarea riscului de dezastre naturale în cadrul unei evaluări a impactului asupra mediului în Irlanda - CJEU, C-215/06, Comisia v. Irlanda În 2008, ECJ a decis că Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul mai multor articole din Directiva EIM. Acest caz a vizat construirea celui mai mare parc eolian terestru planificat vreodată în Irlanda și unul dintre cele mai mari din Europa. Atunci când fazele inițiale pentru acordarea aprobării de dezvoltare au fost acordate în 1998, parcurile eoliene nu au fost incluse în anexa I sau II la directivă și, prin urmare, nu au făcut obiectul unei EIM. Cu toate acestea, construcția parcului eolian a necesitat o serie de lucrări, inclusiv extracția turbei și a mineralelor, altele decât mineralele metalifere și mineralele producătoare de energie, precum și construcția de drumuri, care au fost incluse în anexa II la Directiva EIM și care au necesitat declanșarea etapei de încadrare. Autoritatea competentă din Irlanda a concluzionat că nu este necesar să se realizeze un studiu de impact asupra mediului pentru aceste lucrări suplimentare, dat fiind că impactul acestora nu ar avea un impact semnificativ asupra mediului. Mai târziu, în octombrie 2003, pe amplasamentul parcului eolian a avut loc o alunecare de teren majoră, despre care Comisia a susținut că a condus la un dezastru ecologic la scară mare, când masa de turbă care a fost dislocată dintr-o zonă în curs de dezvoltare pentru parcul eolian a poluat râul Owendalulleegh, cauzând atât moartea 50.000 de pești și deteriorarea iremediabilă a paturilor de reproducere a peștelui. Irlanda a susținut că alunecările de teren au fost cauzate de metodele de construcție utilizate și că acestea nu s-ar fi produs dacă erau anticipate printr-un studiu de evaluare a impactului asupra mediului, chiar și în conformitate cu cerințele comunitare. ECJ a declarat că proiectele vizate de extracție de turbă și minerale și de construcții rutiere nu au fost nesemnificative și că EIM ar fi trebuit să fie efectuată. Deoarece EIM nu a fost efectuată, nu s-au ridicat întrebări privind stabilitatea solului și astfel nu s-au putut anticipa problemele de stabilitate. Integrarea aspectelor privind riscurile de accidente / dezastre în EIM Includerea evaluării riscului de dezastru / accident în EIM trebuie să abordeze aspecte precum: Ce poate merge prost cu un proiect? Ce consecințe negative ar putea să apară asupra sănătății umane și asupra mediului? Care este amplitudinea consecințelor negative? Cât de importante sunt aceste consecințe? Care este nivelul de pregătire al proiectului în caz de accident / dezastru? Există un plan pentru situații de urgență? Evaluarea vulnerabilității proiectului la riscurile de dezastru O evaluare integrată a vulnerabilității la riscurile și pericolele dezastrelor urmărește să determine dacă Proiectul este într-adevăr vulnerabil la astfel de evenimente și, dacă da, oferă recomandări pentru a evita / reduce aceste riscuri. Dacă este cazul, se aplică o abordare de tip „multi-risc” prin care se evaluează în același și timp pericolele legate de schimbările climatice, discutate anterior în secțiunea referitoare la schimbările climatice. Studiul EIM și evaluarea riscurilor efectuate în cadrul celui de-al șaselea program-cadru (al șaselea program-cadru acoperă activitățile UE în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației) conține informații utile privind evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor, enumeră ghidurile existente în acest domeniu și rezultatele aplicării EIM în ceea ce privește evaluarea riscurilor în mai multe state membre. Sunt evaluate modurile în care și în ce măsură pericolele și riscurile extraordinare sunt tratate în EIM în statele membre ale UE, atât în cadrul specific de reglementare, cât și în practica EIM. De asemenea, studiul enumeră metode calitative, semi-cantitative și cantitative prin care să se evalueze riscul producerii dezastrelor / accidentelor. Instrumente: prevenirea, monitorizarea și avertizarea timpurie După identificarea și evaluarea riscurilor majore naturale și a celor provocate de om, ar trebui luate măsuri de control și de gestionare a impactului lor semnificativ, de exemplu pentru a asigura respectarea standardelor minime de prevenire existente, a cerințelor de siguranță, a codurilor clădirilor, a planificării îmbunătățite a utilizării terenurilor etc. Acestea ar putea fi integrate într-un plan coerent de gestionare a riscurilor, care include, de asemenea, măsuri suficiente de pregătire și planificare de urgență pentru a asigura un răspuns eficient la dezastre sau la riscurile de accidente (vezi Studiul IA din 2012, pagina 140). Impact asociat cu biodiversitatea Cerințe legislative și aspecte cheie privind biodiversitatea Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele: Articolul 3 Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori: (b) biodiversitatea, acordând o atenție specială speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 2009/147/CE; Anexa IV, punctul 4: descriere a factorilor prevăzuți la articolul 3 alineatul (1) susceptibili de a fi afectați de proiect: […] biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora) […]. Anexa IV (4) se referă la biodiversitate și include, printre altele, fauna și flora. Referința la evaluarea impactului asupra "biodiversității" a fost adăugată la directivă prin amendamentele din 2014. Înainte, referințele se limitau la "faună și floră". Acest lucru este important: fauna și flora luate individual se referă la viața animalelor și a plantelor într-o anumită zonă sau timp, implică o perspectivă oarecum individuală, în timp ce biodiversitatea se referă la interacțiunile și varietatea acestora și variabilitatea între specii și între ecosisteme: acesta este, prin urmare, un concept mult mai larg decât analiza individuală a impactului asupra faunei și florei. Această schimbare este în conformitate cu unele dintre acțiunile din cadrul Planului de acțiune al UE din 2006 privind biodiversitatea care impune ca "toate EIM să țină pe deplin seama de preocupările legate de biodiversitate" (Halting the loss of biodiversity by 2010 - and beyond - Sustaining ecosystem services for human well-being. SEC(2006)621). Acest aspect este foarte important, având în vedere faptul că UE a ratat obiectivul pentru anul 2010 de stopare a pierderii biodiversității, iar noua Strategie a UE pentru biodiversitate din 2011 reiterează faptul că acest obiectiv trebuie atins până în 2020 (Our life insurance, our natural capital: an EU biodiversity strategy to 2020. COM (2011) 244 final). În plus, Articolul 3 alineatul (1) prevede, de asemenea, necesitatea de a evalua atât efectele semnificative directe, cât și indirecte ale Proiectului asupra biodiversității, acordând o atenție deosebită speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei privind habitatele și al Directivei privind păsările. Trimiterile la aceste directive au fost adăugate și prin amendamentele din 2014. Integrarea aspectelor de biodiversitate în EIM O serie de aspecte-cheie trebuie abordate de titulari în legătură cu preocupările legate de biodiversitate. Acestea includ, de exemplu, degradarea serviciilor de ecosistem1, pierderea și degradarea habitatelor, pierderea diversității speciilor și pierderea diversității genetice. Comisia Europeană a publicat un ghid privind integrarea biodiversității în EIM în 2013 în cadrul căruia se enumeră preocupările principale și sunt incluse exemple de întrebări cheie care ar trebui adresate, pentru a evalua în mod eficient impactul asupra biodiversității. Există, de asemenea, și alte documente / ghiduri care sunt utile pentru integrarea aspectelor de biodiversitate în EIM. Unele dintre aceste documente sunt enumerate în mai jos. CE, Evaluarea planurilor și a proiectelor care afectează în mod semnificativ siturile Natura 2000. Ghiduri metodologice privind dispozițiile articolului 6 alineatele (3) și (4) din Directiva 92/43 / CEE privind habitatele. Comisia olandeză pentru evaluarea de mediu și CBD-Ramsar-CMS, Ghidul voluntar privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, inclusiv biodiversitate. Slootweg, Roel; Kolhoff, Arend, Abordare generică de integrare a considerațiilor privind biodiversitatea în etapele de încadrare și de definire a domeniului evaluării în cadrul EIM. Chartered Institute of Ecology and Environmental Management, Ghiduri pentru evaluarea impactului ecologic terestru, de apă dulce și de coastă în Marea Britanie și Irlanda, Ianuarie 2016. În cazurile în care proiectele pot avea efecte semnificative asupra unui sit protejat în temeiul directivelor 1 Serviciile de ecosistem reprezintă capacitatea ecosistemului de (i) provizionare, (ii) reglementare, (iii) susținere și (iv) furnizare de beneficii culturale. Aceasta înseamnă, de exemplu, că, dacă se produce o poluare a unui curs de apă, aceasta ar putea duce la degradarea capacității cursului de a (i) furniza apă curată, asigurând astfel că peștii și plantele acvatice sunt (ii) sănătoși și ) înfloritoare, ducând la (iv) deprecierea valorii site-ului pentru pescarii locali. privind habitatele și păsările, evaluarea efectelor biodiversității proiectelor va fi făcută în cadrul unei evaluări adecvate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate. Conform modificărilor din 2014 ale Directivei EIA, această evaluare trebuie să fie efectuată în coordonare cu EIM, în conformitate cu procedurile specificate în Ghidurile Comisiei Europene privind raționalizarea evaluărilor de mediu în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva EIM. Este important să se înțeleagă că EIM trebuie să evalueze impactul asupra biodiversității chiar și în acele cazuri în care proiectele nu influențează în nici un fel siturile Natura 2000. Integrarea biodiversității marine în EIM În urma adoptării Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (DCSMM), în 2008, impactul asupra mediului marin trebuie luat în considerare în evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din zonele marine. Acestea pot fi proiectele din anexa I, cum ar fi porturile comerciale sau proiectele din anexa II, cum ar fi extracția mineralelor prin dragare, fermele eoliene, șantierele navale, lucrările de coastă pentru combaterea eroziunii, de exemplu, digurile și iazurile. Biodiversitatea terestră a fost acoperită de legislația EU începând cu anii 1980, însă o analiză aprofundată a biodiversității marine a devenit necesară numai odată cu adoptarea DCSMM. Procesul de culegere a datelor și problemele legate de lipsa de date pot fi, prin urmare, mai dificile decât în cazul altor proiecte. Cu toate acestea, sunt disponibile acum o serie de instrumente, baze de date și sisteme de informare ce urmăresc conservarea resurselor naturale și a biodiversității, menținând viabilitatea sectoarelor economice marine. Acestea includ: Mai multe instrumente dezvoltate pentru a sprijini evaluarea mediului marin în cadrul DCSMM. Statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 8 din DCSMM, să efectueze o evaluare a apelor lor marine la fiecare 6 ani. Aceasta poate fi considerată o formă de scenariu bază. În plus, în conformitate cu articolul 11 din DCSMM, Statele membre trebuie să elaboreze un program de monitorizare, revizuit la fiecare 6 ani, care ar trebui, de asemenea, să conțină date de caracterizare a stării mediului marin. Există, de asemenea, convenții maritime regionale care conțin informații relevante privind biodiversitatea marină și apa de mare, cum ar fi Helcom2 în regiunea baltică, OSPAR pentru Atlanticul de Nord-Est, Convenția de la Barcelona pentru Mediterana și Convenția de la București pentru Marea Neagră; Sistemul Global de Informații Marine a fost dezvoltat de JRC pentru a oferi părților interesate un set adecvat de informații biofizice (funcționalități GIS), care sunt importante în efectuarea evaluărilor calității apei și monitorizarea resurselor în apele costiere și marine; Inițiativa privind protecția mediului marin global (GMEP) este un mecanism de partajare a celor mai bune practici, care a fost determinat de mai multe accidente de foraj în largul mării. GMEP a fost conceput de liderii G20 la Summit-ul de la Toronto din 2010 pentru a proteja mediul marin. În 2014, Comisia a adoptat, de asemenea, o directivă care stabilește un cadru pentru planificarea spațială maritimă3, care impune statelor membre să înființeze așa-numitele planuri spațiale maritime cu obiectivul general de utilizare durabilă a resurselor marine. Această directivă impune statelor membre să stabilească planurile spațiale maritime cât mai curând posibil și cel mai târziu până la 31 martie 2021. Câteva tipuri de proiecte din cadrul planurilor maritime spațiale, cum ar fi cele privind dezvoltarea energiei regenerabile, explorarea și exploatarea de petrol și gaze, transportul maritim și activitățile de pescuit, conservarea ecosistemului și biodiversității, fac obiectul EIM, iar titularul va trebui să se asigure că acestea sunt în conformitate cu obiectivele planului maritim spațial aplicabil. 2 http://www.helcom.fi/baltic-sea-trends/data-maps/. 3 Directive 2014/89/EU of the European Parliament and of the Council of 23 July 2014 establishing a framework for maritime spatial planning. Au fost elaborate mai multe ghiduri în legătură cu evaluarea impactului de mediu al proiectelor în mediul marin, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Unele dintre acestea sunt enumerate mai jos și fac parte din lista furnizată în conformitate cu anexa la ghidurile referitoare la alte instrucțiuni și instrumente relevante. Ghiduri relevante la nivel de UE: Ghidurile Comisiei privind dezvoltarea energiei eoliene în conformitate cu Natura 2000 Alte ghiduri: OSPAR, Evaluarea impactului asupra mediului al parcurilor eoliene offshore RPS, Ghid practic pentru evaluarea impactului asupra mediului pentru piscicultură marină EMEC, Ghidul de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) pentru titularii de la Centrul European pentru Energie Marină Un exemplu de bună practică din Italia și Malta, care implică evaluarea impactului asupra biodiversității marine în cadrul EIM, este descris mai jos. Minimizarea impactului cablului asupra ecosistemelor marine de către Terna Terna, operatorul rețelei italiene de electricitate, a dezvoltat o metodologie inovatoare pentru instalarea de cabluri marine care minimizează impactul asupra mediului al interconexiunilor de rețea submarină între Malta și Sicilia și protejează pajiștile de pe fundul mării cu specia "Posidonia oceanica". Coridorul prevăzut pentru acest cablu a traversat o zonă care găzduiește specia "Posidonia oceanica", o algă care este în declin (în conformitate cu RedList) și oferă un habitat pentru multe specii. Pentru a proteja "Posidonia oceanica", precum și alte specii marine, Terna a renunțat la tehnica de foraj cel uzuală pentru instalarea cablului marin. Această tehnică implică utilizarea bentonitei pentru lubrifierea și consolidarea nisipul din jurul capului de foraj, care poate sufoca specia "Posidonia oceanica" din cauza resturilor de bentonită. Soluția inovatoare aplicată a folosit guma Xanthan, o polizaharidă folosită uneori ca aditiv alimentar care poate fi biodegradată cu ușurință. Good Practice of the Year 2016 award, http://renewablesgrid.eu/fileadmin/user upload/Files RGI/RGI Publications/Good Practice of the Ye ar Award brochure 2016.pdf Impact asociat cu utilizarea resurselor naturale (risc de epuizare, considerații privind utilizarea de resurse) Cerințe legislative și aspecte cheie privind utilizarea resurselor naturale Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede: Anexa IV, punctul 1(c) Descrierea proiectului, care să cuprindă, în special: (c) o descriere a principalelor caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului (în special, orice proces de producție), de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea); Anexa IV, punctul 5 (b) descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din: (b) utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei și a biodiversității, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse; Anexa IV (1) și (5) solicită titularului să evalueze utilizarea resurselor naturale și impactul proiectului în urma utilizării / epuizării lor. În acest context, directiva impune ca evaluarea să ia în considerare, pe cât posibil, sustenabilitatea resurselor, în special terenurile, solul, apa și biodiversitatea, precum și energia. Cerința pentru evaluarea impactului unui proiect asupra disponibilității resurselor naturale este suplimentară față de cerința de evaluare a impactului asupra resurselor - și un accent ușor diferit trebuie luat în considerare de titulari și experți. Acest accent reflectă o schimbare de orientare a politicii de mediu dintr-una de protecție a resurselor naturale - prin evaluarea și atenuarea impacturilor – către una de prezervare a disponibilității resurselor naturale pentru activitatea umană. În acest sens, evaluările ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra eficienței utilizării resurselor; pot Proiectele să facă mai mult cu mai puțin în ceea ce privește utilizarea energiei, aportul de apă, terenului și a utilizării solului etc? http://www.helcom.fi/baltic-sea-trends/data-maps/ http://www.helcom.fi/baltic-sea-trends/data-maps/ http://www.helcom.fi/baltic-sea-trends/data-maps/ http://renewablesgrid.eu/fileadmin/user upload/Files RGI/RGI Publications/Good Practice of the Ye Integrarea aspectelor privind utilizarea resurselor naturale în EIM Strategia tematică a Comisiei Europene pentru Utilizarea durabilă a resurselor naturale (COM (2005) 670) a definit tipurile de indicatori necesari pentru măsurarea eficienței resurselor: Indicatori de utilizare a resurselor - trebuie să definească nu numai cantitatea de resurse extrase, ci și calitatea, abundența (de ex. resurse regenerabile, neregenerabile, epuizabile, ne epuizabile), disponibilitatea și localizarea acestora. Indicatori de impact asupra mediului. Utilizarea resurselor afectează, de asemenea, mediul și sănătatea umană printr-o succesiune de schimbări ale mediului natural. Evaluarea ciclului de viață (LCA) oferă un cadru pentru descrierea impactului asupra mediului. LCA cuantifică toate schimburile fizice cu mediul, indiferent dacă acestea sunt inputuri (materiale, apă, utilizare terenuri și energie) sau ieșiri (deșeuri și emisii în apă și sol). Aceste intrări și ieșiri sunt apoi evaluate în raport cu potențialele specifice de impact asupra mediului (de exemplu schimbările climatice, eutrofizarea, ecotoxicitatea). Aceste așa-numite impacturi parțiale pot fi, încă o dată, legate de impactul final, cum ar fi sănătatea umană, mediul natural și resursele naturale. Indicatori socio-economici. Indicatorii beneficiilor socio-economice nu se limitează numai la valoarea de piață a resurselor, ci și la acele aspecte ale utilizării resurselor legate de bunăstarea și calitatea vieții, care nu sunt măsurate în cadrul economiei. Metodologiile pentru evaluarea utilizării și eficienței resurselor sunt destul de recente și sunt disponibile în prezent doar câteva documente care furnizează detalii despre acestea. Acestea sunt enumerate mai jos. Comisia Europeană, 2012. Cadrul indicatorilor ciclului de viață: dezvoltarea indicatorilor de monitorizare la nivel macro pe bază de ciclu de viață pentru resurse, produse și deșeuri pentru UE 27. Comisia Europeană. Centrul Comun de Cercetare. Institutul pentru Mediu și Sustenabilitate Evaluarea indicatorilor și țintelor privind eficiența resurselor, Raport final, Comisia Europeană, DG Mediu 19 iunie 2012 Contabilitatea terenurilor și a ecosistemelor (LEAC), Centrul european pentru mediu terestru, Ghid metodologic LEAC, iulie 2005 Factori de mediu - rezumat Articolul 3 din Directiva EIM prevede domeniul de aplicare a factorilor de mediu care ar trebui evaluați prin EIM. Această listă de aspecte de mediu a fost extinsă prin modificările aduse directivei din 2014, adăugând în special următorii factori: schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea; riscurile de accidente majore și dezastre; biodiversitate; și utilizarea resurselor naturale; În consecință este necesar ca experții EIM să acorde mai multă atenție aspectelor legate de risc, incertitudine și utilizarea resurselor la evaluarea unui proiect, utilizând metode sau tehnici noi de evaluare. În plus față de ghidurile furnizate în această secțiune, se face referire la un număr mare de inițiative, în special la nivelul UE, pentru a sprijini în continuare experții în evaluările de impact asupra mediului. Acest capitol cuprinde o descriere a fiecărui factor de mediu posibil a fi afectat de proiect. Descrierea este proporțională și în legătură cu magnitudinea efectului preconizat. Se descriu de asemenea și modalitățile de colectare a datelor și sursele de date. În general, la descrierea factorilor de mediu trebuie să se țină cont de: Definirea mărimii zonei investigată prin studiu, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate semnificativ de proiect; Contactarea tuturor agențiilor /autorităților/ instituțiilor locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul; Indicarea sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent; Descrierea metodelor folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s-au întreprins studii/cercetări pentru caracterizarea stării mediului în situația fără proiect; Metodele folosite trebuie să fie corespunzătoare scopului urmărit; Evidențierea lipsurilor importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a suplini aceste lipsuri; 5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului Conform Anexei 4 din Lege, în acest capitol se descriu efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, printre altele, din: 1. construirea și existența proiectului, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare; 2. utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei și a biodiversității, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse; 3. emisia de poluanți, zgomot, vibrații, lumină, căldură și radiații, crearea de efecte negative și eliminarea și valorificarea deșeurilor; descrierea efectelor posibile ca urmare a dezvoltării/implementării proiectului ținând cont de hârțile de zgomot și de planurile de acțiune aferente acestora4 elaborate, după caz, pentru arealul din zona de influență a proiectului; 4. riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu – de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre; 5. cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente și/sau aprobate, ținând seama de orice probleme de mediu existente legate de zone cu o importanță deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale; 6. impactul proiectului asupra climei – de exemplu, natura și amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră – și vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice – tipurile de vulnerabilități identificate, cuantificarea tendințelor de amplificare a vulnerabilităților existente in contextual schimbărilor climatice; 7. tehnologiile și substanțele folosite. Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificați la art. 7 alin. (2) din prezenta lege ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea trebuie să țină seama de obiectivele de protecția mediului, stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii Europene, care sunt relevante pentru proiect. Cadru legal privind efectele semnificative Articolul 3 al Directivei EIM prevede ca RIM să identifice, să descrie și să evalueze efectele semnificative. Secțiunea de mai sus vizează identificarea factorilor de mediu care ar putea fi afectați de Proiect. Această secțiune se concentrează pe expresia "efecte semnificative"; adică identificarea efectelor care trebuie luate în considerare și a celor care au doar un efect neglijabil asupra mediului. Conceptul de efecte cumulative a fost, de asemenea, inclus în această secțiune, având în vedere că efectele considerate a fi nesemnificative atunci când sunt luate individual, pot avea un impact semnificativ asupra mediului atunci când interacționează cu alte efecte. Directiva EIM prevede că trebuie luate în considerare efectele "semnificative" atunci când este vorba 4 Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. despre evaluarea efectelor (sau a impactului) asupra mediului. Conceptul de semnificație reliefează dacă impactul unui proiect poate fi considerat inacceptabil în contextul de mediu și social al acestuia. Evaluarea semnificației se bazează pe o opinie științifică informată despre ceea ce este important, de dorit sau acceptabil în ceea ce privește schimbările declanșate de Proiectul în cauză. Acest lucru limitează evaluarea la acele efecte care ar putea avea un impact semnificativ sau suficient de important asupra mediului pentru a merita costurile de evaluare, de revizuire și de luare a deciziilor. În timp ce conceptul de efecte semnificative este menționat de mai multe ori în cadrul Directivei EIM, nu este prevăzută o definiție clară a acestuia și semnificația trebuie evaluată în lumina circumstanțelor specifice ale proiectului. În cazul în care a fost efectuată evaluarea, semnificația efectelor poate fi indicată sau, în unele cazuri, deja determinată în etapa de definire a domeniului evaluării și, prin urmare, în acele cazuri se aplică ghidul privind etapa de definire a domeniului evaluării. Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele: Expresia "efect semnificativ" este utilizată în întreaga directivă, în diverse contexte. Următoarele extrase le evidențiază numai pe cele relevante pentru înțelegerea frazelor în contextul Raportului EIM. Referințele la efectele cumulative au fost de asemenea evidențiate. Articolul 1 alineatul (1) din directivă prevede că: "Prezenta directivă se aplică evaluării efectelor acestor proiecte publice și private asupra mediului care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului." Articolul 3 alineatul (1) din directivă prevede că: "Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră adecvată, în funcție de fiecare caz, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori ...". Articolul 5 alineatul (1) din directivă prevede că: "În cazul în care este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, titularul trebuie să pregătească și să prezinte un raport de evaluare a impactului asupra mediului. Informațiile care trebuie furnizate de titular trebuie să includă cel puțin: „(...) (b) o descriere a efectelor potențiale semnificative ale proiectului asupra mediului (c) o descriere a caracteristicilor proiectului și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea acestuia și, dacă este posibil, compensarea efectelor adverse semnificative asupra mediului; (...)“ Anexa IV punctul 5 la directivă prevede că: 5. O descriere a efectelor probabile semnificative ale proiectului asupra mediului care rezultă, printre altele, din: (...) (e) cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente și/sau aprobate, ținând seama de orice probleme ecologice existente legate de zone cu o importanță deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale; Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificați la articolul 3 alineatul (1) ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea ar trebui să țină seama de obiectivele în materie de protecție a mediului, stabilite la nivelul Uniunii sau al statelor membre, care sunt relevante pentru proiect." După cum se vede mai sus, conceptul de semnificație este un concept de bază pentru Directiva EIM; este unul care, în esență, ghidează procesul EIM. În plus față de prezenta secțiune, mai multe informații despre acest concept pot fi obținute din ghidurile privind etapa de încadrare și etapa de definire a domeniului evaluării. Semnificația impactului în contextul întocmirii RIM Cei care pregătesc RIM trebuie să determine semnificația efectelor proiectului asupra mediului, dacă acest lucru nu s-a făcut deja în etapele anterioare ale procesului EIM sau dacă au apărut elemente noi de-a lungul procesului. În aceste cazuri, evaluarea semnificației trebuie să se bazeze pe criterii clare și lipsite de ambiguitate: Criteriile de stabilire a semnificației iau în considerare atât caracteristicile impactului, cât și valorile asociate cu factorii de mediu afectați; Semnificația este întotdeauna contextual-specifică și trebuie, prin urmare, să fie dezvoltate criterii adaptate pentru fiecare proiect în parte. În plus, Directiva EIM impune ca efectele semnificative să fie descrise în RIM într-o „manieră corespunzătoare” (articolul 3 din directivă), astfel încât să permită, în cele din urmă, luarea deciziilor. Din acest motiv, determinările semnificației trebuie să fie justificate: este important ca evaluatorii să stabilească o metodologie transparentă care să explice modul în care abordează evaluarea și apoi să aplice în mod demonstrabil această metodologie în evaluarea lor. Metodologia ar trebui să explice modul în care evaluatorul consideră că un efect este semnificativ sau nu, permițând altora să vadă bonitatea diferiților factori și să înțeleagă rațiunea evaluării. În același timp, determinările de semnificație nu ar trebui să fie prerogativa exclusivă a "experților" sau a "specialiștilor": semnificația ar trebui definită într-un mod care să reflecte ceea ce este considerat valoros în mediu de către autoritățile de reglementare și de părțile interesate publice și private. O abordare comună utilizată în EIM este aplicarea unei analize multi-criteriale. Criteriile comune utilizate pentru a evalua semnificația includ magnitudinea efectului previzibil și sensibilitatea mediului receptor: Magnitudinea ia în considerare caracteristicile schimbării (calendarul, scara, dimensiunea și durata impactului) care ar afecta probabil receptorul țintă ca urmare a Proiectului propus; Sensibilitatea este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. (A se vedea descrierea detaliată a analizei multi-criteriale în ghidul privind etapa de definire a domeniului evaluării). Efecte cumulate Este important ca efectele să nu fie considerate izolate ci împreună cu altele, ceea ce înseamnă efect cumulat. Datele colectate în această etapă pot într-adevăr să demonstreze că impacturile analizate devin semnificative atunci când sunt analizate împreună sau cu alte efecte. În timp ce conceptul de efecte cumulate se leagă îndeaproape de efectele semnificative. Anexa IV, punctul 5 litera (e) din Directiva EIM prevede ca analiza efectelor cumulate cu alte proiecte / activități existente și / sau aprobate să fie descrisă în RIM. Efectele cumulate sunt modificările aduse mediului cauzate de o acțiune în combinație cu alte acțiuni. Ele pot apărea din: interacțiunea dintre toate proiectele diferite din aceeași zonă; interacțiunea dintre diferitele impacturi dintr-un singur proiect (deși nu este cerută în mod expres de Directiva EIM, acest lucru a fost clarificat de către ECJ). Coexistența impacturilor poate crește sau reduce impactul cumulat. Impacturile care sunt considerate nesemnificative, atunci când sunt evaluate individual, pot deveni semnificative atunci când sunt combinate cu alte impacturi. Efectele cumulate pot apărea la diferite scări temporale și spațiale. Scara spațială poate fi locală, regională sau globală, în timp ce frecvența sau scara temporală include impactul trecut, prezent și viitor asupra unui anumit mediu sau regiune. Datorită naturii lor complexe, pragurile de semnificație și criteriile de evaluare a efectelor cumulate ar trebui definite printr-o abordare colaborativă, implicând toate părțile interesate și afectate în procesul de colectare și analiză a datelor. De asemenea, este posibil ca acestea să utilizeze mai mult perspectivele și metodele interdisciplinare: de ex. diagrame de rețea și modele care identifică relațiile cauză-efect care au ca rezultat efecte cumulate, analize ale tendințelor care identifică tendințele istorice, curente și viitoare pentru o anumită resursă și matrice interactive care iau în considerare interacțiunile de amploare ale impactului evaluate individual (Lawrence D. (2005), Criterii pentru determinarea semnificației în evaluarea impactului asupra mediului bazate pe durabilitate). Modificările din 2014 ale Directivei EIM cu privire la efectele semnificative sunt: Noțiunea de semnificație nu este o noțiune nouă pentru Directiva EIM; cu toate acestea, utilizarea cuvântului este mai evidentă în urma schimbărilor din 2014. În multe cazuri, adăugarea cuvântului nu are o importanță mare pentru evaluatori, deoarece efectele identificate și studiate sunt adesea semnificative. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că: Amendamentele din 2014 aliniază Directiva EIA la Directiva SEA (anexa I litera (f) la Directiva SEA); Evaluatorii sunt descurajați să utilizeze resurse pentru a investiga efectele nesemnificative; Evaluatorii trebuie să se asigură că au motive pentru a determina semnificația; ei trebuie să poată justifica necesitatea determinării semnificației; Cumularea efectelor este menționată în mod specific într-un paragraf de sine-stătător, în conformitate cu anexa IV punctul 5 litera (e), pe lângă faptul că este repetat în lista din anexa IV punctul 5 ultimul paragraf. Evaluarea efectelor asupra mediului – rezumat: Efectele care sunt evaluate în EIM ar trebui să fie doar cele semnificative. Acest lucru asigură faptul că efortul nu este risipit pentru analiza efectelor nesemnificative. Semnificația este detaliată în ghidul privind definirea domeniului evaluării; acest ghid trebuie citit de oricine pregătește un raport de evaluare a impactului asupra mediului în care trebuie să determine importanța efectelor asupra mediului. Evaluatorii trebuie să determine semnificația pe baza propriei judecăți și să precizeze în mod clar metodologia utilizată și motivarea concluziei. În același timp, există diverse criterii disponibile pentru a fi utilizate, inclusiv o analiză decizională multi-criterială. Atunci când se analizează semnificația, trebuie luate în considerare efectele cumulate ale tuturor Proiectelor din zonă, atât în plan spațial cât și temporal. Ținând cont de prevederile Anexei 4 a Legii, de prevederile Directivei EIM, precum și de aspectele de mai sus, prezentarea evaluării efectelor asupra mediului să includă următoarele aspecte, în funcție de specificul proiectului: Domeniul efectelor Este descris procesul prin care s-a definit domeniul studiului de impact (vezi Ghidul pentru definirea domeniului) Este descris modul în care domeniul de evaluare a fost abordat în mod sistematic Este descris procesul de consultare la definirea domeniului Sunt prezentate comentariile și punctele de vedere ale consultanților Prognoza efectelor directe Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra: folosințelor, populației și proprietății; aspectelor geologice și caracteristicilor solului; biodiversității (inclusiv florei și faunei precum și habitatelor) hidrologiei și calității apei; folosirii mediului acvatic; calității aerului; climei; mediului acustic (zgomot și vibrații); radiației termice, luminoase, și ale altor forme de radiație electromagnetică; bunurilor materiale și epuizarea resurselor naturale neregenerabile (combustibili fosili, minereuri); așezărilor sau peisajelor de importanță culturală; calității peisajului natural și asupra punctelor cu priveliște deosebită; demografiei, condițiilor socio-economice din zonă; Sunt prognozate efectele secundare, temporare, pe termen scurt, permanente, pe termen lung, accidentale, indirecte și cumulative Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele secundare cauzate de efectele primare asupra oricăror aspecte ale mediului (ex. efecte asupra faunei, florei sau habitatelor cauzate de poluarea solului, aerului sau apei și de zgomot, efecte asupra folosințelor de apă cauzate de modificările în hidrologia sau calitatea apei, efecte asupra vestigiilor arheologice cauzate de desecarea solului) Sunt descrise efectele temporare/pe termen scurt produse în timpul construcției sau în timpul unor faze limitate ale funcționării proiectului sau în timpul dezafectării; Sunt descrise efectele permanente asupra mediului cauzate de construcția, funcționarea sau dezafectarea proiectului; Sunt descrise efectele pe termen lung asupra mediului provocate de funcționarea proiectului pe durata de viață sau provocate de creșterea gradului de poluare, inclusiv GES, asupra mediului în zona studiată; Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele care pot apărea din accidente, evenimente neobișnuite sau expunerea proiectului la dezastre naturale sau antropice; Sunt descrise efectele asupra mediului provocate de activitățile auxiliare (activitățile auxiliare fac parte din proiect dar în mod obișnuit sunt localizate la distanță față de proiectul principal; ex. construcția rutelor de acces și infrastructurii, traficul, extragerea agregatelor sau materiei prime, generarea și alimentarea cu energie electrică, depozitarea efluenților și deșeurilor) Sunt descrise efectele indirecte asupra mediului provocate de dezvoltarea firească a zonei (dezvoltare firească înseamnă proiecte suplimentare, care nu fac parte din proiectul principal, stimulate să apară prin implementarea proiectului; ex. pentru furnizarea de mărfuri noi sau servicii necesare proiectului, găzduirea noii populații sau afaceri stimulate de proiect) Sunt descrise efectele asupra mediului produse de proiect care se cumulează cu cele ale altor proiecte existente sau planificate în zonă; sunt identificate în mod corespunzător extinderea geografică, durata, frecvența, reversibilitatea și probabilitatea apariției fiecărui efect; Prognozarea efectelor asupra sănătății populației și aspecte ale dezvoltării durabile Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare și secundare asupra sănătății și bunăstării populației (ex. efecte asupra sănătății provocate de emiterea de substanțe toxice în mediu, riscuri asupra sănătății provenind din pericole majore asociate cu proiectul, efecte cauzate prin schimbarea vectorilor boală, schimbări în condițiile de viață, efecte asupra grupurilor vulnerabile) Este discutat, după caz, impactul asupra problemelor cum ar fi biodiversitatea, schimbări climatice globale și dezvoltarea durabilă; Evaluarea importanței efectelor Semnificația sau importanta fiecăruia dintre efectele prognozate este discutată în raport cu conformarea la cerințele legale și cu numărul, importanta și sensibilitatea populației, resurselor sau altor receptori afectați Descrierea metodologiei de evaluare a efectelor (prin compararea cu cerințele standardelor și normativelor naționale sau/și ale recomandărilor internaționale) Descrierea inclusiv a efectelor pozitive asupra mediului Explicarea clară a importanței fiecărui efect. 6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului Conform Anexei 4 la Lege, acest capitol trebuie să cuprindă o descriere sau dovezi ale metodelor de prognoză utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, inclusiv detalii privind dificultățile – de exemplu, dificultățile de natură tehnică sau determinate de lipsa de cunoștințe – întâmpinate cu privire la colectarea informațiilor solicitate, precum și o prezentare a principalelor incertitudini existente. În acest capitol trebuie să se țină cont de următoarele aspecte: Descrierea metodelor folosite pentru prevederea efectelor și justificarea utilizării acestora, dificultățile întâmpinate și incertitudinile asupra rezultatelor obținute; Dacă există incertitudine în ce privește detaliile precise ale proiectului și impactul său asupra mediului, sunt descrise prognozele pentru cea mai nefavorabilă situație; Dacă au fost dificultăți în prelucrarea datelor necesare în prognozarea și evaluarea efectelor, sunt discutate aceste dificultăți și implicațiile lor asupra rezultatelor; Descrierea clară a bazei de evaluare a semnificației și importanței impactului; Descrierea impactului rezidual (rămas după ce s-au întreprins toate măsurile de limitare a efectelor); Nivelul de tratare al fiecărui efect este corespunzător importanței sale. Comentariile din studiu sunt focalizate pe problemele cheie și sunt evitate informațiile irelevante sau inutile; Se acordă o atenție corespunzătoare celor mai severe efecte negative ale proiectului și mai puțină atenție efectelor mai puțin importante. 7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate Prevederi legislative Conform Anexei 4 din Lege, acest capitol trebuie să includă: descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse – de exemplu, pregătirea unei analize post proiect, program de monitorizare. Programul de monitorizare trebuie să conțină tipurile de parametri monitorizați și durata monitorizării proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Descrierea respectivă trebuie să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și trebuie să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare. Măsurile avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte adverse semnificative identificate asupra mediului sunt descrise în RIM. Aceste măsuri sunt denumite în mod obișnuit "măsuri de atenuare", cu excepția ultimei acțiuni, care este o măsură de compensare. Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele: Articolul 5 (1) al Directive prevede: „[…] inițiatorul de proiect trebuie să includă cel puțin: (c) o descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului” Anexa IV, punctul 7 prevede: „O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse (de exemplu, pregătirea unei analize postproiect). Descrierea respectivă ar trebui să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și ar trebui să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare” Amendamentele din 2014 cu referire la măsurile de atenuare și compensare includ: La articolul 5, au fost adăugate acțiunile "prevenire" și "compensare". Anexa IV punctul 7 include acum "evitarea" (deși "prevenirea" nu este nouă în anexa IV). Anexa IV include, de asemenea, noua dispoziție care prevede Măsuri de monitorizare și o descriere care explică măsura în care sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului, menționând în special că acestea se aplică atât fazelor de construcție, cât și fazelor operaționale. Atunci când se analizează alternative, astfel de măsuri de atenuare ar putea influența modul în care sunt evaluate alternativele. De exemplu, o alternativă ar putea fi considerată nefezabilă până când un titular va aplica măsuri de atenuare sau compensare care reduc impactul Alternativei, aceasta devenind astfel fezabilă. Diferitele tipuri de măsuri de atenuare acționează în moduri diferite pentru a reduce impactul negativ sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabelul 15 Tipuri de măsuri de atenuare Tipuri de măsuri Cum funcționează Măsuri de prevenire Evitarea impactului prin: Măsuri de reducere Reducerea impactului prin: Măsuri de compensare Compensarea impacturilor adverse reziduale care nu pot fi evitate sau reduse: Schimbarea metodelor / mijloacelor sau a tehnicilor anumitor proiecte sau componente care ar putea avea efecte negative. Schimbarea amplasamentului, evitând zone sensibile de mediu. Punerea în aplicare a unor măsuri preventive pentru a opri producerea de efecte adverse. Micșorarea sau relocarea Proiectului. Reproiectarea elementelor proiectului. Folosirea unor tehnologii diferite. Luarea de măsuri suplimentare pentru reducerea impactului fie la sursă, fie la receptor (cum ar fi barierele de zgomot, tratarea gazelor reziduale, tipul suprafeței drumului). Reabilitarea / remedierea / restaurarea unor situri similare cu cele afectate inevitabil de proiect; Strămutare Despăgubire materială. În sensul directivei, în conformitate cu principiul precauției și acțiunii preventive, ar trebui promovată o abordare pe termen lung și ar trebui să se acorde prioritate evitării efectelor (măsuri de prevenire), în timp ce remedierea și măsurile compensatorii ar trebui considerate doar ca ultimă instanță. Măsurile de atenuare și compensare sunt evaluate în funcție de eficiența acestora în reducerea potențialelor efecte negative asupra mediului. În unele cazuri, legislația existentă (de exemplu, DEI), se referă la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt stabilite în documentele de referință, pentru a se asigura că operatorii utilizează tehnologia cea mai eficientă și cea mai justificată din punct de vedere economic pentru a proteja mediul. Din această perspectivă, cele mai bune tehnici disponibile pot reprezenta un punct de pornire foarte solid pentru inițiatorii de proiecte, în vederea identificării abordărilor și tehnologiilor de gestionare a riscurilor, care pot fi, la rândul lor, sugerate ca măsuri de atenuare într-un RIM. RIM trebuie să descrie în mod clar impactul negativ al fiecărei măsuri de evitare, reducere sau compensare, atunci când este implementată. De asemenea, ar trebui să descrie eficacitatea acestor măsuri, fezabilitatea și certitudinea acestora, precum și angajamentul de a asigura punerea lor în practică și monitorizarea rezultatelor. Măsuri de minimizare și compensare - rezumat Măsurile de atenuare și compensare ar trebui luate în considerare la evaluarea alternativelor, atât în vederea consolidării fezabilității proiectelor, cât și a îmbunătățirii designului proiectului. Măsurile de atenuare și compensare pot fi costisitoare și pot influența alegerea alternativelor Măsurile de atenuare și compensare se pot aplica atât fazelor de construcție, cât și etapelor operaționale ale Proiectului. Descrierea măsurilor de atenuare și compensare pentru efectele negative semnificative trebuie inclusă în decizia de acordare a aprobării de dezvoltare a unui proiect. 8. Descrierea oricăror măsuri de monitorizare propuse Conform Anexei 4 din Lege, acest capitol trebuie să includă: o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse – de exemplu, pregătirea unei analize post proiect, program de monitorizare. Programul de monitorizare trebuie să conțină tipurile de parametri monitorizați și durata monitorizării proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Descrierea respectivă trebuie să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și trebuie să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare și dezafectare. Cerințe legislative privind monitorizarea Măsurile de monitorizare trebuie să fie incluse în aprobarea de dezvoltare a unui proiect în cazul în care este probabil ca proiectul să aibă efecte adverse semnificative. Măsurile de monitorizare sunt, prin urmare, menționate la articolul 8a din Directiva EIM, care prezintă informațiile ce trebuie incluse în aprobarea de dezvoltare. Descrierea măsurilor de monitorizare este legată de descrierea măsurilor propuse pentru atenuarea efectelor negative semnificative asupra mediului și ar trebui să fie direct legată de asigurarea implementării cu succes a acestor măsuri. Măsurile de monitorizare pot fi dezvoltate direct pentru proiectul analizat sau pot rezulta din alte cerințe legislația UE sau națională care reglementează funcționarea unui proiect, cerințele de finanțare sau alte surse. Este important - și o cerință a directivei – să nu existe suprapuneri sau inconsecvențe în monitorizare. Pentru a evita suprapunerea, dacă măsurile de monitorizare provin din alte legislații ale UE sau naționale, atunci acest lucru ar trebui să se reflecte în RIM, pentru a informa autoritatea competentă. În acest caz, autoritatea competentă poate decide să utilizeze aceste măsuri existente (articolul 8a alineatul (4) al treilea paragraf). Într-adevăr, în evaluarea impactului revizuirii Directivei EIM din 2012, s-a estimat că 50% din proiectele elaborate în fiecare an intră sub incidența altor acte legislative ale UE care necesită monitorizare, astfel încât monitorizarea este oricum efectuată indiferent de cerințele EIM. Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele: Anexa IV punctul 7 privind informațiile menționate la articolul 5 alineatul (1) stabilește informațiile pentru raportul EIM și include: (7) O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse (de exemplu, pregătirea unei analize postproiect). Descrierea respectivă ar trebui să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și ar trebui să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare. Având în vedere că măsurile de monitorizare menționate mai sus sunt utilizate pentru elaborarea măsurilor finale incluse în aprobarea de dezvoltare, articolul 8a este, de asemenea, relevant. Acest articol prevede: (1) Decizia de acordare a aprobării de dezvoltare include cel puțin următoarele informații: […] b) toate condițiile de mediu anexate deciziei, o descriere a tuturor caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului, precum și, după caz, a măsurilor de monitorizare. În plus, articolul 8a aliniatul 4 prevede următoarele: (4) În conformitate cu cerințele menționate la alineatul (1) litera (b), statele membre se asigură că inițiatorul proiectului implementează caracteristicile proiectului și/sau măsurile vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului și stabilesc procedurile referitoare la monitorizarea efectelor negative semnificative asupra mediului. Tipul de parametri care trebuie monitorizați și durata monitorizării sunt proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Dacă este cazul, pot fi utilizate măsurile de monitorizare necesare în temeiul altor dispoziții juridice din dreptul Uniunii decât cele din prezenta directivă și al dispozițiilor juridice din dreptul național, pentru a evita duplicarea monitorizării. Obiective ale măsurilor de monitorizare Cerințele de monitorizare pot ajuta la: Impacturile negative semnificative generate de construirea și funcționarea proiectelor nu depășesc efectele preconizate în RIM și că măsurile luate pentru a compensa astfel de impacturi se realizează conform planificării; Consolidarea metodelor de evaluare a efectelor adverse semnificative. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea identificării și evaluării impactelor în viitoarele RIM; EIM este în conformitate cu alte acte legislative ale UE, în special cu Directiva SEA. Aceste trei puncte sunt examinate în cele ce urmează. Monitorizarea asigură că proiectul respectă impactul prevăzut Directiva EIM urmărește reducerea cât mai mult posibil a efectelor adverse semnificative ale Proiectelor asupra mediului, însă unele proiecte nu pot fi implementate fără impact semnificativ asupra mediului. În timpul procesului de evaluare a impactului asupra mediului, aceste efecte nu sunt doar identificate, ci se prognozează și evoluția lor. Monitorizarea sistematică ex-post a impactului efectelor adverse semnificative rezultate în urma Proiectului oferă o oportunitate de a identifica dacă impactul prognozat nu se dezvoltă așa cum a fost prevăzut, astfel încât să se poată lua măsuri pentru rectificare. Această monitorizare urmărește, de asemenea, eficacitatea măsurilor instituite pentru atenuarea sau compensarea efectelor semnificative. De asemenea, monitorizarea permite luarea în considerare a unor informații relevante suplimentare sau neprevăzute, schimbările climatice sau impactul cumulativ, de exemplu, care să implice din nou măsuri de remediere. Evaluare pentru viitoarele EIM În plus față de evaluarea impactului unui proiect, monitorizarea ex-post a Proiectului poate, de asemenea, să ușureze eficacitatea procesului EIM, în ceea ce privește calitatea datelor utilizate și acuratețea abordărilor și a metodelor. Acest lucru poate îmbunătăți transparența, legitimitatea și eficiența procesului de evaluare a impactului asupra mediului, în special dacă dovezile documentate privind impactul real al unui proiect asupra mediului sunt disponibile în mod public. Legislație europeană conexă Directiva SEA, DEI și Directiva-cadru privind apa (DCA) necesită monitorizare ex-post. Directiva privind habitatele recomandă monitorizarea, după o evaluare adecvată. De asemenea, DCSMM impune statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare programe coordonate de monitorizare pentru evaluarea permanentă a stării ecologice a apelor lor marine. Trebuie avut în vedere să nu se propună pentru un proiect măsuri de monitorizare care să se suprapună cu cele impuse prin alte prevederi legislative sub incidența cărora intră proiectul. În termeni mai practici, monitorizarea nu ar trebui să suprapună cu monitorizarea efectuată în cadrul altor evaluări. Conceperea de măsuri de monitorizare Dezvoltarea indicatorilor de monitorizare reprezintă un prim pas esențial pentru orice activitate de monitorizare. Acești indicatori sunt în mare măsură dependenți de tipul de proiect în cauză: cu toate acestea, consultarea scenariului de bază poate ghida inițiatorii de proiecte în identificarea indicatorilor potriviți. În plus, anumiți indicatori, de exemplu apa și aerul, pot proveni din legislația UE, cum ar fi DCA și DEI. Luând în considerare cerințele legislative enunțate în această secțiune, măsurile de monitorizare contribuie la: Asigurarea că efectele semnificative identificate evoluează așa cum a fost prevăzut; Asigurarea că sunt îndeplinite măsurile de atenuare și compensare a efectelor adverse semnificative; Identificarea efectelor adverse semnificative neprevăzute. Tipurile și numărul parametrilor de mediu monitorizați și frecvența de monitorizare sunt foarte specifice pentru fiecare proiect în parte și trebuie să fie proporționale cu parametrii relevanți ai proiectului. Directiva oferă o serie de sugestii cu privire la acestea în articolul 4 alineatul (4): "natura, localizarea și mărimea Proiectului și semnificația efectelor sale asupra mediului". În esență, aceasta înseamnă că timpul, efortul și costurile puse în aplicare în cadrul măsurilor de monitorizare ar trebui să fie justificate de importanța potențială a impactului asupra mediului, precum și de complexitatea oricăror măsuri de atenuare și de compensare recomandate în RIM pentru evitarea, prevenire, reducerea sau compensarea efectelor. Costul monitorizării poate fi, într-adevăr, un factor decisiv atunci când se analizează nu numai Alternativele (așa cum sa menționat mai sus), ci și în momentul elaborării măsurilor de monitorizare. Au fost luați în considerare și alți parametri, cum ar fi sensibilitatea mediului local, numărul și tipul părților interesate afectate, precum și nivelul de incertitudine în ceea ce privește ipotezele și previziunile făcute. Monitorizarea activităților de colectare a datelor și evaluare ar trebui să fie suficient de frecventă, astfel încât informațiile generate să fie relevante, dar nu atât de frecvente încât să fie o povară pentru cei care pun în aplicare procesul. Monitorizarea nu trebuie să fie dificilă sau prea tehnică și ar putea fi la fel de simplă ca o fotografie preluată din același punct în timp, dacă o astfel de fotografie documentează clar indicatorul relevant. Directiva EIM nu specifică modul de monitorizare, cine ar trebui să o facă sau cum ar trebui analizate și utilizate rezultatele monitorizării. Mai jos sunt câteva sugestii mai practice pe care titularii și experții le pot lua în considerare la proiectarea măsurilor de monitorizare ca parte a RIM: Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele ar trebui identificate în avans. Autoritățile care emit aprobarea de dezvoltare ar trebui să se asigure că rezultatele monitorizării vor fi evaluate de autoritățile competente, denumind astfel de autorități, dacă este cazul (aceasta se poate face prin inspecție aleatorie). În loc să efectueze monitorizarea individuală pentru fiecare proiect, măsurile ar putea fi coordonate la un nivel mai înalt (în funcție de situația în care pot avea loc diferite tipuri de foruri, cum ar fi planurile municipale, prin SEA sau mai puțin formal). Se recomandă crearea unei baze de date pentru a reduce timpul consumat cu observații în teren extinse și pentru a facilita evaluările viitoare de mediu pentru proiectele similare. O astfel de bază de date ar fi, de asemenea, legată de monitorizarea rezultatelor proiectelor în derulare. Discuțiile cu autoritățile și comunitățile locale în timpul etapei de definire a domeniului evaluării ar ajuta la identificarea problemelor care necesită monitorizare. Aceasta poate, de asemenea, spori încrederea și genera parteneriate care pot deveni valoroase în momentul colectării datelor pentru monitorizare. În măsura în care este rezonabil, Măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să ia în considerare starea mediului afectat, precum și impacturile specifice (de exemplu emisiile, utilizarea resurselor) generate de proiect. Rezultatele monitorizării ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente și a publicului. Măsuri de monitorizare - rezumat Măsurile de monitorizare pentru proiectele cu efecte negative semnificative trebuie incluse în decizia de acordare a aprobării de dezvoltare pentru un proiect și, trebuie, în general, să fie incluse în RIM. Măsurile de monitorizare pot fi impuse de alte cerințe legale, cum ar fi cele care decurg din DEI, DCA sau Directiva Habitate. Trebuie să se țină seama de evitarea suprapunerii măsurilor de monitorizare în acest sens. Cerințele privind Măsurile de monitorizare au fost adăugate la Directiva EIM prin amendamentele din 2014 (articolul 8a și anexa IV). În general, Măsurile de monitorizare pot contribui la asigurarea faptului că proiectele îndeplinesc toate cerințele legale de mediu existente și că impacturile sunt conforme cu proiecțiile din RIM. De asemenea, acestea ar trebui să se asigure că orice măsuri de atenuare sau compensare pentru efectele semnificative așteptate sunt implementate conform planificării. Măsurile de monitorizare pot oferi, de asemenea, o imagine asupra calității procedurii EIM realizate și pot constitui lecții învățate sau bune practici pentru viitoarele EIM. Evaluatorii ar trebui să verifice mai întâi ce măsuri de monitorizare sunt impuse de alte prevederi legislative. Dacă acestea nu sunt suficiente sau adecvate pentru monitorizarea impactului de mediu preconizat sau a măsurilor de atenuare propuse, pot fi propuse măsuri suplimentare în cadrul RIM. Măsurile de monitorizare trebuie întotdeauna să fie proporționale cu natura impactului asupra mediului în ceea ce privește timpul, costurile și alte resurse implicate. Măsurile de monitorizare ar trebui să fie suficient de precise și detaliate pentru a asigura implementarea acestora, inclusiv definirea rolurilor, responsabilităților și resurselor. În unele cazuri, pot fi realizate economii importante prin monitorizarea în comun a proiectelor similare. Măsurile ar trebui, de asemenea, să poată identifica efecte neprevăzute importante. 9. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză. Conform Anexei 4, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate informații pertinente disponibile, obținute ca urmare a evaluărilor de risc efectuate conform legislației privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase5 precum și legislației privind controlul activităților nucleare6 sau ca urmare a evaluărilor relevante efectuate în conformitate cu legislația națională în vigoare. Dacă este cazul, această descriere ar trebui să includă măsurile avute în vedere pentru prevenirea sau atenuarea efectelor negative semnificative asupra mediului ale acestor evenimente, precum și detalii privind gradul de pregătire și reacția propusă în astfel de situații de urgență. Modalitatea de integrare a aspectelor de riscuri de accidente majore și / sau dezastre în cadrul RIM a fost descris în capitolul 4.2.2.4. La întocmirea acestui capitol, trebuie să se țină cont de următoarele aspecte: Prezentarea oricărui risc asociat cu proiectul: din manevrarea materialelor periculoase datorită focului, exploziilor datorită accidentelor de trafic avarii expunerea proiectului la dezastre naturale (cutremure, inundații, alunecări de teren etc.) Descrierea măsurilor de prevenire și modul de răspuns la accidente și evenimente nedorite (măsuri de prevenire, pregătire, planuri pentru orice incidente, planuri de urgență etc.) Necesitatea unui plan în care se detaliază pregătirea pentru o situație de urgență; 10. Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate la punctele precedente Rezumatul netehnic al informațiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului include și concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă și ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz. Rezumatul netehnic trebuie să țină cont de următoarele aspecte: Rezumatul furnizează o descriere concisă dar comprehensivă a proiectului, a mediului, a efectelor proiectului asupra mediului și a propunerilor de reducere ale acestora; Rezumatul subliniază orice incertitudini semnificative despre proiect și efectele sale asupra mediului; Rezumatul se referă la procesul de reglementare pentru proiect și la rolul evaluării impactului în acest proces; Rezumatul include prezentarea generală a modului de abordare în evaluarea impactului; Rezumatul este scris într-un limbaj fără caracter tehnic, evitându-se termenii tehnici, datele detaliate și prezentările cu caracter științific; Poate fi ușor de înțeles pentru public; Rezumatul include și concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă și ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz. Rezumatul este, prin urmare, foarte cuprinzător, deoarece trebuie să includă descrierea proiectului, efectele semnificative, măsuri de atenuare, măsuri de monitorizare, scenariul de bază și alternative rezonabile, precum și metodele utilizate pentru evaluare, inclusiv explicații privind orice obstacole întâmpinate în timpul analizei. Acest lucru indică faptul că rezumatul non-tehnic ar trebui să fie mai mare decât câteva pagini. Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că este un rezumat și trebuie să fie suficient de concis și de captivant pentru a permite părților interesate și publicului să obțină o imagine de ansamblu și clară a aspectelor cheie abordate în raport și modul de evoluție a proiectului. În funcție de Proiect și 5 Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase care transpune în legislaţia naţională prevederile(*)Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p.1). 6 Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18). gradul de complexitate a problemelor de mediu implicate, un rezumat non-tehnic de 10 – 30 pagini este considerat în general o bună practică. Mai mult, termenul "non-tehnic" indică faptul că acest rezumat nu ar trebui să includă jargonul tehnic. Ar trebui să fie ușor de înțeles pentru cineva care nu are cunoștințe despre mediul înconjurător sau despre tehnicile propuse în proiect și ar trebui să fie ușor de identificat în cadrul RIM – să fie amplasat la începutul fie la sfârșitul documentului. 11. Listă de referință În lista de referință se detaliază sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport. 5.1 ASPECTE PROCEDURALE Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului se desfășoară conform secțiunii a- 3-a din Lege, articolele 16 – 27 și Anexa 5. Depunerea RIM și a studiilor anexă și primele consultări Titularul, după ce întocmește RIM și studiile anexă, după caz (EA, SEICA, RS), le depune la ACPM pe suport hârtie și în format electronic, cu dovada plății tarifului aferent acestei etape. ACPM derulează următoarele activități: 1. Transmite autorității competente de gospodărire a apelor (ACGA), pe suport hârtie și / sau în format electronic, RIM, EA, SEICA, RS, după caz. 2. Afișează pe pagina proprie de internet toate documentele de mai sus, astfel încât acestea să poată fi descărcate și consultate de către membrii CAT și publicul interesat; 3. Stabilește împreună cu titularul de proiect, locul și data dezbaterii publice, publică anunțul conform Anexei 5M și transmite titularului modelul de anunț public conform anexei 5L. Oportunitățile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect se comunică și de către ACPM și de către titularul de proiect, cu 30 zile înainte de data prevăzută pentru ședința de dezbatere publică, astfel: ACPM publică anunțul conform anexei 5M din Lege: Pe pagina proprie de internet Pe pagina de internet a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare; La sediul ACPM și a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare; Titularul publică anunțul primit de la ACPM conform anexei 5L: În presa națională sau locală; La sediul propriu, la sediul autorității publice locale și / sau pe panoul de informare la amplasament (una sau mai multe variante din cele 3); Publicul interesat poate transmite nominal la ACPM comentarii / opinii / observații la documentele proiectului, până la data dezbaterii publice. ACPM le centralizează într-un formular conform Anexei 5N din Lege. În intervalul de timp de la anunțare până la dezbaterea publică, ACPM și ACGA analizează documentele depuse de titular și stabilesc, după caz: ACPM stabilește necesitatea trecerii la etapa măsurilor compensatorii, dacă soluțiile alternative identificate nu reduc semnificativ impactul negativ, dar proiectul trebuie să fie realizat din motive imperative de interes public major referitoare la sănătatea umană, securitatea publică sau beneficii pentru mediu, inclusiv de natură socială sau economică; ACGA stabilește: Necesitatea prezentării de către titularul proiectului a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare. Emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor Condițiile prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, se referă la excepțiile de neîndeplinire a obiectivelor de mediu stabilite la art. 2^1 pentru corpurile de apă de suprafață și subterane. Aceste excepții sunt (art. 2^7, aliniatul (1)): 1. nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potențial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafață sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane; 2. nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activități umane, în scopul dezvoltării durabile. Excepțiile sunt valabile doar când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții (art. 2^7, aliniatul (2)): 1. sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă; 2. motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite și explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani; 3. motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului ori societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației ori dezvoltării durabile; 4. deservirea folosințelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecției mediului. Dezbaterea publică Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează ședința, și ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunțată nu se prezintă nici un reprezentant al publicului interesat, ședința se declară închisă, consemnându-se acest lucru într-un proces verbal. Titularul prezintă documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) și răspunde la comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al ședinței, de unde apoi sunt trecute în formularul conform Anexei 5N, alături de celelalte comentarii primite anterior. Luarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau de respingere a solicitării După desfășurarea dezbaterii publice, ACPM derulează următoarele activități: 1. Analizează comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat; 2. Transmite titularului proiectului formularul prevăzut în anexa 5O și îi solicită completarea acestuia cu soluții de rezolvare a problemelor semnalate; formularul completat se depune la ACPM și constituie anexă la RIM. 3. Transmite ACGA, membrilor CAT și pune la dispoziția publicului prin afișare pe site-ul propriu, formularul 5O completat. 4. Convoacă membrii CAT și organizează o ședință în care: Se analizează informațiile cuprinse în formularul 5O; Se analizează punctele de vedere transmise în scris de către membrii CAT privind calitatea rapoartelor depuse (RIM, EA, SEICA, RA). Punctul de vedere al ACGA se concretizează în decizia privind necesitatea prezentării de către titular a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, sau emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor. Se analizează alegerea alternativei pentru realizarea proiectului; se stabilește necesitatea unor eventuale completări / modificări ale rapoartelor depuse sau respingerea acestora. 5. Comunică în scris titularului necesitatea completării / modificării rapoartelor depuse sau respingerea motivată a acestora. În cazul respingerii, ACPM notifică autoritatea centrală pentru protecția mediului. 6. În lipsa comentariilor / opiniilor / observațiilor justificate ale publicului sau a necesității completării / modificării rapoartelor, ACPM ia decizia emiterii acordului de mediu, cu luarea în considerare a avizului de gospodărire a apelor. În cazul în care este necesară completarea / modificarea rapoartelor depuse, titularul efectuează aceste modificări la cererea scrisă a ACPM și le depune la ACPM. Aceasta le transmite ACGA și membrilor CAT și le publică pe site-ul propriu pentru a putea fi consultate de către publicul interesat. Publicul are la dispoziție 10 zile pentru a consulta documentele, după care ACPM convoacă o nouă ședință a membrilor CAT în care analizează completările și punctele de vedere primite în scris de la membrii CAT și decide emiterea acordului de mediu sau respingerea solicitării acestuia, ținând cont, după caz, de: Opiniile exprimate de către public Punctele de vedere ale membrilor CAT. Punctul de vedere al ACGA se concretizează în decizia privind emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor, în funcție de îndeplinirea de către titular a condițiilor prevăzute la art. 2^7 din legea apelor. Punctul de vedere al Comisiei Europene în cazul măsurilor compensatorii. Decizia de emitere sau respingere a acordului de mediu este comunicată titularului împreună cu modelul de anunț conform anexei 5.P, pe care titularul trebuie să-l publice în presa națională sau locală și să-l afișeze la sediul propriu și pe pagina de internet, precum și la sediul autorității administrației publice locale relevantă pentru proiect. După dovada publicării de către titular a anunțului asupra deciziei, ACPM publică la rândul ei pe pagina de internet proprie, anunțul de emitere / respingere a acordului de mediu și proiectul de acord de mediu conform modelului din anexa 5R. Observațiile publicului se primesc în termen de 10 zile de la afișarea anunțului pe pagina de internet a ACPM. În toate situațiile în care observațiile primite din partea publicului interesat justifică aprofundarea evaluării și solicitarea de noi informații sau investigații suplimentare, ACPM decide reluarea procedurii de la etapa solicitării acestor informații, cu plata tarifelor aferente etapelor corespunzătoare reevaluării. În situația în care comentariile/observațiile justificate ale publicului interesat nu conduc la reconsiderarea deciziei de emitere a acordului de mediu/respingerea solicitării sau în lipsa acestora, proiectul acordului de mediu, sau, după caz, proiectului deciziei de respingere a solicitării devine final, iar ACPM emite acordul de mediu sau, după caz, înștiințează titularul proiectului despre respingerea solicitării acestuia. Dacă decizia privind realizarea proiectului nu s-a concluzionat în timpul ședinței CAT întrunită în acest scop, autoritățile participante la ședința respectivă transmit în scris către ACPM punctul de vedere privind etapa de analiză a calității RIM în termen de 10 zile de la data ședinței de analiză. Dacă nu se primește un punct de vedere în acest termen înseamnă că nu sunt obiecții legate de realizarea proiectului. În cazul în care concluziile autorităților implicate în CAT privind posibilitatea desfășurării proiectului sunt discordante, ACPM, înainte de emiterea deciziei finale, invită părțile interesate la o ședință de reconsiderare a opiniei lor. Emiterea acordului de mediu La emiterea acordului de mediu, ACPM ia în considerare: rezultatele analizei RIM, EA, RA, după caz, precum și opiniile membrilor CAT și comentariile/ opiniile/observațiile justificate ale publicului interesat; măsurile și condițiile prevăzute în avizul de gospodărire a apelor emis de ACGA. Acordul de mediu are conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 5.S și cuprinde capitolele: 1. Descrierea proiectului și a tuturor caracteristicilor lucrărilor prevăzute de proiect, inclusiv instalațiile, echipamentele și resursele naturale utilizate; 2. Motivele și considerentele care au stat la baza emiterii acordului de mediu; 3. Concluziile RIM (inclusiv ale studiului EA, SEICA și RS, după caz) și măsurile pentru prevenirea, reducerea și, unde este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului; 4. Condiții care trebuie respectate 1. În timpul realizării proiectului 2. În timpul exploatării 3. În timpul închiderii, demolării, dezafectării, refacerii mediului și postînchidere; 5. Informații cu privire la procesul de consultare a autorităților cu responsabilități în domeniul protecției mediului (membrii CAT) 6. Informații cu privire la procesul de participare a publicului în procedura derulată; 7. Concluziile consultărilor transfrontiere, după caz; 8. Planul de monitorizare a mediului, cu indicarea componentelor de mediu care urmează a fi monitorizate, a periodicității, a parametrilor și a amplasamentului ales pentru monitorizarea fiecărui factor; Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a luat decizia că pot avea impact semnificativ asupra integrității ariilor naturale protejate de interes comunitar include, după caz, următoarele: 1. măsurile de reducere sau eliminare a impactului asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, condițiile și modul/calendarul de implementare a acestora; 2. măsurile compensatorii aprobate/acceptate de autoritatea competentă pentru protecția mediului, condițiile și modul/calendarul de implementare a acestora; 3. considerentele privind sănătatea sau siguranța publică ori consecințele benefice de importanță majoră pentru mediu, care justifică necesitatea realizării proiectului propus, pentru ariile naturale protejate de interes comunitar ce adăpostesc un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie sălbatică prioritară de interes comunitar; 4. alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obținut punctul de vedere al Comisiei Europene, care justifică necesitatea realizării proiectului propus. Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a parcurs procedura de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă include măsurile și condițiile prevăzute de avizul de gospodărire a apelor. Acordul de mediu pentru instalațiile care intră sub incidența legislației privind emisiile industriale se emite luându-se în considerare următoarele: 1. nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile aplicabile, pentru poluanții care pot fi emiși în cantități semnificative, sau, după caz, parametrii sau măsuri tehnice echivalente; 2. prevederi pentru limitarea efectelor poluării la distanță mare sau transfrontieră, după caz. Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a parcurs procedura de evaluare a impactului în context transfrontieră, conține informații referitoare la procedura derulată și concluziile acesteia. Schema logică a etapei de analiză a calității RIM este prezentată în figura de mai jos. TITULAR Depune RIM + EA, SEICA, RS, după caz Pe hartie si electronic + tarif Publicare anunt dezbatere ACPM Transmite RIM + EA, SEICA, RS Publica documentatia pe site Stabileste data si locul dezbaterii publice Transmite modelul de anunt 5L ACPM Publica anuntul 5L pe site-ul propriu si al autoritatii care emite aprobarea de dezvoltare si la sediul acestora TITULAR Publica anuntul 5L in presa si La sediu, la autoritatea locala sau la amplasament Depunere RIM Figura 8 Schema logică a etapei de analiză a calității RIM 30 zile minim Puncte de vedere in scris Minuta comentarii Dezbatere publica Punct de vedere emitere Respingere Aviz GA Comentarii / observatii Sedinta CAT Se analizeaza informatiile din formularul 5O Se analizeaza punctele de vedere transmise in scris de membrii CAT Se analizeaza necesitatea modificarii / completarii RIM Decizia de emitere a Acordului de mediu Sau de respingere TITULAR Publica anuntul 5P in presa si La sediu, la autritatea locala sau la amplasament Daca sunt observatii justificate, procedura se reia de unde este necesar Daca nu sunt observatii se emite actul final Emitere Acord de mediu Public interesat Poate trimite observatii la proiectul de acord de mediu Public interesat Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz Membrii CAT Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz ACGA Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz ACPM Publica anuntul 5R pe site-ul propriu si al autoritatii care emite aprobarea de dezvoltare si la sediul acestora PUBLICA PE SITE PROIECTUL DE ACORD DE MEDIU sau decizia de respingere ACPM Centralizeaza observatiile in formularul 5N Transmite titularului formularul 5O spre completare Dupa ce-l primeste completat, il transmite membrilor CAT si-l pune pe site Dacă în ședința CAT nu s-a luat decizia, membrii CAT trimit în scris punctul de vedere în termen de 10 zile de la ședință. Lipsa punctului de vedere echivalează cu lipsa obiecțiilor. ACPM mai poate organiza o ședință CAT dacă membrii CAT au concluzii discordante. de la anunt la dezbatere 10 zile de la afisare pe site Pentru consultarea modificarilor / raspunsurilor DOAR DACA E CAZUL 10 zile maxim de la Publicarea pe site a proiectului de acord de mediu 5.2 ANALIZA EFECTIVĂ A CALITĂȚII RIM 1. Competențe în analiza calității RIM La fel cum titularii trebuie să se asigure că RIM este pregătit de experți competenți, autoritățile trebuie, de asemenea, să poată demonstra că au experți suficienți pentru a examina și evalua RIM. Definirea conceptului de „expertiză suficientă” Articolul 5 alineatul (3) din Directiva EIM cere ca autoritățile competente să aibă acces la expertiza necesară pentru a evalua cu acuratețe un raport de evaluare a impactului asupra mediului. Considerentul 33 al Directivei EIM prevede că: "Expertiza suficientă în domeniul relevant al Proiectului în cauză este necesară în scopul examinării sale de către autoritățile componente pentru a se asigura că informațiile furnizate de titular sunt complete și că au un nivel ridicat de calitate". Autoritatea competentă trebuie să verifice structura și logica RIM, precum și calitatea generală a datelor, judecățile și concluziile prezentate. ACPM poate avea expertiză internă sau poate avea acces la această expertiză prin intermediul canalelor externe. În cazul în care expertiza nu este disponibilă intern, institutele de cercetare și organismele profesionale pot fi invitate să efectueze revizuiri. Identificarea expertizei suficiente Autoritățile competente pot urma diferite abordări pentru a se asigura că au acces la expertiza necesară pentru a examina RIM, atunci când acest lucru nu este disponibil intern. În cazul în care experții individuali sunt contractați de la caz la caz, multe dintre abordările adoptate de titulari în trecut, detaliate mai sus, pot fi de asemenea utilizate pentru a găsi experți competenți pentru a examina RIM. În temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva EIM, autoritatea competentă poate solicita orice informații suplimentare pe care le solicită de la titular înainte de a lua o decizie, atât timp cât informațiile sunt direct relevante pentru a ajunge la concluzia motivată. Autoritățile competente trebuie să se asigure că informațiile suplimentare pe care le solicită pot fi în mod clar legate de procesul de luare a deciziilor și nu sunt doar de natură preventivă. În România, calitatea RIM se analizează în cadrul unei Comisii de analiză tehnică definită la articolul 6 din Lege. Conform art. 12 din Lege, alin. (1), litera b): ACPM se asigură că dispune de expertiza necesară sau are acces la aceasta pentru a examina RIM. La aliniatul (10) și (11) se prevede „Pentru parcurgerea procedurii și examinarea RIM și EA, ACPM utilizează ghiduri pentru diferite domenii și categorii de proiecte. În cazul proiectelor a căror complexitate este deosebit de mare, ACPM poate utiliza expertiză externă pentru examinarea RIM, EA și a RS”. 2. Liste de control pentru verificarea calității RIM Lista de verificare este organizată în șapte secțiuni: Descrierea proiectului; Descrierea mediului care ar putea fi afectat de proiect (inclusiv scenariul de bază); Descrierea efectelor potențiale semnificative ale proiectului; Alternative; Descrierea măsurilor de atenuare și compensare; Descrierea măsurilor de monitorizare; Calitate (prezentare, rezumat tehnic și calitate a experților). Lista de control este utilă inclusiv titularilor și evaluatorilor, pentru a se verifica dacă RIM-ul întocmit pentru proiectul respectiv satisface cerințele ACPM. De obicei, volumul de informație furnizat prin RIM este foarte mare și este dificil pentru verificator să găsească / localizeze în timp util răspunsul la toate întrebările din listă, chiar dacă acest răspuns există și este bine evidențiat în RIM. Astfel, de multe ori este util ca titularii să completeze lista de control și să o anexeze la RIM, cu indicarea locației unde se găsește informația respectivă în cadrul RIM. Acest lucru ușurează foarte mult munca de verificare a RIM și contribuie la evitarea unor erori din partea verificatorilor. Se verifică mai întâi dacă întrebarea este relevantă pentru proiectul analizat. Dacă nu, atunci se notează „NU” în coloana „Relevanță”, și invers: dacă este relevantă, se notează „Da”. Pentru întrebările relevante se analizează dacă informațiile prezentate în RIM sunt suficiente pentru luarea unei decizii, caz în care se notează „Da” în coloana „Tratată adecvat?”. Dacă nu sunt suficiente, atunci se trece la ultima coloană unde se notează necesarul de informații suplimentare pentru ca RIM să răspundă eficient la întrebarea respectivă. Tabelul 16 Liste de control pentru verificarea calității RIM 1 DESCRIEREA PROIECTULUI Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da/Nu Tratată adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare Obiectivele si caracteristicile fizice ale proiectului 1. Este explicată necesitatea obiectivelor proiectului? 2. Este descris programul pentru implementarea proiectului, detaliind durata estimativă, datele de început și de sfârșit ale construcției, funcționării și dezafectării? (aceasta trebuie să includă fazele diferitelor activități din cadrul fazelor principale ale proiectului) 3. Sunt descrise toate componentele importante ale proiectului? (vezi Lista de Activități din Ghidul pentru etapa de Definirea Domeniului) 4. Este identificată localizarea fiecărei părți din proiect folosind hărți, planuri și diagrame? 5. Este descris amplasamentul proiectului? (inclusiv cota terenului, clădiri, structuri, lucrări subterane, lucrări de coastă, instalații de depozitare, ape, spatii verzi, coridoare de acces, granițe) 6. Pentru lucrările de tip liniar, sunt descrise traseul, aliniamentele orizontale si verticale, excavațiile si lucrările de terasament? 7. Sunt descrise toate activitățile implicate in construcția proiectului? (incluzând cerințele de utilizare a terenului, organizare de șantier) 8. Sunt descrise toate activitățile implicate in funcționarea proiectului? (incluzând cerințele de utilizare a terenului și lucrările de demolare) 9. Sunt descrise toate activitățile implicate in dezafectarea proiectului? (ex. includerea, demontarea, demolarea, degajarea, refacerea terenului, refolosirea amplasamentului etc.) 10. Sunt descrise orice alte servicii adiționale necesare proiectului (ex. cai de acces, canalizare, depozitarea deșeurilor, electricitate, telecomunicații) sau dezvoltări (ex. drumuri, porturi, linii de înaltă tensiune, conducte) 11. Sunt descrise orice alte dezvoltări ulterioare posibil sa apară ca urmare a proiectului? (ex. noi locuințe, drumuri, alimentare cu apa sau canalizare, extragerea agregatelor, alte lucrări de infrastructura) 12. Sunt identificate orice alte activități existente care vor fi modificate sau schimbate ca o consecință a proiectului? 13. Sunt identificate orice alte dezvoltări existente sau planificate cu care proiectul poate avea efecte cumulative? 14. A fost descris întreg proiectul, de ex. inclusiv toate lucrările asociate / auxiliare? 15. Sunt excluse din evaluare acele activități descrise ca parte a "întregului proiect"? Sunt justificate astfel de excluderi? (de exemplu, activitățile asociate / auxiliare pot fi incluse fie pentru că intră sub incidența directivei (anexa I sau II), fie pentru că pot fi considerate ca parte integrantă a principalelor lucrări de infrastructură care utilizează "testul de centru de greutate". Privind lucrările asociate și auxiliare a fost publicat de Comisia Europeană un ghid disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Note%20 % 20Interpretation% 20of% 20Directive% 2085-337-EEC.pdf) Mărimea proiectului http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Note%20 http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Note%20 16. Suprafața de teren ocupata de fiecare dintre componentele permanente ale proiectului este cuantificata si indicate pe o harta? (inclusiv căile de acces asociate, amenajarea teritoriului și facilitățile auxiliare) 17. Suprafața de teren ceruta temporar pentru construcție este cuantificata si indicate pe o harta? 18. Sunt descrise refacerea stării inițiale si folosințele ulterioare ale terenului ocupat temporar cu activitățile implicate de proiect? (de exemplu utilizarea terenului pentru minerit sau exploatare) 19. Este identificata mărimea oricăror structuri sau altor lucrări de dezvoltate ca parte a proiectului? (ex. suprafață si înălțimea construcțiilor, mărimea excavațiilor, suprafață sau înălțimea instalațiilor tehnice, înălțimea unor structuri cum ar fi taluzul, podurile, coșurile de fum, debitul si adâncimea apei) 20. Sunt descrise forma și aspectul oricăror structuri sau altor lucrări dezvoltate ca parte a proiectului? (ex. tipul, finisajul și culoarea materialelor, arhitectura clădirilor și structurilor, speciile de plante, suprafețele de teren etc.) 21. Pentru proiectele de dezvoltare urbană sau altele similare, sunt descrise numărul precum și alte caracteristici ale noii populații sau mediului de afaceri? 22. Pentru proiectele ce presupun strămutarea populației sau afacerilor acesteia, este descris numărul sau alte caracteristici ale populație strămutate? 23. Pentru noile infrastructuri de transport sau proiecte generatoare de trafic intens, sunt descrise tipul, volumul, distribuția temporală și geografică a traficului generat sau diversificat ca o consecință a proiectului? Procese de producție si resurse utilizate 24. Sunt descrise toate procesele implicate în funcționarea proiectului? (ex. procese de fabricație, producerea de materii prime de bază, practici agricole și silvice, procese de extracție) 25. Sunt descrise tipul si cantitatea de produse finite rezultate din proiect? (acestea pot fi produse primare sau fabricate, bunuri cum ar fi energia sau apa, sau servicii cum ar fi locuințe, transport, comerț, recreere, educație, servicii ale municipalității (apa, gunoi etc. ) 26. Sunt discutate tipurile si cantitățile de materii prime si de energie necesare pentru construcție si funcționare? (incluzând apă, sol, teren, biodiversitate) 27. Sunt discutate implicațiile extracției de materii prime asupra mediului? (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) 28. Este discutata eficienta și sustenabilitatea folosirii energiei si materiilor prime? (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) 29. A fost identificat si cuantificat orice material periculos folosit, stocat, manevrat sau produs in cadrul proiectului? 30. A fost discutat transportul de materii prime, inclusiv resurse naturale (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) si creșterea traficului implicat? (inclusiv transportul auto, feroviar si naval) 31. Au fost discutate implicațiile sociale și socio-economice relevante din punct de vedere al mediului? Va fi creat sau pierdut un loc de muncă ca rezultat al Proiectului, de exemplu? in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării 32. Sunt estimate planurile de acces si creșterea traficului pentru transportul muncitorilor si vizitatorilor? 33. Este discutata cazarea si furnizarea de servicii pentru angajații temporari sau permanenți ai proiectului? (întrebare relevanta pentru proiectele care necesita migrarea unei substanțiale forte de munca in zona in perioada construcției sau pe termen lung) Deșeuri si emisii 34. Sunt identificate tipurile si cantitățile de deșeuri solide generate de proiect? (inclusiv deșeuri provenite din construcții si demolare, pierderi suplimentare, deșeuri din procese tehnologice, produse secundare, plus producție sau rebuturi, deșeuri periculoase, deșeuri menajere sau comerciale, deșeuri provenite din curățarea amplasamentului, deșeuri agricole sau forestiere, deșeuri miniere, deșeuri din dezafectare) 35. Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea deșeurilor solide produse de proiect? 36. Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor deșeuri? 37. Au fost discutate locațiile pentru eliminarea finală a tuturor deșeurilor solide, luând în considerare Planul (planurile) de gestionare a deșeurilor în cauză? 38. Sunt identificate tipurile si cantitățile de efluenți lichizi generate de proiect? (inclusiv scurgerea si descărcarea, deșeuri din procese tehnologice, ape de răcire, ape uzate, ape uzate epurate) 39. Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor efluenților lichizi produși de proiect? 40. Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor efluenți lichizi? 41. Este discutat amplasamentul depozitarii finale a tuturor efluenților lichizi? 42. Sunt identificate tipul si cantitățile de emisii de poluanți gazoși si de pulberi generate de proiect? (inclusiv emisii din proces, emisii spontane, emisii din arderea combustibililor fosili din surse staționare si mobile, emisii din trafic, praf din materialele manevrate, mirosuri) 43. Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor emisiilor in atmosfera produse de proiect? 44. Sunt descrise metodele de colectare, tratare si eliminarea finala a acestor emisii? 45. Sunt identificate caracteristicile surselor de emisii in atmosfera precum si caracteristicile acestor eliminări? (ex. localizarea, înălțimea coșului de evacuare, viteza si temperatura emisiei etc.) 46. Au fost descrise metodele de captare, tratare și stocare a acestor emisii? 47. Au fost identificate locațiile pentru stocarea tuturor emisiilor și au fost identificate caracteristicile unității de stocare? (de exemplu, tipul de unitate de stocare, capacitatea de stocare, metodele utilizate) 48. Este discutat potențialul de recuperare a resurselor din deșeuri si reziduuri? (inclusiv refolosirea, reciclarea sau recuperarea energiei din deșeuri solide sau efluenți lichizi) 49. Sunt identificate si cuantificate toate sursele de zgomot, căldura, lumina sau alta forma de radiație electromagnetica provenite din proiect? (inclusive echipamente, procese, lucrări de construcții, trafic etc.) 50. Sunt discutate metodele de estimare a cantităților și compoziției tuturor in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării in timpul construcției in timpul funcționarii in timpul dezafectării reziduurilor și emisiilor identificate (precum și eventualele dificultăți)? 51. Este discutată incertitudinea legată de estimările reziduurilor și emisiilor? Riscuri de accidente și pericole 52. Este discutat orice risc asociat cu proiectul? alunecări de teren etc.) 53. Sunt descrise măsurile de prevenire și modul de răspuns la accidente și evenimente nedorite? (măsuri de prevenire, pregătire, planuri pentru orice incidente, planuri de urgență etc.) 54. Există un plan care detaliază pregătirea pentru o situație de urgență (de exemplu, sugerată ca parte a măsurilor de atenuare în RIM)? 55. Este acest plan în conformitate cu alte cerințe ale legislației UE, în special Directiva Seveso (Directiva 2012/18 / UE privind controlul riscurilor de accidente majore care implică substanțe periculoase) care se referă la planurile de urgență? Alte întrebări pentru descrierea proiectului 56. Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare 57. …. 58. …………. 59. ……………….. 60. …………………….. din manevrarea materialelor periculoase datorită focului, exploziilor datorită accidentelor de trafic avarii expunerea proiectului la dezastre naturale (cutremure, inundații, 2. DESCRIEREA FACTORILOR DE MEDIU POSIBIL AFECTATI DE PROIECT Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da/Nu Tratata adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare Aspecte ale stării actuale a mediului 1. Sunt descrise folosințele existente și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect și este identificată populația ce locuiește sau folosește terenul? (inclusiv folosirea ca reședințe, spatii comerciale, industriale, de recreere și agrement, clădiri structuri sau alte întrebuințări) 2. Sunt descrise topografia, geologia, solul și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect? 3. Sunt descrise trăsăturile semnificative ale topografiei și geologiei arealului și sunt descrise starea și folosința terenului? (inclusiv calitatea solului, stabilitatea și eroziunea, folosința agricolă și calitatea suprafeței agricole) 4. Biodiversitatea terenului / mării potențial afectată precum și habitatele de pe terenurile ce urmează a fi ocupate de proiect și împrejurimile acestuia, sunt descrise și ilustrate pe o hartă corespunzătoare? 5. Sunt descrise populațiile speciilor și caracteristicile habitatelor care pot afectate de proiect și sunt definite orice specii protejate sau desemnate a fi protejate? 6. Sunt descrise siturile Natura 2000 care pot fi afectate de proiect? 7. Este descris factorul de mediu apa (inclusiv apele de suprafață curgătoare și stătătoare, apele subterane, delta, ape de coastă și marine), inclusiv scurgerea și drenajul? (întrebarea nu este relevantă dacă factorul de mediu apa nu este afectat de proiect) 8. Sunt descrise hidrologia, calitatea apei și folosința oricărei surse de apă care poate fi afectată de proiect? (inclusiv folosința pentru alimentarea cu apă, piscicultură, pescuit, îmbăiere, agrement, navigație, evacuarea efluentului) 9. Sunt descrise condițiile climatice și meteorologice locale precum și calitatea aerului în arealul respectiv? (întrebarea nu este relevantă dacă atmosfera nu va fi afectată de proiect) 10. Este descrisă calitatea aerului înconjurător în zona proiectului, incluzând, acolo unde este relevant, valori limită conform legislației în vigoare? 11. Este descrisă situația existentă privind zgomotul? (întrebarea nu este relevantă dacă mediul acustic nu va fi afectat de proiect) 12. Este descrisă situația existentă privind radiațiile de lumină, căldură și alte forme de radiație electromagnetică (întrebarea nu este relevantă dacă aceste caracteristici ale mediului nu vor fi afectate de proiect) 13. Sunt descrise bunurile materiale din arealul respectiv care pot fi afectate de proiect? (inclusiv clădiri, alte structuri, resurse minerale, resurse de apă) 14. Sunt descrise toate amplasamentele sau caracteristicile siturilor arheologice, istorice, arhitecturale sau cele de importanță culturală din zonele care pot fi afectate de proiect, inclusiv orice alt sit protejat? 15. Este descris peisajul natural sau urban al arealului ce va fi afectat de proiect, inclusiv orice peisaj protejat? 16. Sunt descrise condițiile demografice, sociale și socio-economice din arealul respectiv (ex. gradul de ocupare a forței de muncă)? 17. Sunt descrise toate modificările ulterioare sub toate aspectele referitoare la mediu, care pot apare în absența proiectului? Colectarea datelor și metodele de efectuare a investigărilor 18. Mărimea zonei investigată prin studiu a fost definită suficient de cuprinzător, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate semnificativ de proiect? 19. Au fost contactate toate agențiile/autoritățile/ instituțiile locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul? 20. Au fost investigate toate sursele de date și informații din baze de date existente, servicii gratuite și alte evaluări de impact de mediu relevante? 21. Sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent au fost indicate corect în referirile bibliografice? 22. Este furnizată o justificare cu privire la care seturi de date existente au fost (sau nu) invocate, spre deosebire de altele? 23. Sunt descrise metodele folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s-au întreprins studii/cercetări pentru caracterizarea stării mediului în situația fără proiect? 24. Metodele folosite au fost corespunzătoare scopului urmărit? 25. Metodele utilizate pentru prezicerea impactului asupra schimbărilor climatice au fost descrise? (dacă este relevant) 26. Metodele utilizate pentru prezicerea impactului schimbărilor climatice asupra proiectului au fost descrise? (dacă este relevant) 27. Este discutată incertitudinea legată de predicțiile evoluției schimbărilor climatice? (dacă este relevant) 28. A fost luată în considerare evaluarea ciclului de viață al Proiectului pentru a descrie impactul proiectului asupra schimbărilor climatice? (dacă este relevant) 29. Există lipsuri importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a suplini aceste lipsuri? 30. Dacă au fost necesare investigații pentru a descrie starea existentă a mediului, dar ele nu s-au putut efectua, sunt explicate motivele și sunt indicate propunerile pentru a întreprinde aceste anchete la o etapă ulterioară? Alte întrebări pentru descrierea proiectului Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare Ex. : ……….. ………………. 3. DESCRIEREA POSIBILELOR EFECTE SEMNIFICATIVE ALE PROIECTULUI INCLUSIV A CELOR TRANSFRONTIERA Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da / Nu Tratata adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare Domeniul efectelor 1. Este descris procesul prin care s-a definit domeniul studiului de impact? (vezi Ghidul pentru definirea domeniului) 2. Este evident faptul că definirea domeniului a fost abordată în mod sistematic? 3. Este evident că s-a efectuat o consultare riguroasă la definirea domeniului? 4. Sunt prezentate comentariile și punctele de vedere rezultate în urma consultărilor? Prognoza efectelor directe 5. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra folosinței terenului, populației și proprietății? 6. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra aspectelor geologice și caracteristicilor solului? 7. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra biodiversității, inclusiv florei și faunei precum și habitatelor? (dacă este relevant, sunt făcute referiri la siturile Natura 2000?) 8. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra hidrologiei și calității apei? 9. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra folosirii mediului acvatic? (dacă este relevant, sunt făcute referiri la Planul de management bazinal aferent?) 10. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra calității aerului? (dacă este relevant sunt făcute referiri la Planurile de calitate a aerului?) 11. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra climei? 12. Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra mediului acustic (zgomot și vibrații)? (dacă este relevant, sunt făcute referiri la hărțile de zgomot?) 13. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe ale radiației termice, luminoase, și ale altor forme de radiație electromagnetică? 14. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra bunurilor materiale și epuizarea resurselor naturale neregenerabile (combustibili fosili, minereuri)? 15. Sunt descrise efectele primare directe asupra așezărilor sau peisajelor de importanță culturală? 16. Sunt descrise și ilustrate, dacă este cazul, efectele primare directe asupra calității peisajului natural și asupra punctelor cu priveliște deosebită? 17. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra demografiei, condițiilor socio-economice din zonă? 18. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele secundare cauzate de efectele primare asupra oricăror aspecte ale mediului? (ex. efecte asupra faunei, florei sau habitatelor cauzate de poluarea solului, aerului sau apei și de zgomot, efecte asupra folosințelor de apă cauzate de modificările în hidrologia sau calitatea apei, efecte asupra vestigiilor arheologice cauzate de desecarea solului) 19. Prognozarea efectelor secundare, temporare, pe termen scurt, permanente, pe termen lung, accidentale, indirecte și cumulative 20. Sunt descrise efectele temporare/pe termen scurt produse în timpul construcției sau în timpul unor faze limitate ale funcționării proiectului sau în timpul dezafectării? 21. Sunt descrise efectele permanente asupra mediului cauzate de construcția, funcționarea sau dezafectarea proiectului? 22. Sunt descrise efectele pe termen lung asupra mediului provocate de funcționarea proiectului pe durata de viață sau provocate de creșterea gradului de poluare, inclusiv GES, asupra mediului în zona studiată? 23. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele care pot apărea din accidente, evenimente neobișnuite sau expunerea proiectului la dezastre naturale sau antropice? 24. Sunt descrise efectele asupra mediului provocate de activitățile auxiliare? (activitățile auxiliare fac parte din proiect dar în mod obișnuit sunt localizate la distanță față de proiectul principal; ex. construcția rutelor de acces și infrastructurii, traficul, extragerea agregatelor sau materiei prime, generarea și alimentarea cu energie electrică, depozitarea efluenților și deșeurilor) 25. Sunt descrise efectele indirecte asupra mediului provocate de dezvoltarea firească a zonei? (dezvoltare firească înseamnă proiecte suplimentare, care nu fac parte din proiectul principal, stimulate să apară prin implementarea proiectului; ex. pentru furnizarea de mărfuri noi sau servicii necesare proiectului, găzduirea noii populații sau afaceri stimulate de proiect) 26. Sunt descrise efectele asupra mediului produse de proiect care se cumulează cu cele ale altor proiecte existente sau planificate în zonă? 27. Sunt identificate în mod corespunzător extinderea geografică, durata, frecvența, reversibilitatea și probabilitatea apariției fiecărui efect? Prognozarea efectelor asupra sănătății populației și aspecte ale dezvoltării durabile 28. Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare și secundare asupra sănătății și bunăstării populației? (ex. efecte asupra sănătății provocate de emiterea de substanțe toxice în mediu, riscuri asupra sănătății provenind din pericole majore asociate cu proiectul, efecte cauzate prin schimbarea vectorilor boală, schimbări în condițiile de viață, efecte asupra grupurilor vulnerabile 29. Este discutat, după caz, impactul asupra problemelor cum ar fi biodiversitatea, mediul marin, schimbări climatice globale, utilizarea resurselor naturale și riscurile de dezastre? Evaluarea importanței efectelor 30. Semnificația sau importanța fiecăruia dintre efectele prognozate este discutată în raport cu conformarea la cerințele legale și cu numărul, importanța și sensibilitatea populației, resurselor sau altor receptori afectați? 31. Evaluarea efectelor s-a realizat prin compararea cu cerințele standardelor și normativelor naționale sau/și ale recomandărilor internaționale? 32. Efectele pozitive asupra mediului sunt descrise la fel de bine ca și cele negative? Metode de evaluare a impactului 33. Sunt descrise metodele folosite pentru prevederea efectelor și sunt discutate în totalitate motivele pentru alegerea lor, dificultățile întâmpinate și incertitudinile asupra rezultatelor obținute? 34. Dacă există incertitudine în ce privește detaliile precise ale proiectului și impactul său asupra mediului, sunt descrise prognozele pentru cea mai nefavorabilă situație? 35. Dacă au fost dificultăți în prelucrarea datelor necesare în prognozarea și evaluarea efectelor, sunt discutate aceste dificultăți și implicațiile lor asupra rezultatelor? 36. Este descrisă clar baza de evaluare a semnificației și importanței impactului? 37. Este descris impactul rezidual (rămas după ce s-au întreprins toate măsurile de limitare a efectelor)? 38. Nivelul de tratare al fiecărui efect este corespunzător importanței sale pentru luarea deciziei de emitere a acordului de mediu? Comentariile din studiu sunt focalizate pe problemele cheie și sunt evitate informațiile irelevante sau inutile? 39. S-a acordat o atenție corespunzătoare celor mai severe efecte negative ale proiectului și mai puțină atenție efectelor mai puțin importante? Alte întrebări pentru descrierea proiectului Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare Este descris, după caz, posibilul impact transfrontieră al proiectului? Au fost luate în considerare, în vederea evitării dublei evaluări, rezultatele disponibile ale altor evaluări relevante în temeiul legislației comunitare sau naționale în pregătirea RIM? Dacă da, cum a fost făcut acest lucru? ………………. 4, ALTERNATIVELE CONSIDERATE Nr. Întrebarea Relevanța Tratata Ce informații crt. Da/Nu adecvat? suplimentare sunt necesare 1. Au fost examinate și evaluate diferitele Alternative sugerate în timpul stabilirii domeniului evaluării și, dacă nu, a fost furnizată o justificare? 2. Titularii și experții care pregătesc RIM, au identificat și evaluat alternative suplimentare (altele decât cele sugerate în timpul definirii domeniului evaluării)? 3. Este descris procesul prin care a fost dezvoltat proiectul și sunt luate în considerare alternativele din timpul acestui proces? (vezi tipurile de variante din Ghidul pentru etapa de definire a domeniului) 4. Au fost descrise Alternativele la designul proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a domeniului evaluării) 5. Au fost descrise Alternativele la tehnologia proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a domeniului evaluării) 6. Au fost descrise Alternativele la locația proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a domeniului evaluării) 7. Au fost descrise Alternativele la mărimea proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a domeniului evaluării) 8. Au fost descrise Alternativele la amploarea proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a domeniului evaluării) 9. Este descris scenariul de bază sau scenariul “Fără proiect” 10. Alternativele sunt realiste? Sunt ele alternative veritabile pentru proiect? (îndeplinesc obiectivele proiectului?) 11. Sunt explicate principalele motive ale alegerii proiectului propus, inclusive toate motivele din punct de vedere al protecției mediului? 12. Sunt comparate principalele efecte asupra mediului produse de proiect cu cele ale alternativelor studiate? 13. În evaluarea alternativelor sunt luate în considerare și măsurile de reducere? Alte întrebări cu privire la alternative: 5. DESCRIEREA MASURILOR DE REDUCERE A EFECTELOR Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da/Nu Tratata adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare 1. Acolo unde sunt efecte adverse semnificative asupra oricărui factor de mediu, este discutată posibilitatea reducerii acestor efectelor? 2. Sunt descrise clar toate măsurile pe care titularul propune să le implementeze pentru a reduce efectele adverse și sunt explicate clar efectele acestor măsuri asupra mărimii și semnificației impactului? 3. Au fost descrise eventualele efecte negative ale strategiei de atenuare propuse? 4. Dacă efectul măsurilor de reducere asupra mărimii și semnificației impactului este incert, este explicat acest lucru? 5. Este clar faptul că titularul s-a angajat să implementeze măsurile de reducere propuse sau, dimpotrivă, este clar că aceste măsuri de reducere sunt doar sugestii și recomandări? 6. Măsurile de atenuare acoperă atât etapele de construcție cât și cele operaționale ale Proiectului? 7. Sunt explicate motivele titularului pentru alegerea măsurilor de reducere propuse? 8. Sunt definite clar responsabilitățile pentru implementarea acestor măsuri, inclusiv fondurile necesare? 9. Acolo unde nu se pot aplica măsurile de reducere a efectelor negative semnificative sau dacă titularul nu a propus nici un fel de reducere, este explicat clar acest lucru? 10. Este evident faptul că echipa de evaluare a impactului și titularul proiectului au luat în considerare toate variantele posibile de evitare, reducere sau compensare a impactului inclusiv prin variante de amplasamente, variante de proiectare, metode și procese, epurarea efluenților finali, schimbări în planurile de implementare și practicile manageriale etc.? Alte întrebări Se completează de către autoritatea competentă pentru protecția mediului .............. …………………. ………………… 6. DESCRIEREA MASURILOR DE MONITORIZARE Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da/Nu Tratata adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare 1. În cazul în care se așteaptă efecte negative asupra oricărui aspect al mediului, a fost discutat potențialul de monitorizare al acestor efecte? 2. Măsurile pe care dezvoltatorul le propune pentru a le monitoriza sunt descrise clar și au obiectivul clar explicat? 3. Este clar dacă titularul a făcut un angajament ferm pentru punerea în aplicare a programului de monitorizare propus sau că măsurile de monitorizare nu sunt doar sugestii sau recomandări? 4. Au fost explicate motivele titularului pentru alegerea programului de monitorizare propus? 5. Au fost clar definite responsabilitățile pentru implementarea monitorizării, inclusiv rolurile, responsabilitățile și resursele? 6. În cazul în care monitorizarea efectelor adverse nu este posibilă sau dacă titularul a ales să nu propună măsuri de monitorizare, au fost explicate în mod clar motivele pentru aceasta? 7. Este evident că experții care elaborează RIM și titularul au luat în considerare întreaga gamă posibilă de măsuri de monitorizare, inclusiv măsuri de monitorizare care să acopere toate cerințele legale de mediu existente, măsuri de monitorizare care derivă din altă legislație și pentru care trebuie evitată duplicarea, monitorizarea măsurilor de atenuare (asigurarea efectelor semnificative așteptate sunt atenuate conform planificării), măsuri de monitorizare capabile să identifice efecte importante neprevăzute? 8. Au fost propuse măsuri pentru monitorizarea și gestionarea impacturilor reziduale? Alte întrebări Se completează de către autoritatea competentă pentru protecția mediului .............. …………………. ………………… 7. CALITATEA RIM Nr. crt. Întrebarea Relevanța Da/NU Tratata adecvat? Ce informații suplimentare sunt necesare Calitatea prezentării 1. Studiul de impact/evaluarea impactului asupra mediului se prezintă în unul sau mai multe documente clar definite? 2. Documentul este organizat logic și este structurat clar astfel încât cititorul să poată localiza informația cu ușurință? 3. Exista un cuprins la începutul fiecărui document? 4. Există o descriere clară a procesului de evaluare? 5. Prezentarea este comprehensivă dar concisă, evitându-se datele și informațiile irelevante? 6. Prezentarea face uz efectiv de tabele, figuri, hărți, fotografii și alte tipuri de materiale grafice? 7. Prezentarea folosește anexe pentru a prezenta în detaliu datele care nu sunt esențiale în înțelegerea textului principal? 8. Analizele și concluziile sunt susținute adecvat cu date și dovezi? 9. Sursele datelor sunt menționate corect? 10. Este folosită o terminologie adecvată și consecventă pe tot parcursul documentului? 11. Raportul este un document unitar? De la o secțiune la alta, se fac trimiteri utile pentru cel care citește? 12. Prezentarea este corectă în mod demonstrabil și, pe cât posibil, imparțială și obiectivă? Rezumat fără caracter tehnic 13. Studiul de impact include un rezumat fără caracter tehnic? 14. Rezumatul furnizează o descriere concisă dar comprehensivă a proiectului, a mediului, a efectelor proiectului asupra mediului și a propunerilor de reducere ale acestora? 15. Rezumatul subliniază orice incertitudini semnificative despre proiect și efectele sale asupra mediului? 16. Rezumatul se referă la procesul de reglementare pentru proiect și la rolul evaluării impactului în acest proces? 17. Rezumatul include prezentarea generală a modului de abordare în evaluarea impactului? 18. Rezumatul este scris într-un limbaj fără caracter tehnic, evitându-se termenii tehnici, datele detaliate și prezentările cu caracter științific? 19. Poate fi ușor de înțeles pentru public? Experți și expertiză 20. Competența experților, responsabili de pregătirea RIM, este indicată sau explicată în alt mod în RIM? 21. Titularul a respectat cerințele și practicile legale naționale și locale pentru selectarea experților responsabili cu pregătirea RIM? Alte întrebări privind calitatea prezentării 22. 23. 3. Liste de control pentru verificarea calității studiului EA Listele de control pentru verificarea calității studiului EA sunt prezentate în Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar din 13.01.2010 și sunt redate în continuare. Cantitatea de informație necesară pentru a acoperi fiecare etapă a evaluărilor, pentru diferite proiecte și pentru diferite tipuri de habitat, va fi inevitabil diferită. Analiza trebuie să reflecte acest lucru. Este evident că uneori este nevoie de foarte puțină informație pentru anumite proiecte, în anumite amplasamente, ca să se poată emite concluzii obiective, iar alteori se cere o cantitate mai mare de informație. Pentru a reflecta aceste cerințe diferite de informare, abordarea pentru analiza calității trebuie să fie proporțională cu nivelul de informație cerut. Analiza trebuie să fie ceva mai elaborată și să permită judecăți conforme cu cantitatea de informație. Calificativele de calitate care trebuie să fie atribuite pentru fiecare criteriu de analiză sunt următoarele: A = informația furnizată este completă fără nicio omisiune semnificativă, iar concluziile pot fi acceptate ca fiind rezonabile și obiective; B = informația furnizată nu este completă, însă, în circumstanțele anumitor cazuri particulare, concluziile pot fi acceptate ca fiind rezonabile și obiective; C = informația furnizată nu este completă; există omisiuni semnificative și va fi necesar să se caute o clarificare asupra anumitor aspecte înainte ca concluziile elaborate să poată fi acceptate ca rezonabile și obiective; D = informația furnizată este complet inadecvată și nu se poate avea nicio încredere în concluziile evidențiate. Fiecare criteriu primește câte un calificativ de la A la D și la sfârșitul fiecărei secțiuni cu criterii, secțiunea, în ansamblul ei, primește un calificativ general. Acesta rezultă din încadrările individuale făcute conform fiecăruia dintre criterii. Cu toate acestea, calificativul general este posibil să nu reflecte numărul cel mai mare de calificative individuale atribuite fiecărei secțiuni, tot așa cum câteva dintre criterii nu pot fi considerate ca fiind de importanță mai mare în anumite circumstanțe ale unui caz decât în ale altora. Astfel, în timp ce, de exemplu, în secțiunea 1 din Lista de control pentru analiza calității studiului de evaluare adecvată, 7 din 9 criterii sunt cotate cu calificative de categoria A, faptul că nu există detalii de mărime, scară etc. ale unui proiect sau plan poate conduce la ideea că întreaga secțiune este de categoria D. La sfârșitul listei de control există o prezentare sintetică care permite acordarea unui calificativ general pentru calitatea tuturor evaluărilor care au fost efectuate. Lista de control este utilizată de autoritățile competente pentru protecția mediului. Secțiunile acestei liste vor fi completate în funcție de parcurgerea etapelor evaluării adecvate. Pentru un proiect supus evaluării adecvate pentru care nu a fost necesară parcurgerea etapei de analiză a soluțiilor alternative sau etapa de analiză a măsurilor compensatorii, respectivele secțiuni din Lista de control pentru analiza calității studiului de evaluare adecvată nu se vor completa. Tabelul 17 Listă de control pentru verificarea calității studiului de evaluare adecvată Nr. crt. Întrebarea Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Obiectivele proiectului 1. Scopurile/Obiectivele proiectului au fost integral explicate? 2. Au fost furnizate planuri, diagrame și hărți prin care se identifică locația exactă a proiectului? 3. Există informații în documentație despre dimensiunea, scara, suprafața și utilizarea/gradul de acoperire a terenului de către proiect? 4. Documentația oferă detalii privind modificările fizice ce decurg din proiect (din excavare, consolidare, dragare etc.) și care vor avea loc pe durata diferitelor etape de implementare a proiectului? 5. Sunt descrise resurse naturale necesare pentru construcție/ funcționare și dezafectare ale PP (resursele de apă, materialele de construcție și prezența umană)? 6. Resursele naturale necesare pentru implementarea proiectului vor fi utilizate din cadrul ariei naturale protejate? 7. Prezintă eșalonarea perioadei de implementare a proiectului: durata construcției, funcționării, dezafectării proiectului etc.? 8. Prezintă activitățile care vor fi generate ca rezultat al implementării proiectului? 9. Prezintă modalitățile de eliminare a deșeurilor care rezultă sau alte reziduuri (inclusiv cantități) și modul lor de evacuare/eliminare? 10. Descrie serviciile suplimentare solicitate de implementarea PP (relocări de conducte, rețele electrice etc., locația lor și modalitatea de construcție)? 11. Criterii suplimentare, după caz 12. Calificativ general, secțiunea 1 2 Efecte cumulative Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Au fost identificate toate proiecte care pot avea, singure sau în combinație cu alte proiecte, impact negativ semnificativ asupra siturilor Natura 2000? 2. Au fost stabilite limitele în interiorul cărora se va face analiza efectelor cumulate? 3. A fost stabilită scara de timp pentru care au fost luate în considerație efectele cumulative? 4. Au fost identificate căile posibile de cumulare a impacturilor? 5. Criterii suplimentare, după caz 6. Calificativ general, secțiunea 2 3 Descrierea sitului Natura 2000 Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Prezintă date privind aria naturală de importanță comunitară: suprafața, structura peisajului, tipuri de habitate și speciile care pot fi afectate prin implementarea PP, factorilor biotici și abiotici cu rol în menținerea pe termen lung a speciilor și habitatelor de importanță comunitară? 2. 2Prezintă date privind distribuția speciilor și/sau habitatelor de importanță comunitară care pot fi afectate de implementarea proiectului? 3. 3Prezintă date privind funcțiile ecologice ale speciilor și habitatelor afectate și relația acestora cu ariile naturale protejate de importanță comunitară învecinate? 4. Descrie tipul de habitat, oferind informații privind mărimea și locația acestuia, speciile caracteristice? 5. Prezintă informații privind statutul favorabil de conservare a speciilor și/sau habitatelor de interes comunitar? 6. 1. Prezintă date privind structura și dinamica populațiilor de specii afectate: evoluția numerică a populației în cadrul ariei naturale protejate de importanță comunitară; mărimea populației (numărul de exemplare, perechi, colonii etc. estimativ al populației la fiecare specie posibil afectată de implementarea proiectului), cât și procentul estimativ al populației unei specii afectate de implementarea proiectului; date privind faptul că numărul populației de specii afectate nu va fi redus prin implementarea proiectului; suprafața habitatului este suficient de mare pentru a asigura menținerea speciei pe termen lung? 7. Prezintă obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de importanță comunitară, acolo unde au fost stabilite prin planuri de management sau regulamente de funcționare? 8. Identifică starea actuală de conservare a ariei naturale protejate de importanță comunitară, inclusiv evoluții/schimbări care se pot produce în viitor? 9. Prezintă măsurile de conservare planificate care au potențialul de a influența statutul ariei naturale protejate de importanță comunitară în viitor? 10. Descrie metodele specifice de teren folosite pentru culegerea informațiilor privind speciile și habitatele de importanță comunitară afectate? 11. Precizează organizațiile/instituțiile/specialiști implicate/implicați în obținerea informațiilor privind speciile și habitatele de importanță comunitară afectate de implementarea PP, inclusiv detalii despre acestea/aceștia (experiență, activitatea în domeniu, CV-urile persoanelor implicate etc.)? 12. Criterii suplimentare, după caz 13. Calificativ general, secțiunea 3 4 Încadrarea în procedura de evaluare Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Dacă au fost identificate impacturi potențiale semnificative, acestea au fost clar explicate? 2. Au fost evidențiate metodologiile utilizate în procesul de încadrare? 3. Se evidențiază clar în documentație că a fost luată în considerare posibilitatea impacturilor cumulate ale altor proiecte? 4. Criterii suplimentare, după caz 5. Calificativ general, secțiunea 4 5 Evaluarea impactului Calificativ Comentarii (A /B/ C/ D) 1. Metodele de evaluare și predicție sunt clar explicate, iar sursele de informație specificate sunt pe deplin justificate? 2. Efectele proiectului asupra obiectivelor de conservare a ariei naturale protejate sunt în totalitate explicate? 3. Orice pierdere din suprafața ariei naturale protejate sau reducerea efectivelor populației speciei este cuantificată și evaluată sub raportul impactului asupra obiectivelor de conservare a ariei naturale protejate și asupra habitatelor și speciilor? 4. Impacturi probabile asupra ariei naturale protejate datorită perturbării, degradării, fragmentării și modificărilor chimice etc. sunt pe deplin evaluate și explicate? 5. A fost identificat și evaluat impactul asupra integrității ariei naturale protejate de importanță comunitară, ținându se cont de structura, funcțiile ecologice și obiectivele de conservare, precum și de vulnerabilitatea acestora la modificări? 6. A fost identificat și evaluat impactul direct și indirect? 7. A fost identificat și analizat impactul pe termen scurt sau lung? 8. A fost identificat și evaluat impactul din faza de construcție, de operare și de dezafectare? 9. Au fost identificate PP care pot provoca, în combinație cu alte PP, impact cumulativ asupra ariei naturale protejate de importanță comunitară? 10. A fost evaluat impactul cumulativ? 11. Au fost stabilite limitele în interiorul cărora vor fi identificate impacturile cumulative? 12. A fost stabilită scara de timp pentru care au fost luate în considerare impacturile cumulative? 13. Au fost identificate căile posibile de cumulare a impacturilor? 14. Au fost analizați indicatorii-cheie cuantificabili pe baza cărora a fost evaluată semnificația impactului? 15. Criterii suplimentare, după caz 16. Calificativ general, secțiunea 5 6 Măsuri de reducere a impactului Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Se evidențiază clar că măsurile de reducere pot fi asigurate pe termen scurt, mediu și lung prin mecanisme legislative și financiare? 2. A fost evaluat impactul cauzat de proiect, fără a lua în considerare măsurile de reducere a impactului? 3. A fost evaluat impactul rezidual cauzat de proiect după implementarea măsurilor de reducere a impactului? 4. A fost evaluat impactul cumulativ cauzat de proiect, fără a lua în considerare măsurile de reducere a impactului? 5. A fost evaluat impactul cumulativ rezidual cauzat de proiect, după implementarea măsurilor de reducere a impactului? 6. Au fost identificate și descrise măsurile de reducere a impactului? 7. Există calendarul implementării și monitorizării măsurilor de reducere a impactului? 8. Este specificată persoana juridică sau fizică responsabilă de implementarea măsurilor de reducere a impactului? 9. Criterii suplimentare, dacă este nevoie 10. Calificativ general, secțiunea 6 7 Soluții alternative Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Au fost identificate toate soluțiile alternative fezabile? 2. A fost evaluată integral în mod distinct fiecare soluție alternativă identificată? 3. Alternativele identificate au fost revizuite și evaluate? 4. Analiza și evaluarea alternativelor de implementare a proiectului s-au făcut luându-se în considerare structura, funcțiile, obiectivele de conservare și statutul ariei naturale protejate de importanță comunitară? 5. 5Dintre soluțiile alternative evaluate, alternativa propusă pentru aprobare este cea care afectează cel mai puțin habitatele, speciile și integritatea ariei naturale protejate de importanță comunitară? 6. Orice constatare care avansează ideea că nu există soluții alternative este pe deplin explicată și justificată? 7. Criterii suplimentare, după caz 8. Calificativ general, secțiunea 7 8 Motive imperative de interes public major Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Există motive imperative de interes public major, inclusiv cele de natură socială și economică, care să justifice implementarea proiectului într-o variantă care nu reduce semnificativ impactul? 2. Motivele care au stat la baza implementării proiectului conform art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, au fost pe deplin explicate și argumentate? 3. Criterii suplimentare, după caz 4. Calificativ general, secțiunea 8 9 Măsuri compensatorii Calificativ (A /B/ C/ D) Comentarii 1. Este explicată natura măsurilor compensatorii în detaliu? 2. Măsurile compensatorii au fost în întregime evaluate în ceea ce privește capacitatea lor de a asigura coerența rețelei ecologice Natura 2000? 3. Măsurile compensatorii sunt fezabile din punct de vedere financiar și tehnic? 4. Reiese din studiu responsabilitatea implementării măsurilor compensatorii? 5. Măsurile compensatorii constituie obiectul unui plan de implementare care include în mod explicit obiectivele și regimul de monitoring și management? 6. Se specifică că, în cazul în care în cadrul activității de monitorizare a implementării măsurilor compensatorii apar elemente noi care nu au fost luate în calcul inițial, vor fi întreprinse acțiuni care să remedieze aceste aspecte? 7. Criterii suplimentare, după caz 8. Calificativ general, secțiunea 9 Calificativul general al calității studiului de evaluare 1. Anexa I. Identificarea aspectelor necesar a fi incluse în evaluarea impactului asupra mediului din cerințele documentelor relevante. Analiza OM 863/2002 și identificarea diferențelor față de prevederile Directivei 2014/52/UE. 2. Anexa II. Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului. 3. Anexa III. Procedură pentru aplicarea art. 4.7 al Directivei 2000/60/EC – Directiva cadru apă. 4. Anexa IV. Integrarea biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului. 1. CONCLUZII ANALIZA DOCUMENTE RELEVANTE PENTRU EIM Directiva 2000/60/EC - Directiva Cadru privind Apa, - transpusă prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările aduse prin următoarele acte: HG 83/1997; HG 948/1999; L 192/2001; OUG 107/2002; L 310/2004; L 112/2006; OUG 12/2007; OUG 130/2007; OUG 3/2010; OUG 64/2011; OUG 71/2011; OUG 69/2013; L 187/2012; L 153/2014; L 196/2015; HG 570/2016; OUG 94/2016; OUG 78/2017. Directiva EIM urmărește să se asigure că proiectele care pot avea un efect semnificativ asupra mediului sunt evaluate în mod adecvat înainte să fie aprobate. Înainte să se ia vreo decizie care să permită continuarea unui asemenea proiect, trebuie identificate și evaluate posibilele impacturi pe care proiectul le poate avea asupra mediului (atât din construirea, operarea cât și din demolarea lui). Este obligatorie o evaluare pentru proiectele enumerate în Anexa I a Directivei, care se considerată că au efecte semnificative asupra mediului (de exemplu, baraje și alte instalații concepute pentru a reține sau stoca permanent apa, acolo unde o cantitate nouă sau suplimentară de apă reținută depășește 10 milioane de metri cubi (p.15, Anexa I). Alte proiecte, enumerate în Anexa II a Directivei (de exemplu, căi navigabile interioare, proiecte care nu sunt incluse în Anexa I, lucrările de canalizare și atenuare a inundațiilor, proiecte de dezvoltare urbană, etc.) nu sunt supuse în mod automat unei proceduri EIM. Statele Membre pot decidede la caz la caz sau în baza limitelor sau criteriilor (de exemplu, dimensiunea), localizarea (mai ales zone ecologice sensibile) și impact potențial (suprafața afectată, durata) dacă aceste proiecte pot avea efecte de mediu semnificative și dacă trebuie să se supună procedurii EIM. Procesul de determinare dacă proiectele din Anexa II pot avea efecte semnificative asupra mediului și prin urmare pot fi supuse unei evaluări se numește incadrare în conformitate cu Directiva EIM. Investigația aceasta nu este obligatorie însă este acceptată ca bună practică. Legislația UE poate uneori să solicite mai multe evaluări pentru un singur proiect. Fiecare evaluare este concepută pentru a maximiza protecția mediului pe o anumită componentă. Totuși, multiplele solicitări statutorii/legale și evaluări paralele pot conduce la discrepanțe, întârzieri, dublare și incertitudini administrative. Directiva EIM oferă proceduri de evaluare sporite, conducând la rezultate mai utile și eficiente (Articolul 2(3), Directiva EIM, revizuită). Au fost identificate următoarele elemente potențiale pentru sinergii și asigurare a conformității evaluărilor solicitate în cadrul EIM și Articolului 4(7): Evaluarea dacă proiectul poate conduce la deteriorarea stării/potențialului unui corp de apă sau a unui element de calitate relevant (DCA Articolul 4(7)). Această evaluare poate face parte din evaluarea factorului apă (EIA Articolul 3); Colectarea coordonată/comună de date pentru evaluările relevante; Definirea măsurilor de atenuare pentru reducerea efectelor adverse; Evaluarea componentei specifice a proiectului pentru opțiuni de mediu mai bune în conformitate cu Articolul 4(7) DCA și Articolul 5(1) EIM ; Sinergiile în materie de consultare înainte de aprobarea unui proiect utilizând procesul EIM pentru consultarea publică în cazul în care un proiect este aprobat în cadrul unui Plan de management al bazinului hidrografic. În acest context este important să se observe că nivelul de detaliere din raportul de mediu solicitat de EIM poate fi mai mic decât cel care ar fi solicitat de evaluările legate de Articolul 4(7) din DCA. O EIM nu solicită (dar nici nu împiedică) o evaluare la nivelul elementului de calitate, ci mai degrabă posibilul impact semnificativ al proiectului 75 Vezi pagina 11 și 12 din PCI Guidance: http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI guidance.pdf 52 asupra apei în general (Articolul 3 EIM). Acest lucru se poate explica prin faptul că o EIM evaluează efectele unui proiect asupra mediului în timp ce o evaluare tip Articolul 4(7) se adresează efectelor asupra unui corp de apă. Cu alte cuvinte, efectuarea unei EIM nu garantează îndeplinirea Articolului 4(7), ci poate contribui la aceasta dacă evaluările sunt puse în concordanță. În cazurile în care un proiect este supus unei EIM, conform bunei practici aceasta poate fi efectuată în strânsă coordonare cu Evaluarea de Aplicabilitate de la Articolul 4(7) pe parcursul colectării de date și a incadrarii. Procedând în acest mod, Statele Membre pot stabili la nivel național o procedură/abordare EIM investigând toate cerințele Articolului 4(7) în cazul în care vor fi evaluate toate proiectele ce pot deteriora apa sau împiedica atingerea obiectivelor de mediu în ceea ce privește apa. Acest lucru se poate face de asemenea și dacă proiectele se situează în afara incidenței Anexelor I și II. Integrarea lor oferă posibilitatea să se adopte o nouă abordare pentru a optimiza sinergiile comune și a minimiza conflictele dintre ele. Avand in vedere considerentele de mai sus, se propune modificarea OM 863/2002 in sensul includerii obligativitatii ca, etapa de incadrare sa se deruleze in paralel cu procedura de emitere a avizului de gospodarire a apelor de catre Administratia Nationala Apele Romane sau Administratia Bazinala direct implicate, reprezentantul acesteia in CAT avand rolul de a informa Autoritatea de mediu competenta asupra concluziilor si masurilor ce se impun, astfel incat, in elaborarea RIM, titularul si expertii competenti implicați sa aiba la dispozitie toate informatiile necesare. Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale transpusă prin Legea nr. 278/2013 Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale transpusă prin Legea nr. 278/2013 are ca scop prevenirea şi controlul integrat al poluării rezultate din activităţile industriale, stabilind condiţiile pentru prevenirea sau, în cazul în care nu este posibil, pentru reducerea emisiilor în aer, apă şi sol, precum şi pentru prevenirea generării deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său. Directiva EIM și Directiva privind Emisiile Industriale (DEI) se referă uneori la același tip de activități. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de diferențele ce există între obiectivul, scopul, sistemele de clasificare și pragurile celor două directive. DEI stabilește reguli privind prevenirea și controlul integrat al poluării ce rezultă din activitățile industriale. Stabilește de asemenea reguli destinate prevenirii sau, în cazul în care nu este posibil, reducerii emisiilor din aer, apă și sol și prevenirii producerii de deșeuri pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului ca întreg (Articolul 1 al DEI). În ceea ce privește partea sa, obiectivul Directivei EIM este de a identifica, descrie și evalua în mod adecvat, în lumina fiecărui caz individual, efectele directe și indirecte ale proiectului asupra ființelor umane, faunei și florei; solului, apei, aerului, climatului și cadrului natural; bunurilor materiale și patrimoniului cultural; și interacțiunii dintre toți acești factori (Articolul 3 al Directivei EIM ). Instalaţie , in sensul DEI si a legii 278/2013 inseamna “o unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 sau în anexa nr. 7 partea 1, precum şi orice alte activităţi direct asociate desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile prevăzute în anexele respective şi care pot genera emisii şi poluare”. Prin comparatie, prin prisma Directivei EIM, desi aceasta nu le mentioneaza explicit, instalatiile mobile se considera ca fiind acoperite de prevederile acesteia atata vreme cat sunt temporare. In situatia in care instalatiile temporare au caracteristicile (si impacturi asociate) asociate cu cele ale proiectelor incluse in Anexele http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI guidance.pdf I si II ale Directivei EIM, acestea trebuie sa se supuna prevederilor acesteia. Anexa II(13), paragraful al 2lea, in mod explicit, include proiectele din Anexa I considerate exclusiv pentru /sau in principal, pentru dezvoltarea si testarea a noi metode sau produse si sa nu fie folosite pentru mai mult de doi ani. Instalatiile mobile trebuie sa fie considerate pentru scopul Directivei EIM, printre altele, in special referitor la locatie, astfel incat un proiect ce include o instalatie mobila care poate fi mutata oriunde, necesitatea pentru fiecare locatie a evaluarii impactului asupra mediului va fi luata in considerare. În cazul în care categoriile de proiecte din Directiva EIM se suprapun cu categoriile de activități din Anexa I la DEI, acestea vor fi interpretate prin referire la scopul și schema generală de reguli ale Directivei EIM. Statele Membre au libertatea de a utiliza pragurile stabilite de Anexa I la DEI în contextul Directivei EIM , atât timp cât acestea acționează în limita stabilită în Articolul 2(1) al Directivei EIM. Acest lucru necesită ca proiectele să fie supuse evaluării impactului în cazul în care este posibil, printre altele, prin însăși natura, amploarea sau amplasarea acestora, să aibă efecte semnificative asupra mediului. In acest sens, se va face referire la astfel de situatii in propunerea de revizuire a Ordinului 863/2002, inclusiv a listelor de control ( a se vedea cap.6.3 din Anexa VI) In revizuirea documentelor mentionate se va avea in vedere si propunerea de Lege privind evaualarea impactului asupra mediului pentru proiecte, aflata la data elaborarii prezentului document in procedura legislativa. Directiva 2008/50/CEE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa transpusă prin Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător Poluarea aerului a fost una din principalele probleme la nivel European inca din anii ’70. Politica Uniunii Europene pentru calitatea aerului are drept scop dezvoltarea si implementarea instrumentelor celor mai adecvate instrumente/metode pentru imbunatatirea calitatii aerului. Principalele instrumente sunt reprezentate de o serie de Directive care stabilesc standarde pentru calitatea aerului inconjurator pentru a oferi protectie impotriva concentratiilor excesive de poluanti, pe baza ultimelor cercetari asupra efectelor cauzate de poluarea aerului asupra sanatatii umane. Primul instrument major a fost Directiva Cadru pentru Calitatea Aerului 96/62/EC si Directivele fiice, care stabilesc standard pentru o serie de poluanți, inclusiv pentru ozon, particule in suspensie (PM 10) si dioxid de azot (NO2), aplicabile pana in anul 2004. Ca parte a Strategiei Tematice pentru Poluarea Aerului din 2005, Comisia a propus consolidarea Directivei Cadru si a celor trei prime Directive fiice intr-o singura Directiva pentru Calitatea Aeurlui Inconjurator , adoptata ca Directiva 2008/50/EC si stabilirea obiectivelor pentru particulele fine in suspensie (PM2.5). Împreuna cu cea de a patra directivă, respectiv Directiva 2007/EC, Directiva pentru Calitatea Aerului Inconjurator reprezinta cadrul legal actual la nivel European pentru controlul concentratiilor de poluanti in aer. Controlul emisiilor din surse mobile, îmbunatatirea calitatii combustibililor si promovarea si integrarea cerintelor privind protectia mediului în sectoarele transport si energie sunt parte ale obiectivelor Directivei. In consecinta, prin transpunerea Directivei prin Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, prin art. 57 al.(3),” În zonele în care sunt depăşite valorile-limită privind calitatea aerului înconjurător pentru unul sau mai mulţi poluanţi, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi valori- limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii desfăşurate.”Astfel, recomandam includerea in cadrul listelor de control a unui paragraf care sa faca referire explicită la evidențierea in cadrul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului a evaluarii starii de calitate a a aerului in zona proiectului, inainte si dupa implementarea acestuia ( a se vedea cap.6.3 din Anexa VI). Directiva 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice (Directiva Habitate) si Directiva 2009/147/CE a privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) transpusă prin OUG nr. 57/2007 adoptată prin Legea nr. 49/2011 . Ghidul pentru integrarea schimbărilor climatice si a biodiversitatii in evaluarea impactului asupra mediului, accesibil la adresa: http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf Directiva EIM 2011 contine cateva principia care reprezinta baza pentru considerarea schimbarilor climatice si a biodiversitatii in cadrul procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte, desi nu se refera la acestea in mod explicit (a se vedea tabelul de mai jos): Tabel nr. 1. Referinte directe si indirecte la schimbari climatice si biodiversitate in cadrul Directivei EIM 2011 Problematica Referinte directiva ( directe) Referinte directiva ( indirecte) Schimbari climatice Clima si factorii climatici si interactiile acestora cu alti factori trebuie evaluate in cadrul procedurii EIM (Art. 3 si Anexa IV(3)). Directiva face referire la principiul precautiei si necesitatea pentru actiuni preventive si realizarea evaluarii impactului asupra mediului in context transfrontiera •Proiectele referitoare la transportul, stcaptura si stocarea dioxidului de carbon sunt incluse in Anexele I si II Biodiversitate ‘Fauna si flora’ si interactiile acestora cu alti factori trebuie evaluate in cadrul procedurii EIM (Art. 3 si Anexa IV(3)). Paragraful 14 din preambul subliniaza valoarea ecosistemelor si subliniaza necesitatea luarii acestora in considerare cand efectele unui proiect asupra mediului sunt evaluate capacitatea de absorbtie a resurselor naturale Referinte la Directiva Habitate si Directiva Pasari se fac in Anexa III(2)(V)). Anexa III (criteriilee pentru incadrare) se refera la capacitatea de egenerare a resurselor natural si la Directiva 2014/52/EU întărește prevederile legate de schimbări climatice și biodiversitate. Referitor la schimbări climatice introduce referințe clare la schimbări ale climei și gazele cu efect de seră. De asemenea, introducere o descriere clară a chestiunilor legate de schimbări climatice ce trebuie luate în considerare in etapa de încadrare pentru proiectele din Anexa II – “impactul proiectului asupra schimbarilor climatice ( emisii de gaze cu efect de seră, inclusiv din utilizarea terenului, schimbarea destinației terenului și silvicultura)”, contribuția proiectului la o http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf mai bună rezistență și impactul schimbărilor climatice asupra proiectului ( ex. Dacă proiectul este afectat de schimbarea climei). Mai mult, impune introducerea problematicii schimbărilor climatice în cadrul raportului pentru evaluarea impactului de mediu – “emisii gaze cu efect de seră, inclusiv din utilizarea terenului, schimbarea destinației terenului și silvicultură, potențialul de atenuare, impacturi relevante pentru adaptare, dacă proiectul ia în considerare riscurile associate schimbărilor climatice”. Directiva 2014/52/UE introduce referiri clare la biodiversitate și speciile și habitatele protejate prin Directiva Habitate și Directiva Păsări. Introduce noi elemente de biodiversitate care sa fie luate in considerare în cadrul etapei de încadrare pentru proiectele din Anexa II – calitatea și cantitatea populatiilor, degradarea și fragmentarea ecosistemelor. De asemenea, raportul privind evaluarea impactului asupra mediului va trebui să acopere și biodiversitatea și serviciile ecosistemice pe care aceasta le oferă. Directiva 2014/52/EU introduce obligativitatea includerii în evaluare a managementului riscului în caz de dezastre, în principal in Art. 3 si Anexele III si IV. Art. 6(3) al Directivei Habitate cere realizarea evaluarii adecvate cand orice proiect, singur sau in combinatie cu alte planuri si proiecte, poate avea un effect semnificativ asupra siturilor Natura 2000 ( Arie Speciala de Protectie – SPA sub Directiva Pasari sau Arie Speciala de Conservare – SCI – sub Directiva Habitate). Exista deci o legatura clară cu procedura de evaluarea aimpactului asupra mediului, dar EIM acopera o mai mare zona, atata vreme cat trebuie sa consdidere intreaga biodiversitate si nu numai impactul asupra siturilor Natura 2000. Functie de natura si scara proiectului si a siturilor posibil a fi afectate de proiect, evaluarea impactului asupra mediului si evaluarea adecvata se pot derula concomitant, in alte cazuri date si infornmatii din evaluarea adecvata pot fi utilizate in cadrul procedurii EIM si invers. Astfel, se recomandă ca EIM si EA să se deruleze concomitent, iar concluziile evaluării adecvate sa fie preluate in cadrul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului. Aspectele privind includerea schimbarilor climatice si a biodiversitatii in cadrul procedurii de evaluare a impactului de mediu sunt tratate pe larg in ghid. Listele de control sunt și ele adaptate în consecință. Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, transpusă prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, transpusă prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, introduce o ierarhizare in cinci pasi a deseurilor , cu prevenirea generarii deseurilor pe primul l0 loc urmata de pregatirea desurilor pentru reutilizare, reciclare , valorificare, inclusiv valorificarea energiei si depozitarea deseurilor pe ultimul loc. Noua legislatie permite incineratoarelor de deseuri municipale sa fie clasificate ca operatiuni de recuperare deoarece contribuie la generarea de energie de inalta eficienta astfel promovand utilizarea deseurilor pentru producerea de energie in incineratoare pentru deseuri municipale eficiente energetic si incurajeaza inovatiile in incinerarea deseurilor. In acest context este important sa se retina ca „valorificare ” inseamna orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general (pct. 24 din Anexa 1 la Legea 211/2001). Lista operatiunilor de valorificare, neexhaustiva, in Anexa 3 la Lege defineste R1 ca operatiune de valorificare inteleasa fiind ca „întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie”. Directiva 2012/18/UE privind controlul accidentelor majore produse de substanţe periculoase (SEVESO III) transpusă în legislația românească prin Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase Principalele modificări aduse de așa-numita Directivă Seveso III sunt: Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în ceea ce priveşte clasificarea substanţelor chimice. În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat un Regulament (CE) No 1272/2008privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) a substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază legislaţia UE anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Produselor Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adapta Directiva 96/82/CE SevesoII, deoarece domeniul său de aplicare se bazează pe clasificarea substanţelor chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prin Regulamentul CLP până în iunie 2015.; Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă din activităţile companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte în cazul unui accident; Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte de planificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso; Accesul la justiţie al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sau participare; Standarde mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai eficientă a normelor de securitate. ia Documente strategice în sectorul schimbărilor climatice în Român a Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfăşurat la Rio de Janeiro, în 1992 (The Earth Summit) reprezintă un instrument fundamental pentru gestionarea acestei problematici. Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice constituie, totodată, un pas important în abordarea internaţională a fenomenului schimbărilor climatice. Ca măsură de aliniere, în iulie 2013, Guvernul României a adoptat Decizia nr. 529/2013 privind Strategia Națională în Schimbări Climatice (2013-2020), care stabilește obiectivele post Kyoto, țintele și acțiunile a două componente principale, respectiv reducerea concentrației gazelor cu efect de seră și adaptarea la schimbarea climatică. Ca stat membru al Uniunii EuropenE, România s-a implicat în mod responsabil în efortul internaționalîn vederea reducerii impactului global al schimbărilor climatice. astfel, prin Hotărârea nr. 739/2016 a fost aprobata Strategia Naţionala privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 (CRESC) şi Planul Naţional de Acţiune pentru implementarea strategiei naţionale privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 (PNASC), in vigare de la 20.10.2016 În ceea ce privește reducerea impactului schimbărilor climatice, factorul determinant îl constituie politicile de îndeplinire a țintei de la orizontul anului 2030 privind reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990 și o îmbunătățire cu 27% a eficienței energetice, ambele în conformitate cu obligațiile României faţă de Uniunea Europeană. În ceea ce privește componenta de adaptare, România trebuie să răspundă impacturilor semnificative ale schimbărilor climatice pe care deja le resimte și care vor crește în viitor. Obligațiile României în calitate de stat membru al UE includ participarea la mecanismul de limitare și comercializare al UE sau la Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS) pentru toate instalațiile mari consumatoare de energie. Unitățile și operatorii mai mici din sectoarele cu consum mai mic de energie au ca obiective reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 19 % în 2020 față de nivelul aferent anului 2005. De asemenea, România s-a angajat să crească ponderea energiei din surse regenerabile în consumul de energie de la 18 % în 2005 la 24 % până în 2020. (Sursa: http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) 2. Analiza OM 863/2002 și propuneri de revizuire in baza Directivei 2014/52/UE si a legislatiei relevante Tabelul comparativ între OM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și Directiva 2014/52/UE cu evidențierea aspectelor asemănătoare si diferite ale conținutul raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, precum si cu un set de concluzii/ recomandari care se vor reflecta in modul de adaptare a listelor de control, precum si in continutul propriu zis al ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prezentat in continuare. 121 Tabel 2– Tabel comparativ OM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și Directiva 2014/52/UE ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului 1 Informaţii generale informaţii despre titularul proiectului: numele şi adresa companiei titularului, numele, telefonul şi faxul persoanei de contact; Nu sunt specificate in mod expres Sunt informatii necesare ce se incadreaza in fapt in descrierea generala informaţii despre autorul atestat al studiului de evaluare a impactului asupra mediului şi al raportului la acest studiu: numele şi adresa (persoanei fizice sau juridice), numele, telefonul şi faxul persoanei de contact; Pentru a garanta integralitatea și calitatea rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului titularul proiectului se asigură că raportul de evaluare a impactului asupra mediului este pregătit de autori atestati Se va inlocui sintagma "autor atestat" cu "expert competent". Propunem urmatoarea definitie pentru "experti competenti":Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si care se inscriu in Registrul national al elaboratorilor de studii pentru protectia mediului denumirea proiectului; nu specifica in mod expres Sunt informatii necesare ce se incadreaza in fapt in descrierea generala descrierea proiectului şi descrierea etapelor acestuia (construcţie, funcţionare, demontare/dezafectare/ închidere/postînchidere); OM 863/2002 prevede in continutul Raportului o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a lucrărilor de demolare necesare 1. - durata etapei de funcţionare; OM 863/2002 prevede in continutul Raportului o descriere a principalelor caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului (în special, orice proces de producție), de exemplu, necesarul de energie și OM 863/2002 nu prevede in continutul Raportului descrierea naturii și cantitatii materialelor și resursele naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea); ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE energia utilizată, natura si cantitatea materialelor Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului informaţii privind producţia care se va realiza şi resursele folosite în scopul producerii energiei necesare asigurării producţiei http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11 Declaratie titular.pdf) informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele chimice informaţii despre poluanţii fizici şi biologici care afectează mediul, generaţi de activitatea propusă - unde prin tipul poluării se înţelege: zgomot, radiaţie electromagnetică, radiaţie ionizantă, poluare biologică (microorganisme, viruşi); OM 863/2002 face referire la descrierea poluantilor generati de catre proiect si a unor tipuri de poluare in particular OM 863/2002 nu utilizeaza termenii actuali respectiv deseuri si emisii preconizate a proiectului pe parcursul etapelor de construire si functionare Se propune reformulare conforma cu Directiva: o estimare, în funcție de tip și cantitate, a deseurilor și emisiilor preconizate (de exemplu, poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații etc.), precum și cantitățile și tipurile de deseuri produse pe parcursul etapelor de construire și funcționare. alte tipuri de poluare fizică sau biologică; descrierea principalelor alternative studiate de titularul proiectului şi indicarea motivelor alegerii uneia dintre ele; pentru fiecare alternativă: informaţii despre utilizarea curentă a terenului, infrastructura existentă, valori naturale, istorice, culturale, arheologice, arii naturale protejate/zone protejate, zone de protecţie sanitară etc OM 863/2002 include descrierea principalelor alter native studiate de titularul proiectului, si indicarea motivelor alegerii uneia dintre ele. OM 863/2002 nu face referire la alternativa *0* fara proiect Se propune explicit introducerea si a descrierii alternativei "0" - fara proiect si coroborarea cu cap.5, in sensul ca la cap.1 se va prezenta rezumatul analizei de la cap 5. Analiza alternativelor din cuprinsul Raportului EIM- localizarea geografică şi administrativă a amplasamentelor pentru alternativele la proiect; o descriere a amplasamentului proiectului 122 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului OM 863/2002 nu face referire la prezentarea in cadrul alternativelor al scenariului de baza si al efectelor nerealizarii proiectului Se recomanda introducerea unui nou paragraf: descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi rezonabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile. informaţii despre documentele/reglementările existente privind planificarea/amenajarea teritorială în zona amplasamentului proiectului; raspunde la cerinta Directivei privind cumularea cu alte proiecte existente și/sau aprobate Se recomanda pastrarea acestei cerinte informaţii despre modalităţile propuse pentru conectare la infrastructura existentă. Se recomanda pastrarea acestei cerinte 2 corespunde cerintelor art.5 al 1 (a) Se recomanda coroborarea cu capitolul privind alternativele Procese tehnologice 2.1. Procese tehnologice de producţie: descrierea proceselor tehnologice propuse, a tehnicilor şi echipamentelor necesare; alternative avute în vedere; valorile limită atinse prin tehnicile propuse de titular şi prin cele mai bune tehnici disponibile 2.2. Activităţi de dezafectare corespunde cerintelor art.1 (a) din Anexa II lA a Directivei Se recomanda pastrarea acestei cerinte si completarea cu: indicarea operatorului/operatorilor care va proceda la preluarea, transportul si stocarea/eliminarea substantelor identificate Echipamentele, instalaţiile, utilajele, clădirile ce urmează a fi dezafectate: descriere; substanţe conţinute/stocate (inclusiv azbest şi PCB); tehnologia de dezafectare aferentă; măsuri, echipamente şi condiţii de protecţie. 123 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului 3 Deşeuri corespunde cerintelor art.1 (d) din Anexa IV a Directivei nu specifica tratarea acestui subiect atat pentru etapa de constructie, cat si pentru cea de functionare Se va reformula: Generarea deşeurilor, managementul deşeurilor, eliminarea şi reciclarea deşeurilor pe parcursul etapelor de construire si functionareGenerarea deşeurilor, managementul deşeurilor, eliminarea şi reciclarea deşeurilor. Aceste aspecte se tratează în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 4 corespunde partial art. 5 din Anexa IV nu include schimbarile climatice, riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre) Se recomanda restructurarea, astfei incat sa fie acoperiti toti factorii mentionati la art 3 al (1): populația, sănătatea umană, biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora), terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor), solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea), apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea), aerul, clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare), bunurile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice, și peisajul. Functie de rezultatul analizei de la pct.1 privind estimarea, în funcție de tip și cantitate, a deseurilor și emisiilor preconizate, se mai pot analiza si alti factori de mediu cum ar fi zgomot si vibratii, lumina, caldura, radiatii, etc. Impactul potenţial, inclusiv cel transfrontieră, asupra componentelor mediului şi măsuri de reducere a acestora: Descrierea şi analiza impactului potenţial datorat atât perioadei de construcţie, cât şi perioadei de funcţionare a proiectului. După caz, se descrie şi se analizează impactul potenţial datorat şi perioadelor de închidere a activităţii, refacere a mediului şi postînchidere. Se analizează orice impact semnificativ (direct, indirect, cumulativ, permanent, temporar, reversibil, ireversibil, pozitiv sau negativ), cu indicarea metodelor de prognozare a impactului şi de evaluare. OM 863/2002 nu acopera efectul pe termen scurt, mediu si lung se va include si efectul pe termen scurt, mediu si lung 124 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului Se recomandă exprimarea cantitativă în ceea ce priveşte mărimea impactului pozitiv sau negativ asupra mediului natural sau antropic. Descrierea şi analiza măsurilor de prevenire/evitare, reducere sau eliminare a impactului negativ. Aceste măsuri se stabilesc pentru fiecare componentă de mediu. Descrierea şi analiza impactului transfrontieră. 4.1. Apa: este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV absenta mentionarii realizarii unei proceduri coordonate si a evaluarii de aplicabilitate a prevederilor art. 4(7) din DCA pentru a vedea dacă proiectul propus poate conduce la o deteriorare sau poate afecta capacitatea corpului de apă de a atinge starea/potențialul bun pentru proiectele care au legatura directa cu corpurile de apa de suprafata si /sau subterane se recomanda ca procedura EIM sa se deruleze de la inceput in paralel cu procedura de emitere a avizului de gospodarire a apelor, derulata de catre ANAR si/sau Administratii;e Bazinale de apa, astfel incat in cadrul Raportului de mediu sa se regaseasca concluziile si masurile impuse prin avizul de gospodarire a apelor. Analiza impactului se va realiza la nivelul corpului de apa posibil a fi afectat si raportand-o la obiectivele stabilite pri n Planurile de management la nivel de bazin hidrografic si Plan urile de management al riscului la inundatii. 4.2. este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IVAerul 4.3. Solul: este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV Se propune unificarea celor doua componente sub denumirea * Sol si Subsol*. In subcapitolul sol vor fi 125 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari prezentate si aspectele care tin de ocuparea terenului si impactul proiectului asupra acestui aspect, corelat cu cele prezentate in acest sens la pct.1 . Informatiile privind geologia subsolului vor fi preluate din studiile de specialitate, respectiv studiile hidrologice si/sau cele hidrogeologice realizate pentru proiect in fazele initiale de studiu ale amplasamentului si se va corela cu pct.4.1. apa Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului 4.4. Geologia subsolului: nu este specificat ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV 4.5. Biodiversitatea: este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV Pentru proiectele care pot avea impact semnificativ asupra biodiversitatii se recomanda derularea procedurii de evaluare adecvata in paralel cu procedura EIM , astfel incat Raportul EIM sa includa si concluziile EA. De asemenea, procedura de obtinere a avizului din partea custozileo/administratorilo sau ANAAP este recomandabil sa se desfasoare in paralel cu procedura EIM astfel incat Raportul EIM sa includa concluziile si masurile impuse prin acestea. 4.6. Peisajul: este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV 4.7. Mediul social şi economic: nu este specificat ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV propunem inlocuirea sintagmei *Mediu social si economic* cu sintagma *Populatie si sanatate umana* 126 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului 4.8. Condiţii culturale şi etnice, patrimoniul cultural: necesita reformulare propunem inlocuirea sintagmei * Conditii culturale si etnice, patrimoniu cultural * cu * Patrimoniu cultural * care va include si aspectele arhitecturale si arheologice. In acest sesn se vor consulta planurile urbanistice generale, zonale si de detaliu, Lista Monumentelor Istorice anexa la Ordinul Ministrului culturii nr 2828/2015, pentru modificarea an exei nr.1 la Ordinul ministrului culturii si cultelor nr 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizata si a Listei Monumentelor Istorice disparute; Lista monumentelor istorice, pe judete, este disponibila pe site-ul Ministerului Culturii: www.cultura.ro/lista monumentelor istorice 4.9. Bunuri materiale factorul de mediu *Bunuri materiale* nu este specificat in OM 863/2002 ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV recomandam Introducerea factorului de mediu *Bunuri materiale* , in special cu proiectele amplasate in zone de risc sau al caror impact asupra bunurilor materiale din zona de amplasare a proiectului poate fi semnificativ. In acest caz, se recomanda ca procedura EIM sa se deruleze concomitent cu procedura de evaluare a riscului proiectului asupra mediului, astfel incat in cadrul Raportului EIM sa se includa concluziile si masurile din Raportul de Securitate, 127 ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE Concluzii si recomandari Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului 4.10 Schimbari climatice factorul de mediu *Schimbari climatice* nu este specificat in OM 863/2002 ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV recomandam introducerea factorului de mediu * Schimbari climatice*. In cadrul acestui capitol se va face analiza naturii și amplorii emisiilor de gaze cu efect de seră si vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice se vor, respectiv analiza impacturile relevante pentru adaptare. ( a se vedea cap. 3 din prezentul document 4.11 Zgomot si vibratii/caldura/lumina/radiatii acesti factori de mediu nu sunt Functie de natura proiectului se decide din http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor http://www.cultura.ro/lista-monumentelor specificati in OM 863/2002 ca factori de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV etapa initiala, care din acestia vor fi analizati 5 a se vedea mai sus, la pct.1 a se vedea mai sus, la pct.1 a se vedea mai sus, la pct.1 Analiza alternativelor 6 Monitorizarea corespunde cerintelor art.7 din Anexa IV 7 Situaţii de risc: corespunde cerintelor art.8 din Anexa IV 8 Descrierea dificultăţilor corespunde cerintelor art.6 din Anexa IV 9 Rezumat fără caracter tehnic corespunde cerintelor art.5 al 1 (e) 10 Documente anexate nu este specificat 11 Referinte art.10 din Anexa IV se recomanda includerea explicita a unui capirol nou, Referinte, care sa includa sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport 128 Ca parte a evaluării impactului asupra mediului, titularul trebuie să pregătească și să prezinte un Raport de evaluare a impactului asupra mediului (denumit în continuare RIM). Acesta este prima etapă a procesului EIM, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (g), care definește procesul EIM. Acest ghid este conceput pentru a sprijini utilizatorii să pregătească și să finalizeze RIM la standardele prevăzute de directivă. RIM trebuie să includă informațiile necesare autorității competente pentru a ajunge la o concluzie justificată în procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Multe dintre cerințele și dispozițiile directivei EIM au scopul este de a asigura că RIM este de o calitate suficientă pentru a servi în mod eficient acestui scop. Articolul 5 din Directiva EIM stabilește ce trebuie inclus în RIM și cum trebuie să se asigure că este de o calitate suficientă și completă. În caseta de mai jos se prezintă un extras din textul articolului. Caseta 1: Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU Articolul 5(1) „(1) În cazul în care o evaluare a impactului asupra mediului este necesară, inițiatorul proiectului elaborează și prezintă un raport privind evaluarea impactului asupra mediului. Informațiile care trebuie furnizate de inițiatorul proiectului cuprind cel puțin: 1. descriere a proiectului, cuprinzând informații referitoare la amplasarea, concepția, dimensiunea și alte caracteristici relevante ale acestuia; 2. descriere a eventualelor efecte semnificative ale proiectului asupra mediului; 3. descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului; 25.4.2014 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 124/9 4. descriere a alternativelor rezonabile examinate de inițiatorul proiectului, care sunt relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice, și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele proiectului asupra mediului; 5. un rezumat netehnic al informațiilor menționate la literele (a)-(d); și 6. orice alte informații suplimentare specificate în anexa IV relevante în funcție de caracteristicile specifice ale unui anumit proiect sau tip de proiect și de aspectele de mediu care ar putea fi afectate. […] raportul de evaluare a impactului asupra mediului […] include informații care pot fi solicitate în mod rezonabil în scopul stabilirii unei concluzii motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului, ținând seama de actualele cunoștințe și metode de evaluare. Pentru a se evita suprapunerea evaluărilor, inițiatorul proiectului ține seama, la realizarea raportului de evaluare a impactului asupra mediului, de rezultatele altor evaluări relevante efectuate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. Articolul 5(3) (3) Pentru a garanta integralitatea și calitatea rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului: 7. (a) inițiatorul proiectului se asigură că raportul de evaluare a impactului asupra mediului este pregătit de experți competenți; 8. (b) autoritatea competentă se asigură că dispune de cunoștințe suficiente sau că are acces la acestea, dacă este necesar, pentru a examina raportul de evaluare a impactului asupra mediului; și 9. (c) după caz, în conformitate cu anexa IV, autoritatea competentă solicită inițiatorului proiectului informații suplimentare relevante în mod direct pentru stabilirea concluziei motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului.” Actualizarea legislatiei menționată in OM 863/2002 este prezentata in continuare. 130 Tabel 3 Actualizarea legislatiei menționată in OM 863/2002 Nr.c rt Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002 Observatii Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare 1. Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri abrogata HOTĂRÂRE Nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificarile ulterioare 2. Hotărârii Guvernului nr. 17/2001 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, cu modificările şi completările ulterioare abrogata HOTĂRÂRE nr. 19 din 12 ianuarie 2017privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și pentru modificarea unor acte normative 3. Ghidul metodologic corespondent, realizat de un grup de experţi, la cererea Comisiei Europene - Direcţia generală de mediu. Urmare amendarii Directivei 2011/92/EU prin Directiva 2014/52/EU, Comisia Europeana decide necesitatea actualizarii si revizuirii celor trei ghiduri referitoare la etapele evaluarii impactului de mediu, respectiv: incadrare, definire a domeniului si analiza calitatii raportului astfel incat acestea sa reflecte atat modificarile legislative, cat si situatia actuala a bunelor practici. Prin Contractul cadru Nr. ENV.F.1/FRA/2014/0063, implementat pentru Comisia Europeana de catre COWI A/S and Milieu Ltd, au fost elaborate in anul 2017, urmatoarele trei ghiduri: Ghid pentru realizarea Raportului pentru Evaluarea Impactului asupra mediului Ghid pentru etapa de incadrare Ghid pentru etapa de definire a domeniului Documentele sunt disponibile la adresa web: http://ec.europa.eu/environment/eia/eia support.htm 4. Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată In vigoare de la 30 decembrie 1995 până la 28 ianuarie 2006, fiind abrogata și înlocuita prin Ordonanță de urgență 195/2005 Ordonanța de urgență 195/2005, cu modificarile si completarile ulterioare 5. Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 125/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, cu modificările ulterioare Abrogat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1076 din 8 iulie 2004 Hotărârea de Guvern Nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe 6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2002 pentru modificarea şi completarea Legii protecţiei mediului nr. 137/1995 Abrogata A se vedea pct.4 7. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III-a - zone protejate. Modificata prin OUG 49/2016 OUG nr. 49/2016 pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional — Secţiunea a III-a — zone protejate, aprobata prin Legea nr. 60/2017 http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm 8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 462/2001 prin care se stabileşte cadrul legislativ necesar dezvoltării reţelei Natura 2000 în România. In vigoare de la 04 decembrie 2000 până la 28 iunie 2007, fiind abrogat și înlocuit prin Ordonanță de urgență 57/2007 Ordonanța de urgență 57/2007, cu modificarile si completarile ulterioare Nr.c rt Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002 Observatii Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare 9. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 privind Procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu În vigoare de la 30 ianuarie 2003 până la 26 aprilie 2010, fiind abrogat prin Ordin 135/2010. Ordinul nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private 10. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 125/1996 privind Procedura de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului În vigoare de la 11 aprilie 1996 până la 02 decembrie 2004, fiind abrogat și înlocuit prin Hotărâre 1076/2004. Hotărârea nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată şi modificată prin Legea nr. 451/2001 În vigoare de la 22 noiembrie 2000 până la 06 noiembrie 2008, fiind abrogat prin Ordonanță de urgență 145/2008. Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificarile si completarile ulterioare 12. Hotărârea Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. În vigoare de la 28 mai 2002 până la 13 decembrie 2008, fiind abrogat și înlocuit prin H.G.1408/2008. Hotărârea nr. 539/2016 pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și a Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea la introducerea pe piață a preparatelor periculoase HG nr. 539/2016 pentru abrogarea HG 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase si a HG 937/2010 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea la introducerea pe piata a preparatelor periculoase 13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea nr. 645/2002 În vigoare de la 12 decembrie 2002 până la 29 noiembrie 2005, fiind abrogat prin Ordonanță de urgență 152/2005, abrogata si inlocuita prin Legea 278/2013 Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificarile si completarile ulterioare 14. Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase HG 856/2002, cu modificarile si completarile ulterioare 15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001 In vigoare de la 25 iulie 2001 până la 27 noiembrie 2011, fiind abrogat prin Lege 211/2011, forma aplicabila de la 28 noiembrie 2011 până la 27 martie 2014, fiind înlocuită prin republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 220 din 28 martie 2014 Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicata, cu modificarile si completarile ulterioare 131 Nr.c rt Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002 Observatii Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare 16. NTPA 002/2002 Modificat de HG nr. 352/2005 HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate 17. NTPA 001/2002 Modificat de HG nr. 352/2005 si HG nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate 18. Hotărârea Guvernului nr. 101/1997 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară În vigoare de la 10 aprilie 1997 până la 01 octombrie 2005, fiind abrogat și înlocuit prin HG 930/2005. HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică 19. Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/19961 20. Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător 21. OUG nr. 57/2007 adoptată prin Legea nr. 49/2011 132 1 STRATEGIA COMUNĂ DE IMPLEMENTARE A DIRECTIVEI CADRU APA (2000/60/CE) Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) INTRODUCERE Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care presupune o abordare responsabilă, întreprinderea de acţiuni concrete la nivel internaţional, regional, naţional şi local. Schimbarea climatică se referă la variațiile semnificative din punct de vedere statistic ale stării medii a parametrilor climatici sau a variabilității lor observată în cursul timpului, fie datorită modificărilor care apar în interiorul sistemului climatic sau al interacțiunilor dintre cornponentele sale, fie ca rezultat al acțiunii factorilor externi naturali sau rezultați din activitățile umane. Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera, litosfera și biosfera, care interacționează atât între ele, cât și cu factorii externi, iar procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiației solare de undă scurtă și răcirea datorată pierderilor în spațiu a radiației terestre și a radiației de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată fiind considerată factor extern care influențează sistemul climatic. Principala sursă de energie care controlează clima terestră este radiația solară. Conform Raportului de evaluare cu numarul 51, elaborat de IPCC2 pentru anul 2014, evolutia rapida a schimbarilor climatice din ultimele decenii a cauzat un impact major asupra sistemelor naturale si construite din intreaga lume. Distributia impactului cauzat de schimbarile climatice evidentiaza riscuri diferite, determinate de vulnerabilitate si expunere, de factorii non-climatici (caracteristicile geologice ale regiunilor, distribuţia neuniformă a căldurii solare, interacţiunile dintre atmosferă, oceane şi suprafaţa uscatului) si diferentele economico-sociale. Din cauza acestor variaţii regionale, este necesar să se implementeze o abordare orientată a impactului climei asupra lucrarilor proiectate, pentru a evalua expunerea si vulnerabilitatea si a stabili masurile corecte de adaptare si atenuare (Figura 1). 1 https://www.ipcc.ch/report/ar5/ 2Intergovernamental panel on Climat Change http://www.ipcc.ch/report/ar5/ Cuantificarea valorii adaugate de adaptare Identificarea masurilor de adaptare Conditiilor prezente si prognoze viitoare Evaluarea vulnerabilitatii (Senzitivitate, expunere) Figura 1. Ciclul evaluarii proiectului la efectele schimbarilor climatice În ultimii ani, Uniunea Europeană a dezvoltat mecanisme de prevenire și combatere a dezastrelor naturale și a celor antropice, evaluând astfel riscurile asociate acestora și urmărind reducerea, pe cat posibil, a impactului negativ produs asupra societatii. Acțiunile de prevenire trebuie să fie corelate cu acțiunile de pregătire și răspuns la dezastre, prin încurajarea unui schimb de informații între nivelurile administrative din interiorul unui stat dar și între statele membre, pentru a folosi eficient resursele și a evita dublarea eforturilor. Adaptarea la schimbările climatice prin intermediul unui management corespunzător al sistemelor proiectelor propuse necesită cunoștințe privind caracteristicile regionale/locale ale climei prezente și viitoare, precum și evaluarea riscurilor asociate. Fenomenele extreme legate de variabilitatea și schimbarea climatică stau la originea unor tipuri de dezastre naturale, cum sunt inundatiile, alunecarile de teren, seceta, uragane violente, cutremure puternice etc. Figura 2 Fenomene naturale induse de schimbarile climatice Societatea are trei abordări diferite de răspuns la schimbările climatice: de atenuare, de adaptare și de acceptare a daunelor climatice inevitabile. Cea mai bună soluție pare a fi o combinație a acestor abordări. Pentru elaborarea studiilor privind schimbările climatice este necesar să se prezinte informații cu privire la: ce acțiuni de atenuare ar putea fi necesare pentru a produce un rezultat climatic; care va fi potențialul de adaptare; ce impact inevitabil s-ar putea să apară pentru o serie de proiecții ale schimbărilor climatice. Procesul de elaborare a politicilor necesită realizarea unui compromis între costurile relative, beneficiile, riscurile și efectele secundare neașteptate ale diferitelor niveluri ale schimbărilor climatice. În contextul evaluării riscurilor climatice, distincția între necesitățile pe termen lung și scurt pentru a răspunde impactului climei nu este de obicei foarte clară. Variabilitatea climatică este importantă pentru intervalele scurte de timp (de obicei, pe scări intra-anuale și inter-anuale), în timp ce schimbările climatice acționează pe termen lung, dincolo de scara decenală. 1. FACTORI CARE PROVOACĂ MODIFICĂRI ALE CLIMEI Schimbările climatice reprezintă schimbările de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile . Principalii factori ce influenţează schimbările climatice sunt: factori naturali (de ex. Insolaţia– este definită în meteorologie ca fiind expunerea unui unei zone la radiaţiile solare). Schimbările climatice naturale se petrec în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale şi animale la condiţiile climatice noi. factori datorați intervenției umane (factori antropici) – cei mai importanți, deoarece schimbările climatice sunt foarte rapide şi în consecinţă ameninţă enorm ecosistemele caracterizate prin fragilitate. Aceste schimbări sunt datorate industrializării planetei şi utilizării masive a combustibililor fosili. Încălzirea climatică se datorează efectului de seră, adițional emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) produse de activităţile umane. Efectul de seră este un fenomen natural prin care se încălzește atmosfera joasă datorită prezenței gazelor de seră, care sunt transparente pentru radiaţia solară preponderent de undă scurtă, dar absorb radiaţia de undă lungă (radiaţie infraroşie, termică) emisă de Pământ, emiţând-o înapoi. Efectul de seră natural este amplificat de efectul de seră datorat creșterii concentrației gazelor cu efect de seră (GES) ca rezultat, în principal, al activităților umane. Principalele gaze de seră naturale sunt: vaporii de apă (H2O), dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), ozonul (O3) şi oxidul de azot (N2O), la care se adaugă gaze produse din surse artificiale (activități umane) un grup de compuşi sintetici, precum clorofluorcarburile (CFCs). Cel mai important gaz cu efect de seră, nu prin prisma potențialului de încălzire globală, ci prin prisma cantității mari a acestuia în atmosferă, este CO2. După tipul de efect al gazelor, sunt: gaze cu efect direct de seră: CO2, CH4, N2O, hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC- uri), SF6 şi NF3; gaze cu efect indirect de seră: CO, NOx, Compuşi Organici Volatile Non-Metan (NMVOC) şi SO2. Cea mai importantă creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră se datorează activităților umane urmare a: consumului energetic, arderii combustibilor fosili, transporturilor şi industriei. Printre alte activităţi antropice care contribuie la creșterea gazelor cu efect de seră, se mai pot menționa: defrişările, agricultura, urbanizarea, etc. În ciuda eforturilor din ultimii zeci de ani cu privire la prevenirea intensificării efectului de seră, o serie de schimbări climatice s au produs deja și omenirea experimentează efectele acestora. Cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice sunt legate de creșterea mediei globale a temperaturii, precum și intensificarea fenomenelor climatice extreme cum ar fi precipitații abundente (care pot provoca la rândul lor inundații), secetă, furtuni violente sau valuri de căldură. Alte efecte indirecte, în care factorul climatic joacă un rol important, ar putea fi declanșarea unor avalanșe, alunecări de teren sau incendii de vegetație. 1. CARACTERISTICI PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN FUNCȚIE DE CELE DOUĂ COMPONENTE (REDUCEREA EMISIILOR DE GES ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE) Precizarea sectorului în care sunt necesare măsuri privind schimbările climatice; Abordarea schimbărilor climatice actuale trebuie făcută prin prisma celor două componente importante ale acestora și anume: Reducere – proces prin care se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă; Adaptare – proces / set de măsuri prin care se urmărește reducerea vulnerabilității sistemelor naturale sau umane față de efectele schimbărilor climatice. Adaptarea poate fi văzută și ca un mecanism prin care omenirea învață să conviețuiască cu schimbările climatice care se vor intensifica în deceniile următoare. Prin urmare, în toate proiectele ar trebui să se realizeze o analiză a relației acestora cu schimbările climatice, cel puțin prin prisma măsurilor de adaptare la acestea. Cât privește componenta de reducere a gazelor cu efect de seră, există anumite sectoare care au un impact ridicat din acest punct de vedere, necesitând o analiză detaliată a acestui aspect în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Politica naţională de reducere a emisiilor de GES urmăreşte abordarea europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât la nivel naţional emisiile de GES aferente acestor sectoare, să respecte traiectoria liniară a nivelurilor de emisii anuale alocate în baza prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE. Prin analizarea Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, denumit în continuare INEGES, au fost identificate sectoarele economice pentru care sunt necesare măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES: Energie (Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile de GES din sursele staţionare şi mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive). Include subsectoarele: Generarea de energie electrică și termică. Transporturile (rutiere și aeriene în primul rând). Principala sursă de gaze cu efect de seră în transporturi o reprezintă arderea combustibililor fosili (în special motorină și benzină); Spaţiu locativ şi planificare urbană. Principalele surse de emisii gaze cu efect de seră asociate sunt legate de arderea combustibililor fosili în clădiri, maşini şi utilaje Procese industriale. Sursele de gaze cu efect de seră asociate industriei sunt arderea combustibililor fosili și emisii de substanțe chimice din procesele de producție. Sectoarele industriale considerate ca având o contribuție ridicată în emisia gazelor cu efect de seră și care cad sub incidența Schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii se numără: Prelucrarea metalelor feroase și neferoase; Fabricarea de produse chimice organice și anorganice de bază; Rafinarea produselor petroliere industria celulozei şi hârtiei Fabricarea cimentului, varului și ipsosului; industria ceramicii şi sticlăriei. Depozitarea și incinerarea deșeurilor; Tratarea apei si epurarea apelor uzate Agricultura. Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră din agricultură provin din respirația animalelor, utilizarea de fertilizanți/pesticide, cultivarea orezului. In Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de azot (N2O) şi metan (CH4) provenite din depozitarea și împrăștierea îngrășămintelor animale. Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES. Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură. Pădurile au un rol important în absorbția de CO2 din atmosferă, prin urmare defrișările contribuie indirect la creșterea concentrației acestui gaz în atmosferă. În procesul de degradare a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO2, se produc şi emisii de CH4. După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii. În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă. Gestiunea Deșeurilor. Emisiile din sectorul deşeurilor sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate. Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor. Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate. Totodată, prin transportul deşeurilor de la locul generării către locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES. Specificarea măsurilor de reducere/de adaptare la schimbările climatice. Măsuri de reducere a emisiilor de GES: Măsurile de reducere a impactului asupra schimbărilor climatice care se pot adopta la nivel de proiect vizează reducerea la minimum posibil a emisiei de gaze cu efect de seră asociate activității pe care o pregătește proiectul. Titularul proiectului și elaboratorii studiilor de mediu vor trebui să ofere informații în cadrul acestora cu privire la modalitățile prin care aceștia au înțeles să contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Tabel 1 Măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES în funcție de sectoarele economice Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES ENERGIE Generarea energiei electrice şi termice: Valorificarea resurselor de energie regenerabilă: energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice Îmbunătăţirea eficienţei energetice: reabilitare clădiri, reabilitare iluminat public, reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice. Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie: investiţii în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie. Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură: utilizare de biocarburanți la executarea lucrărilor agricole mecanizate, utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile. Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES Proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic: Utilizarea unor materiale de construcție carbon neutre sau care conțin carbon în proporție mică, Adoptarea unor tehnici constructive care să stimuleze eficiența energetică (ex: izolarea cu celule cu aer cald, utilizarea unor dispozitive electrice eficiente energetic) Crearea de rezervoare locale de carbon: plantare copaci . Transport: Reducerea emisiilor din transport rutier: Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar, Utilizarea transportului public ca alternativă a transportului rutier. Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului: autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen și alte asemenea sau autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternative. Utilizarea biocarburanților Utilizarea transportului nemotorizat Reducerea GES în transport aerian: Îmbunătățirea eficienței utilizării combustibilului de aviație Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană: PROCESE INDUSTRIALE AGRICULTURĂ Măsuri care vizează în mod indirect diminuarea emisiilor de GES: modernizarea exploataţiilor agricole; fi: peleţi, brichete. AGRICULTURĂ Subsectorul vegetal promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie; AGRICULTURĂ Subsectorul creșterii animalelor AGRICULTURĂ Subsectorul management al Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor: reabilitare clădiri Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate achiziţionarea de către consumatori de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută reducerea consumului de apa Creșterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi periurbane Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate: investiții aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES. Promovarea tehnologiilor verzi promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică implementarea sistemului de eco-condiţionalitate; programul de modernizare a fermelor agricole: inclusiv Programul Rabla la tractoare; creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere; renovarea şi dezvoltarea satelor; creşterea suprafeţelor împădurite; tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar diversificarea culturilor; promovarea culturilor de leguminoase în asolamente; utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice; practicile de management al solului care să prevină degradarea și sărăcirea solului în elemente nutritive; asigurarea și sprijinirea de soiuri de culturi cu potențial mare pentru adaptarea la schimbările și riscurile climatice; reducerea emisiilor de protoxid de azot și de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrășăminte cu azot și a pesticidelor; interzicerea acțiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil; promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi operatori economici din agricultură. ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive; practici îmbunătățite pentru gestionarea efectivului de animale; asigurarea și sprijinirea de rase de animale locale cu potențial mare pentru adaptarea la schimbările climatice și riscurile climatice; ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an; interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente. îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol; procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost. Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES deşeurilor organice rezultate de la animale AGRICULTURĂ Subsectorul managementul solului AGRICULTURĂ Subsectorul managementul terenurilor UTILIZAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA UTILIZĂRII TERENURILOR, SILVICULTURĂ produselor din lemn. GESTIUNEA DEŞEURILOR se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului; practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili; introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice; protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării și alte asemenea; restaurarea /refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor; restaurarea /refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare; respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură. respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii; executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de 12% urmărind traseele curbelor de nivel l; menţinerea teraselor existente pe terenul agricol; evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole; evitarea tăierilor la „ras” a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare; evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei; diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora; menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente; utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor; practicarea agriculturii ecologice; înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice. Creşterea suprafeţei forestiere: Stoparea tăierilor ilegale, Reconstrucţia ecologică forestieră. Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine. Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri. Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor: folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului. Utilizarea eficientă a produselor lemnoase: îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective Cât privește adaptarea la schimbările climatice, în cadrul procesului EIA se pot adopta măsuri din următoarele categorii: Măsuri care să sporească capacitatea proiectului de a se adapta la schimbările climatice; Măsuri de reducere a riscului ca proiectul să fie afectat de schimbări climatice (cum ar fi de exemplu accesarea unor instrumente de asigurare); Măsuri care previn apariția unor riscuri (cum ar fi de exemplu alegerea locației proiectului astfel încât expunerea acestuia la anumite riscuri induse de schimbările climatice să fie minimă); Măsuri care permit operarea în cadrul proiectului și în situația apariției unor constrângeri induse de schimbările climatice (cum ar fi de exemplu instalații cu utilizare eficientă a apei sau a energiei, din surse proprii). Măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să fie sincronizate şi combinate, cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră De asemenea, măsurile de adaptare sunt aplicabile oricarui sector de activitate, funcție de aspectele luate în considerare. Tabel 2 Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice Aspecte de luat în considerare în vederea adaptării la schimbările climatice Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice Valuri de căldură Secetă hidrologice/hidrogeologice elaborate pentru fiecare proiect in parte. Temperaturi extreme Incendii de vegetație plantarea unor copaci rezistenți la foc, acolo unde riscul la astfel de fenomene este mai ridicat Inundații Alegerea amplasamentului in afara zonelor inundabile, conform concluziilor studiilor de inundabilitate elaborate pentru fiecare proiectImplementarea unui sistem eficient de drenaj a apei pe amplasament, care să fie supradimensionat, pentru a face față unor situații extreme Alunecări de teren Reducerea biodiversității Clădirile să fie izolate termic eficient, fiind astfel redusă nevoia de utilizare a aparatelor de răcire a aerului Utilizarea unor materiale de construcție, inclusiv culoarea acestora, astfel încât să se diminueze cantitatea de energie absorbită de acestea Îmbunătățirea sistemelor de aerisire și climatizare Utilizare eficientă a apei Utilizarea apei din precipitații, acolo unde este posibil Utilizarea unor sisteme de tratare a apei care permite refolosirea acesteia în cadrul proiectului îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi stocarea apei; Amplasarea prizei/forajelor in conformitate cu concluziile studiilor Asigurarea rezervei de apa bruta și/sau apa potabilă Amplasarea rețelelor sub adancimea de ingheț Utilizarea unor materiale de construcție tratate anti-incendiu Crearea unui spațiu de protecție în jurul amplasamentului prin Implementarea unui sistem de drenaj care să prevină apariția fenomenelor de eroziune locală Păstrarea unor suprafețe de protecție între amplasament și zonele înconjurătoare care să atenueze efectele asupra proiectului în cazul apariției unor fenomene extreme de acest gen. plantări intensificarea procesului de împădurire cu specii corespunzătoare condițiilor locale. reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate crearea de coridoare ecologice În procesul EIM al unui proiect problemele esențiale care trebuie evaluate din punct de vedere al schimbărilor climatice trebuie să răspundă la 2 întrebări: Cum afecteaza implementarea proiectului schimbările climatice? Cum poate fi afectat proiectul de impactul schimbărilor climatice? Pentru analiza impactului proiectului asupra schimbărilor climatice trebuie identificate următoarele: emisiile de GES; Cererea de energie (și, prin urmare, de GES indirect); emisii de GES încorporate (prin energia utilizată în materiale, producție și prelucrare, transport etc.); Pierderea habitatelor care asigură sechestrarea carbonului; Impactul asupra peisajului și a habitatelor, care afectează microclimatul local. Pentru analiza impactului schimbărilor climatice asupra proiectului trebuie identificate următoarele: prognozele meteorologice si hidrologice Creșterea riscului de inundații, creșterea nivelului mării, supratensiuni; Seceta; undele de căldură; Vânturi puternice și furtuni. 3. MENȚIONAREA PARTICULARITĂȚILOR SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN FUNCȚIE DE ZONE GEOGRAFICE Tipurile de vulnerabilități identificate; In context global, schimbarile climatice pot avea atat efecte directe cat si indirecte, dintre care cele mai importante sunt: Consecințe primare: Schimbarea temperaturii medii Temperaturi extreme Schimbarea precipitatiilor medii Precipitatii extreme Viteza medie a vantului Umiditate Efecte secundare/Hazarde asociate: Eroziunea costiera Seceta/Disponibilitatea resurselor de apa Inundatii Alunecari de teren Cutremure Eroziunea solului Fenomene extreme/Dezastre climatice Cresterea temperaturii Incendii În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene ca: ploi abundente/inundații, alunecări de teren, grindină, descărcări electrice, polei, avalanșe, furtuni, viscole, secete, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID3), în cazul României, expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. În condițiile schimbărilor climatice, nu se aștepta ca tipuri noi de hazard să își facă apariția pe teritoriul României (de exemplu, uraganele), în schimb, cele deja existente își vor schimba caracteristicile date de frecvența și intensitatea fenomenelor de vreme și climă. Romania, prin amplasarea geografica, caracteristici climatice, geomorfologice, geologice si hidrografice, este predispusa manifestarii a 3 tipuri de hazarde: geomorfologic; hidrologic; climatic. Cele trei tipuri de hazard se pot manifesta atât individual cât şi prin suprapunere, astfel încât efectele generate pot varia într-un domeniu foarte larg, de la pagube minore până la dezastre. Hazardul geomorfologic, poate produce pe terenuri în pantă: eroziunea solului; alunecări de teren(zonele predispuse alunecărilor de teren, menționate în PATN sectiunea Riscuri naturale).; 3Componentă a programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administrației și Internelor inundaţii locale, cu caracter de torenţialitate (zone montane). Hazardul hidrologic, prin neuniformitatea regimului de curgere poate produce: inundarea terenurilor plane; exces de umiditate în sol; eroziune de mal. Hazardul climatic - cu regimul cel mai variabil în timp- poate produce prin repartiţia neuniformă a temperaturilor şi precipitaţiilor: secete atmosferice şi pedologice (vor afecta în special sudul și estul țării); furtuni violente (vor afecta toate județele țării); exces de umiditate în sol; inundaţii (zonele situate de-a lungul râurilor) Incendii de vegetație (vor afecta în special zonele împădurite din sudul-vestul țării); eroziune eoliană. Cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice. Conform Raportului de evaluare cu numarul 54, elaborat de IPCC5 pentru anul 2014, si raportului Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM)6, scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o creștere a temperaturii medii globale pană la sfârșitul secolului XXI (2090 – 2099), față de perioada 1980-1990 cu valori între 1,8°C și 4,0°C, în funcție de scenariul privind emisiile de gaze cu efect seră considerate. Datorită inerției sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar creșterea temperaturii va fi limitată în funcție de nivelul de reducere aplicat. Este foarte probabil ca precipitațiile să devină mai abundente la latitudini înalte și este probabil ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale. Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii. După estimările prezentate în Raportul cu numarul 5 al IPCC, în România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale față de perioada 1980- 1990 similare întregii Europe, cu mici diferențe între rezultatele modelelor în ceea ce privește primele decenii ale secolului XXI și cu diferențe mai mari în ceea ce privește sfârșitul secolului, astfel: între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020 – 2029; între 2,0°C și 5,0°C pentru 2090 – 2099, în funcție de scenariu (între 2,0°C și 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii). 1. https://www.ipcc.ch/report/ar5/ 2. Intergovernamental Panel on Climat Change 3. Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015 a) b) Figura 3 Creșterea medie a temperaturii aerului a) iarna, in intervalul 2021-2050 fata de intervalul 1971- 2000 si b) vara, in intervalul 2070 2099 fata de intervalul 1971-2000 În cazul temperaturilor extreme (media maximelor și minimelor) pentru perioada 2070 – 2099 (față de 1961 – 1990) s-au obținut rezultate cu certitudine mai mare în următoarele cazuri: http://www.ipcc.ch/report/ar5/ media temperaturii minime de iarnă: creșteri mai mari în regiunea intra-carpatică (4,0°C – 6,0°C) și mai scăzute în rest (3,0°C – 4,0°C) (Figura 5); acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație pentru perioada 1961 – 2000: o încălzire de 0,8 – 0,9°C în nord-estul și nord- vestul țării; media temperaturii maxime de vară: o creștere mai mare în sudul țării (5,0°C – 6,0°C) față de 4,0°C – 5,0°C în nordul țării; acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație: în luna iulie, pe perioada 1961 – 2000, în centrul și sudul Moldovei, s-a identificat o încălzire cuprinsă între 1,6°C și 1,9°C și mult mai scăzută în restul țării (între 0,4°C și 1,5°C). Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090- 2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în sud și sud-est (cu abateri negative mai mari de 20% față de perioada 1980–1990). În ceea ce privește precipitațiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici și incertitudinea este mai mare. În cadrul unor colaborări internaționale, Administrația Națională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul stațiilor meteorologice) a informațiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s- au obținut rezultate cu o certitudine mai mare privind creșterea precipitațiilor de iarnă în vestul și nord- vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 față de perioada 1961-1990. a) b) Figura 4 Diferențe în cantitatea medie de vară a precipitațiilor în intervalul a) 2021-2050 față de intervalul 1971-2000 si b)2070-2099 față de intervalul 1971-20007 Pentru cazul proiecțiilor viitoare ale precipitațiilor extreme sugerează pentru mijlocul secolului (2021- 2050), comparativ cuperioada de referință (1971-2000), o creștere a frecvenței de apariție a episoadelor cu precipitații care depășesc în 24 de ore cantitatea de20 l/m2. Creșterea preconizata acopera majoritatea regiunilor României. Creșterea numărului de zile cu episoade extreme de precipitații este mai mare în zone de deal și munte și în apropierea coastei Mării Negre, comparativ cu cele de câmpie. îIn ceea ce priveste viteza medie a vantului, scenariile realizate de ANM sugerează modificări de mică magnitudine a 7Informatiile relatate sunt prezentate detaliat in ,,Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015’’ vitezei vântului la 10 m pentru perioada 2071-2100 față de perioada de referință 1971-2000. Astfel, rezultatele modelor climatice regionale sugerează o creștere a vitezei vântului de ordinul a 1 m/s în zonele extracarpatice ale României precum și în cea mai mare parte a bazinului Mării Negre, însoțită de o ușoară scădere (-0,5m/s) în zona Munților Carpați și Transilvania, dar și în estul și, izolat, în sudul Mării Negre. Configurațiile observate ale vitezei medii a vântului pentru intervalul 1961-2013 indică o tendință generală de scădere a vitezei vântului pe teritoriul României. 4. COMPONENTA DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE Modele efectuare in ceea ce priveste evolutia vanturilor extreme, rezultatele obtinute sugerează pentru perioada 2071-2100, comparativ cu perioada de referință1971-2000, o ușoară creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice (cuviteze mai mari de 10 m/s). Deși magnitudinea acestorschimbări este mică (sub 2%), în zonele carpatice și intracarpatice înspecial ele indică o probabilitate mai ridicată de apariție aevenimentelor de vreme asociate cu vânt puternic pe fondul scăderii vitezei medii a vântului; de asemenea, se preconizeaza o creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice in zona litorală a României, respectiv sub-bazinul vestical Mării Negre cu 2-4%. Abordarea de tip sistem (procesul prin care anumite părți ale sistemului le influențează pe altele în cadrul unui tot; componentele unui sistem pot fi înțelese prin relațiile pe care le dezvoltă între ele, și nu evaluate/analizate individual). Exemplificare în sectoarele transport și agricultură Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIA trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări: Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația fiecărui proiect cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării, trebuie făcută cât mai devreme posibil. Această etapă presupune și identificarea autorităților relevante sau a stakeholder-ilor; Determinarea efectelor potențial semnificative ale proiectului prin prisma emisiilor de GES. În cazul unor proiecte, aceasta înseamnă inclusiv analize specifice privind emisia de GHG asociată proiectului; Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIA cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice; Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate; Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra măsurilor climatice vor fi monitorizate. În evaluarea efectelor proiectului asupra schimbărilor climatice prin emisia de GES, se vor avea în vedere: Creșterile directe de GES ca urmare a implementării proiectului; Creșterile indirecte de GES ca urmare a consumului energetic sau transporturilor asociate proiectului; Creșterile indirecte de GES asociate managementului deșeurilor în cadrul proiectului. În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ aupra creșterii cantității de GES în atmosferă, în primul rând cele menționate în cadrul subcapitolului 3.2, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiții a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care acesata le finanțează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor și 2) să evalueze variațiile în emisia de GES comparativ Care sunt elementele cheie ale integrării schimbărilor climatice în EIA? Procesul EIA Identificarea aspectelor cheie: care este prognoza climatică pe durata de viață a proiectului și cum vor influența acestea mediul? cum vor influența schimbările climatice evoluția celorlalți factori de mediu? Analiza scenariilor de dezvoltare a proiectului: cum va evolua mediul existent, inclusiv clima, dacă proiectul nu s-ar implementa? dar daca se va implementa proiectul? Ce probabilitate există ca proiectul să afecteze semnificativ dinamica naturală a factorului climatic? Etapa de încadrare Etapa de definire a domeniului evaluării cu niște valori de referință, considerate valori relative de emisie. Metodologia BEI poate fi descărcată de la acest link: http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm Analiza alternativelor și identificarea măsurilor de viitor, dacă va fi cazul? Evaluarea efectelor: care sunt efectele directe, indirecte și cumulative ale proiectului asupra climei? prevenire/reducere a impactului: este nevoie de proiectul propus? Unde? La ce scară? Care alternative afectează cel mai puțin factorul climatic? Care sunt cele mai flexibile opțiuni (win-win sau no-regret) care ar putea permite modificări ale proiectului în Etapa de elaborare a RIM Monitorizare și măsuri de adaptare Cum poate fi implementat proiectul astfel încât să se adapteze la schimbările climatice? Cum vor fi monitorizate efectele proiectului asupra schimbărilor climatice? Cum va fi monitorizată implementarea măsurilor de reducere a impactului? Cum va fi evaluată eficiența măsrilor de adaptare propuse? Urmărirea anumitor module în dezvoltarea proiectelor: analiza de sensibilitate; evaluarea nivelului de expunere; analiza de vulnerabilitate; analiza riscurilor; identificarea opțiunilor de adaptare; evaluarea opțiunilor de adaptare; integrarea planului de acțiune privind adaptarea în cadrul proiectului vizat http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm Conform Liniilor directoare pentru: Realizarea de investitii rezistente la schimbările climatice8, etapele de lucru pentru stabilirea necesitatii de adaptare la schimbari climatice a proiecelor, urmareste parcurgerea a 7 etape, si anume: Analiza senzitivitatii Evaluarea expunerii Analiza vulnerabilitatii Evaluarea riscului 8Non-paper gudline for Project managers: Making vulnerable investments climate resilient (http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) Identificarea optiunilor de adaptare Evaluarea optiunilor de adaptare Integrarea in proiect a Planului de actiuni cu măsurile de adaptare și ameliorare. Figura 5 Metodologia de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice si stabilirea măsurilor de adaptare Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea și schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK9: Metodologia comuna de evaluare a riscurilor pentru macro-regiunea Dunarii, s-a elaborat o metodologie de evaluare a riscului aplicabilă inclusiv fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea și schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundatii, episoade de vant extrem și valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrarile proiectate, din punct de vedere al schimbarilor climatice, se face plecand de la premisele initiale privind conditiile climatice actuale. Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbarilor climatice este prezentata in figura de mai jos. 9Seerisk: Common Risk Assessment Methodology for the Danube Macro-Region (http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf ) Figura 6. Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbarilor climatice În prima fază, înainte de a începe evaluarea riscurilor asociate, s-au identificat condițiile naturale de amplasament, hazardele specifice zonei și schimbările climatice. Abordarea folosită pentru evaluarea riscului și stabilirea măsurilor potrivite de atenuare și ameliorare a potentialului impact pe care îl pot avea schimbările climatice și efectele adverse ale acestora asupra lucrărilor propuse prin respectivul proiect, sunt prezentate în cele ce urmează. Analiza senzitivitatii Senzitivitatea proiectului va fi determinata pe baza contextului actual si prognozat al schimbarilor climatice si efectelor primare si secundare (hazarde) ale acestora. Functie de extinderea proiectului, vor fi identificate variabilele relevante pentru amplasamentul ales. Senzitivitatea optiunilor alese in raport cu schimbarile climatice si efectele adverse ale acestora s-a facut separat, in functie de temele cheie care cuprind principalele componente proiectului, considerate dupa cum urmeaza: Intrari: materii prime, materiale, apa, resurse umane, energie; Bunuri: facilitati , instalatii, retele; Procese: functie de specificul proiectului; http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf Iesiri: calitatea emisiilor (functie de proiect); Interdependente: cresteri economice viitoare, turism. Pentru evaluarea senzitivitatii proiectului la schimbarile climatice se va acorda un scor, conform clasificarii de mai jos, rezultand astfel matricea de evaluare a senzitivitatii. Risc 0 Nu există impact asupra componentelor proiectului Senzitivitate scazuta Schimbările climatice/Hazardele nu au impact asupra componentelor proiectului (sistemul poate fi afectat negativ de riscurile climatice cu impact minim) Senzitivitate medie Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact usor asupra componentelor proiectului (sistemul va fi afectat (ex.intreruperi ale alimentarii cu energie electrica), incidente de poluare minore) Senzitivitate ridicata Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact semnificativ asupra componentelor proiectului (ex: sisteme de tratare nefunctionale, conducte sparte, inundarea sistemului) Evaluarea expunerii Dupa identificarea si evaluarea punctelor sensibile ale componentelor proiectului, pasul urmator este evaluarea expunerii proiectului la fenomenele date de efectele schimbarilor climatice in zonele in care acesta va fi amplasat. Evaluarea expunerii se face conform Tabelului nr. 3.4.1. Tabel 3Scara de evaluare a expunerii lucrarilor propuse la schimbarile climatice si riscurilor asociate acestora Expunere ridicata Expunere medie Expunere scazuta Expunere 0 Probabilitatea de aparitie a inundatiilor cu frecventa ridicata (mai mult de 1 la 75 ani), temperaturi ridicate ( mai mari de 300C) inregistrate mai mult de 10 zile/ an, cresterea nivelului marii mai mult de 50 cm, peste 10 furtuni/an Probabilitatea de aparitie a inundatiilor intre 1 la 75 ani si 1 la 100 ani, temperature ridicate inregistrate mai mult de 5 zile/an, cresterea nivelului marii cu 20 – 50 cm, 5 – 10 furtuni/an Probabilitatea de aparitie a inundatiilor mai mica de 1 la 100 ani, temperature ridicate inregistrate mai putin de 5 zile/an, cresterea nivelului marii cu 20 cm, mai putin de 5 furtuni/an Nu exista hazarde in zona de amplasare a proiectului, nici in prezent si nici preconizat (2030; 2045) Având in vedere extinderea proiectului si specificul acestuia, s-a ținut cont de faptul ca locații diferite pot fi expuse la fenomene climatice diferite, precum și la frecvențe și intensități diferite. Prin urmare, vor fi evaluate categoriile de risc specifice tipului de proiect analizat in raport cu expunerea acestuia la efectele adverse ale schimbarilor climatice in diferite zone și modului în care ar putea fi afectate. In acest sens, vor fi colectate date cu privire la conditiile de amplasare, variabilele climatice si pericolele aferente cu sensibilitate medie spre ridicata. Evaluarea expunerii viitoare se face pentru componentele proiectului clasate ca avand puncte sensibile sau expunere medie spre ridicata, pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045. Evaluarea Vulnerabilitatii Senzitivitate Expunere Vulnerabilitate Vulnerabilitatea reprezinta rezultatul multiplicarii senzitivitatii proiectului cu probabilitatea de expunere la hazardele climatice identificate. Pentru evaluarea vulnerabilitatii pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045, se presupune ca punctele identificate ca fiind sensibile raman constante in viitor, vulnerabilitatea proiectului calculandu- se pe baza aceleiasi formule redate anterior. In acest caz, expunerea incorporeaza elementele viitoarelor schimbari climatice si a posibilelor efecte adverse ale acestora. Severitate In functie de hazardele identificate in etapele anterioare, pentru aprecierea severitatii de expunere a lucrarilor proiectate la acestea se utilizeaza scări de la 1 la 5, a caror semnificatii este redata in tabelul de mai jos. Tabel 5 Scara de evaluare a severitatii riscului 1 2 3 4 5 Nesemnificativ Minor Moderat Major Catastrofic Semnificație Impact minim ce poate fi diminuat prin activitati curente Eveniment care afecteaza operarea normala a proiectului, rezultand impact local temporar Eveniment serios care necesita actiuni suplimentare, rezultand impact moderat Eveniment critic necesitand actiuni deosebite, rezultand in impact semnificativ, disipat sau pe termen lung Dezastru ce poate conduce la oprirea functionarii, producand pagube semnificative si impact extins pe termen lung. Probabilitate de aparitie Probabilitatea de aparitie reprezinta probabilitatea ca un eveniment sa se produca in zona de amplasare a lucrarilor propuse. Pentru a aprecia probabilitatea de aparitie a unui hazard identificat in etapa anterioara, se utilizeaza scari de la 1 la 5, a caror semnificatii este redata in tabelul de mai jos. Tabel 6 Scara de evaluare a probabilitatii de expunere la risc 1 2 3 4 5 Rar Putin probabil Posibil Probabil Aproape sigur Semnificație Foarte putin probabil ca riscul sa apara sau 5% /an probabilitate de aparitie Luand in considerare practicile si procedurile actuale, acest incident este putin probabil saapara sau 20%/an probabilitate de aparitie Incidentul a aparut intr-o localitate similara sau 50%/an probabilitate de aparitie Incidentul este probabil sa apara sau 80%/an probabilitate de aparitie Incidentul este foarte probabil sa apara sau 95%/an probabilitate de aparitie Sau Semnificație 5% sanse de apartitie/an 20% sanse de apartitie/an 50% sanse de apartitie/an 80% sanse de apartitie /an 95% sanse de apartitie/an Evaluarea riscului Analiza de risc prezentata constituie suport pentru procesul decizional si stabilirea unor masuri concrete, menite sa duca la limitarea si diminuarea, pe cat posibil, a pericolelor la care pot fi expuse lucrarile proiectate. Conform Ghidului de adaptare la schimbarea climei si evaluarea riscului in macroregiunea Dunarii (SEERISK, 2014), etapele metodologice ale unei analize de risc sunt: stabilirea contextului și identificarea riscului elaborarea scenariilor cu determinarea probabilității de apariție a unui anumit pericol evaluarea impactului acestui pericol specific asupra elementului selectat și supus riscului definirea nivelurilor de risc/clasificarea riscului (cantitativă sau calitativă) Hazard Probabilitate Severitate RISC Probabilitate Severitate Risc Riscul este evaluat, in cazul de fata, ca functie a probabilitatii de producere a unei pagube si a consecintelor probabile/severitatea, fiind inteles astfel ca masura a marimii unei amenintari naturale. Pentru evaluarea severitatii și probabilitatii de aparitie a hazardelor in zona de amplasare a proiectului, s- a acordat un scor conform clasificarii de mai jos, din care va rezulta scorul completat in matricea de evaluare a riscului. Probabilitate 1 1 2 3 4 5 2 3 4 5 In acest context, Riscul identificat are intelesul prezentat mai jos. Risc neglijabil Risc scazut Risc mediu Risc ridicat Risc extrem Severitate Conform definitiei date de Comisia Europeana in Cartea verde10, măsurile de adaptare se iau pentru a face faţă schimbărilor climatice, de exemplu, o cantitate mai mare de precipitaţii, temperaturi mai ridicate, resurse de apă mai reduse sau furtuni mai frecvente, fie în prezent, fie în anticiparea unor astfel de evenimente viitoare. Adaptarea are obiectivul de a reduce în mod rentabil riscurile şi pagubele provocate de efectele negative prezente sau viitoare sau de a exploata potenţialele beneficii. Exemple de astfel de măsuri includ utilizarea mai raţională a resurselor limitate de apă, adaptarea codurilor de construcţie existente pentru a face faţă schimbărilor climatice viitoare şi fenomenelor meteorologice extreme, construcţia de dispozitive de protecţie împotriva inundaţiilor şi ridicarea nivelului digurilor împotriva creşterii nivelului mării, dezvoltarea de culturi rezistente la secetă, selecţia speciilor şi practicilor forestiere mai puţin vulnerabile la furtuni şi incendii, crearea de coridoare terestre destinate sprijinirii migrării speciilor. Adaptarea poate cuprinde strategii naţionale sau regionale, precum şi măsuri practice luate la 10Carte Verde a Comisiei catre Consiliu, catre Parlamentul European, catre Comitetul Economic si Social European si catre Comitetul Regiunilor – Adaptarea la schimbari climatice in Europa – Posibilitati de actiune a Uniunii Europene http://eur- lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/? uri=CELEX:52007DC0354&from=RO nivel de comunitate sau individual. Măsurile de adaptare pot fi anticipatoare sau reactive. Adaptarea se aplică în egală măsură sistemelor naturale şi umane. Investiţiile a căror durabilitate este asigurată pe întreaga durată de viaţă, ţinând cont în mod explicit de schimbările climatice, sunt adesea numite „imune la schimbările climatice”. O acţiune timpurie va aduce beneficii economice certe, datorită anticipării pagubelor potenţiale şi reducerii la minimum a riscurilor pentru ecosisteme, sănătatea umană, dezvoltarea economică, bunuri şi infrastructuri. De exemplu, Directiva-cadru apa11 stabileşte un cadru coerent pentru gestionarea integrată a resurselor de apă. Aceasta nu abordează însă direct chestiunea schimbărilor climatice. Provocarea va fi aceea de a încorpora măsurile referitoare la schimbările climatice în cadrul punerii în aplicare a acesteia, începând cu primul ciclu de planificare pentru 2009. Concret, instrumentele economice şi principiul „utilizatorul plăteşte” ar trebui aplicate în toate sectoarele, inclusiv cel al locuinţelor, al transporturilor, al energiei, al agriculturii şi al turismului. Astfel se vor crea stimulente puternice pentru reducerea consumului de apă şi eficientizarea utilizării acesteia. http://eur-/ http://eur-/ Descrierea Riscului Rating de risc Masuri de adaptare Rating de risc rezidual* *riscul rezidual este riscul ramas dupa ce toate celelalte masuri sunt implementate Adaptarea este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice (actuale sau aşteptate), inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea resimte efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente. In acest context, există mai multe tipuri de adaptare: anticipativă şi reactivă, privată şi publică, autonomă şi programată. Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. In acest sens, pentru riscurile identificate ca fiind medii spre ridicate, se vor prevedea inca din faza de proiectare, măsuri specifice de adaptare și ameliorare a efectelor pe care le au sau le pot avea shimbarile climatice și hazardele asociate acestora proiectului, în scopul de a minimiza pe cât posibil, efectele adverse provocate de acestea asupra lucrărilor proiectate. 11http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l28002b&from=RO INTRODUCERE Prezentul capitol este realizat având la bază Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7), ghid elaborat printr-un cadru de colaborare (Strategia Comună de Implementare (CIS)) care implică statele membre, țările EFTA și alte părți interesate, inclusiv Comisia Europeană. Obiectivele de mediu ale DCA, descrise în articolul 4, constituie nucleul acestei legi europene care prevede o gestionare durabilă a apei - pe termen lung și pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului acvatic. Articolul 4 (1) stabilește obiectivele de mediu pentru corpurile naturale de apă de suprafață și subterană, precum și pentru corpurile de apă artificiale și puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă de suprafață naturale trebuie să obțină, până în 2015, o stare ecologică și chimică bună, iar corpurile de apă subterană să atingă o stare cantitativă și chimică bună. Corpurile de apă artificiale și CAPM-urile trebuie să atingă un potențial ecologic bun și o stare chimică bună. La Articolul 4 (3) sunt descrise criteriile pentru desemnarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate. Un alt obiectiv-cheie al DCA prevăzut la art. 4 (1) îl constituie implementarea măsurilor necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă – așa numitul "principiu de nedeteriorare" –, care are o relevanță deosebită în contextul Articolului 4 (7). În cele din urmă, ar putea fi necesară completarea obiectivului DCA privind starea bună cu obiective suplimentare, cu scopul de a asigura atingerea obiectivelor de conservare pentru zonele protejate [art. 4 (1) lit. c) și art. 4 (2)]. Excepțiile de la aceste obiective sunt definite în articolul 4, unde se subliniază condițiile în care starea sau potențialul bun poate fi atins treptat sau nu poate fi obținut, ori în care poate fi permisă deteriorarea stării. Articolul 4 alineatele (4), (5), (6) și (7) descriu condițiile și procesul prin care acestea pot fi aplicate. Acestea includ următoarele elemente: Extinderea termenului limită – cu alte cuvinte, starea bună / potențialul bun trebuie atinse cel târziu până în 2021 sau 2027 [art. 4 (4)] sau imediat ce condițiile naturale permit acest lucru după 2027; Realizarea unor obiective mai puțin severe, în anumite condiții [art. 4 (5)] ; Deteriorarea temporară a stării / potențialului ca rezultat al unor cauze naturale sau de "forță majoră" [art. 4 (6)] ; Deteriorarea sau incapacitatea de a atinge starea bună / potențialul bun ca urmare a unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană, sau deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață de la starea foarte bună la starea bună ca urmare a unor noi activități umane de dezvoltare durabile [art. 4 (7)]. Toate aceste excepții conțin condiții distincte care trebuie îndeplinite, fiind definite și explicate în cadrul Planurilor de Management al Bazinelor Hidrografice. 1 CRITERII PENTRU IDENTIFICAREA CORPURILOR DE APĂ CU RISC Planul Național de Management actualizat aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României (denumit în continuare Planul Național de Management actualizat) este realizat în conformitate cu prevederile legale europene și naționale. Ca și în cazul primului ciclu de planificare, în elaborarea proiectelor Planurilor de Management actualizate la nivel bazinal și național s-au luat în considerare recomandările ghidurilor și documentelor dezvoltate în cadrul Strategiei Comune de Implementare a Directivei Cadru Apă. Se menționează faptul că în conținutul Planurilor de Management actualizate, atât la nivel de bazine/spații hidrografice, cât și la nivel național, s-au folosit și denumiri cu referire la Planurile de management pentru al doilea ciclu de planificare sau Planuri de Management elaborate pentru perioada 2016-2021. Aceste planuri reprezintă de fapt Planurile de Management actualizate. In conformitate cu prevederile Planului Național de Management Actualizat pentru perioada 2016-2021, anexa 1 la Anexa 10.1 stabilește criteriile privind presiunile hidromorfologice pentru care se impune analiza dpdv al Art 4.7. Aceste criterii sunt prezentate in tabelul V.1 la prezentul ghid. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV%3Al28002b&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV%3Al28002b&from=RO Nr. Crt. Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice) Efecte Parametrii ce reflecta presiunea Intensitatea presiunii mica medie severa 1 Lucrări de barare transversale a) baraje, deversoare, praguri de fund Asupra regimului hidrologic, transportului sedimentelor și migrării biotei Densitatea pragurilor (nr. / km) ≤1 ≤2 ≥3 Inalțimea obstacolului (cm) <30 30-50 >50 Schimbarea categoriei din rau in lac Lungimea pe care se manifesta impactul bararii: pentru raurile cu suprafata bazinului <1000 km2 (km) <0,5 0,5-1 >1 Lungimea pe care se manifesta impactul bararii: pentru raurile cu suprafata bazinului >1000 km2 (km) <1 1-2 >2 lungime râu, regim lentic/ lungime totala corp (%) <20 20-50 >50 b) lacuri de acumulare evacuare unde pulsatorii Asupra curgerii minime si biotei Debitul minim in albie / Q *1) (%) >100 100 50 < 50 Nr. Crt. Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice) Efecte Parametrii ce reflecta presiunea Intensitatea presiunii mica medie severa Asupra regimului hidrologic, stabilitatii albiei si florei Gradientul (des) creșterii nivelului apei(cm)/ora <50 50 100 >100 2 Lucrări in lungul râului a) diguri, amenajari agricole, piscicole etc. Asupra conectivității laterale, vegetației din lunca inundabilă și zonelor de reproducere Lungime diguri / Lungime corp de apa (%) <30 30-70 >70 Suprafata afectata/ suprafata luncii inudabile (%) <30 30-70 >70 b) Lucrări de regularizare si consolidare maluri, taieri de meandre Asupra profilului longitudinal al raului, structurii substratului si biotei Coeficient de meandrare (Ks1/Ks2) 2 ) <0,1 0,1 0,3 >0,3 Lungime lucrare de regularizare/Lungime corp de apa (%) <30 30-70 >70 3 Senale navigabile Asupra stabilitatii albiei si biotei Latimea senalului(dragat)/ Latimea albiei (%) <30 30-70 >70 4 Prize de apa, restitutii, folosințe (evacuari), derivații Asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei Debitul prelevat sau restituit / Debitul mediu multianual (%) <30 30-50 >50 Note explicative Referitor la criteriul 1b 1) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+0,05 pentru Q95% < 200 l/s; pentru bazine cu suprafaţă < 3000 km2. Dacă suprafaţa bazinului > 3000 km2 se vor considera debitele de servitute menţionate în regulamentele de exploatare ale acumulărilor. Pentru bazine având Q95% < 0,1 m3/s Q*=1,1* Q95%; Q95% - debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 % (mc/s) In cazul în care nu se dețin informații privind regimul undelor pulsotarii, acestea fiind în general evaluate după punerea în funcțiune a acumulării, respectiv a realizării graficului dispecer se va folosi primul criteriu de la 1b, respectiv raportul de debite Qmin Nr. Crt. Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice) Efecte Parametrii ce reflecta presiunea Intensitatea presiunii mica medie severa albie/Q* Referitor la criteriul 2b 2) In completarea criteriilor privind presiunile hidromorfologice pentru care se impune analiza dpdv al Art 4.7 se propune coeficientul de meandrare , respective coeficientul de sinuozitate a raului Coeficientul de meandrare sau coeficientul de sinuozitate (Ks) este raportul dintre lungimea în linie dreaptă şi lungimea reală a unui sector de râu pe care s-a realizat lucrarea de investiție. L Ks = D unde L - lungimea reală (sinuoasă), iar D - lungimea în linie dreaptă pe sectorul de râu pe care s-a realizat lucrarea de investiție. Astfel : Ks1 = L/D = 1 (L=D, pentru sector de râu neamenajat) Ks2 = L/D (>1 pentru sector de râu amenajat ) Pentru determinarea/ delimitarea criteriului legat de intensitatea presiunii se va calcula raportul Ks1/Ks2 Dacă Ks1/Ks2 > 0,3 atunci Presiunea de de intesitate mare Ks1/Ks2 = 0,1 -0,3 Presiunea este de intensitate medie Ks1/Ks2 < 0,1 Presiunea este de intensitate mică In cazul în care nu se dețin informații precise/detaliate privind localizarea tăierii de cot (respectiv parametrii de capat, lungimea pe care se realizează tăierea de coturi, aceste informații Nr. Crt. Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice) Efecte Parametrii ce reflecta presiunea Intensitatea presiunii mica medie severa fiind in general prinse in Proiectul Tehnic de Execuție. ce se realizează după aprobarea investiției se poate face o analiză calitativă pe baza informațiilor din teren Analizând Lucrările din PMRI la nivelul ABA-urilor nu se regăsesc decât un numar de 2 Lucrări de acest tip Exemplu In cadrul Lucrării sunt prevazute tăieri de cot pârâu Hotari, L=0,360 km, în zona sat Humoreni se cunoaște profilul longitudinal al pârâului in zona citată (nr coturi, configurație) se poate realiza o analiză calitativă plecând de la lungimea Lucrării (L=0,36 Km), poziționând pe profil această lungime în zona cu coturi se poate estima această analiză in situația ce mai defavorabilă. Dacă se consideră necesar considerându-se că tăierile de cot afectează in mod semificativ cursul natural se vor solicita prin ANAR informații suplimentare la INHGA. 2 ETAPE PROCEDURALE PENTRU EVALUAREA IMPACTULUI PROIECTELOR ASUPRA STĂRII CORPURILOR DE APĂ Etapele procedurale propuse au la baza prevederile Directivei Cadru Apa, Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7), Anexa 10.2 la Planul Național de management actualizat, Instrumentul privitor la liste de verificare a proiectelor conform prevederilor Directivei Cadru Apa ( elaborat de Jaspers, varianta iulie 2018), Legii nr. 243 din 30 octombrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2017 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr. 10/71996 . si a Legii nr 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. Etapele procedurale pentru evaluarea impactului asupra corpurilor de apă se derulează în paralel cu etapa de încadrare a proiectului din cadrul procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului. Nr. Crt. Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului Etape procedura de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă - propunere 1. Etapa initiala În termen de 15 zile de la primirea notificării, autoritatea competenta pentru protecţia mediului Autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor informează, în termen de maxim 5 zile, Nr. Crt. Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului Etape procedura de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă - propunere informează titularul, în scris, cu privire la decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, prin depunerea memoriului de prezentare, conform modelului din anexa nr. 5.D. Decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor. autoritatea competentă pentru protecţia mediului despre depunerea solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor pentru proiect. 2 Etapa de incadrare a proiectului în termen de maxim 20 de zile de la data depunerii solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor, autoritatea competenta pentru gospodărirea apelor ia decizia justificata privind necesitatea sau nu a elaborării studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, parcurgand etapele V.2.1. si V.2.2. de mai jos Autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului, cu efectuarea evaluării impactului asupra mediului şi a evaluării impactului asupra corpurilor de apă pentru proiectele cu impact semnificativ asupra corpurilor de apa. Publicul interesat poate înainta comentarii /observaţii la proiectul deciziei etapei de încadrare în termen de 10 zile de la data afişării anunţului pe pagina de internet a autorităţii competente pentru protecţia mediului În termen de 10 zile de la primirea comentariilor/observaţiilor justificate ale publicului interesat la proiectul deciziei etapei de încadrare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului invită membrii comisiei de analiză tehnică să participe la adoptarea deciziei finale a etapei de încadrare. 3 Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului autoritatea competentă pentru protecţia mediului derulează etapa de definire a domeniului evaluării: transmite, în format electronic, membrilor comisiei de analiză tehnică documentele şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă se va realiza parcurgand etapele 2.3. si 2.4. de mai jos Nr. Crt. Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului Etape procedura de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă - propunere informaţiile depuse de titular, menţionând termenul de maxim 10 zile pentru primirea observaţiilor acestora = analizează documentele şi informaţiile depuse de titular, precum şi propunerile publicului interesat cu privire la conţinutul raportului privind impactul asupra mediului, primate în scris în termen de 20 zile de la publicarea pe pagina de internet a memoriului de prezentare redactează şi transmite titularului îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă în conformitate cu legislaţia specifică din domeniu, îndrumarul conţine această solicitare, precum şi alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor Titularul proiectului înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, întocmit conform legislaţiei specifice în vigoare, iar Raportul privind impactul asupra mediului se realizează pe baza informaţiilor şi concluziilor rezultate, după caz, din studiul de evaluare adecvată, studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă şi politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate 1. Etapa inițială Etapa inițială va oferi o sinteză a datelor referitoare la proiect, a corpurilor de apă pe care se află amplasată proiectul și a zonelor protejate. Etapa inițiala este demarată odată cu depunerea solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor de catre titularul proiect. Elaboratorul atestat va furniza următoarele informații: 1. Date generale 1. Titularul proiectului 2. Beneficiarul proiectului 3. Proiectantul general 4. Proiectantul de specialitate 5. Elaboratorul studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă Se vor menționa următoarele date: denumire completă, adrese, telefon, fax pentru titular și beneficiar, cod CAEN, CUI pentru elaboratorul atestat (se anexează certificarea). 2. Date despre proiect 1. Denumirea completă a proiectului (conform certificatului de urbanism) 2. Localizarea proiectului: localitate sau localitate apropiată, judeţ, coordonate STEREO 70, codul cadastral și denumire curs de apă, cod şi denumire corp de apă1 pe care se amplasează proiectul 3. Descrierea lucrărilor propuse (în sinteză). 4. Lista zonelor protejate2 aferente fiecărui corp de apă pe care se va amplasa proiectul, dacă este cazul. 3. Date despre corpul de apa posibil a fi afectat de proiect : 1. Identificarea corpului de apă (cod, denumire) potenţial a fi afectat de proiect3. 2. Indicarea lungimii/suprafeţei corpului de apă identificat la pct. 1 3. Indicarea categoriei, tipologiei și stării4 corpului de apă identificat la pct. 1; pentru corpurile de apă care nu au atins starea ecologică bună/potenţialul ecologic bun se vor menţiona motivele/cauzele care au condus la neatingerea obiectivelor de mediu5. Includerea informaţiilor privind starea/calitatea zonelor protejate identificate la pct. B.4. Pentru corpurile de apă monitorizate se vor indica și informații actualizate privind starea6 corpului de apă identificat la pct. 1. 4. Menţionarea obiectivului/obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat la pct 17 şi a obiectivelor zonelor protejate identificate la pct. B.48, cu precizarea excepţiilor aplicate şi a termenelor aferente, după caz.9 1. se au in vedere/prezintă toate corpurile de apă de suprafață și subterane pe care se amplasează proiectul; datele privind codul și denumirea corpurilor de apă se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016 sau pot fi furnizate de către autoritatea competentă de gospodărire a apelor; 2. informațiile pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă 3. pot fi corpurile de apă pe care este localizat proiectul, dar pot fi și alte corpuri de apă (ex: corpuri de apă amonte/aval, alte corpuri de apă subterană). Informațiile de la pct B și C și analizele de la pct D si E se completează pentru fiecare CA pe care se amplasează proiectul / identificat ca potenţial a fi afectat de proiect. 4. pentru corpurile de apă de suprafață se vor indica starea (clasa) ecologică/potențialul ecologic la nivel global și la nivelul elementelor de calitate, precum și starea chimică, iar pentru corpurile de apă subterane se vor indica starea cantitativă și starea chimică Informațiile se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G și pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă 5. informațiile se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016 6. idem 5 7. prevăzute în planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016 8. prevăzute în planurile de management aprobate, sau pe baza unor măsuri de protecție specifice stabilite pentru zona/zonele protejate 9. informațiile de la punctul C.4 referitoare la ariile naturale protejate se pot prelua de la Ministerul Mediului, Direcția de Bidiversitate. 5. Menționarea măsurilor şi a termenelor de implementare pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat la pct. 1.10. 6. Programul de monitorizare a impactului proiectului asupra corpurilor de apă identificate la pct. 1, inclusiv prezentarea propunerilor de secțiuni de monitorizare materializate pe plan 7. Planuri Plan de încadrare în zonă a lucrărilor propuse în proiect Plan de ansamblu al lucrărilor propuse în proiect pe care să fie materializate corpurile de apă și zonele protejate identificate Planuri de situație și profile transversale și longitudinale ale obiectelor aferente proiectului 2. Etapa de identificare a domeniului de aplicare 1. Autoritatea competenta va proceda la completarea Tabelelor III.2-1.1 – III.2-1.5 în funcție de categoria de Corp de Apa) privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat la pct. 1 cu DA/NU/INCERT și justificarea fiecărui răspuns. Pentru elementele de calitate pentru care nu a fost identificat niciun mecanism cauzal posibil, nu este necesară evaluarea ulterioară. Analiza continuă numai pentru elementul de calitate/ elementele de calitate potenţial a fi afectate (cele cu raspuns DA/INCERT). 2. Completarea Tabelelor III.2-2.1 – III.2-2.5 în funcție de categoria CA) privind conformarea cu cerințele Legii apelor. Justificarea detaliată a fiecărui răspuns completat cu DA/INCERT. Notă: 1. Tabelele III.2-1.1 – III.2-1.5 și III.2-2.1 – III.2-2.5 se vor completa având în vedere soluția constructivă (inclusiv măsurile de atenuare prevăzute în proiect, dacă este cazul) 2. Tabelele III.2-1.1 – III.2-1.5 și III.2-2.1 – III.2-2.5 se preiau pentru fiecare categorie de corp de apă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, subterane) 3. Metodologiile de evaluare a elementelor de calitate sunt anexe la H.G. nr.859/2016 și se află publicate pe site-ul www.rowater.ro. http://www.rowater.ro/ http://www.rowater.ro/ http://www.rowater.ro/ Această etapă va oferi o sinteza informațiilor completate în tabelele III.2-2.1 – III.2-2.5 și va sta la baza elaborării etapei urmatoare, de analiza a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate 3. Etapa de analiza a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate 1. Detalierea analizei în baza informațiilor (răspunsuri completate cu NU sau INCERT) din tabelele III.2-2.1 – III.2-2.5 completat în cadrul punctului 2 al sub-capitolului III.2.2 de mai sus și stabilirea dacă: 1. informațiile de la punctele C 1-5 pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă. proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv riscul deteriorării stării corpului de apă identificat la punctul 1, la nivel de element de calitate proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv poate împiedica îmbunătățirea stării corpului de apă identificat la punctul 1, la nivel de element de calitate.- proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv poate împiedica atingerea obiectivelor relevante pentru zonele protejate 2. Evaluarea impactului cumulat al proiectului cu proiectele pe ape sau în legatura cu apele autorizate/în curs de autorizare/avizate/în curs de avizare/ planificate pe care se va amplasa proiectul asupra corpurilor de apă identificate la pct. 1; aceasta evaluare se va efectua prin realizarea unei analize determinată de informațiile obținute prin completarea Tabelelor III.2-3.1 – III.2-3.5 și III.2-4.1 – III.2-4.5. 3. Formularea concluziilor. 4. Identificarea și stabilirea de măsuri suplimentare11 practice/ realizabile de atenuare/ reducere a impactului, inclusiv a impactului cumulat dacă este cazul și reluarea analizei de la punctul 2 din etapa de identificare a domeniului de aplicare (2.2) până la punctul 3 din etapa de analiză a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate (2.3). Măsurile suplimentare de atenuare/reducere sunt identificate de către titularul proiectului, prin echipa de experți, iar în urma analizei acestora de către autorități în cadrul procesului de reglementare sunt stabilite, după caz, măsuri suplimentare care sunt ulterior incluse în actul de reglementare. Tabel sintetic Element de calitate/ indicator (parametru) de calitate Măsură suplimentară propusă În cadrul acestei etape se va stabili nivelul impactului, inclusiv a impactului cumulat, durata acestuia, precum și dacă acesta conduce la deteriorarea stării corpului de apă. Dacă proiectul conduce la deteriorarea stării corpului de apă se va trece la analiza aplicarii art.2^7 din Legea apelor (etapa Analizei aplicarii articolului 2^7 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare). 4. Etapa Analizei aplicării articolului 2^7 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare Cerințe/condiții de aplicare a art 2^7: 1. Deservirea folosințelor beneficiare care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza 1. măsuri de atenuare in plus/suplimentare față de măsurile de atenuare prevăzute în proiect (integrate în soluția constructivă a proiectului) costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punct de vedere al protecției mediului. Fundamentare. 2. Sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă ? Justificare. 3. Motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului sau societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 alin. (1) și alin.(2) din Legea Apelor nr.107/1996 cu modificările și completările ulterioare sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației sau dezvoltării durabile. Justificare. Dacă proiectul îndeplinește condițiile pentru aplicarea 2^7, se va verifica și îndeplinirea cerințelor articolului 2^9. Dacă nu se îndeplinesc toate condițiile pentru aplicarea art 2^7, proiectul nu se va continua. Tabelele menționate mai sus sunt prezentate în continuare, astfel: Tabele III.2-1.1 – III.2-1.5 privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat, în funcție de categoria de Corp de Apa Tabele III.2-2.1 – III.2-2.5 privind conformarea cu cerințele Legii apelor, în funcție de categoria de Corp de Apa Tabele III.2-3.1 – III.2-3.5 privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat – Impact cumulat Tabele III.2-4.1 – III.2-4.5 privind conformarea cu cerințele Legii apelor – Impact cumulat Tabelul III.2. -1.1 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Râuri) Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate* Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regim hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Continuitatea longitudinală a râului Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate* Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Continuitatea laterală a râului Condiții morfologice: adâncime și lățimea râului Condiții morfologice: structura și substratul patului albiei Condiții morfologice: structura zonei ripariene Elemente fizico – chimice Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elemente biologice de calitate4 Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) identificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – râuri (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale) 4. se vor avea în vedere elementele de calitate biologice relevante pentru tipologia corpului de apă *Elementele de calitate și indicatorii de calitate: conform Legii Apelor, Anexa 1^1, pct. 1.1 coroborat cu HG 859/2016. Tabelul III.2. -1.2. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Lacuri) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regimul hidrologic: timpul de retenție Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Condiții morfologice: adâncimea lacului Condiții morfologice: cantitate, structură, substrat Condiții morfologice: structura malului Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elemente biologice de calitate Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică4 Fauna piscicolă Starea chimică Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – lacuri natural și de acumulare (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale) 4nereprezentativ pentru corpurile de apă puternic modificate – lacuri de acumulare Tabelul III.2.- 1.3 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Apele tranzitorii) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ..?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația în adâncime Condiții morfologice: cantitatea, structura și substratul patului Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: debitul de apă dulce Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ..?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge4 Angiosperme4 Fauna nevertebrată bentică Faună piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape tranzitorii (Cu, Cr, Hidrocarburi totale) 4nereprezentativ pentru corpurile de apă tranzitorii Tabelul III.2.– 1.4. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Ape costiere) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra…?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația adâncimii Condiții morfologice: structura și substratul patului de coastă Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: direcția dominantă a curenților Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge și Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape costiere (Cu, Cr, Hidrocarburi totale) Tabelul III.2. -1.5 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Ape subterane) Parametrii conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Parametri cantitativi Nivelul apei subterane Parametri calitativi Cloruri Sulfați Oxigen dizolvat pH Nitrați Amoniu Pesticide (individual și total)* Poluanţii şi indicatorii de poluare ai apelor subterane** Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) * așa cum sunt definite în HG nr. 53 din 29 ianuarie 2009 (*actualizată*) pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării **Se vor avea în vedere, în special, cei pentru care sunt stabilite valori de prag în OM 621/2014. Tabelul III.2-2.1 Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Râuri) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regim hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Continuitatea longitudinală a râului Continuitatea laterală a râului În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Condiții morfologice: adâncime și lățimea râului Condiții morfologice: structura și substratul patului albiei Condiții morfologice: structura zonei ripariene Elemente fizico – chimice Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elemente biologice de calitate Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răspunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2-2.2 Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Lacuri) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regimul hidrologic: timpul de retenție Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Condiții morfologice: adâncimea lacului Condiții morfologice: cantitate, structură, substrat Condiții morfologice: structura malului Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici Poluanți specifici nesintetici – metale Elemente biologice de calitate Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2 -2.3 Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape tranzitorii) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația în adâncime Condiții morfologice: cantitatea, structura și substratul patului Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: debitul de apă dulce Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Macroalge Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Faună piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2-2.4 Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape costiere) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația adâncimii Condiții morfologice: structura și substratul patului de coastă Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: direcția În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare dominantă a curenților Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici Poluanți specifici nesintetici – metale Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge și Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zonele protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2-2.5 - Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape subterane) În cadrul fiecărui rubrici, identificați parametrul care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Parametri cantitativi Nivelul apei subterane Parametri calitativi Cloruri Sulfați Oxigen dizolvat pH Nitrați Amoniu Pesticide (individual și total) Poluanţii şi indicatorii de poluare ai apelor subterane Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4 . Tabelul III.2-3.1 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Râuri) Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate* Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regim hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate* Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Continuitatea longitudinală a râului Continuitatea laterală a râului Condiții morfologice: adâncime și lățimea râului Condiții morfologice: structura și substratul patului albiei Condiții morfologice: structura zonei ripariene Elemente fizico – chimice Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elemente biologice de calitate4 Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) identificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – râuri (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale) 4. se vor avea în vedere elementele de calitate biologice relevante pentru tipologia corpului de apă *Elementele de calitate și indicatorii de calitate: conform Legii Apelor, Anexa 1^1, pct. 1.1 coroborat cu HG 859/2016. Tabelul III.2-3.2. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Lacuri) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regimul hidrologic: timpul de retenție Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Condiții morfologice: adâncimea lacului Condiții morfologice: cantitate, structură, substrat Condiții morfologice: structura malului Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente biologice de calitate Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică4 Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – lacuri natural și de acumulare (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale) 4nereprezentativ pentru corpurile de apă puternic modificate – lacuri de acumulare Tabelul III.2-3.3. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Apele tranzitorii) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația în adâncime Condiții morfologice: cantitatea, structura și Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 substratul patului Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: debitul de apă dulce Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge4 Angiosperme4 Fauna nevertebrată bentică Faună piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape tranzitorii (Cu, Cr, Hidrocarburi totale) 4. nereprezentativ pentru corpurile de apă tranzitorii Tabelul III.2- 3.4 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulate (Ape costiere) Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația adâncimii Condiții morfologice: structura și substratul patului de coastă Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: direcția dominantă a curenților Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge și Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...?1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) 1. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 2. Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal. 3. se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape costiere (Cu, Cr, Hidrocarburi totale) Tabelul III.2.-3.5. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape subterane) Parametrii conform Legii Apelor Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect direct asupra...? 1 Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2 (DA/NU/INCERT) Justificare pentru un efect indirect asupra …?2 Parametri cantitativi Nivelul apei subterane Parametri calitativi Cloruri Sulfați Oxigen dizolvat pH Nitrați Amoniu Pesticide (individual și total)* Poluanţii şi indicatorii de poluare ai apelor subterane** Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) (…enumerați toate zonele protejate importante) * așa cum sunt definite în HG nr. 53 din 29 ianuarie 2009 (*actualizată*) pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării **Se vor avea în vedere, în special, cei pentru care sunt stabilite valori de prag în OM 621/2014. Tabelul III.2.-4.1. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Râuri) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regim hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Continuitatea longitudinală a râului Continuitatea laterală a râului Condiții morfologice: adâncime și lățimea râului Condiții morfologice: structura și substratul patului albiei Condiții morfologice: structura zonei ripariene Elemente fizico – chimice Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elemente biologice de calitate Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răspunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2.-4.2. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Lacuri) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Regim hidrologic: cantitatea și dinamica debitului Regimul hidrologic: timpul de retenție Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele subterane Condiții morfologice: adâncimea lacului Condiții morfologice: cantitate, structură, substrat Condiții morfologice: structura malului Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici Poluanți specifici nesintetici – metale Elemente biologice de calitate În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Fitoplancton Fitobentos Macrofite Fauna nevertebrată bentică Fauna piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2.-4.3. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape tranzitorii) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația în adâncime Condiții morfologice: cantitatea, structura și substratul patului Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: debitul În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare de apă dulce Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici3 Poluanți specifici nesintetici – metale3 Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Faună piscicolă Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2.-4.4. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape costiere) În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Elemente hidromorfologice Condiții morfologice: variația adâncimii Condiții morfologice: structura și substratul patului de coastă Condiții morfologice: structura zonei delimitate de maree Regimul mareelor: direcția dominantă a curenților Regimul mareelor: expunerea la valuri Elemente fizico – chimice Transparență Condițiile termice Condiții de oxigenare Salinitate Acidifiere Condițiile nutrienților Poluanți specifici sintetici micropoluanți organici Poluanți specifici nesintetici – metale Elementele biologice de calitate Fitoplancton Macroalge și Angiosperme Fauna nevertebrată bentică Starea chimică Substanțe prioritare (vezi Tabelul III.2) Substanțe prioritar periculoase (Tabelul III.2) Zonele protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4. Tabelul III.2.-4.5. - Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape subterane) În cadrul fiecărui rubrici, identificați parametrul care ar putea fi afectat de proiect Efectul va fi temporar? Da / Nu / Incert Justificare Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă? Da / Nu / Incert Justificare Parametri cantitativi Nivelul apei subterane Parametri calitativi Cloruri Sulfați Oxigen dizolvat pH Nitrați Amoniu Pesticide (individual și total) Poluanţii şi indicatorii de poluare ai apelor subterane Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor) Ar putea fi compromisă starea zonelor? Da / Nu / Incert Caracteristicile zonei protejate (1): Caracteristicile zonei protejate (2): Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4 . Tabel III.2: Lista substanțelor prioritare din domeniul apei (substanțele prioritar periculoase sunt marcate cu *) în conformitate cu Anexa X a Directivei 2013/39/EU, care modifică și completează Directiva 2008/105/EC/ Alachlor Anthracene* Atrazine Benzene Brominated diphenylethers* Cadmium and its compounds* Chloroalkanes, C10-13* Chlorfenvinphos Chlorpyrifos (Chlorpyrifos-ethyl) 1,2-dichloroethane Dichloromethane Di(2-ethylhexyl)phthalate (DEHP)* Diuron Endosulfan* Fluoranthene Hexachlorobenzene* Hexachlorobutadiene* Hexachlorocyclohexane* Isoproturon Lead and its compounds Mercury and its compounds* Naphthalene Nickel and its compounds Nonylphenols* Octylphenols Pentachlorobenzene* Pentachlorophenol Polyaromatic hydrocarbons (PAH)* Simazine Tributyltin compounds* Trichlorobenzenes Trichloromethane (chloroform) Trifluralin* Dicofol* Perfluorooctane sulfonic acid and its derivatives (PFOS)* Quinoxyfen* Dioxins and dioxin-like compounds* Aclonifen Bifenox Cybutryne Cypermethrin Dichlorvos Hexabromocyclododecanes (HBCDD)* Heptachlor and heptachlor epoxide* Terbutryn Suplimentar față de Tabelul 4.1, se vor avea în vedere încă 8 poluanți, care nu sunt substanțe prioritare, dar pentru care sunt stabilite standarde de calitate de mediu în Directiva 2013/39/EU, care modifică și completează Directiva 2008/105/EC/: Carbon-tetrachloride DDT total para-para-DDT Cyclodiene pesticides Aldrin Dieldrin Endrin Isodrin Tetrachloro-ethylene Trichloro-ethylene 3 APLICAREA ȘI JUSTIFICAREA PREVEDERILOR ART. 4.7 AL DIRECTIVEI CADRU APĂ Procesul de a determina dacă noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață / schimbări ale nivelului corpurilor de apă subterană pot conduce la deteriorarea / neatingerea stării bune / potențialului bun, sau o nouă activitate umană de dezvoltare durabilă poate duce la deteriorarea de la starea foarte bună la starea bună constituie un prim pas, ce trebuie realizat în prealabil, al procesului de autorizare sau de avizare/autorizare. În contextul dat, acest proces este numit „Evaluarea aplicabilității" în raport cu Articolul 4 (7). Acest pas este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor din Directivă, deoarece este esențial să se evalueze modalitatea în care se preconizează că un proiect propus va afecta obiectivele de mediu ale corpurilor de apă vizate. Este un prim pas important pentru a determina dacă este necesară o „Testare cu privire la Articolul 4 (7)". „Evaluarea aplicabilității" trebuie diferențiată de „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)". Dacă un proiect nu este susceptibil să cauzeze deteriorarea sau să compromită atingerea stării bune/ potențialului bun (de exemplu, datorită aplicării măsurilor de atenuare ce ar trebui să constituie un element inerent al unui proiect), atunci nu este necesară efectuarea unei Testări cu privire la Articolului 4 (7), iar proiectul poate fi autorizat în temeiul DCA. Pe de altă parte, dacă proiectul poate cauza deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune/ potențialului bun, acesta poate fi autorizat numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la Articolul 4 (7) literele (a)-(d), considerându-se astfel că „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)" a fost depășită cu succes. Rezultă că, în cazul în care condițiile menționate nu sunt îndeplinite, iar Testarea cu privire la Articolul 4 (7) eșuează, proiectul nu poate fi autorizat în temeiul DCA. Obiectivul Directivei Cadru Apa este, printre altele, 1) atingerea unei stări / unui potențial bun al tuturor corpurilor de apă până în anul 2015 și 2) prevenirea deteriorărilor ulterioare ale oricărui corp de apă. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1), aceste obiective vizează atât corpurile de apă de suprafață (inclusiv cele naturale, artificiale și puternic modificate), cât și corpurile de apă subterană. Pentru corpurile de apă de suprafață naturale, starea ecologică este definită prin intermediul elementelor biologice de calitate (BQEs), precum și al elementelor hidromorfologice, chimice și fizico-chimice cu rol de suport pentru elementele biologice (a se vedea Anexa V din DCA). Starea chimică este definită de standardele de calitate a mediului pentru substanțele chimice stabilite la nivelul UE în Directiva 2008/105/CE, modificată prin Directiva 2013/39/UE (substanțe prioritare și anumiți poluanți). Statele Membre sunt autorizate, în anumite condiții, să desemneze corpurile de apă de suprafață drept corpuri de apă artificiale sau puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă artificiale sunt acele corpuri de apă de suprafață create de o activitate umană. CAPM sunt corpuri de apă de suprafață ale căror caracteristici sunt substanțial modificate ca urmare a transformărilor fizice (hidromorfologice) cauzate de activitățile umane [Articolul 4 (3)]. Obiectivul de mediu pentru corpurile de apă artificiale și cele puternic modificate este atingerea unui potențial ecologic bun (și nu a unei stări ecologice bune) [Articolul 4 (3)] și a unei stări chimice bune. Starea apelor subterane este reprezentată de componenta cantitativă și de cea chimică. Starea cantitativă este definită prin resursele de apă subterană disponibile care nu sunt depășite de rata medie anuală de captare pe termen lung, iar nivelurile și debitele apelor subterane sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor de mediu ale apelor de suprafață aflate în interdependență cu apa subterană și pentru ecosistemele terestre care depind de apa subterană; iar alterarea antropică a direcției de curgere rezultate din modificările de nivel nu duc la pătrunderea/intruziunea apei sărate sau a altor intruziuni. Elementele care definesc starea chimică a apelor subterane includ standardele de calitate stabilite la nivelul UE (pesticide și nitrați) și la nivel național (valori- limită), precum și absența efectelor negative asupra ecosistemelor acvatice și terestre care depind de apa subterană (pentru detalii, a se vedea subpunctul 2.3.2 din Anexa V a DCA, Directiva 2006/118/CE, ghidurile relevante ale SCI și rapoartele tehnice). Aceste obiective stabilite prin DCA sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Articolul 4 (7) stabilește circumstanțele în care este permisă neîndeplinirea anumitor obiective ale DCA. Statele membre sunt obligate să refuze autorizarea pentru un proiect individual – cu excepția cazului în care s-a acordat o excepție în temeiul Articolului 4 (7) – dacă acesta poate provoca deteriorarea unui corp de apă sau neatingerea unei stări sau potențial bun ale acestuia. Factorul decisiv în adoptarea unei hotărâri legate de necesitatea aplicării unei Testări în privința Articolului 4 (7) este efectul potențial al noii modificări / alterări sau al noii activități de dezvoltare durabilă asupra stării corpului de apă (a se vedea capitolul 3.4), indiferent dacă este vorba despre o activitate complet nouă (o nouă modificare / alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă) sau despre modificări/îmbunătățiri ale activităților deja existente sau ale infrastructurii deja existente (de ex., modificări sau prelungiri ale unui dig sau baraj existent).(de ex., extinderi). În acest context, trebuie, de asemenea, reținut că reînnoirea unei autorizații existente sau a unei activități autorizate, de exemplu o autorizație de captare a apei, poate necesita o Testare în privința Articolului 4 (7) - în cazul în care condițiile de autorizare sunt modificate, iar schimbarea activităților întreprinse în conformitate cu autorizația reînnoită ar putea provoca deteriorări. Pentru presiuni asupra corpurilor de apă rezultate din activitățile aprobate în temeiul autorizațiilor existente, este importantă revizuirea în timp util și eventuala corectare a acestora în vederea îndeplinirii obiectivelor DCA. Așa cum se prevede la Articolul 4 (7), Statele Membre nu încalcă Directiva în situația în care o nouă modificare/ alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă duce la deteriorarea sau compromite atingerea unei stări/ potențial bun al corpului de apă, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile Articolului 4 (7) literele (a) - (d). Însușindu-și o abordare în conformitate cu principiul precauției, autoritățile competente pot autoriza un proiect în absența unei Testări în privința Articolului 4 (7) numai dacă există suficiente certitudini că acesta nu va cauza deteriorarea sau nu va compromite atingerea unei stări / potențial bun (a se vedea capitolul 4.1 pentru considerații suplimentare). Dovezile pe care se bazează o astfel de decizie ar trebui să fie documentate. Rezultă că evaluările privind eventualitatea ca o nouă modificare /alterare să ducă la deteriorarea sau să compromită atingerea unei stări bune/ potențial bun trebuie stabilite în prealabil (ex-ante), ceea ce reprezintă faza de „Evaluare a aplicabilității“ Articolului 4 (7). În acest context, este important să se țină seama de faptul că desemnarea corpurilor de apă ca fiind artificiale sau puternic modificate (CAPM) în conformitate cu Articolul 4 (3) nu este considerată un tip de exceptare. Corpurile de apă artificiale sau puternic modificate (CAPM) sunt considerate o categorie specifică de corpuri de apă, cu propriile scheme de clasificare și obiective [de mediu]. Prin urmare, și pentru corpurile de apă desemnate ca artificiale sau puternic modificate, nerealizarea potențialului ecologic bun sau deteriorarea datorată unei modificări noi poate fi permisă numai în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7). 4 STUDII PRACTICE DE CAZ Abordările integrate și coerența politicilor joacă un rol central în punerea în aplicare a DCA și în evaluarea informată în legătură cu Articolul 4 (7). Noi modificări fizice, noi activități umane de dezvoltare durabilă sau schimbări în cadrul acestora care ar putea provoca deteriorări, sunt frecvent legate de realizarea obiectivelor altor politici ale UE, cum ar fi energia, transportul, protecția împotriva inundațiilor, apărarea zonelor costiere, alimentarea cu apă și tratarea apelor uzate etc., pe lângă politicile naționale relevante. Prin urmare, integrarea DCA și legăturile acesteia cu implementarea acestor politici necesită o abordare coordonată și o coerență mai accentuată a proceselor de autorizare în raport cu Articolul 4 (7). Unele dintre politicile și programele relevante ale UE includ, printre altele, următoarele: Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T)17 Politica energetică, inclusiv politica privind energia regenerabilă și planurile de acțiune privind energia din surse regenerabile Politicile industriale, cum ar fi Strategia UE privind materiile prime Planurile de management împotriva riscului la inundații, în conformitate cu Directiva UE privind inundațiile Directiva Cadru Strategia pentru mediul marin și Directiva de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim Instrumentele europene de finanțare și Politica Agricolă Comună (PAC) Politica privind schimbările climatice, inclusiv adaptarea și atenuarea acestora, ca problemă trans-sectorială Alte directive și politici de mediu, în special Directivele SEA, EIA, Păsări și Habitate, precum și Directiva privind epurarea apelor uzate urbane implementarea DCA în legătură cu elaborarea și punerea în aplicare a acestor politici permit integrarea de la bun început a obiectivelor DCA, ceea ce ar putea chiar să reducă necesitatea unor modificări noi și, prin urmare, a posibilității de deteriorare a corpurilor de apă, în sensul unei transparențe sporite a factorilor de decizie asupra impacturilor preconizate. Implicarea și consultarea autorităților și a părților interesate (stakeholder-ilor) implicate în planuri și programe asupra mediului (Directiva SEA) pot contribui la integrarea aspectelor de mediu în pregătirea anumitor planuri și programe menționate mai sus, acestea putând astfel face obiectul unei evaluări strategice de mediu (SEA). Evaluările în temeiul Directivei SEA pot contribui la acordarea unei atenții depline efectelor semnificative asupra mediului, inclusiv efectelor asupra apei. În plus, evaluările în temeiul Directivei 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor pentru evaluările necesare în contextul Articolului 4 (7), în special în ceea ce privește Rezultatele unor astfel de abordări integrate pot furniza, de asemenea, informații valoroase modificărilor sau pentru evaluarea unor opțiuni mai bune de mediu.12 dimensiunea strategică a interesului public major, estimarea beneficiilor și a impactului Studiu de caz 1: Cum se utilizează standardele hidromorfologice pentru a preveni deteriorarea stării13 Țara: Regatul Unit / Scoția pentru orice activitate ce poate afecta negativ mediul acvatic, inclusiv captarea apei, construcții și amenajări de acumulări, precum și orice alte lucrări de construcție sau de inginerie în sau în vecinătatea apelor de suprafață. Ca prim pas în procesul de autorizare prealabilă, autoritatea de reglementare (Agenția de Protecție a Mediului din Scoția – SEPA) evaluează riscul pe care activitatea propusă îl prezintă pentru mediul acvatic. Această evaluare a riscurilor implică previziuni privind: (i) elementele de calitate hidromorfologice ale corpului de apă (hidrologie, morfologie și continuitate) sunt susceptibile de a fi modificate de activitatea propusă; și (ii) modul în care aceste modificări pot afecta elementele de calitate biologică ale corpului de apă. Pentru a putea previziona modul în care vor fi modificate elementele calitative hidromorfologice, sunt necesare informații despre condiția elementelor la momentul dat. Acest lucru este asigurat prin programele de monitorizare și modelare ale SEPA, completate, dacă este necesar, de informațiile furnizate de dezvoltator. De exemplu, SEPA păstrează estimări modelate pentru toate râurile cu privire la gradul în care debitele acestora au fost modificate prin intermediul captărilor, al deversărilor și al amenajărilor de acumulări. În conformitate cu cadrul de reglementare al Scoției, este necesară o autorizare prealabilă activitatea propusă urmează să le producă asupra hidromorfologiei corpului de apă cu standarde hidromorfologice pre-determinate pentru stările „foarte bună“, „bună“, „moderată“ și „proastă“. Aceste standarde au fost stabilite astfel încât o încălcare a oricăruia dintre ele (hidrologie, morfologie sau continuitate) indică un risc semnificativ pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. În cazul în care SEPA consideră că o propunere poate duce la o încălcare [a unui standard - n. tr.] și, prin urmare, la o deteriorare a stării, ea poate autoriza propunerea doar dacă sunt îndeplinite cerințele Articolului 4 (7). Standardele hidromorfologice sunt obținute și actualizate periodic, în cadrul unui proces coordonat la nivel național, care reunește cercetători, experți tehnici și în date din întregul Regatul Unit și nu numai. Standardele sunt emise către SEPA sub forma Directivelor ministeriale. Printre altele, aceste instrucțiuni enumeră standardele pentru debitele de râu, pentru nivelurile lacurilor și pentru starea morfologică a râurilor. În anul 2017 va fi finalizată o revizuire majoră a standardelor pentru aceasta din urmă, urmând a fi emise standarde revizuite care să reflecte progresele obținute în cunoașterea științifică. Pentru a evalua riscul asupra factorului biologic, SEPA compară modificările pe care provocat de amenajări, indiferent dacă acest risc se referă la starea corpului de apă în ansamblu sau la starea unor elemente calitative biologice individuale care se află într-o clasă de stare superioară celei a corpului de apă în ansamblu (de exemplu, corpul de apă este în Aceste standarde vor permite SEPA: • să evalueze eficient și consecvent riscul de deteriorare 1. Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) 2. Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) evalueze – în cazul corpurilor de apă care se află într-o clasă inferioară stării bune (de exemplu datorită poluării) – riscul ca amenajarea să compromită obținerea pe viitor a stării bune (de exemplu, prin încălcarea unuia sau mai multor standarde hidromorfologice); și • să acorde asistență potențialilor dezvoltatori, furnizându-le informații privind proporțiile în care se preconizează ca amenajarea să fie posibilă în diferite părți ale mediului acvatic fără riscul deteriorării sau compromiterii unei realizări în viitor a stării bune. stare „bună“ în ansamblu, dar unele elemente biologice sunt într-o stare „foarte bună”); • să Studiu de caz 2: Impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Expertiză științifică comună14 Țara: Franța inclusiv asupra impac-tului acumulărilor de apă asupra mediului acvatic, în special în zonele în care există deja mai multe astfel de acumu lări, iar resursele de apă sunt foarte solicitate. Prin lege, construirea unei noi acumulări impune o cerere de planificare sau o autorizație guvernamentală, ceea ce necesită un studiu de impact asupra mediului. În prezent, aceste studii trebuie să evalueze efectele cumulative ale proiectului [în sine], în relație cu alte proiecte similare cunoscute. Aspectul "cumulativ" al impactului infrastructurii de stocare a apei asupra unei zone de captare este adesea puțin înțeles, din cauza lipsei de cunoștințe relevante privind metodele de evaluare. Prin urmare, consultanții și serviciile guvernamen- tale sunt lipsite de instrumente operaționale pentru procesarea unor cereri privind noi acumulări de apă, ceea ce ridică alte probleme legate de planurile de management a apelor și de supervizarea amenajării de acumulări noi. În acest context, Ministerul Mediului, Energiei și Problemelor Marine din Franța (MEEM), cu sprijinul ONEMA, a solicitat ca Irstea, în parteneriat cu INRA, să efectueze o evaluare științifică comună (ESCo) privind impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Evaluarea a fost elaborată de aproximativ 15 experți în mai multe disci-pline și organizații de cercetare, bazându-se pe analiza a circa 1 000 de articole și rapoarte științifice internaționale. Crearea unei noi infrastructuri de stocare a apei ridică o serie de preocupări legate de mediu, acumulărilor de apă asupra mediului. Acestea ajung să modifice toate caracteristicile funcționale ale unui bazin hidrografic, astfel încât construc-ția lor poate deveni problematică atunci când sunt construite pe un râu deja vulnerabil. În orice caz, foarte puține studii abordează efectele cumulative ale acumulărilor de apă asupra tuturor caracteristicilor funcționale investigate în cadrul evaluării, chiar și în cazul unor interacțiuni puternice între acestea. Prin urmare, evaluarea importanței efectelor asupra unui anumit bazin hidrografic necesită identificarea consecințelor asupra bazinului și caracterizarea regimului acestuia ca urmare a respectivelor consecințe. Pentru caracterizarea integrală a bazinului hidrografic se poate recurge la o abordare bi-direcțională, identificându-se sub-bazinele cele mai vulnerabile și problemele asociate acestora, înainte de a începe evaluarea efectelor cumulative ale proiectelor noi pe aceste sub-bazine. Evaluarea științifică a dezvăluit lipsa de cunoștințe legate de efectele cumulative ale factorilor de influență, evaluarea a identificat principalele interacțiuni dintre caracteristicile Prin analizarea efectelor cumulative ale acumulărilor de apă, proceselor implicate și 3. Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) cumulative. Varietatea contextelor întâlnite în literatura științifică, ca și lipsa de date și cunoștințe menționată mai sus, limitează numărul de indicatori relevanți și de metodele validate pentru o caracterizare imediată a influenței pe care o serie de acumulări le are asupra unui bazin hidrografic, împiedicând, mai departe, capacitatea de a anticipa efectele amenajării uneia sau mai multor acumulări noi. În contextul Franței, dobândirea de cunoștințe și ordine de mărime rămâne necesară. Analiza efectuată poate fi folosită pentru a elabora un cadru metodologic care să abordeze problema efectelor cumulative ale acumulărilor de apă asupra unui anumit bazin hidrografic. Acesta reprezintă punctul central al fazei operaționale, care va urma după această expertiză științifică. funcționale și necesitatea luării acestora în considerare în cadrul evaluării efectelor Studiu de caz 3: Plan de Construire a Liniei Feroviare de Mare Viteză (HS2) – Faza 1 (Londra–West Midlands)15 Țara: Marea Britanie oferi o legătură pe calea ferată de mare viteză dintre Londra și sudul Angliei către nordul Angliei. Faza 1 acoperă patru Districte Bazinale (Tamisa, Anglian, Severn și Humber) și ar putea avea impact asupra a 61 corpuri de apă de suprafață și 15 corpuri de apă subterană. Din cele 61 de corpuri de apă de suprafață evaluate, nu au fost identificate elemente ale schemei guvernamentale care ar conduce cu certitudine la o neconformitate obiectivă a corpurilor de apă. Cu toate acestea, în cele din urmă, 5 corpuri de apă dintre acestea au fost evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare a atingerii Stării Ecologice Bune (SEB)/Potențialului Ecologic Bun (PEB) ca urmare a construirii HS2 Faza 1. Din cele 15 corpuri de apă subterană evaluate inițial, 4 corpuri de apă subterană au fost, în cele din urmă, evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare a atingerii SEB ca urmare a construirii HS2 Faza 1. Celelalte corpuri de apă subterană sau de suprafață rămase au fost evaluate ca nefiind supuse riscului sau includ măsuri de reducere a impactului și alte măsuri care rezultă din „Prevederile Suplimentare”. Un document privind revizuirea Evaluării Conformității cu DCA s-a publicat în martie 2016 oferind mai multe detalii cu privire la motivele pentru care deteriorarea s-ar putea produce în cazul fiecărui corp de apă, împreună cu măsuri de reducere a impactului generale și informații asupra modului în care cele patru teste de la Articolul 4(7) se pot îndeplini. Evaluarea urmărește o abordare bazată pe prevenirea riscului și a fost susținută de Agenția de Mediu pentru a se asigura că toate efectele adverse potențiale aveau să fie raportate și detaliate, chiar și acolo unde probabilitatea ca să producă un efect foarte mic sau amploarea acelui efect este limitată; impulsul inițial a fost să se asigure că se continuă urmărirea și redresarea efectelor confor DCA pe parcusul elaborării designului și în faza de consimțământ.1617 HS2 este o schemă guvernamentală națională de mai multe milioane de lire sterline pentru a Studiu de caz 4: Evaluarea impactului măsurilor din Planul de Management a Riscului la Inundații (PMRI) în scopul evaluării aplicabilității Articolului 4(7) 4. Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) 5. https://circabc.europa.eu/sd/a/e9885e5b-9638-4ff6-baee-2815c6300ce8/22 - MS United Kingdom. 4.7 Case Study.pdf 6. https://www.gov.uk/government/publications/water-framework-directive-compliance-assessment-review Țara: Italia Zona studiului de caz se situează în Districtul (hidrografic) al Apeninilor de Nord (DAN) , mai specific în Regiunea Toscanei (aproximativ 20.000 km pătrați, 60% din suprafața Districtului). apei. Procedura s-a aplicat la toate corpurile de apă de suprafață din zonă, de la râuri mici cu aproape 10 km pătrați la principalele râuri ca râul Arno (zona de aval), o zonă bazinaăa de aproximativ 8000 km pătrați. Măsurile structurale ale PMRI pot provoca modificarea fizică a corpului de apă deoarece este posibil să cuprindă modificarea longitudinală și transversală a râului, inclusiv repararea digurilor, înălțimea barajelor, deversoare de derivație a curentului, zone de extindere cu canale de intrare/ieșire a apei, reabilitarea malurilor. Pentru a pre-evalua posibilitatea aplicării Art. 4(7), al doilea ciclu al PMB-ului Districtului Hidrografic al Apeninilor de Nord include o analiză detaliată a măsurilor structurale din cadrul PMRI. Fiecare intervenție bazată pe o modificare fizică a râului sau lacurilor a fost georeferențiată și legată de unul sau mai multe corpuri de apă. Lista intervențiilor de apărare împotriva inundațiilor este raportată într-o secțiune specifică a raportului privind corpul de apă (CA) din Sistemul Executiv de Informații al PMB (vezi mai jos). Scopul este de a estima impacturile unei măsuri structurale a PMRI asupra stării/potențialului http://www.gov.uk/government/publications/water-framework-directive-compliance-assessment-review Extras din SEI – Sistemul Executiv de Informații pentru PMRI DAN (Districtul Apeninilor de Nord). Partea de sus a foii de raportare a CA definite în materie de soluții hidraulice și în detalii structurale, scopul listei propuse, referitoare la fiecare corp de apă, este să concentreze atenția pe o viitoare aplicare potențială a Art. 4(7) pentru corpurile de apă implicate. De vreme ce intervențiile respective sunt în principal măsuri planificate ce urmează să fie Aceasta include următoarele etape analitice: Colectarea datelor detaliate ale proiectului legate de caracteristicile structurale: dimensiunile geometrice ale intervențiilor: lungime – suprafața – volum, mărimea porțiunii CA impactat și comparație cu lungimea/suprafața totală a CA, indicii geomorfologici (de ex. Managementul Calității Informațiilor) – evaluare ex ante + ex post Compararea cu valorile limita (definite la scara districtului) Impactul real în materie de modificare fizică var fi testat în evoluția activităților planificate, aplicând criterii comune pentru evaluarea modificării morfologice și eligibilitatea pentru Art. 4(7). Procedura descrisă a adus beneficii generale pentru o analiză eficientă și coordonată a relației dintre PMB și PMRI. Raportarea pe o foaie oficială de informații a tuturor intervențiilor structurale ce pot modifica caracteristicile fizice ale corpurilor de apă permite părților interesate, publice și private, să conștientizeze potențiala aplicație a Art. 4(7). Discuția privind impactul real al măsurilor de apărare împotriva inundațiilor se poate deja aplica în faza preliminară a proiectului pentru a implementa un proces mai inclusiv în ceea ce privește alegerea soluțiilor tehnice și o cunoaștere specifică a excepției de la obiectivele Directievi Cadru pentru Apă. Ca un aspect critic, problemele de natură financiară pot modifica sau invalida analiza tehnică, conducând la alegeri incomplete sau doar parțial folositoare proiectului18. Studiu de caz 5: Evaluarea impactului proiectului „AUTOSTRADA SIBIU-PITEŞTI” Țara: Romania19 Traseul autostrăzii Sibiu - Piteşti se va desfăşura între Sibiu (intersecţia cu Centura Sibiu) şi Piteşti (intersecţia cu Centura Piteşti) în zona centrală a României. 7. http://www.appenninosettentrionale.it/eis/ 19 http://www.anpm.ro/documents/12220/34391606/RIM Autostrada+Sibiu+Pitesti rev03+14.12.2018.pdf/2cbb9d11- ba85-4e9b-8b03-9b3f0ecacfc1, RAPORT PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI pentru proiectul „AUTOSTRADA SIBIU-PITEŞTI” 425000 450000 475000 http://www.appenninosettentrionale.it/eis/ U') o o o r '<1" o o o o U') '<1" o o o U') N V o o o o o o o U') N V o o o oo ':t Traseu autostradă D Limită judeţ D Lrnită unită administrativ-teritoriale Unităţi administrativ - teritoriale intersectate Municipiu reşedinţă de judeţ o o 8 D Municipiu, altul decat reş dinţa de judeţ o �ll'l □oraş O Comuna 425000 450000 475000 o .rll,-', l In cadrul proiectului sunt prevazute 47 de lucrari constand in regularizări/ devieri si recalibrări ale albiilor. Lucrările de regularizare/ devieri de au fost prevăzute pe sectoarele în care ampriza autostrăzii s- a suprapus peste traseul existent al văii sau acolo unde cursul de apă trebuie direcţionat spre o deschidere a podului sau spre deschiderea podeţului. Secţiunea transversală regularizată trebuie să permită tranzitarea debitului de calcul cu asigurarea de 2% şi să respecte condiţiile morfologice de stabilitate. Secţiunea transversală a albiei rectificate s-a stabilit pe baza observaţiilor secţiunilor naturale ale albiei din sectoarele stabile (sectoare model). Astfel dimensiunile albiei minore şi majore geometrizate s-au determinat ţinând cont de alura secţiunilor transversale din albia naturală de pe sectoarele model. Albia nou formată va fi protejată cu saltele din gabioane de 0,50 m grosime. Lucrările necesare pentru realizarea regularizărilor şi devierilor sunt următoarele: trasarea lucrării, excavarea materialului până la cota şi forma profilului proiectat, aşternerea unui geotextil, realizarea saltelelor de gabioane şi umplerea acestora cu piatra brută. Recalibrarea albiei este necesară pe zonele unde au fost prevăzute apărări de mal ale albiei cursurilor de apă, precum şi în zona podurilor, unde realizarea lucrărilor conduce la diminuarea secţiunii de scurgere. Recalibrarea albiei constă în realizarea secţiunii necesare scurgerii debitului de calcul. De asemenea, în zonele unde albia cursului de apă este meandrată sau prezintă depuneri, pentru a spori aria secţiunii de scurgere, este necesară recalibrarea albiei pe o anumită porţiune şi cel mai des în zona podurilor unde albia prezintă deformări ale fundului şi mai ales depuneri. Traseul autostrăzii Sibiu – Piteşti intersectează sau se află în apropierea mai multor cursuri de apă, situate în Spaţiul Hidrografic Argeş – Vedea şi Bazinul Hidrografic Olt, incluse în subbazinele Argeş, Vedea şi Dâmboviţa, respectiv Cibin, Hârtibaciu, Sadu, Pârâul Sec, Oltul Inferior. Râurile principale din zona autostrăzii Sibiu – Piteşti sunt Oltul, Topologul şi Argeşul. Acestea prezintă mai mulţi afluenţi, de diferite dimensiuni şi care prezintă diverse grade de intervenţie antropică. Pe baza analizelor spaţiale, au fost identificate 150 intersecţii ale traseului autostrăzii cu cursuri de apă, atât cadastrate cât şi necadastrate. Numărul cursurilor de apă cadastrate traversate de autostradă este 22. Numărul corpurilor de apă desemnate de către ANAR, traversate de autostradă este de 20. Corpurile de apă de suprafaţă intersectate de traseul proiectului de autostradă Sibiu – Piteşti sunt atât de tip natural (râu natural), cât şi artificial (corp de apă artificial sau lac de acumulare). Majoritatea corpurilor de apă intersectate (70%) prezintă o stare/potenţial ecologic/ă Bun. Din punct de vedere al stării chimice, toate corpurile de apă de suprafaţă prezintă o stare Bună. Dintre corpurile de apă aflate în stare/cu potenţial ecologic Moderat, doar corpul de apă Topolog – aval conf. Topologel – conf. Olt este estimat a-şi atinge starea bună până în anul 2021. Conform informaţiilor din Planurile de management ale SH Argeş – Vedea, respectiv BH Olt, în zona traseului propus al autostrăzii Sibiu – Piteşti au fost identificate cinci corpuri de apă subterană, dintre care patru de tip freatic şi unul de adâncime (ROAG12 Estul Depresiunii Valahe). Starea cantitativă a corpurilor de apă subterană din zona traseului autostrăzii Sibiu – Piteşti este considerată bună, atât în cazul corpurilor de apă situate în SH Argeş – Vedea, cât şi în cazul corpurilor de apă din BH Olt. Starea chimică este considerată Bună în cazul a 4 corpuri de apă si slaba in cazul unuia. Corpurile de apă subterană din zona proiectului au avut în general ca termen estimat de îndeplinire a obiectivelor de mediu anul 2015, unul singur avand termenul de atingere a obiectivelor de mediu 2027 , pentru atingerea stării chimice bune. Semnificaţia impacturilor potenţiale asupra factorului de mediu Apă a fost analizată pe baza a două criterii: sensibilitatea zonelor de implementare şi magnitudinea schimbărilor propuse de proiect. Clasele de sensibilitate pentru apa de suprafaţă au fost stabilite în funcţie de starea actuală din punct de vedere ecologic şi chimic, precum şi din punct de vedere al existenţei unor restricţii legate de modul actual de folosinţă al alimentărilor cu apă, iar clasele de sensibilitate pentru apa subterană au fost stabilite în funcţie de starea actuală din punct de vedere calitativ şi cantitativ, precum şi din punct de vedere al existenţei unor zone de protecţie hidrogeologică în zona proiectului. Clasele de magnitudine pentru identificarea impactului asupra apelor de suprafaţă si asupra apelor subterane au fost stabilite ţinând cont de mărimea modificărilor elementelor de calitate raportată la suprafeţele/ lungimile totale ale corpurilor de apă ce pot fi influenţate în urma implementării proiectului, iar Pentru cuantificarea potenţialelor impacturi asupra corpurilor de apă de suprafaţă au fost analizate spaţial potenţialele efecte generate de proiect asupra elementelor de calitate pentru fiecare corp de apă de suprafaţă. „Zona de impact” considerată pentru fiecare corp de apă ca urmare a unei intervenţii propusă de proiect a fost raportată la lungimea sau la suprafaţa totală a corpului de apă sau a elementelor asociate (în cazul vegetaţiei ripariene). Datele privind lungimea sau suprafaţa corpurilor de apă au fost furnizate de către Administraţia Naţională „Apele Române”. Valorile suprafeţelor potenţial afectate (a zonelor de impact) au fost estimate pentru fiecare tip de intervenţie în parte, pe baza datelor geospaţiale referitoare la componentele proiectului sau pe baza datelor public disponibile privind copurile de apă. Pentru stabilirea semnificaţiei impacturilor asupra corpurilor de apă, analizele spaţiale realizate au ţinut cont şi de lucrările hidrotehnice deja existente pe fiecare corp de apă. Astfel, deşi pe mai multe corpuri de apă de suprafaţă există deja modificări hidrotehniceîn condiţiile realizării proiectului autostrăzii Sibiu – Piteşti, nici unul dintre corpurile de apă de suprafaţă naturale nu prezintă un risc de modificare a încadrării în „corp de apă puternic modificat”. În etapa de construcţie este estimată o afectare în general redusă a corpurilor de apă de suprafaţă. Singurele situaţii în care este estimată probabilă apariţia unui impact moderat în etapa de execuţie sunt în cazul realizării lucrărilor de terasamente, în cazul îndepărtării vegetaţiei ripariene ca urmare a construcţiei podurilor şi viaductelor, în situaţia construcţiei zidurilor de apărare/ de sprijin şi ca urmare a realizării unor lucrări hidrotehnice ce implică utilizarea de beton. Pentru intervenţiile pentru care a fost estimat un impact moderat au fost prevăzute măsuri specifice de evitare sau reducere. În etapa de operare nivelul estimat al efectelor este estimat a fi în general scăzut. Singura excepţie ar putea apărea însă doar în situaţia unei întreţineri inadecvate a sistemelor de gestionare a precipitaţiilor. Pentru asigurarea neafectării corpurilor de apă de suprafaţă în etapa de operare ca urmare a activităţilor de mentenanţă a autostrăzii este necesară prevederea de măsuri ce vizează întreţinerea sistemelor de colectare a apelor pluviale. În eventualitatea unor activităţi de dezafectare a autostrăzii este previzionată apariţia unor efecte în general pozitive, ca urmare a reducerii presiunilor asupra corpurilor de apă de suprafaţă. Este recomandat însă ca la momentul dezafectării să se realizeze studii care să analizeze impactul lucrărilor şi care să ia în considerare caracteristicile corpurilor de apă la acel moment. Formele de impact considerate în cazul apelor subterane sunt: Alterări cantitative ale apelor subterane; Alterarea calităţii apei subterane; Scăderea nivelului apelor subterane. Cuantificarea potenţialelor impacturi asupra corpurilor de apă subterană s-a realizat pe baza analizei spaţiale a zonelor potenţial afectate, în raport cu suprafaţa totală a corpurilor de apă subterană. Valorile suprafeţelor potenţial afectate au fost estimate pentru fiecare tip de intervenţie, pe baza datelor geospaţiale ale componentelor proiectului. Este estimat că nivelul impactului asupra corpurilor de apă subterană în etapa de execuţie a proiectului este redus, valorile afectate fiind de maxim 3% din suprafaţă totală a unui corp de apă subterană. Ţinând cont de faptul că tunelele propuse nu se suprapun cu corpuri de apă subterană, este estimat ca nivelul efectului „prelevări de apă (epuismente) pentru construcţia tunelelor” să fie zero. În etapa de operare este estimat un nivel redus,al efectelor asupra corpurilor de apă subterană, valorile estimate fiind extrem de mici. Ţinând cont de faptul că majoritatea alimentărilor cu apă din zona traseului autostrăzii Sibiu – Piteşti se realizează din subteran şi că acestea sunt situate la distanţă de limita de construcţie a autostrăzii şi de alte componente ce ar putea genera efecte, este considerat că proiectul nu va avea un impact asupra zonelor de protecţie sanitară a alimentărilor cu apă şi de protecţie hidrogeologică. În continuare au fost stabilite măsuri de evitare şi reducere a impactului atat pentru etapa de construire, cat si pentru cea de operare si dezafectare. Pentru prezentul proiect a fost emis de catre ANAR avizul de gospodarire a apelor nr. 117/14.12.2018 si de catre ANPM acordul de mediu nr. nr.4/28.12.2018. INTRODUCERE Diversitatea biologică înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor.Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate. Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, inclusiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare esenţiale şi de interes general. În conformitate cu prevederile art.5 din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, sunt definite urmatoarele categorii de arii natural protejate: 1. de interes național: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale; 2. de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații ale biosferei; 3. de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică; 4. de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz. „Directiva Păsări” 79/409/EC privind conservarea păsărilor sălbatice (adoptată la 2 aprilie 1979) şi „Directiva Habitate” 92/43/EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice (adoptată la 21 mai 1992) constituie temelia politicii UE în domeniul biodiversităţii. Acestea le permit tuturor statelor membre să colaboreze pentru a proteja şi asigura supravieţuirea speciilor şi habitatelor vulnerabile şi ameninţate din Europa. În centrul celor două directive se află crearea reţelei Natura 2000, o reţea ecologică de situri care cuprinde cele 28 de state ale UE. Până în prezent, au fost incluse în reţea 26 000 de situri, acoperind aproape 18% din suprafaţa de teren a UE. Componenta marină a reţelei nu este încă finalizată. Cele două directive UE conţin în anexe listele cu speciile şi tipurile de habitate care fac obiectul Reţelei Natura 2000. Conform Directivei Habitate, scopul reţelei Natura 2000 este de a stabili un „statut de conservare favorabil” pentru habitatele şi speciile considerate a fi de interes comunitar. Directivele Habitate şi Păsări Directivele au două obiective principale: protejează speciile de interes conservativ din întreaga UE (prin dispoziţiile privind protecţia speciilor); conservă unele tipuri rare şi ameninţate de habitate sau habitatele anumitor specii rare şi ameninţate pentru a le asigura supravieţuirea continuă (prin dispoziţiile privind protecţia siturilor care conduc la crearea reţelei Natura 2000). Cele două directive oferă un cadru legislativ comun, aplicabil în toate ţările UE, care asigură că toate activităţile umane sunt întreprinse astfel încât să nu afecteze negativ integritatea siturilor Natura 2000. 2000 și starea favorabilă de conservare a speciilor pentru care siturile au fost desemnate. Articolul 6 din Directiva Habitate prevede, la alineatele (3) şi (4), aspecte procedurale de protecţie care trebuie urmate în cazul planurilor şi proiectelor. Pentru România, autoritatea responsabilă pentru implementarea Reţelei Natura 2000 este Guvernul României, prin Ministerul Mediului, conform obligaţiilor asumate în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană pentru Capitolul 22 Mediu, sectorul protecţia naturii. În 2018 Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) a preluat administrarea siturilor Natura 2000, cu excepția acelora care se suprapun integral sau parțial pe Rezervația Biosferei Delta Dunării și a Parcurilor Naturale și Naționale aflate în administrarea ROMSILVA. Cu referire strictă la siturile de importanță comunitară România are obligația implementării art. 6.3 și 6.4 privind impactul proiectelor asupra speciilor și habitatelor de importanță comunitară. Art. 6.3. Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, individual sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective si în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv si, după caz, după ce au consultat opinia publică. Art. 6. 4. Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului si în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate. În România, Evaluarea impactului proiectelor asupra biodiversității este integrată în evaluarea de mediu ca urmare a aplicării Ordinului nr. 19 din 13 ianuarie 2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar. În principal această evaluare a impactului vizează ariile naturale protejate care fac parte din reațeau europeană Natura 2000, dar nu se limiteaza la acestea. În vederea asigurării unei dezvoltări durabile și pentru menținerea unui cadrul natural cât mai adecvat zonei, evaluarea impactului asupra mediului trebuie să cuprindă și evaluarea impactului asupra biodiversității, indiferent daca proiectul se află sau nu în arii protejate, indiferent de tipul de desemnare. Evaluarea impactului asupra biodiversității nu trebuie să se rezume la proiectul din interiorul sau apropierea ariilor naturale protejate de interes comunitar în special pentru că în România există pupulații mari ale speciilor, respectiv suprafețe mari ale habitatelor naturale de interes conservativ european care se află în afara siturilor Natura 2000/ ariilor naturale protejate. De asemenea, specii pentru care au fost desemnate ariile naturale protejate din România pot să se deplaseze distanțe destul de mari, în migrațiune, căutare de hrană, alte tipuri de dispersii, în afara zonelor cuprinse în situri putând astfel fi impactate de proiecte situate departe de ariile naturale protejate. 1. DESCRIEREA IMPACTULUI ASUPRA BIODIVERSITĂȚII 1. Pierderea, degradarea sau fragmentarea habitatelor și modificarea comunităților prezente Construirea infrastructurilor, instalarea de facilități și utilizarea de echipamente și instrumente, ceea ce poate provoca un impact fizic direct asupra habitatelor și speciilor. În general, realizarea unui proiect necesita curatarea/eliberarea terenurilor și îndepărtarea vegetației de suprafață. Prin acest proces habitatele existente pot fi modificate, deteriorate, fragmentate sau distruse. Amploarea pierderii habitatului și a degradării depinde de mărimea, localizarea și solutiile proiectului și sensibilitatea habitatelor afectate. Este important de remarcat faptul că, în timp ce eliberarea si pregatirea terenului pentru realizarea proiectului poate părea limitată, efectele indirecte ar putea fi mult mai răspândite, în special în cazul în care interventia interferează cu regimuri hidrologice sau procese geomorfologice si pot afecta calitatea apei sau a solului. Astfel de efecte indirecte pot provoca grave deteriorari, fragmentariși pierderi ale habitatului, uneori, chiar și la o distanță relativ mare de amplasamentul proiectului. Semnificația pierderii depinde și de raritatea și sensibilitatea habitatelor afectate și / sau de importanța lor ca zona de hrănire, reproducere sau hibernare pentru specii. De asemenea, rolul potențial al unor habitate ca si componente ale coridoarelor importante pentru dispersie și migrație, precum și pentru mai multe deplasări locale între zone de hrănire și locuri de cuibărit, trebuie să fie luate în considerare atunci când se evaluează importanța oricărei pierderi sau degradare a habitatelor. 2. Perturbarea și deplasarea speciilor Perturbarea speciilor în zonele lor obișnuite de hrănire sau odihnă, precum și de-a lungul rutelor de migrație, poate duce la deplasarea și excludere, și, prin urmare, pierderea utilizării habitatului. Speciile pot fi deplasate din zonele din interiorul și din jurul amplasamentului proiectului, de exemplu, din cauza traficului crescut, prezența persoanelor precum și zgomot, praf, poluare, iluminare artificială, prezența umană constantă sau vibrații provocate în timpul sau după lucrările de construire. Amploarea și gradul de perturbare, precum și sensibilitatea speciilor afectate, determină semnificația impactului, la fel ca și disponibilitatea și calitatea altor habitate corespunzătoare din apropiere, care pot găzdui animalele strămutate. În cazul speciilor rare și pe cale de dispariție chiar perturbări mici sau temporare pot avea repercusiuni grave pentru supraviețuirea lor pe termen lung în regiune. 3. Efectul de barieră În cazul proiectelor de energie electrică, de transport de mare putere, infrastructurile de primire și de stocare potforța speciile să ocoleasca zona cu totul, atât în timpul migrației și, mai mult la nivel local, în timpul activităților de căutare a hranei obișnuite. Transformarea acestei situații intr-o problema depinde de o serie de factori, cum ar fi dimensiunea sub stației, spațierea și dirijarea cablurilor de electricitate, dispunerea centralelor eoliene, amploarea deplasării speciilor și gradul de perturbare cauzat de legăturile dintre zonele de hrănire, reproducere și adăpostire. Râurile, lacurile și zonele riverane au un rol important în răspândirea și migrația speciilor de apă dulce, precum și în deplasările mai localizate între diversele zone de hrănire, reproducere, odihnă și cuibărire. Ele acționează ca mici zone ecologice intermediare (stepping stones) sau coridoare ecologice vitale în cadrul peisajului. Orice obstacole sau impedimente în calea deplasării libere a speciilor în amonte sau în aval, oricât de mici, pot avea consecințe majore pentru supraviețuirea acestor specii. Instalațiile hidroelectrice pot să întrerupă sau să împiedice, direct sau indirect, răspândirea și migrația speciilor. Cele mai evidente sunt barajele și zonele îndiguite, care reprezintă obstacole fizice în calea migrației peștilor și altor organisme acvatice, împiedicându-i să călătorească în amonte și în aval. Acestea au efecte majore asupra supraviețuirii unui număr mare de specii de apă dulce, ducând la fragmentarea, la izolarea și, în cele din urmă, la dispariția în special a unor populații de pești de apă dulce dulce sau a speciilor care migrează din mare în apă dulce sau a celor care migrează din apele dulci spre mare. Efectul de barieră este deosebit de grav atunci când există mai multe obstacole pe un sector de râu. Chiar și în cazul structurilor sau al obstacolelor fizice foarte mici, râurile pot deveni rapid impracticabile. Și canalele artificiale pot fi obstacole în calea deplasării speciilor, prin faptul că străpung și, astfel, fragmentează habitatele terestre. De asemenea, ele pot crea legături artificiale între bazinele hidrografice, favorizând răspândirea speciilor alogene în detrimentul celor indigene. 4. Lovire și risc de mortalitate Păsări și lilieci, se pot ciocni de diferitele părți ale liniilor electrice aeriene, precum și de alte facilități electrice supraterane. Mai ales parcurile eoliene reprezintă zone cu risc major pentru aceste specii. Nivelul de risc de coliziune depinde foarte mult de locatia sit-ului in raport cu proiectul și de speciile prezente, precum și de vreme, factoril de vizibilitate și designul specific al la liniei electrice. In particular, speciile care traiesc mult si au rate de reproducere scăzute și / sau cele care sunt rare sau sunt deja într-o stare de conservare vulnerabile (cum ar fi acvile, vulturi și berze) sunt la risc. Exemplarele de pești și de alte specii care traversează o centrală hidroelectrică pot fi rănite sau ucise. O centrală hidroelectrică poate provoca: răniri prin contact fizic cu paletele de ghidare, cu rotorul sau cu carcasa turbinei; răniri cauzate de fluctuațiile de presiune în timpul trecerii prin turbină; blocare în grătarele de la prizele de admisie sau răniri cauzate de mașinile de curățat; răniri cauzate de debitul intens și de scurgerile din deversoare; vulnerabilitate în fața animalelor de pradă, din cauza dezorientării. 5. Specii invazive alohtone: Pătrunderea speciilor invazive conduce transformarea habitatele naturale și perturbarea speciilor indigene. 2 CRITERII DE EVALUARE A IMPACTULUI SEMNIFICATIV ASUPRA BIODIVERSITĂȚII În Etapa studiului de evaluare adecvată se va stabili ca Studiul de evaluare adecvată să includă: 1. Evaluarea semnificaţiei efectului, pentru care se recomandă utilizarea criteriile de evaluare prezentate in continuare Criterii de evaluare Descrierea elementelor proiectului care pot avea efecte semnificative asupra ariei naturale protejata, asupra diversității biologice Descrierea tuturor tipurilor de efecte pe care proiectul le poate avea asupra ariei naturale protejata Distanța proiectului față de arie ( in m) Zona de suprapunere a proiectului peste arie (suprafata zonei de suprapunere si procent din arie) Distanța proiectului față de zonele de hrănire, de refugiu și pentru reproducere (in m) Zone de suprapunere peste zona de hrănire, de refugiu, și de reproducere (suprafața zonei de suprapunere și procent Criterii de evaluare din arie și din zona respectivă) Deplasarea speciilor reducerea diversității speciilor Descrierea sit-ului si a importantei acestuia pentru coerența globala a rețelei Natura 2000 Descrierea habitatelor natural și a speciilor potențial a fi afectate de proiect Importanța habitatelor naturale și a speciilor afectate, de exemplu, de mare reprezentativitate, specii endemice, etc. Se va sublinia impactul asupra speciilor și habitatelor prioritare. Descrierea oricăror modificări în arie ca urmare a realizării proiectului Distanța proiectului față de habitatele naturale de interes comunitar Zona de suprapunere a proiectului peste habitat (suprafața totală și relativă, de ex. ca procent din arie) influența asupra solului și subsolului din sit limita ariei de distribuție pentru anumite habitate și specii și distanțele proiectului față de acestea importanta pentru conectivitatea ecologică ( suprapunere cu alte sit-uri, etc.) reducerea suprafeţei habitatului (în m și procent din arie); disturbarea speciilor de interes national, comunitar si/sau international; fragmentarea habitatelor naturale de interes național, comunitar și/sau internațional; reducerea densităţii speciilor national, comunitar si/sau international; modificări ale statutului de conservare; modificării climatice directe si indirecte Corelat cu criteriile de evaluare prezentate, se recomandă utilizarea următoarelor tipuri de indicatori pentru stabilirea semnificatiei efectelor: procentul din suprafaţa habitatului pierdut ( absolut si relative), modificari in structura habitatelor, fragmentarea habitatelor de interes national, comunitar si/sau international (exprimată în procente), durata sau persistenţa fragmentării, durata sau persistenţa perturbării speciilor de interes national, comunitar si/sau international, distanţa faţă de aria naturală protejată, schimbări în densitatea populaţiilor (nr. de indivizi/suprafaţă), indicatorii chimici-cheie care pot determina modificarea funcţiilor ecologice ale unei arii naturale protejate, de ex. calitatea apei, emisii GES si amprenta de carbon a proiectului. Semnificaţia efectelor se stabileşte întotdeauna pentru fiecare habitat/specie de interes national, comunitar și/sau internațional afectat. 3 ANALIZA DOCUMENTELOR RELEVANTE Articolul 6 alineatele (3) și (4) definește procedura pas cu pas în cazul în care proiectele sunt luate în considerare. Trei etape principale sunt identificate: Etapa 1: Etapa de încadrare. Prima parte a procedurii constă într-o etapă de pre-evaluare ("screening") pentru a stabili dacă, în primul rând, proiectul este direct legat sau necesar pentru gestionarea sitului și, în al doilea rând, dacă este probabil să existe un efect semnificativ asupra sit-ului; aceasta este reglementată de articolul 6 alineatul (3) paragraf 1. Etapa a doua: Evaluarea adecvată. A doua parte a procedurii, reglementată de articolul 6 alineatul (3) paragraf 2, se referă la evaluarea corespunzătoare și la decizia autorităților naționale competente. Etapa a treia: Derogarea de la articolul 6 alineatul (3) în anumite condiții, Etapă care în legislația românească (Ordinul nr. 19/2010) este denumită Etapa soluțiilor alternative. O a treia parte a procedurii reglementate de articolul 6 alineatul (4) intră în joc dacă, în ciuda unei evaluări negative, se propune să nu se respingă un proiect, ci să se ia în considerare în continuare. În acest caz, articolul 6 alineatul (4) permite derogări de la articolul 6 alineatul (3) în anumite condiții, care constau în absența unor soluții alternative și existența unor motive imperative de interes public (IROPI) pentru realizarea proiectului și solicitarea adoptarea măsurilor compensatorii. Directiva Habitate aplica principiul precauției, care impune ca prioritățile de conservare ale Natura 2000 să prevaleze acolo unde există incertitudine. Aceasta înseamnă că accentul pus pe evaluare ar trebui să fie acela de a demonstra, în mod obiectiv, cu dovezi justificative, că: nu vor exista efecte semnificative asupra unui sit Natura 2000 (Etapa 1: Etapa de încadrare); sau nu vor exista efecte negative asupra integrității unui sit Natura 2000 (Etapa a doua: Evaluarea adecvată); sau nu există alternative la proiectul care ar putea avea efecte negative asupra integrității unui sit Natura 2000, există motive imperative de interes public major pentru realizarea proiectului și există măsuri de compensare care mențin sau consolideaza coerența globale a retelei Natura 2000 (etapa a treia: procedura de derogare). Listele de verificare și procedurile de punere în aplicare sunt stabilite în etapele evaluării. 1. Etapa de încadrare Această etapă analizează efectele probabile ale unui proiect, fie singur, fie în combinație cu alte proiecte, pe un sit Natura 2000 și consideră în mod obiectiv dacă aceste efecte nu vor fi semnificative. În mod normal, Etapa de încadrare trebuie privită ca o simplă evaluare pentru a verifica dacă este necesară o Evaluare Adecvată. Această evaluare se va realiza pe baza informațiilor existente colectate din sursele disponibile, precum și pe opinia experților. De asemenea se vor consulta și alte instituții relevante în domeniul conservării naturii. Etapa de încadrare este strict definită în Ordinul 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar. “Memoriul de prezentare a PP trebuie să cuprindă: 1. descrierea succintă a PP și amplasarea acestuia în raport cu aria naturală protejată de interes comunitar, cu precizarea coordonatelor geografice (STEREO 70) ale amplasamentului PP. Aceste coordonate vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referință geografică, în sistem de proiecție națională Stereo 1970, sau ca un tabel în format electronic conținând coordonatele conturului (X, Y) în sistem de proiecție națională Stereo 1970; 2. prezența și efectivele/suprafețele acoperite de specii și habitate de interes comunitar în zona PP; 3. justificarea dacă PP propus nu are legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul conservării ariei naturale protejate de interes comunitar; 4. estimarea impactului potențial al PP asupra speciilor și habitatelor din aria naturală protejată de interes comunitar. Autoritatea competentă poate solicita orice alte informații, în cazul în care calitatea informațiilor prezentate nu poate duce la luarea unei decizii.” Pentru identificarea potențialelor efecte ale proiectului, Lista de verificare de mai jos oferă câteva din principalele tipuri de parametri de proiect care vor trebui în mod normal să fie identificați. Acești parametri sunt doar ilustrativi, deoarece ar fi imposibil să se furnizeze o listă completă în acest document. Pentru unele proiecte, poate fi necesar să se identifice separat acești parametri pentru fazele de construcție, operare și dezafectare. Descrierea proiectului - exemple de elemente de luat în considerare în identificarea posibilelor impacturi: Dimensiunea, scara, suprafața, terenul etc. Schimbări fizice care vor rezulta din proiect (excavarea, strângerea, dragarea etc.) Cerințe privind resursele (captarea apei etc.) Emisiile și deșeurile (eliminarea pe sol, apă sau aer) Cerințe de transport durata construcției, durata de funcționare, a dezafectării, etc. Planificarea perioadei de implementare și calendarul acțiunilor principale ale proiectului Distanța de la situl Natura 2000/ aria naturală protejată sau caracteristicile cheie ale sit- ului Impactul cumulativ cu alte proiecte Altele, după caz Exemple de tipuri de efecte care ar putea fi semnificative: produce reducerea suprafeței sau deteriorarea habitatelor protejate din sit. produce schimbarea directă sau indirectă a calității fizice a mediului (inclusiv a hidrologiei) în cadrul sitului. produce perturbări ale speciilor pentru care situl este notificat; Modificarea compoziției speciilor. provoacă daune directe sau indirecte asupra dimensiunii, caracteristicilor sau capacității de reproducere a populațiilor din site. Modificarea vulnerabilității populațiilor și / sau a habitatelor față de alte impacturi. produce schimbarea coerenței sitului sau a siturilor Natura 2000 (de exemplu, prezentarea unei bariere între fragmentele izolate sau reducerea capacității sitului de a acționa ca o sursă de noi colonizatori). cauzează o reducere a rezistenței habitatelor / speciilor împotriva schimbărilor externe (de exemplu, capacitatea sa de a răspunde la condițiit de mediu extreme). Afectează restaurarea unei caracteristici în cazul în care acesta este un obiectiv de conservare. Aspectele relevante de luat în considerare în evaluarea semnificației efectelor asupra habitatelor și speciilor: starea de conservare a fiecărui tip de habitat și a speciilor, atât în situl respectiv cât și la nivelul regiunii biogeografice, țării, etc. zona acoperită în sit și suprafața totală din țară / regiunea biogeografică; gradul de reprezentativitate; raritate, endemicitate, prioritate; particularitățile și relevanța sitului pentru tipul de habitat / specia în cauză: de ex. limita ariei de distribuție, relicte etc. vulnerabilitatea și sensibilitatea la diferite presiuni; alte aspecte relevante pentru a evalua "valoarea" și importanța habitatelor / speciilor care ar putea fi afectate La nivelul Etapei de încadrare, evaluarea impactului cumulativ este de obicei mai generală și mai puțin detaliată decât în evaluarea adecvată. Cu toate acestea, trebuie să ia în considerare și alte proiecte care ar putea avea, de asemenea, efecte asupra siturilor în cauză. O serie de impacturi individuale de proporții mici pot, în combinație, să producă un efect semnificativ. Evaluarea impactului cumulat: Etapele evaluării Activitatea care trebuie finalizată Identificarea tuturor proiectelor care ar putea acționa în combinație Identificarea tuturor surselor posibile de efecte din proiectul în cauză, împreună cu toate celelalte surse din mediul existent și orice alte efecte posibile din alte proiecte propuse. Identificarea impactului Identificarea tipurilor de impact (de ex. zgomot, reducerea resurselor de apă, emisiile chimice etc.) care pot afecta structura și funcțiile sitului vulnerabil la schimbare. Definirea limitelor pentru evaluare Definirea limitelor pentru examinarea efectelor cumulative; Acestea vor fi diferite pentru diferite tipuri de impact (de exemplu, efecte asupra resurselor de apă, zgomot) și pot include locații la distanță (în afara amplasamentului). Identificarea căii Identificare căilor cumulative potențiale (de exemplu, prin apă, aer etc., acumularea efectelor în timp sau în spațiu). Examinați condițiile sitului pentru a identifica unde sunt expuse riscurilor. aspectelor vulnerabile ale structurii și funcției sitului. previziune Previziunea mărimii / amplorii efectelor cumulative probabile identificate. evaluare Se observă dacă este posibil ca potențialele impacturi cumulative să fie semnificative. De obicei impactul cumulat este mai mare decât suma impacturilor diferitelor proiecte. După parcurgerea etapei de încadrare și completarea Listei de control prevăzute în Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 19/2010, autoritatea competentă pentru protecția mediului decide dacă: nu este necesară o evaluare adecvată; sau este necesară o evaluare adecvată (parcurgerea următoarei etape din cadrul procedurii). 2. Evaluarea adecvată a proiectelor cu efecte semnificative asupra ariei naturale protejate Această etapă implică evaluarea impactului asupra integrității sitului (siturilor) Natura 2000 al proiectului, singur sau în combinație cu alte proiecte. Evaluarea ar trebui să se concentreze și să se limiteze la obiectivele de conservare ale sitului. Evaluarea adecvată pentru proiecte va fi integrata în EIM. În cazul în care există efecte negative potențiale, această etapă presupune, de asemenea, propunerea de măsuri de atenuare pentru reducerea impactului. Este responsabilitatea autorității competente să ajungă la o concluzie cu privire la efectele proiectului asupra ariilor naturale protejate si, implicit, al ețelei Natura 2000. Procesul de evaluare va include colectarea și luarea în considerare a informațiilor de la diverși actori, inclusiv titularul proiectului, autoritățile naționale de conservare a naturii, regionale și locale și ONG- urile relevante. Structura Studiului de evaluare adecvată este definită în Ordinul nr. 19/2010: 1. Informaţii privind PP supus aprobării 2. Informații privind aria naturală protejată de interes comunitar afectată de implementarea PP: 3. Identificarea și evaluarea impactului În cadrul studiului de evaluare adecvată se fac identificarea și evaluarea tuturor tipurilor de impact negativ al PP susceptibile să afecteze în mod semnificativ aria naturală protejată de interes comunitar. Vor fi identificate următoarele tipuri de impact: 1. direct și indirect; 2. pe termen scurt sau lung; 3. din faza de construcție, de operare și de dezafectare; 4. rezidual; 5. cumulativ. Se va face o prognoză privind amploarea/ mărimea impactului cumulativ identificat și semnificația acestuia. Evaluarea semnificației impactului în cadrul studiului se face pe baza unor indicatori-cheie cuantificabili: 1. procentul din suprafața habitatului care va fi pierdut; 2. procentul ce va fi pierdut din suprafețele habitatelor folosite pentru necesitățile de hrană, odihnă și reproducere ale speciilor de interes comunitar; 3. fragmentarea habitatelor de interes comunitar (exprimată în procente); 4. durata sau persistența fragmentării; 5. durata sau persistența perturbării speciilor de interes comunitar, distanța față de aria naturală protejată de interes comunitar; 6. schimbări în densitatea populațiilor (nr. de indivizi/suprafață); 7. scara de timp pentru înlocuirea speciilor/habitatelor afectate de implementarea PP; 8. indicatorii chimici-cheie care pot determina modificări legate de resursele de apă sau de alte resurse naturale, care pot determina modificarea funcțiilor ecologice ale unei arii naturale protejate de interes comunitar. 4. Măsurile de reducere a impactului 5. Metodele utilizate pentru culegerea informațiilor privind speciile și/sau habitatele de interes comunitar afectate LISTĂ DE VERIFICARE PENTRU ASIGURAREA CALITĂȚII EVALUĂRII ADECVATE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (3) Evaluarea: Ia in considerare toate elementele care contribuie la integritatea sitului și la coerența globală a rețelei, așa cum este definită în obiectivele de conservare ale sitului și în Formularul standard și se bazează pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile în domeniu. Informațiile utilizate sunt actualizate și includ următoarele aspecte: Structura și funcția și rolul bunurilor ecologice ale sitului Suprafața, reprezentativitatea și stadiul de conservare a habitatelor prioritare și nonprioritare din amplasament Dimensiunea populației, gradul de izolare, ecotipul, fondul genetic, structura clasei de vârstă și starea de conservare a speciilor în conformitate cu anexa II la Directiva habitate sau cu anexa I la Directiva privind păsările prezente pe sit Rolul sitului în regiunea biografică. Orice alte bunuri și funcții ecologice identificate pe sit. Include o identificare cuprinzătoare a tuturor impacturilor potențiale ale proiectului care pot fi semnificative pe amplasament, ținând seama de impacturile cumulate și de alte efecte care ar putea apărea ca urmare a acțiunii combinate a proiectului în curs de evaluare și a altor proiecte. Aplică cele mai bune tehnici și metode disponibile pentru a estima măsura efectelor proiectului asupra integrității biologice a sitului (siturilor) care pot fi deteriorate. Oferă includerea celor mai eficiente măsuri de atenuare în proiectul în cauză, pentru a evita, reduce sau chiar anula impactul negativ asupra sitului. Caracterizarea integrității biologice și evaluarea impactului se bazează pe cei mai buni indicatori posibili pentru activitățile Natura 2000, care trebuie de asemenea să fie utile pentru monitorizarea implementării proiectului. Pentru a îndeplini cerințele de evaluare a articolului 6 alineatul (3), pare cel mai potrivit ca autoritățile Natura 2000 să stabilească cerințele formale specifice privind tipul de informații și criteriile care trebuie urmate la efectuarea evaluării corespunzătoare. Anexa 2 din Ordinul 19/2010 prezintă Lista de control pentru analiza calităţii studiului de evaluare adecvată. 3. Derogarea de la articolul 6, alin. (3) Proiectele care au fost supuse Evaluării adecvate și pentru care încheierea evaluării este negativă pot fi aprobate numai de autoritățile competente prin intermediul dispozițiilor articolului 6 alineatul (4). Pentru a realiza aceasta, trei cerințe cheie trebuie să fie îndeplinite și documentate: 1. Nu există altă alternativă care să respecte integritatea sitului. 2. Există motive imperative de interes public major. 3. Se iau toate măsurile compensatorii necesare pentru asigurarea protejării coerenței globale a programului Natura 2000. Cum se procedează la evaluarea și documentarea acestor trei etape principale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), este explicat în secțiunile următoare: 1 (Evaluarea soluțiilor alternative); 2 (Motive imperative de interes public superior); și 3 (Măsuri compensatorii). 1 (Evaluarea soluțiilor alternative); Pașii pentru evaluarea soluțiilor alternative sunt: Identificarea alternativelor Evaluarea comparativă a alternativelor luate în considerare Declarație privind lipsa alternativelor adecvate în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) 2. (Motive imperative de interes public superior); Este rezonabil să se considere că "motivele imperative de interes public major, inclusiv cele de natură socială și economică", se referă la situațiile în care proiectele avute în vedere se dovedesc a fi indispensabile: în cadrul acțiunilor sau politicilor care vizează protejarea valorilor fundamentale ale vieții cetățenilor (sănătate, siguranță, mediu); în cadrul politicilor fundamentale pentru stat și societate; în cadrul desfășurării de activități de natură economică sau socială, îndeplinirea obligațiilor specifice ale serviciului public. 3. (Măsuri compensatorii). Principii directoare pentru stabilirea obiectivelor măsurilor compensatorii se referă, în primul rând, la aspecte legate de coerența globală a rețelei Natura 2000. În al doilea rând, sunt abordate două aspecte care determină proiectarea și punerea în aplicare a măsurilor compensatorii: proporționalitatea și funcționalitatea ecologică. Aceste două principii stabilesc sfera de aplicare a măsurilor pentru a se asigura că furnizează funcționalitatea ecologică necesară pentru proporția necesară. Etapa măsurilor compensatorii, atunci când nu există soluții alternative și când impactul negativ persist este prezentată în Ordinul 19/2010 ca o a patra etapă. 1. Analiza ghidurilor sectoriale elaborate de CE privind aplicarea prevederilor art. 6.3. și 6.4 în diferite sectoare GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului Orientări privind infrastructura de Documentul oferă îndrumare și cele mai bune practici privind instalarea, operarea și OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului transport a energiei și legislația UE privind natura dezafectarea instalațiilor de transport și de distribuție de energie electrică, gaze și produse petroliere în legatura cu siturile Natura 2000 și speciile protejate în temeiul Directivelor Habitate și Păsări . Acesta se concentrează numai asupra infrastructurilor de transport de energie și nu asupra instalațiilor de producție de energie, cum ar fi platformele petroliere, baraje hidroelectrice, turbine eoliene, centrale electrice, etc. Tipurile de infrastructuri de transport a energiei la care ghidul face referire, includ conducte de gaz și petrol, precum și cabluri de transmisie de energie electrică de înaltă și medie tensiune și facilități de distribuție pe uscat. Un capitol separat este inclus în ceea ce privește infrastructura de transport de energie în mediul marin. și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare mediului planurilor Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura Documentul de față oferă orientări și prezintă o serie de studii de caz practice privind adaptarea centralelor hidroelectrice astfel încât să funcționeze în conformitate cu cerințele Directivei privind habitatele și ale Directivei privind păsările. Se analizează tipurile de efecte posibile ale activităților hidroenergetice și se ilustrează, printr-o serie de experiențe practice, modul în care efectele metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor centralelor hidroelectrice pot fi evitate sau cel puțin minimizate în condiții foarte diverse. OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar Guvernul României siguranța barajelor Natura 2000 și pădurile Scopul său este de a sublinia, într-un mod ușor de înțeles, dispozițiile principale ale Natura 2000 în contextul altor politici și inițiative relevante ale UE cu privire la păduri (îndeosebi noua strategie a UE pentru păduri și politica agricolă comună cu noul său Regulament privind dezvoltarea rurală pentru 2014 2020), și de a răspunde unei serii de întrebări și preocupări exprimate frecvent de părțile HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului planurilor Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare HG 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare Legea 197/2018 (Legea Muntelui) HG 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020 Legea nr. 466/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 244/2000 privind OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului interesate cu privire la gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000. Documentul urmărește, de asemenea, să promoveze integrarea obiectivelor de conservare Natura 2000 în gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000, insistând în același timp asupra importanței informării reciproce, a înțelegerii și a cooperării între toate părțile afectate sau implicate în gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000. naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România degradate Ghid privind modul de a sprijini sisteme agricole Natura 2000 pentru atingerea Documentul oferă îndrumare și cele mai bune practici privind practivicile agricole in situri Natura 2000, deoarece multe dintre habitatele și speciile care sunt protejate conform Directivei habitate și Directivei păsări sunt dependente sau asociate cu OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului planurilor Legea 46/2008 Codul Silvic Legea 56/ 2010 privind accesibilizare Legea 107/2011 privind comercializare comercializarea materialelor forestiere de reproducere Legea 171/ 2010 privind contraventiile silvice Legea 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora Lg 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie republicata Lg 100/2010 privind împădurirea terenurilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului obiectivelor de conservare, pe baza experiențelor de bune practice a statelor membre practicile agricole. Aceste habitate și specii sunt în prezent, depindente de sistemele extinse de cultivare adaptate la nivel local și de practicile pentru acestea supraviețuirea continuă. Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani, urmare a efectelor aplicării unei agriculturi internsive precum și a abandonului terneurilor agricole, biodiversitatea din aceste zone a avut de suferit un dramatic declin. arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 2014-2020 Ghid privind acvacultura și Natura 2000 Documentul oferă orientare privind activitățile de acvacultură și Natura 2000, o mai bună punere în aplicare a legislației UE relevante de către statele membre ar trebui să asigure condiții echitabile pentru operatorii economici cu privire la luarea deciziilor care afectează dezvoltarea acvaculturii, cu alte cuvinte spus, activitățile umane trebuie să respecte dispozițiile art. 6 din Directiva Habitate. ecologice europene Natura 2000 în România OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legislatia privind Noua Politica Agricola Comuna 2014-2020 http://www.apia.org.ro/ro/noua- politica-agricola-comuna-2014 20201424860113/noua-politica-agricola-comuna OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei http://www.apia.org.ro/ro/noua GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/ 2008 privind pescuitul și acvacultura Orientări privind transportul pe căi navigabile interioare și rețeaua Natura 2000 Documentul a fost elaborat cu scopul de a furniza orientări cu privire la cea mai bună modalitate de garantare a compatibilității activităților legate de dezvoltarea și gestionarea căilor navigabile interioare cu politica de mediu a UE în general și legislația de mediu în particular.O atenție specială este acordată explicării modalității de elaborare a unor proiecte integrate care să ia în considerare procesele ecologice ale râurilor într-o etapă incipientă a procesului de proiectare și care să caute, pe cât posibil, soluții reciproc avantajoase atât pentru transportul pe căi navigabile interioare, cât și pentru biodiversitate. Prezentele orientări prezintă, de asemenea, procedurile care trebuie urmate în momentul efectuării unei evaluări corespunzătoare în temeiul articolului 6 din protecție specială avifaunistică ca parte integrantă OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare OUG nr. 23/ 05.03.2008 privind pescuitul și acvacultura Legea nr. 317/ 13.10.2009 pentru aprobarea OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului Directiva „Habitate”. a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 lacul Snagov Orientări privind punerea în aplicare a Directivei „Păsări” și a Directivei „Habitate” în estuare și în zonele costiere Prezentul document de orientare furnizează o serie de recomandări și elemente de bună practică în vederea intensificării dezvoltării și gestionării porturilor aflate în cadrul sau în apropierea siturilor Natura 2000, având în vedere că politica portuară europeană, astfel cum a fost elaborată de Comisia Europeană, a recomandat revizuirea constrângerilor juridice care ar putea afecta proiectele de dezvoltare („procedură HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare OG 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare; OG nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare Convenţia despre regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948, împreună cu cele două anexe şi protocolul adiţional din 18 august 1948; OMT nr. 859/2013 (modificat prin OMT nr. 624/2015) privind Regulamentul de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc (RND), ediţia 2013, OMTCT nr. 920/2003 (modificat prin OMT nr. 639/2015) privind Regulamentul de navigaţie pe OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului accelerată”). Principalul obiectiv este clarificarea, explicarea și detalierea implementării legislației UE privind natura pentru siturile Natura 2000 situate în estuare și care cuprind șenale și zone costiere, acordându- se o atenție deosebită activităților portuare, inclusiv activităților de dragare și industriale. naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România ulterioare Infrastructura de transport energetic și Natura 2000 Acest document este destinat în principal dezvoltatorilor de proiecte, operatorilor de sisteme de transport (OST) și autorităților responsabile pentru autorizarea planurilor și proiectelor de transport energetic, dar ar trebui să fie de asemenea de interes si pentri expertii care realizeaza studiile de EIM, de managerii sit-urilor Natura 2000, de ONG uri și de alți practicieni care sunt îngrijorați sau implicați în planificarea, proiectarea, implementarea sau aprobarea planurilor și proiectelor de infrastructură energetică. Scopul este de a le oferi o imagine de ansamblu asupra implicațiilor propunerilor de proiecte de infrastructură energetică asupra speciilor Natura 2000 și a speciilor și habitatelor protejate ale UE, precum și asupra abordărilor pentru a atenua orice efecte negative. Acest document ar putea fi, de asemenea, util pentru procedurile de evaluare realizate în România, modificată prin HG 971/2011 OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legea 107/1996, cu modificările și completările OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului temeiul Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului și a Directivei privind evaluarea strategică de mediu pentru planurile și proiectele pentru instalațiile de transport al energiei pentru care se stabilește că nu este necesară o evaluare adecvată a impactului acestora asupra sitului Natura 2000. acestora Activităţile extractive neenergetice şi Natura 2000 Documentul ofere o orientare privind cel mai bun mod de a asigura că evoluţiile IENE (Industria extractivă neenergetică) sunt compatibile realizare a evaluării de mediu pentru planuri și cu dispoziţiile celor două directive. Acesta se axează în special pe procedurile care trebuie urmate în temeiul articolului 6 şi oferă clarificări privind anumite aspecte cheie ale procesului de aprobare, în special în contextul evoluţiilor IENE. HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare Ord. 139/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru evaluarea investiţiilor în proiecte de interes comun privind infrastructura pentru transportul energiei electrice inclusiv a riscurilor aferente OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011 OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011 HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de GHID SCOP Legislatie cadru aplicabila domeniului programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare Legea Minelor nr. 85/2003 Rezultatele analizei ghidurilor sectoriale elaborate de CE și menționate în tabelul de mai sus se regăsesc în acest Ghid general aplicabil etapelor procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului și in ghidurile sectoriale realizate în cadrul proiectului SIPOCA. 4 CONCEPTUL DE VECINATATE ȘI CONCEPTUL DE IMPACT CUMULAT În cadrul etapei de încadrare, un prim pas important il reprezintă identificarea tuturor ariilor natural protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000 ce pot fi afectate de proiect și să stabilească dacă proiectul are sau nu o legătură direct cu situl și dacă este sau nu necesar pentru gestionarea sitului. Această etapă are ca scop să determine dacă există posibilitatea ca proiectul sa afectează orice arie naturală protejată. Abordarea încadrarii este probabil să difere, în funcție de amploarea și efectele probabile ale proiectului. Acest pas va determina, de asemenea, dacă proiectul este conectat sau nu este necesar pentru conservarea unui sit, și anume de a-și atinge obiectivele de conservare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). Proiectele direct legate de Planul de management a ariei naturale, fie individual, fie în calitate de componente ale altor planuri și proiecte, ar trebui să fie, în general, excluse de la dispozițiile articolului 6 alineatul (3), dar componentele lor non-conservare pot necesita în continuare o evaluare. O componentă de bază non-conservare a unui proiect ar putea fi, de exemplu, recoltarea lemnului comercial, care face parte dintr-un plan de management de conservare pentru o pădure desemnată ca arie specială de conservare. În măsura în care această activitate comercială nu este necesară pentru managementul de conservare a site-ului, va fi necesar să fie luata în considerare pentru o evaluare corespunzătoare. Verificarea dacă un proiect este conectat direct sau este necesar pentru gestionarea sitului sit-ului Natura 2000/ ariei natural protejate In Planul de management al ariei naturale protejate afectate sau propus ca parte a altor măsuri legale, administrative sau contractuale necesare pentru menținerea și restabilirea (dacă este necesar) sit-ului, sunt incluse habitatele și speciile aflate în stare bună de conservare. În mod implicit, există o declarație a organismului de administrare a ariei naturale protejate privind faptul că proiectul este direct legat de gestionarea sit-ului sau este necesar pentru acesta, fiind în mod clar legat de menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a unor habitate sau specii țintă în sit. Pot exista, de asemenea, situații în care un proiect care este legate direct sau necesare pentru gestionarea unui sit, poate afecta un alt sit. De exemplu, în scopul de a îmbunătăți regimul de inundare a unui sit, acesta poate Prin planul de management sa aiba prevazută construirea unui baraj/a unei acumulari într-un alt sit, cu un posibil efect advers semnificativ asupra acestuia din urmă. Într-un astfel de caz, proiectul trebuie să facă obiectul unei evaluări în ceea ce privește locul afectat. După ce a fost exclus ca proiectul sau planul de lucru este necesar pentru gestionarea unei arii naturale protejate/sit Natura 2000, identificarea sit-urilor care ar putea fi afectate, ar putea lua în considerare următoarele sit-uri: Orice arie natural protejată din apropierea sau din zona proiectului, precum si ariile naturale protejate care se suprapun cu oricare dintre componentele proiectului în oricare dintre fazele sale Orice arii naturale protejate aflate în zona probabilă de manifestare a impactului proiectului. Ariile naturale protejate situate în apropierea proiectului (sau la o anumită distanță), care ar putea fi afectate indirect de componentele proiectului si resursele si/sau emisiile si poluantii generate de acesta, respectiv resursele de apă utilizate, diferite tipuri de deșeuri generate, evacuări sau emisii de substanțe sau energie. ariile naturale protejate 2000 din apropierea proiectului (sau la o anumită distanță), in care exemplare de fauna se pot deplasa in zona proiectului, rezultând mortalitatea acestora sau alte efecte (de exemplu, afectarea zonelor hranire, etc). ariile naturale protejate a căror conectivitate sau continuitate ecologică (sau invers gradul de izolare) pot fi afectate de proiect, sau in cazul in care proiectul poate produce un anumit impact asupra unor caracteristici ale peisajului, neincluse în aria protejată, dar care sunt importante pentru conectivitate. Această primă identificare a ariilor naturale protejate și a altor elemente de peisaj care pot fi afectate ar necesita doar o cartografie de bază și ușor accesibilă a: ariilor naturale protejate componentelor proiectului cartografie de baza a componentelor principale care pot genera impact sau oferă conectivitate ecologică (rețele hidrografice, acvifere, vegetația, utilizarea terenurilor, etc.). Orice sit-uri identificate în această etapă, care ar putea fi afectate de un proiect, trebuie să fie luate în considerare în etapa de incadrare pentru a identifica orice efecte posibile ale proiectului asupra obiectivele lor de conservare. Distanța de la zona de proiect la care ar trebui să fie luate în considerare ariile naturale protejate va depinde de caracteristicile proiectului și distanța la care sunt estimate a aparea efectele acestuia. Pentru sit-urile situate în aval de-a lungul râurilor sau a zonelor umede alimentate de acvifere, acesta poate fi cazul în care chiar și la o distanță mare, un proiect poate afecta regimul de curgere , nivelul acviferului, migrația peștelui etc. Impactul asupra aerului (poluanți, zgomot) poate provoca, de asemenea, deteriorări sau perturbări la o distanță lungă. Unele proiecte care nu afectează în mod direct ariile naturale protejate pot avea în continuare un impact semnificativ în cazul în care provoacă un efect de barieră sau de a intrerupe legături ecologice, de exemplu, în cazul în care acestea afectează elemente ale peisajului care conectează ariile naturale protejate, provocand mișcări regulate ale unor specii protejate sau întreruperi în continuitatea unui ecosistem fluvială, a unei păduri, etc. regiunea ALPILOR Studiu de caz I1 - Linii directoare comune pentru utilizarea energiei hidroelectrice mici în regenerabilă estimate prin planuri naționale, care necesită identificarea acelor locații care posedă potențialul hidroelectric necesar și unde afectarea ecosistemelor și a peisajului este scăzută sau cel puțin acceptabilă. În multe cazuri, acest lucru genereaza conflict de interese care necesită un echilibru între aceste două obiective. Aceasta implică căutarea unor locații care ar putea fi favorabile pentru dezvoltarea hidroenergetică și identificarea locațiilor sensibile din punct de vedere ecologic, făcându-le mai puțin favorabile utilizării hidroenergetice. Identificarea locațiilor pentru instalațiile hidroelectrice mici se bazează, în principiu, pe o evaluare a criteriilor de utilizare și de conservare. Decizia are nevoie să se bazeze pe o evaluare holistică, adică pe criterii socio- economice și ecologice. Întrucât decizia privind un nou proiect este, de obicei, în responsabilitatea autorității publice, pe baza unei cereri din partea solicitantului, sarcina de optimizare între cele două obiective intră, de asemenea, în responsabilitatea autorității publice. Principala provocare pentru următorii ani este de a pune în valoare cantitatea de energie Urmatoarele criterii de evaluare ce starea ecologica au fost stabilite: Criteriu Descriere Clasificarea stării ecologice Clasificarea râurilor în conformitate cu DCA sau Procedura elvețiană modulară în trepte Regim hidrologic Debit minim, fluctuatie a debitului, etc. Morfologie Structura naturală și calea de curgere fără bariere, conectivitate longitudinal Biologie (cualitativa si cantitativa) Pesti, macrozoobentos, diatomea Posibile criteria aditionale: Calitatea apei dpdv chimic Regim termic Bentos Tip corp de apa Raritatea tipului corpului de apa Sensibilitatea corpului de apa Importanta ca habitat Habitat rar/protejat Importanta; zona de reproducere a peștilor, etc. Importanta pentru specii protejate Fauna si flora Spectru bogat de specii / diversitate Fauna si flora Posibile criteria aditionale: Conectivitate lobngitudinala Conectivitate transversala Ape piscicole Ape potrivite pentru a sustine populatiile natural de pesti Valoarea peisajului Arii protejate În funcție de nivelul de protecție și de interacțiunea cu corpul de apă 1 http://www.alpconv.org Recreatie Frumusetea peisajului valoare simbolică, identitate locală Importanta pentru intregul system al raului Luând în considerare funcția specifică pentru celelalte segmente din râu sau (sub) bazin ex2 - Lista criteriilor (Proiect) - Dezvoltarea în continuare de Hidrocentrale în Tirol http://www.alpconv.org/ http://www.alpconv.org/ centrale hidroelectrice cu cerințel ecologice; acest lucru este în conformitate cu dispozițiile deja aplicabile pentru prevederile de tip "non deteriorare". Ministerul tirolez al Mediului stabilește criteriile ca bază pentru evaluarea compatibilității noilor Metoda a constat in: experți și 1 coordonator Dezvoltarea ulterioară a acestei liste pentru dezvoltarea viitoare a Hidrocentralelor în Tirol, incluzand in proces toate părțile interesate relevante Specificarea a 5 criterii avand urmatoarea pondere: Elaborarea criteriilor pentru 5 aspecte speciale de către un grup multidisciplinar de 15 1. Criteriul management energetic 25 % 2. Criteriul management al apei 18 % 3. Criteriul planificare spatiala 12 % 4. Criteriul ecologia apei 22 % 5. Criteriul protectia naturii 23 % A rezultat un concept care rezolva conflictele intre henerarea energiei hidro si prevenirea degaradarii corpurilor de apa si evalueaza fiecare proiect intr-un mod complet transparent si cantarind foarte bine rezultatele din fiecare grup de criterii. Studiu de caz II - PLANIFICARE STRATEGICĂ PENTRU APLICAREA EVALUĂRII ADECVATE ÎN CAZUL PLANURILOR DE DEYVOLTARE URBANĂ ÎN ARIA DE PROTECȚIE AVIFAUNISTICĂ THAMES BASIN HEATHS (ANGLIA) Preambul. SPA Thames Basin Heaths este situată în sud-estul Angliei și găzduiește o multitudine de specii de păsări cuibăritoare, fiind format dintr-un mozaic de habitate ce acoperă circa 8275 ha. Zona a fost intens fragmentată de dezvoltări rezidențiale și construcția de drumuri în ultimii 50 de ani. Administratorii sitului și-au manifestat public îngrijorarea față de aceste aspecte în special față de impacturile indirecte și cumulative, care pot dăuna foarte grav speciilor protejate și habitatelor acestora și pot compromite în același timp valoarea recreațională a sitului. Înainte de anul 2006, Anglia nu supunea planurile de dezvoltare urbană/rezidențială procedurii de evaluare adecvată și doar după ce aceasta a fost sancționată de către Comisia Europeană, a aplicat această procedură și la nivelul planurilor. Pentru păstrarea stării de conservare a speciilor din acest sit este nevoie de o abordare strategică, la nivel regional, ținând cont că circa 15 municipalități au teritorii în el. Evaluarea adecvată la nivel de plan de dezvoltare s-a dovedit a fi 2 http://www.alpconv.org/en/organization/groups/WGWater/Documents/20111222WP Annex1.pdf extrem de dificilă, având în vedere că nivelul de detaliu legat de proiectele pe care planurile le pregătesc este în general redus, că este dificil de stabilit impactul cumulativ. Autoritățile manifestau precauție în analiyă, având în vedere aceste aspecte, generându-se de multe ori relații conflictuale între grupuri cu interese diferite. Măsuri adoptate / exemple de bună practică. Pentru a debloca situația, administratorii sitului au decis să stabilească niște măsuri clare care să asigure păstrarea funcționalității optime a sitului. Astfel, au decis: Interzicerea dezvoltării rezidențiale la distanțe mai mici de 400 de m de limitele sitului; Toate planurile/proiectele rezidențiale dezvoltate pe o rază de 5 km de limitele sitului au obligația de a amenaja spații verzi cu utilitate publică pentru a preveni anumite efecte adverse asupra obiectivelor de conservare a sitului. Studiu de caz III – Evaluarea adecvată a proiectelor de infrastructură mare – construcșia autostrăzii Egnatia (Grecia) Preambul. Autostrada Egnatia, cu o lungime de 670 km, reprezintă unul dintre cele mai provocatoare proiecte de inginerie civilă din Europa. Este situată în partea de nord a Greciei și leagă portul vestic Igoumenitsa de orașul estic Kipi, facilitând așadar legătura între Europa și Asia. Autostrada interferează cu 17 sturi Natura 2000, dintre care unele găyduiesc specii de carnivore mari, inclusiv Ursus arctos, a cărei populație a crescut în Grecia ca urmare a eforturilor autorităților și organizațiilor non-guvernamentale. Autostrada Egnatia traversează habitate ale speciei Ursus arctos, putând deci genera un efect de barieră asupra acesteia. Circa 15 ani a durat procedura de reglementare, organizațiile non-guvernamentale opunându-se vehement, în repetate rânduri, din cauza lipsei unor măsuri de reducere a impactului. Au fost efectuate serii succesive de monitorizari pre-construcție, care au pus în evidență carențe ale studiilor inițiale și au ridicat necesitatea adoptării unor alte soluții tehnice și a unor noi măsuri de prevenire/reducere a impactului. Măsuri adoptate / exemple de bună practică. Proiectul autostrăzii Egnatia a pus în evidență importanța adoptării unor măsuri de compromis de tipul win-win: costuri mai mari pentru constructori, pentru a putea pune în practică măsurile de reducere a impactului necesare, și acceptarea unor măsuri de reducere a impactului, chiar dacă acestea nu sunt optime, din partea conservaționiștilor. O consultare publică eficientă, organizarea unor grupuri de lucru din primele etape de dezvoltare a proiectului ar fi scurtat semnificativ perioada de reglementare (15 ani) și ar fi implicat mult mai puține costuri. http://www.alpconv.org/en/organization/groups/WGWater/Documents/20111222WP Annex1.pdf http://www.alpconv.org/en/organization/groups/WGWater/Documents/20111222WP Annex1.pdf De asemenea, acest proiect a dovedit cât este de importantă monitorizarea pre-construcție în cazul unor astfel de proiecte, la fel și cea din etapa de operare. Studiu de caz IV – Măsuri de reducere a impactului pentru veveriţa zburătoare (Pteromys volans) în cazul construcției unei mine de aur (Finlanda) Preambul. O mină de aur din sud-vestul Finlandei a fost proiectată şi permisă pe o zonă de 45 de hectare, care cuprinde atât exploatare la zi, cât şi subterană. În afară de evaluarea impactului asupra mediului, s-a efectuat un studiu detaliat asupra valorilor naturale ale zonei. Au fost examinate păsările şi plantele şi s-au realizat studii separate privind veveriţa zburătoare, care este cel mai important mamifer din zonă şi reprezintă o specie protejată în temeiul Directivei Habitate. Conform studiului, existau trei teritorii ale acestei specii în zona de exploatare, în care trăiesc probabil 1- 3 masculi şi trei femele. În zonă nu erau numeroşi copaci disponibili în care veveriţele să îşi facă cuibul. Fiecare dintre cele trei teritorii a fost studiat în detaliu, ţinând cont şi de posibilele legături dintre acestea şi alte habitate specifice ale veveriţelor zburătoare din afara sitului de exploatare. Cel mai apropiat sit Natura este situat la 5 km nord-est de exploatare. Iniţiatorul şi-a completat proiectul privind protejarea veveriţei zburătoare după ce s-a consultat cu autorităţile regionale în domeniul mediului. În conformitate cu concluziile studiului, conservarea veveriţei zburătoare era posibilă dacă nu se efectuau tăieri rase extensive, iar legăturile cu pădurea din nord-vest erau păstrate. Etapa de lucru a exploatării la zi urma să dureze aproximativ 3–4 luni. Zona de exploatare la suprafaţă a fost clar delimitată pentru a nu se extinde către rutele de tranziţie dintre teritoriile veveriţei zburătoare. Această specie se deplasează noaptea, când nu se desfăşoară multe activităţi în zona de exploatare la zi. Măsuri adoptate / exemple de bună practică. Autorizaţia condiţionată de protecţia veveriţei zburătoare a inclus următoarele reguli: Marginea exploatării la suprafaţă se poate extinde la maximum 40 m distanţă de cel mai apropiat copac în care îşi are cuibul o veveriţă. Între copac şi exploatare, pădurea nu trebuie să conţină buşteni, cu excepţia zonei de 5 metri între marginea exploatării şi pădure, unde se poate permite tăierea arborilor din motive de siguranţă a exploatăriii. Astfel, ar fi menţinută o zonă de pădure de 40 m lăţime între copacul în care veveriţa îşi are cuibul în teritoriul 1 şi marginea exploatării la suprafaţă. Copacii pentru reproducere şi hrană de pe teritoriile veveriţei zburătoare din zonă nu trebuie distruşi şi trebuie păstraţi suficienţi copaci pentru adăpost în jurul copacilor din teritoriu în care îşi au cuibul. Nu se vor tăia copacii de pe traiectoria veveriţei zburătoare din cadrul zonei de exploatare. Accesul la mina subterană trebuie situat în afara teritoriilor pentru ca, la construirea tunelului, vechii copaci (plopi tremurători sau molizi), care sunt copaci de reproducere şi de odihnă pentru specie, să nu fie tăiaţi. Anexa 2 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 GHIDUL REFERITOR LA EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ, CARE REPREZINTĂ ADAPTAREA LA CERINȚELE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE A GHIDULUI PENTRU IMPLEMENTAREA ART.7 DIN DIRECTIVA EIA ELABORAT DE JASPERS ÎN 2013 Notă: Acest ghid reprezintă o adaptare a ghidului elaborat de JASPERS în anul 2013 şi include recomandări pentru autoritățile competente relevante cu privire la aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92 / UE a Parlamentului European și a Consiliului amendată prin Directiva 2014/52/EU a Consiliului European privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită în continuare DEIM), dar și asupra modului în care se poate considera că un proiect este susceptibil de a avea impact transfrontieră semnificativ asupra mediului, în conformitate cu prevederile Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, încheiată la Espoo în 1991 (denumită în continuare Convenția) și ratificată de România prin Legea nr.22/2001 și a celor două amendamente la aceasta, respectiv: Primul amendament la Convenţia Espoo adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua Reuniuni a Părţilor, la Sofia la 27 februarie 2001 acceptat de România prin Legea nr. 293/2006. Amendamentul este in vigoare din 26 august 2014. Al doilea amendament la Convenţia Espoo adoptat prin Decizia III/7 a celei de-a treia Reuniuni a Părţilor, la Cavtat din 1-4 iunie 2004, acceptat de România prin Legea nr. 289/2015. şi al Acordului multilateral între statele din sud estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, semnat la Bucureşti la 20 mai 2008 şi ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord). PREFAȚĂ Prezentul document este un ghid general care vizează sprijinirea autorităților naționale competente ale României, ținând cont că cerințele de punere în aplicare a articolului 7 din DEIM pot diferi de la o țară la alta în interiorul Uniunii Europene. Scopul ghidului este de a pune la dispoziție instrumente operaționale pentru implementarea EIM în context transfrontieră. Ghidul este conceput astfel încât să fie practic și ușor de utilizat, împreună cu celelalte documente publicate de UNECE și Comisia Europeană. Ghidul se adresează în primul rând autorităților competente. Informaţiile din ghid pot fi destinate și dezvoltatorilor sau altor părți interesate de Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) în context transfrontieră. Prezentul Ghid va fi utilizat împreună cu Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, cele două documente reflectând adaptarea la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIM) şi a acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. CUPRINS INTRODUCERE 1. PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI 2. IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7) 3. INIȚIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ 1. Etapa de încadrare 2. Metodele și instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră 3. Factorii care pot provoca efecte transfrontieră 1. Tipul de proiect 3.3.2 Locația proiectului – Identificarea țărilor potenţial afectate 4. Viziuni diferite ale unei țări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare 5. Stabilirea unor alternative rezonabile 4. STABILIREA IMPORTANȚEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ 1. Criteriile pentru stabilirea impactului semnficativ asupra mediului 2. Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră 3. Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră 1. . PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENȚIEI DE LA ESPOO 1. Identificarea punctelor de contact 2. Notificarea Părții afectate 3. Notificarea publicului Părții afectate 4. Participarea Părții afectate la stabilirea conținutului documentației EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM) și răspunsul 5. Elaborarea documentației EIM și transmiterea documentației EIM către Părțile afectate 6. Consultări pe baza documentației EIM 7. Participarea publicului în EIM transfrontieră 8. Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine 9. Decizia EIM finală 10. Primirea notificării cu privire la decizia finală și informarea publicului 11. Consultările pe baza informațiilor suplimentare după decizie 12. Monitorizarea post-proiect 1. REFERINȚE 2. ANEXE ANEXA 1. STUDII DE CAZ ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM ANEXA 3. Informațiile care trebuie incluse în Notificare ANEXA 4. Conținutul documentației EIM și recomandări cu privire la informațiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului ANEXA 6. Metodele de informare a publicului ANEXA 7. Probleme legate de responsabilitățile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București ACRONIME PA Partea afectată AC Autoritatea competentă CE Comisia Europeană CEE Comisia Economică pentru Europa EIM Evaluarea impactului asupra mediului DEIM Directiva privind Evaluarea Impactului asupra Mediului UE Uniunea Europeană GES Gaze cu efect de seră DEI Directiva Emisiei Industriale (2010/75/UE) IFI Instituție financiară internațională SM Stat membru RNT Rezumat Nontehnic PO Partea de origine EICTM Evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului CENUE Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa CME Componente de Mediu Evaluate SEICA Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apa RIM Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului EA Evaluare adecvată TERMENI ŞI DEFINIŢII1 Conform DEIM Conform Legii nr. 292 /2018 privind evaluarea impactului unor proiecte publice şi private asupra mediului Conform Convenției Conform Acordului „Proiect” înseamnă: execuția lucrărilor de construcție sau a altor instalații sau scheme alte intervenții asupra mediului natural sau a peisajului, inclusiv cele care implică extracția resurselor minerale executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale Activitatea propusă înseamnă orice activitate sau orice proiect care vizează modificarea majoră a unei activităţi, a cărui executare face obiectul deciziei unei autorităţi competente în concordanţă cu întreaga procedură naţională aplicabilă; "Activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile Activitate propusă în comun înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi „Dezvoltator" înseamnă titularul/inițiatorul unui proiect privat sau autoritatea publica care a inițiat proiectul titularul proiectului – solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat, autoritatea publică care iniţiază un proiect sau entităţile aflate în subordinea/sub autoritatea autorităţilor publice centrale. Dezvoltator „Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice sau, în conformitate cu legislația sau practica naţională, asociațiile, organizațiile sau grupurile pe care acestea le reprezintă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile ori grupurile constituite de acestea „Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în concordanţă cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora „Public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora 1 Dacă nu se specifică, definițiile EIAD au fost folosite cu scopul acestui ghid. O corespondență este asigurată între termenii EIAD și Convenția de la Espoo. „Publicul vizat” înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat sau care are un interes în procedurile de luare a deciziilor de mediu la care se referă Art. 2(2). În sensul acestei definiții, organizațiile neguvernamentale care promovează public interesat – publicul afectat sau care ar putea fi afectat de procedura decizională privind mediul, prevazută la art. 4, ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc protecția mediului vor fi considerate că au implicit un interes condiţiile prevăzute de legislaţia în materie sunt considerate ca având un interes „Aprobarea dezvoltării” înseamnă decizia autorității competențe sau autorităților competente care dau dreptul dezvoltatorului să demareze proiectul aprobare de dezvoltare – decizia autorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în: 1. autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. a), c), e), f), g) şi pct. 2 – 13; 2. acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. b); 3. acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru proiectele privind împădurirea terenurilor Decizia finală cu privire la activitatea propusă pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1, lit. d); 4. actul emis de autoritatea competentă în domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării destinaţiei terenului, prevăzute la anexa nr. 2 pct. 1, lit. d); „Autoritatea sau autoritățile competente” înseamnă autoritatea sau autoritățile pe care SM le desemnează responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din Directiva EIM autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului „Autoritatea competentă” – autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autorităţile investite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă. "Autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia. State membre „Părțile” înseamnă Părțile contractante la această Convenție, dacă textul nu indică altfel; "Parte" înseamnă, dacă textul nu prevede altfel, parte contractantă la prezentul acord SM în al căror teritoriu proiectul va fi realizat „Partea de origine” înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează; "Parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează SM afectate „Partea afectată” înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră; "Parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră State membre vizate „Părțile interesate” înseamnă partea de origine şi partea afectată, care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentei convenţii; "Părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentului acord „Activitatea comună propusă” înseamnă o activitate propusă care este programată să aibă loc sub jurisdicția mai multor Părți "Activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi; Articolul 3 Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie și evalua în mod adecvat, în lumina fiecărui caz individual și în conformitate cu Art. 4-12, efectele directe și indirecte ale unui proiect pe baza următorilor factori: 1. ființele umane, fauna și flora; 2. solul, apa, aerul, clima și peisajul; 3. buunuri materiale și moștenirea culturală; (d)interacțiunea între un proces care constă în: 1. pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11; 2. desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17; 3. examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare „Evaluarea impactului asupra mediului” înseamnă o procedură naţională având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse; "Evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al activităţii propuse factorii la care se referă punctele (a), (b) și (c). furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2; 1. prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 şi, după caz, de propria examinare suplimentară; 2. includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9) „Impact” înseamnă orice efect produs asupra mediului de o "Impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii ori interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea factorilor menţionaţi activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori; „Impactul transfrontieră” "Impact transfrontieră" înseamnă înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi; înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs intr-o zonă aflată sub jurisdicţia unei părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi „Punctul de contact” – autoritatea care este desemnată de o Parte să fie punctul de contact oficial faţă de celelalte Părți și faţă de Secretariatul Convenției. (O lista actualizată a Punctelor de contact este disponibilă la Secretariat sau http://www.unece.org/en v/EIM/points of cont act.html) "Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en http://www.unece.org/en raport privind impactul asupra mediului – documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi (3) acord de mediu – actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect „Documentația EIM” este folosită în cadrul ghidului ca înlocuitor pentru termenul „ Raportul de mediu „, „Raportul privind impactul asupra mediului”, „Bilanţ de mediu”, „ Raportul de securitate” şi „Studiul de evaluare adecvată”. „Notificare” reprezintă începerea formală și obligatorie a procedurii pentru aplicarea Convenției. În termenii obligațiilor conform Convenției, scopul notificării este să permită Părții potenţial afectate (PA) să decidă dacă dorește să fie parte din procedura EIM a Părții de origine pentru activitatea care poate avea un impact negativ semnificativ în context transfrontieră. INTRODUCERE Directiva EIM se aplică proiectelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului (datorate printre altele de natura, dimensiunea și amplasarea acestora). Aceasta reglementează cadrul pentru o evaluare per ansamblu (integrală) a efectelor proiectelor asupra mediului, indiferent dacă impactul proiectului ar putea fi de natură transfrontieră sau nu. Prin urmare proiectele care se extind pe teritoriul mai multor state membre vor trebui să evalueze şi să analizeze impactul în context transfrontieră. Prezentul ghid include recomandări care rezultă din experiența acumulată de statele membre ale UE, inclusiv a României, prin aplicarea articolului 7 din DEIM și, în special, cele legate de implementarea proiectelor care pot avea un impact asupra mediului dintr-o țară vecină, corelând astfel dispozițiile articolului menționat cu cerințele Convenției. De asemenea, recomandările țin cont și de prevederile Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Acordul de la București, 2008), ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord). Recomandările țin seama de metodologia CENUE (UNECE) elaborată de Secretariatul Convenției de la Espoo (Ghid pentru notificarea în conformitate cu Convenția de la Espoo, 2009, Ghid pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, 2006, Ghid pentru aplicarea Convenției de la Espoo din 2006) și instrucțiunile internaționale (Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru țările din Asia Centrală, 2007, Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în regiunea Mării Caspice), precum și jurisprudența relevantă elaborată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea și punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva EIM. Documentul reprezintă recomandări practice sau instrucțiuni metolodogice pentru autoritățile competente relevante din România privind aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din DEIM. Ghidul este structurat în 5 capitole și 8 anexe. Primul capitol prezintă o scurtă descriere a procesului EIM și a etapelor principale așa cum sunt prezentate în cadrul DEIM. Cel de-al 2- lea capitol prezintă prevederile articolului 7 din DEIM. Capitolul 3 prezintă aspectele principale care ar trebui luate în considerare în timpul inițierii procesului EIM în context transfrontieră, metodele și instrumentele utilizate frecvent pentru identificarea impactului transfrontieră și a factorilor care contribuie la producerea acestor efecte. Capitolul 4 descrie criteriile și instrumentele relevante pentru determinarea semnificației efectelor. Integrarea impactului schimbărilor climatice în procesul de evaluarea impactului asupra mediului este prezentată ca un instrument care acoperă un impact complex extins la nivel global. Metodologia privind Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului este cea recomandată prin Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Capitolul 5 prezintă pas cu pas procedura EIM în context transfrontieră în conformitate cu Convenția și Acordul și descrie succint acțiunile și rolurile, responsabilitățile și obligațiile părților, recomandări privind comunicarea dintre părți etc. Convenția a intrat în vigoare în 1997 și are 45 Părți: 43 de state părți din America de Nord, Europa, Caucaz și Asia Centrală, plus Uniunea Europeană, ca organizație regională, 30 dintre acestea fiind părți semnatare. Pentru elaborarea acestui capitol, pe lângă prevederile relevante ale Convenției, ca surse de informare au fost utilizate şi publicațiile și ghidurile elaborate de Secretariatul Convenției Espoo, așa-numitele "Instrumente Espoo" . (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html ): ECE/MP.EIM/12 Ghid cu privire la Notificarea conform Convenției Espoo ECE/MP.EIM/11 Analiza Implementării Convenției Espoo ECE/MP.EIM/8 Ghid cu privire la aplicarea în practicî a prevederilor Convenției Espoo ECE/MP.EIM/7 Ghid cu privire la participarea publicului în EIM în context transfrontieră ECE/MP.EIM/6, Anexa V Ghid cu privire la cooperarea subregională ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6 Ghid cu privire la EIM în context transfrontieră pentru Țările Asiei Centrale CEP/WG.3/R.6 Metodologii și criterii pentru stabilirea semnificației impactului transfrontieră (1995) ECE/ENVWA/11 Analiza post-proiect în EIM (1990) ECE/ENV/50 Evaluarea Impactului asupra Mediului: Autostrăzi și baraje (1987) Ghid cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în Regiunea Mării Caspice Se recomandă utilizarea acestui ghid împreună cu alte documente ale Comisiei Europene elaborate pentru a susține implementarea DEIM. Ghiduri realizate de catre Comisia Europena (http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm): Ghid EIM - Incadrare (2017) Ghid EIM – Definirea Domeniului (2017) Ghid EIM – Rapor EIM (2017) Documentul Ghid al Comisiei privind eficientizarea evaluării de mediu realizată in conformitate cu Articolul 2(3) al DEIM (26/07/2016) Eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului pentru Proiecte de infrastructură de Interes Comunitar (PIIC) (pdf ~1Mb) (24/07/2013) Ghid pentru aplicarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru Proiecte Transfrontieră Mari (pdf ~1,2Mb) (16/05/2013) Interpretarea definițiilor categoriilor de proiecte din anexa I și II a DEIM (pdf ~641K) (05/2015) Ghid cu privire la integrarea schimbărilor climatice și biodiversității în Evaluarea impactului asupra mediului (2013) Ghidul Comisiei cu privire la interpretarea categoriilor de Proiecte din Directiva EIM (2008) Interpretarea sugerată de Comisie cu privire la aplicarea Directivei EIM la lucrările auxiliare/asociate (2012) Aplicarea Directivei EIM pentru proiectele legate de explorarea și exploatarea hidrocarburilor neconvenționale (2012) Aplicarea Directivei EIM la reabilitarea gropilor de gunoi ecologice (2010) Clarificarea aplicării Articolului 2(3) al Directivei EIM EIM – Ghidul cu privire la etapa de încadrare (2001)/ lista de Verificare pentru etapa de încadrare (2001) EIM – Ghid cu privire la definirea domeniului evaluării (2001) / lista de verificare pentru etapa de definire a domeniului evaluării (2001) Lista de Verificare a calităţii RIM (2001) Ghidul cu privire la evaluarea impactului indirect și cumulativ (1999) 1. PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI În conformitate cu Articolul 1(1) al DEIM, procedura EIM „se va aplica pentru evaluarea efectelor proiectelor publice și private care pot avea impact semnificativ asupra mediului". DEIM prevede obligația ca SM să „adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului în virtutea, printre altele, a naturii, dimensiunii sau locației lor, sunt supuse unei evaluări cu privire la efectele lor asupra mediului..." Principalele etape ale procesului EIM sunt: 1. Pregătirea Proiectului ↓ http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm) ↓ 2. Notificarea Autorității Competente ↓ 3. Etapa de Încadrare ↓ 4. Etapa de Definirea a domeniului evaluării ↓ 5. Etapa de elaborare/revizuire a sudiilor de condiții intiale, analiza impactului asupra mediului și elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului ↓ 6. Transmirea RIM autorității competente de mediu ↓ 7. Analiza calitativă a RIM ↓ 8. Informarea și Consultarea cu Publicul și alte Părți interesate ↓ 9. Luarea în considerare a informațiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere/respingere a Acordului de mediu ↓ 10. Luarea deciziei 11. Monitorizarea implementării deciziei Figura 1. Principalele etape ale procesului 1. Dezvoltarea proiectului (fezabilitate, analiza condițiilor ințiale, proiectare generală etc) 2. Notificarea Autorității competențe 3. Etapa de încadrare - conform prevederilor Convenției Espoo pentru proiectele care prin natura sau dimensiunea lor pot avea un impact potenţial transfrontieră este inițiată procedura de notificare a părților potenţiale afectate încă din aceasta etapă pentru a le oferi posibilitatea de a-și exprima ingrijorările și de a transmite comentarii / feedback pentru etapa de stabilire a domeniilor evaluării impactului asupra mediului. 4. Etapa de definire a domeniului evaluării 5. Etapa de elaborare/revizuire a sudiilor de condiții ințiale, analiza impactului asupra mediului și elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului 6. Transmirea RIM autorității competente de mediu 7. Analiza calitativă a RIM 8. Informarea și Consultarea cu Publicul și alte Părți interesate interesate (Autoritățile de reglementare, etc.) 9. Luarea în considerare a informațiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere / respingere a Acordului de mediu 10. Luarea deciziei 11. Monitorizarea implementării deciziei Etapele procedurii EIM conform DEIM sunt respectate în România și se derulează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare LEGE), respectiv: etapa de încadrare a proiectului, etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului şi etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului. Etapele procedurale menţionate sunt precedate de etapa de evaluare inițială. Consultările cu autoritățile de protecția mediului și cu alte Părți interesate sunt implementate în România ca parte a etapelor procedurale menţionate anterior. Etapa de evaluare inițială Această etapă are loc după ce autoritatea de mediu primeşte o notificare din partea titularului proiectului prin care acesta comunică intenția de implementare a unui proiect. În termen de 15 zile de la primirea notificării, pe baza documentelor primite şi a verificării amplasamentului, dacă este cazul, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM, prin depunerea de către titular a memoriului de prezentare; Memoriul de prezentare se întocmeşte conform conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 5.E la Lege. Pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din domeniul gospodăririi apelor. Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, memoriul va fi însoţit de notificarea specifică acestei legislaţii. Etapa de încadrare Etapa de încadrare este primul pas al procesului EIM, prin care se stabilește dacă EIM este obligatorie pentru un anumit proiect. Ea este reglementată de Articolul 4 din DEIM și art.8 al.1 pct.a din Lege pentru două tipuri de proiecte: proiectele (și modificările lor) enumerate în Anexa I pentru care EIM este obligatorie; Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă; aceste proiecte pot face obiectul definirii domeniului la această etapă proiectele enumerate în Anexa II pentru care EIM nu este obligatorie și a cărei necesitate va fi stabilită pe baza unei examinări de la caz la caz și utilizând criteriile prevăzute prin anexa nr.3 la Lege. După depunerea memoriului de prezentare şi/sau a completărilor/informaţiilor solicitate, autoritatea competentă ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului. Când se ia decizia de încadrare, autoritatea competentă trebuie să aplice criteriile de selecție prevăzute în Anexa III a Directivei EIM. În etapa de încadrare autoritatea competentă evaluează potenţialul impact semnificativ transfrontier pentru proiectele care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, pe baza criteriilor definite de aceasta şi transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului memoriul de prezentare, însoţit de procesul-verbal de verificare a amplasamentului, precum şi, după caz, de documentele-suport, pentru acele proiecte pentru care s-a stabilit un potenţial impact semnificativ în contex transfrontieră, sau informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului despre acele proiecte care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, şi pentru care s-a stabilit că nu există un potenţial impact semnificativ în contex transfrontieră. Decizia de încadrare trebuie să fie făcută publică (Art. 4 din Directiva și art. 11 anexa 5 a Legii). Etapa de definire a domeniului evaluării și elaborarea RIM În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică informațiile care trebuie incluse în RIM, autoritatea competentă comunicând titularului Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz. În etapa de definire a domeniului evaluării, autoritatea competentă se consultă cu autoritățile și publicul interesat (Articolul 5(2) al DEIM, respectiv art.14 din anexa 5 la Lege). Titularul realizează studii pentru a caracteriza condițiile inițiale de mediu de pe amplasament și în proximitatea acestuia. Pentru estimarea și cuantificarea impactului potenţial generat de Proiectul propus sunt analizate toate categoriile de impact potenţial asociate activităților Proiectului, alternativele de dezvoltare inclusiv alternativa zero - no go (proiectul nu se implementează) impactul cumulat cu alte activități existente pe amplasament sau în proximitatea acestuia așa cum prevede Articolului 5 al Directivei. În acest stadiu, se estimează și cuantifică impactul potenţial al proiectului asupra mediului prin suprapunerea impactului potenţial peste condițiile inițiale de mediu. Raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate sunt realizate de experţi conform prevederilor art.12 din Lege. Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă este realizat de instituţii publice sau private certificate, conform legislaţiei din domeniul gospodăririi apelor în vigoare. Etapa de analiză a calității RIM Titularul transmite RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, autorității competente. RIM cuprinde şi un raport non tehnic pentru a facilita accesul tuturor părților interesate la informația relevantă din RIM. În această etapă autoritatea competentă pune la dispoziția autorităților și publicului interesat RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, stabilind, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect, indicând cel puţin, data şi locul dezbaterii publice. Legea definește clar modalitatea de analiză a calității rapoartelor și modul de consultare și comunicare a deciziilor autorității competente. Consultarea cu autoritățile de protecția mediului, alte părți interesate și publicul Conform prevederilor Directivei și a Legii, drepturile de consultare și participare pot fi exercitate prin furnizarea de comentarii și opinii cu privire la RIM, în momentul în care toate opțiunile privind finalizarea procedurii sunt încă deschise din partea autorității competente. Informațiile privind impactul asupra mediului trebuie să fie puse la dispoziția autorităților de mediu și la dispoziția altor organizații interesate și publicului larg pentru a fi consultate. Prin prevederile legale in vigoare, în România atât cererea de aprobare a proiectului, cât și informațiile de mediu sunt puse la dispoziția publicului și acestuia i se oferă posibilitatea de a transmite comentarii cu privire la proiect și la efectele sale asupra mediului. Această etapă este obligatorie înainte de a se lua o decizie cu privire la aprobarea proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului. În conformitate cu Convenția de la Espoo și Legea nr. 22/2001, dacă este pusă în evidenţă prezenţa unor efecte transfrontieră potenţial semnificative, Statul potenţial afectat trebuie să fie consultat (Articolele 6 și 7). Articolul 7 al DEIM solicită Statelor membre să furnizeze informații pentru publicul interesat din alte State membre, dacă proiectul poate avea efecte în context transfrontieră semnificative asupra mediului, prevedere preluată prin art. 17 din Lege. Anunțarea deciziei EIM Conținutul deciziei EIM trebuie să fie pusă la dispoziția publicului împreună cu o descriere a măsurilor care vor fi necesare pentru a atenua efectele adverse asupra mediului (Articolul 9 din Directivă și art.19 din Lege). Monitorizarea implementării deciziei În conformitate cu art. 8.a al DEIM și art.18 din Lege, o cerință a SM potenţial afectat poate fi monitorizarea efectelor proiectului în perioada implementării acestuia. De obicei, titularul elaborează un Plan de Management de Mediu (PMM) pentru implementarea măsurilor și condițiilor din actul de reglementare și a strategiilor de reducere a impactului asupra mediului. Obiectivul PMM este acela de a se asigura că toate condițiile impuse în actele de reglementare și măsurile de prevenire/diminuare a impactului sunt aplicate și pot fi verificate. Raportul Comisiei Europene cu privire la aplicarea și eficiența DEIM (2009) subliniază că DEIM „a lărgit sfera de aplicare, a întărit etapele procedurii și a integrat modificările prevăzute de Convenția UNECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră". Dacă în timpul inițierii procedurii EIM sunt identificate efecte potenţiale transfrontieră, Părțile vizate vor aplica prevederile Convenției Espoo (a se vedea Capitolul 5) și vor descrie clar pașii care trebuie urmați pentru o implementare eficientă a EIM în context transfrontieră. 2. IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7) Principalele prevederi ale DEIM cu referire la aspectele transfrontieră se regăsesc în Articolul 7 și sunt redate în continuare: Paragraf 1 al acestui articol stipulează că dacă un Stat membru descoperă că un proiect ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într un alt Stat membru sau dacă un Stat membru reclamă că poate fi afectat semnificativ, Statul membru în teritoriul căruia va fi realizat proiectul va trimite Statului membru afectat cât mai curând posibil o serie de informaţii, respectiv: (a) o descriere a proiectului, împreună cu orice informații disponibile cu privire la posibilul impact transfrontieră al proiectului; (b) informațiile cu privire la natura deciziei care poate fi luată și va oferi celuilalt Stat membru un termen rezonabil în care să indice dacă dorește să participe la procedura EIM. În conformitate cu Articolul 2 paragraful 3 din Directivă, orice excepţie a unui anumit proiect de la aplicarea procedurii EIM nu trebuie să aducă atingere Art. 7. Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul trebuie să informeze că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului în unul sau mai multe State membre. În acest sens, o identificare timpurie a impactului transfrontieră și a semnificației sale trebuie să preceadă notificarea de la Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul către Statul membru afectat. În documentația transmisă statelor membre potenţial afectate se vor include informațiile cu privire la proiect și la natura deciziei, precum și informații cu privire la termenul de răspuns din partea Statului membru afectat/e sau la solicitarea manifestării intenției Statelor membre afectate cu privire la participarea la procedură. Paragraful 2 prevede că dacă un Stat membru care primește informații conform paragrafului 1, menționează că intenționează să participe la procedura EIM, Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul va trimite Statului membru afectat, dacă nu a făcut deja acest lucru, informațiile solicitate conform Art. 6 (2) și puse la dispoziție conform punctelor (a) și (b) din Art. 6(3). Paragraful 3 prevede că Statele membre vizate, în măsura în care sunt implicate, asigură punerea la dispoziție, într-un termen rezonabil, a informațiilor menţionate la paragrafele 1 și 2 autorităților la care se referă Art. 6 (1) al Directivei și publicului vizat din Statul membru care va fi afectat potenţial semnificativ. Ambele State membre se vor asigura că acele autorități și publicul interesat au ocazia, înainte ca procedura să se finalizeze, să își prezinte opinia într-un termen rezonabil cu privire la informațiile de mediu furnizate despre proiect. Informațiile furnizate pentru Statul membru potenţial afectat trebuie să fie elaborate de către Statul membru- Partea pe al cărui/carei teritoriu se va desfășura/ afost intiat proiectul. Convenția de la Espoo și documentele sale conexe prevăd de asemenea ca informațiile care vor fi furnizate de Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul să fie transmise unui Stat membru afectat. Secțiunea 7 din Anexa 2 furnizează detalii în această privință Paragraful 4 se referă la consultările între Părți. State membre ingrijorate/potenţial afectate vor efectua consultări cu privire la efectele potenţiale transfrontieră ale proiectului și măsurile avute în vedere pentru a reduce sau preveni aceste efecte și vor conveni asupra termenului limită pentru durata perioadei de consultări. Consultările între Statele membre vizate se referă la informațiile furnizate de titular cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră asociat proiectului și pot fi organizate de către un organism comun adecvat. Conform Art. 9, orice Stat membru care a fost consultat conform Art. 7, va fi informat cu privire la orice decizie de a acorda sau refuza acordul pentru proiect. Autoritățile competente vor prezenta acestui Stat membru conținutul deciziei și orice condiții anexate acesteia, principalele motive și argumente pe care se bazează decizia, inclusiv informații privind procesul de participare a publicului. Printre acestea se numără și o sinteză a rezultatelor consultărilor și informațiilor colectate în temeiul articolelor 5- 7, precum și o explicație a modului în care rezultatele respective au fost încorporate sau abordate, în special observațiile primite din partea statului membru afectat. Acolo unde Articolul 7 se aplică, transmiterea informațiilor la un alt Stat membru și primirea informațiilor de către un alt Stat membru vor fi supuse limitărilor cu privire la confidențialitatea comercială și industrială, inclusiv proprietatea intelectuală și protejarea interesului public în vigoare în Statul membru în care proiectul este propus. Articolul 5 al Convenției de la Espoo prevede cerințele pentru acest stadiu al procedurii EIM în context transfrontieră (vezi Capitolul 5.3). Paragraful 5 lasă la alegerea SM să stabilească măsurile detaliate pentru implementarea prevederilor acestui Articol. Rezultatele consultărilor și informațiile colectate trebuie să fie luate în considerare în procedura EIM. Sunt prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, iar termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu sunt mai scurte de 30 de zile. 3. INIȚIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ 1. Etapa de încadrare Premergător etapei de încadrare, după transmiterea de către titular a notificării pentru orice proiect din Anexa II, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM. Prima etapă a procedurii EIM este etapa de încadrare. Proiectele prevăzute în anexa I a DEIM se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă, aceste proiecte putând face obiectul definirii domeniului la această etapă, iar proiectele prevăzute în Anexa II a DEIM se supun analizei de la caz la caz pe baza criteriilor menţionate la pct.1. Autoritatea competentă trebuie să emită decizia de încadrare și să informeze dezvoltatorul și publicul dacă EIM este necesară. De îndată ce Statul membru devine conștient că un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru care poate fi afectat semnificativ solicită acest lucru, în conformitate cu Art. 7 din DEIM, Statul membru pe al cărui teritoriu este propus proiectul, trebuie să efectueze evaluarea efectelor potenţiale ale proiectului propus asupra mediului şi să stabilească dacă proiectul poate avea efecte transfrontieră potenţial semnificative. În acest stadiu, nu doar efectele directe trebuie identificate, ci și efectele indirecte/secundare care ar putea rezulta din interacțiunea primară între proiect și mediu. Ghidul CE privind definirea domeniului evaluării oferă un exemplu de impact indirect: „o modificare în sistemul de canalizare a unui amplasament poate afecta hidrologia unui curs de apă; acest lucru poate ulterior afecta calitatea apei și ecologia cursului de apă în aval; și aceasta poate afecta pescuitul și alte utilizări ale apei." De asemenea, efecte temporare pot apărea în timpul construcției, punerii în funcțiune sau închiderii și reabilitării amplasamentului sau doar în anumite faze ale realizării proiectului sau pot apărea ca rezultat al unor evenimente neprevăzute precum: accidente, condiții meterologice extreme, cutremure etc. Efectele care ar putea rezulta indirect dintr-un proiect trebuie să fie luate în considerare, „de exemplu, ca urmare a unei alte dezvoltări asociate proiectului, de exemplu, amenajarea drumurilor de acces, a reţelelor de utilităţi, amenajările de management a deșeurilor, amenajări rezidenţiale pentru oamenii atrași în zonă de către proiect."2 Efectele cumulative care ar putea apărea prin combinarea efectelor proiectului cu cele ale unor proiecte/activităţi existente sau planificate în vecinătate sunt de asemenea necesar a fi analizate. Efectele transfrontieră negative semnificative, dacă există, trebuie să fie identificate de titular sau de Autoritatea competentă în Etapa de evaluare inițială sau în Etapa de încadrare. Figura 2 prezintă posibile situații care ar putea să apară în derularea procedurii EIM în context transfrontieră în etapa de evaluare iniţială sau în cea de încadrare. Dacă este identificat un impact transfrontieră semnificativ, procesul EIM va fi efectuat în conformitate cu procedura stabilită de Convenția de la Espoo. Conform Art. 2.3 din Convenția de la Espoo, PO (Partea de origine) se angajează să efectueze o EIM pentru o activitate propusă în Anexa I (înlocuită prin al II lea Amendament la Convenție, numită în continuare Anexa I modificată) care poate cauza un impact negativ semnificativ asupra unor teritorii situate în afara granițelor. În această privință, primul pas va fi să stabilească dacă proiectul poate cauza impact semnificativ în afara granițelor (etapă denumită Etapa de încadrare conform Convenției). Autoritatea competentă a PO realizează Etapa de încadrare pe baza memoriului de prezentare depus de titular. EIM trebuie să fie realizată înainte ca orice decizie de a aproba proiectul propus să fie luată și trebuie să includă informațiile conform Anexei II (o descrierea a proiectului, a alternativelor rezonabile, a mediului care poate fi afectat, a impactului potenţial și a măsurilor de reducere/ prevenire/ eliminare a impactului, etc.). PO trebuie să se asigure că statele afectate sunt notificate cu privire la proiectul propus. 2 „Lista de verificare a Evaluării Impactului asupra Mediului” a Comisiei Europene (2001) Dezvoltator Stat membru pe teritoriul căruia State membre / proiectul urmează să fie realizat țări potenţial afectate Autoritatea competentă EIM Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale Proiect listat în Anexa I Identificarea impacturilor 1.a transfrontiere potenţial negative EIM Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale Proiect listat în Anexa I Identificarea impacturilor transfrontiere potenţial negative 1.b EIM DEIM/ proceduri naționale Proiect listat în Anexa I Fără impact transfrontier 1.c EIM Identificarea impacturilor transfrontiere potenţial negative Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale Proiect listat în Etapa de încadrare Anexa II 2.a EIM DEIM/ proceduri naționale Proiect listat în Etapa de încadrare Anexa II Fără impact transfrontier 2.b Fără EIM Proiect listat în Etapa de încadrare Anexa II 3. Figura 2. Posibile situații legate de inițierea procesului EIM Trebuie remarcat că: În conformitate cu Art. 7 (1) al DEIM, dacă în Etapa de încadrare a procedurii EIM, este identificat un potențial impact semnificativ cu efect transfrontieră, Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul (PO conform Convenției de la Espoo) trebuie să informeze Statul membru afectat (Partea afectată (PA) conform Convenției de la Espoo) cât mai curând posibil și nu mai târziu de momentul informării propriului public. Este recomandat ca Statul membru - în al cărui teritoriu urmează să se realizeze proiectul - să informeze SM potenţial afectate chiar și în cazul unui impact transfrontieră negativ scăzut ca intensitate3. Dacă este identificat un impact transfrontieră pe termen lung, este recomandat ca Statele membre potențial afectate să fie notificate. Conform Convenției de la Espoo, o țară poate considera că un proiect care nu face parte din Anexa I modificată îi poate afecta semnificativ mediul. În acest caz, Statele membre UE potențial afectate trebuie să ia în considerare activitățile sau instalațiile care contribuie semnificativ, în opinia lor, la emisiile de poluanți în aer și apă și sunt reglementate de Directivele UE sau legislația națională. În acest caz, în conformitate cu Convenția, oricare dintre țările vizate poate notifica sau organiza grupuri de lucru dacă activitățile care nu sunt enumerate în Anexa I modificată pot cauza un impact transfrontieră advers semnificativ și dacă trebuie să fie tratate ca cele enumerate în Anexa I modificată. Un exemplu este prezentat în Caseta 1 pentru o țară non-UE ca Parte de origine și un Stat membru UE ca Parte afectată. Proiectul analizat este enumerat în Anexa I a Directivei EIM, dar nu este reglementat conform Convenției. Caseta 1. Extracţia și stocarea carbonului (ESC) ESC este un proiect care nu este reglementat conform Convenției. Anexa I a Convenției include proiecte care au relevanţă în ceea ce priveşte emisiile de CO2 precum rafinăriile de petrol, uzine de gazeificare a cărbunelui, hidrocentrale (peste 300MWth), conducte de petrol și gaze cu diametru mare, porturi comerciale, instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratament chimic sau depozite ecologice de deșeuri toxice și periculoase, facilități offshore de producere și depozitare a hidrocarburilor pentru produse petroliere, petrochimice și chimice. Convenția nu abordează ESC și deci nu stabileşte necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră cu privire la transportul de CO2. Activitățile proiectului ESC analizate de Părți pot conduce către necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră conform Convenției. Orice stat care este Parte la Convenție şi care este afectat de activitățile pe care le pregăteşte proiectul ESC poate propune ca acesta să fie supus cerințelor Convenției și să convoace negocieri cu Partea de origine în acest sens. Directiva EIM 2011/92/UE conține în Anexa I proiecte precum „Conducte cu un diametru de peste 800 mm și o lungime de peste 40 km:… (b) pentru transportul unor rezerve de dioxid de carbon (CO2) cu scopul depozitării geologice, inclusiv stații de repompare asociate." Prin urmare, orice țară UE care intenționează să dezvolte acest proiect va avea obligația de a realiza o EIM. Ca Parte de origine conform Convenției, Statul 3 CE/MP.EIA/IC/2011/INF.1 membru trebuie să ofere ocazia oricărei țări afectate, şi care este Parte la Convenție, să participle la procesul EIM. Sursa:http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2 transport-for storage/european-and-regional/UNECE/espoo-convention 1. Metodele și instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră Impactul transfrontieră este definit ca orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi. În ciuda acestei definiții, conform Convenției de la Espoo, categoriile de impact de natură globală asociate proiectelor propuse sunt foarte rar luate în considerare. Cu sau fără efecte transfrontieră, procesul EIM are nevoie de același tip de date și folosește instrumente și metode similare pentru caracterizarea efectelor (a se vedea Caseta 2). Există o mulțime de metode și instrumente care sunt în prezent folosite pentru evaluarea impactului asupra mediului. http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for Etapa EIM Etapa de incadrare Identificarea potențialului pentru impact transfrontieră Informațiile necesare CARACTERISTICILE PROIECTULUI Tipul Scara Etapizarea Locația Extinderea Emisiile Dotări auxiliare Metode și instrumente Consultări Chestionare Panou experți Definire Identificarea impactului transfrontieră Caracterizarea mediului inainte de implementarea proiectuluiCadrul geografic și perioada de implementare Identificarea datelor solicitate și a surselor de date Colectarea datelor Identificarea senzitivităţii Identificarea prezenței altor proiecte sau activități Opinia experţilor Matrici Modelare Studii de mediu Evaluarea impactului transfrontieră Durata impactului, extinderea, frecvența IEvoluţia mediului în condiţiile în care proiectul nu s-ar implementa Sisteme Informaționale Geografice (GIS) Caseta 2. Metode și instrumente pentru identificarea și caracterizarea impactului în contex transfrontieră Chestionare – sunt mijloace de a colecta informații despre acțiunile care pot influența impactul unui proiect, în trecut, prezent sau viitor. Opinia expertului/ Panele de experți – sunt mijloace de identificare și evaluare a impactului în context transfrontieră. Listele de Experți pot fi realizate pentru a facilita schimbul de informații cu privire la diferite aspecte ale impactului unui proiect. Matrice – sunt liste de verificare mai complexe. Două exemple sunt prezentate în Tabelul 2. Liste de verificare - un format tabelar care prevede un mod sistematic de verificare a faptului că orice impact posibil asociat unui proiect este analizat. Tabelul 1 prezintă trei tipuri de liste de verificare folosite pentru identificarea impactului în diferite etape ale procesului EIM. Pentru a stabili efectele potenţiale care ar fi generate de un proiect, conform Convenției de la Espoo, a fost elaborat un set de liste de verificare pentru 17 tipuri de activități (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htmn. Liste de verificare mai recente și mai complete sunt puse la dispoziție Ghidurile Comisiei Europene pentru Evaluarea Impactului asupra Mediului (http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) și în Colecțiile Băncii Mondiale despre Evaluarea Mediului. (http://documents.worldbank.org/curated/en/223391468174870007/Environmental- assessment-sourcebook) http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htmn http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htmn http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htmn http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) http://documents.worldbank.org/curated/en/223391468174870007/Environmental http://documents.worldbank.org/curated/en/223391468174870007/Environmental Tabel 1. Liste de verificare pentru identificarea impactului4 Liste de verificare Aplicarea Descrierea Referința Lista de verificare a RIM model NY DEC Definirea domeniului evaluării Prezintă o listă a temelor care să fie abordare în cadrul RIM. Lista de verificare ajută şi la definirea domeniului evaluării în EIS Departamentul Statului New York pentru Conservarea Mediului Manualul pentru evaluarea calităţii stării mediului, 1982 Lista de verificare a Definirea domeniului Această listă de verificare Arthur D. Little, Inc. impactului potențial evaluării este concepută să ajute la 1971. Transportul și asupra mediului identificarea impactului mediul: Sinteza pentru pentru proiecte de asupra mediului asociat cu acțiune: Impactul Legii transport planificarea, proiectarea, cu privire la politica de construirea și exploatarea mediu națională din unui proiect de transport 1969 a SUA asupra sistemului de transport, Vol. I-III, elaborat de Oficiul Secretariatului de Stat, Departamentul 4 http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf Liste de verificare Aplicarea Descrierea Referința de Transport al SUA Lista de verificare a Băncii Mondiale cu privire la impactul asupra mediului Definirea domeniului evaluării, descrierea alternativelor, măsuri de reducere a impactului Aceste liste de verificare sunt concepute să fie folosite la identificarea impactului semnificativ negativ asupra mediului, alternativele proiectului și probleme particulare asociate cu proiectele de dezvoltare. Ele sunt impacturi potenţiale şi sunt evaluate calitativ. Peste 35 tipuri de proiecte sunt prezentate, inclusiv rezidenţiale, agricultură și dezvoltare industrială. Banca Mondială, 1991. Manual de evaluare a impactului. Volumele II și III. http://www.elaw.org/system/files/8%2BAPPENDIX%2BB.pdf http://www.elaw.org/system/files/8%2BAPPENDIX%2BB.pdf Aceste liste pot fi folosite atât de Părțile de origine - care au inițiat procedura, cât și de Părțile potenţial afectate în timpul evaluării inițiale pentru a identifica efectele potenţiale ale proiectului propus. Un exemplu de astfel de listă de verificare este prezentat în Figura 3. Proiectul – Conducte de petrol și gaze naturale cu diametru mare Comentarii: Cand se planifica traseul unei conducte astfel incât să se afle la cea mai mare distanţa posibila fata de zonele populate, trebuie sa existe suficiente facilitati de monitorizare pentru a testa scurgerile (în zonele populate se poate adăuga odorizant in gaz). Cele mai comune cauze pentru accidente apar ca rezultat al coroziunii, erorilor de operare, defecțiuni ale conductei, defecțiuni ale elementelor sudate ale echipamentelor. Figura 3. Factorii de mediu pentru conductele de petrol și gaze naturale cu diametru mare CATEGORIA FACTOR COMENTARII AER CO Gaze cu efect de seră. referința 1 Hidrocarburi Gaz metan (CH4) Gaze cu efecte de seră volatile, Oxizi de azot (NO*). NxO Ploaie acidă, flora, fauna, sănătatea CATEGORIA FACTOR COMENTARII Compuși organici volatili fără metan (NMVOC) Gaze volatile cu efect de seră, sănătatea umană, referința 1 Mirosul Sănătatea umană, siguranța APA Substanțe toxice calitatea apei, viața acvatică Produse petroliere Traversări de cursuri de apă Eroziunea solului, viața acvatică Contaminarea apei subterane FLORA Daune asupra vegetației naturale Construcția și dezafectarea conductei Impactul asupra zonelor protejate Daune asupra habitatului plantelor Dezafectarea traseului de conducte traseului FAUNA Daune asupra habitatului faunei Absența vegetației naturale de-a lungul traseului conducteiSchimbarea rutelor de migrare mamifere Daune asupra habitatului acvatic Traversări de cursuri de apă SOLUL Contaminarea solului Scurgeri accidentale Eroziune Construcții, traversări de cursuri de PEISAJUL Modificări în utilizarea terenului Alterarea valorii estetice a peisajului Afectarea structurilor fizice Impact asupra terenurilor senzitive / fragile MONUMENTE ISTORICE Modificări arheologice Modificări paleontologice SĂNĂTATEA ȘI SIGURANȚA OMULUI Risc de scurgeri accidentale Risc al contaminării apelor de suprafaţă Risc al contaminării apelor subterane Risc de explozie Sistem de monitorizare a presiunii în conducte Depistează scurgeri, probleme ale conductei Selectarea traseelor conductei Distanţa față de zonele populate, controlul densității populației PATRIMONIUL CULTURAL Modificări ale utilizării terenului SOCIO ECONOMICĂ Modificări ale bunăstării populaţiei Modificări ale calității vieții Oportunități de angajare Dezvoltarea economică în context transfrontieră Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului realizat în cadrul acestui proiect propune liste de verificare aplicabile proiectelor ce intră sub incidența DEIM. Tabel 2. Matrici pentru identificarea impactului5 Matrici Aplicarea Descrierea Referința Matricea Leopold Evaluarea Această matrice este folosită Leopold, L. B., F. E. impactului pentru a identifica impactul Clarke, B. B. Hanshaw, potenţial asociat cu un proiect and J. R. Balsley. 1971. sau cu alternativele acestuia. A procedure for Aceasta permite o evaluare evaluating cuprinzătoare a varietății de environmental impact. interacțiuni între elementele Circular 645. U.S. proiectului și componntele, Geological Survey, pentru a identifica factorii de Washington, D.C. mediu importanți sau alternative cu impact mai redus. Matricea Metodologiei Evaluarea Această metodă folosește o Thompson, M. A. 1990. Loran impactului matrice a 234 de proiecte și 27 Determining impact trăsături de mediu pentru a significance in EIM: a identifica aspectele de mediu review of 24 critice. Fiecărui element din methodologies. Journal matrice îi este atribuit un scor ob Environmental și rezultatele sunt introduse Management 30:235 într-un algoritm care adună 250. scorurile impactului. Este folosită de obicei pentru a identifica zonele de mediu critice. In cadrul cap. 4.1.4.1. Pasul 1: Identificarea efectelor semnificative al Ghidului general 5 http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prezentată şi analiza multicriterială propusă a fi utilizată în vederea identificării impactului semnificativ al proiectelor ce intra sub incidența Convenției și a DEIM. Modelarea – este un instrument analitic care permite cuantificarea relațiilor cauză- efect prin simularea condițiilor reale de mediu. Acestea au aplicabilitate largă, de la calitatea aerului, calitatea apei, modelarea zgomotelor, distribuţia ecosistemelor. Caseta 3 Modele de dispersie a aerului (Exemple) Un model de dispersie a aerului este o descriere matematică a dinamicii spațiale complexe a emisiilor în funcţie de diferite clase de orientare și viteză a vântului, utilizând parametrii sursă și parametrii meteorologici, pentru o anumită perioadă în timp. Calculele modelului au ca rezultat estimări ale concentrației de poluanți pentru locații și momente specifice. Rezultatul modelării concentrațiilor pot fi apoi comparate cu limitele de emisie reglementate prin lege, atât în Partea de origine, cât și în Partea afectată. Există numeroase modele de dispersie utilizate frecvent în mai multe țări. Cele mai multe modele de dispersie produc estimări ale concentrațiilor de poluanți în anumite puncte denumite receptori, iar rețeaua de puncte este grila receptorului. Unele modele permit utilizatorului să aleagă locațiile receptoarelor. Modelarea Gaussiană poate fi utilizată pentru evaluarea în context transfrontieră a calității aerului în zonele de frontieră cu sistem de rețea bine definit. De obicei, este ales un model uniform, fie dreptunghiular, fie circular. Unele modele permit, de asemenea, includerea caracteristicilor terenului, permițând utilizatorului să specifice înălțimea fiecărui receptor deasupra sau sub înălţimea sursei. Există numeroase modele care sunt utilizate atât pentru modelarea la scară mică (<20 km), cât și pentru poluarea aerului la distanțe mari / mai mari de 50 km. Aplicațiile tipice ale modelelor de dispersie a aerului includ6: http://www.elaw.org/system/files/8%2BAPPENDIX%2BB.pdf http://www.elaw.org/system/files/8%2BAPPENDIX%2BB.pdf Modelele folosite de autoritățile de mediu / competente în Partea de origine, precum și de către consultanți ar trebui să fie: La nivelul UE nu se preferă un model anume, dar există două modele principale care sunt folosite pentru scopuri autorizațiile IPPC modelarea răspândirii mirosului evaluări ale impactului asupra mediului evaluări adecvate în temeiul Directivei habitate adecvate scopului; să se bazeze pe principii validate științifice; să fie validate și revizuite în mod independent; să aibă o specificație tehnică completă cu documente de validare disponibile. 6 http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling de reglementare în Marea Britanie. Acestea sunt ADMS (Sistemul Modelării Dispersiei de Aer) și AERMOD dezvoltat de Agenția Protecției Mediului SUA. Ambele sunt folosite pe larg de consultanți și familiarizarea cu ambele modele este obligatorie pentru evaluările rapoartelor de modelare externe. Ambele modele au fost folosite pentru a examina impactul potenţial al emisiilor de la instalaţiile de deșeuri asupra calităţii aerului local. Fine Resolution Atmospheric Multi-pollutant Exchange (FRAME) este un model Lagrangian utilizat pentru modelări pe distanţă marepe folosit pentru a evalua imisiile medii anuale ale azotului și sulfului în Marea Britanie. Modelul a fost dezvoltat de la un model anterior utilizat larg la scară europeană, respectiv modelul TERN (Transportul în Europa al Azotului redus). De asemenea, exista modele de dispersie recomandate de catre Agenția de Protecție a Mediului din Statele Unite (http://www.epa.gov/scram001/dispersion prefrec.htm ). AERMOD este un model de pană staţionară de tip Gaussian, aplicabil atât zonelor rurale, cât şi urbane, pe teren plat sau complex, pentru emisii la suprafaţă sau la înălţime şi pentru surse multiple, de toate categoriile, punctuale, de suprafaţă şi de volum. CALPUFF - un model de dispersie a picăturilor care simulează efectele condițiilor meteorologice variabile în funcție de timp și spațiu asupra transportului, transformării și îndepărtării poluării. CALPUFF poate fi aplicat pentru transportul pe distanțe lungi și pentru terenuri complexe Modelarea este folosită de asemenea pentru generarea de hărți ale calității aerului care oferă informații despre starea inițială a mediului afectat (a se vedea Caseta 4). Caseta 4. Date cu privire la calitatea aerului „Forumul pentru Modelarea Calității Aerului (FAIRMODE) ... organizează inventare pentru o serie de indicatori reglementați ai poluanților aerului, inclusiv ateliere suplimentare care discută rezultatele și inconsecvențele sau neconcordanțele rezultatelor modelării și cartării poluării aerului. În cadrul acestuia sunt stimulate activitățile de armonizare a modelelor disponibile și de eficientizare a rezultatelor acestora la nivel transnaţional, care să conducă la o reprezentare europeană mai consecventă a poluanților reglementaţi legislativ şi supuși modelării." Sursa: O compilație europeană a hărților naționale ale calității aerului bazate pe modelarea ETC/ACM Document tehnic 2013/3 În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în România revine autorităţilor pentru protecţia mediului. Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ținta, pragurile de alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene. În prezent Reţeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi. În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului) care colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling http://www.epa.gov/scram001/dispersion prefrec.htm http://www.epa.gov/scram001/dispersion prefrec.htm În situații particulare, impactul unui proiect poate fi evaluat foarte eficient prin modelare, aceasta putând oferi informații valoroase cu privire la efectele potenţiale ale acestuia asupra mediului (a se vedea Caseta 5). Caseta 5. Identificarea impactului aferent construcţiei unui baraj asupra morfologiei costiere în cazul unor bazine hidrografice transfrontieră Modelarea impactului asupra morfologiei costiere al managementului apei bazinelor hidrografice transfrontiere râul Nestos Pentru a studia evoluția morfologiei costiere în zona proiectului, a fost dezvoltat un „model de modificare a liniei țărmului unidimensional" (PELNCON). Datele de intrare ale modelului cuprind caracteristicile terenului, caracteristicile valurilor în zona de spargere și o valoare de referinţă pentru rata de depunere a sedimentelor râului Nestos. Modelul calculează modificarea liniei țărmului într-o anumită perioadă de timp. Cantitatea de sedimente transportată anual de către râu este estimată pe baza unei metodologii, rezultatele fiind calculate pentru diverse locații de-a lungul părții grecești a bazinului hidrografic Nestos (Nestos este un râu transfrontalier care străbate Grecia şi Bulgaria și se varsă în Marea Egee, lângă insula Thassos). Modelul "PELNCON" a fost aplicat pentru a prezice modificarea anuală a liniei țărmului în zona studiată înainte și după construirea barajelor de-a lungul Râului Nestos, singurul parametru variabil fiind rata de sedimentare a râului. Rezultatele "PELNCON" au pus în evidenţă un risc mare de eroziune pentru zona costieră datorită deficitului de sedimente de aproximativ 1,8 x 106m3/an. Chiar dacă acest studiu de caz nu se referă la un impact transfrontieră din cauză că barajele, care sunt sursa de impact, sunt construite pe teritoriul Greciei, iar impactul se manifesta tot pe teritoriul Greciei, afectand zona costiera, acesta oferă un exemplu al utilizării unui model în identificarea impactului unui proiect de realizare a unui baraj pe un rau asupra morfologiei costiere. Samaras and Koutitas, 2008 Analiza spațială - utilizările GIS (Caseta 6) și suprapunerea hărților pentru a identifica zonele de extindere a impactului ţinînd cont de receptorii sensibili. Caseta 6. Analiza spațială Sistemele de informații geografice pot fi aplicate la toate stadiile de derulare a EIM. EIM este un proces de Aplicarea GIS în procesul de Evaluare a Impactului asupra Mediului luare a deciziei care are scopul de a identifica și anticipa impactul asupra mediului asociat implementării proiectelor. Interfața între aceste două componente produce mai multe efecte, care vor genera un impact specific. GIS poate fi utiliat în cadrul procesului EIM pentru a îmbunătăți diferite caracteristici ale acestuia, în special cele legate de stocarea datelor și accesul la date, reprezentarea rezultatelor. Dezvoltarea unui astfel de sistem va permite o abordare mai realistă a aspectelor de mediu și o mai bună înțelegere a relațiilor dintre acestea. GIS va aduce în procesul EIM un nou mod de a analiza și manipula obiectele spațiale și un mod îmbunătățit de a comunica rezultatele analizei, care pot avea o mare importanță în procesul de participare a publicului. Utilizarea GIS în procesul EIM, în care participarea publicului are o mare importanță, necesită dezvoltarea unor aplicații care permit o mai bună înțelegere a fenomenelor spațiale. În timpul procesului EIM, sunt analizate multe variabile și fenomene diferite care prezintă relații complexe între ele și variază în spațiu și timp. Alte tipuri de impact potenţial ar putea fi identificate în timpul consultărilor cu comunitățile și grupurile de interes ecologic ale Părții afectate. Pe baza unor metode GIS. 1. Factorii care pot provoca efecte transfrontieră Este recomandat ca identificarea efectelor posibile în context transfrontieră să fie efectuată având în vedere anumite criterii, cum ar fi: Tipul de proiect/activitate; Locația proiectului/activității; Mediul care poate fi afectat de proiectul/activitatea propuse. Identificarea mediului care poate fi afectat de proiectul propus și de alternativele sale este efectuată în etapa de încadrare din cadrul procedurii EIM pe baza: criteriile aferente etapei de încadrare (Anexa III din DEIM şi Anexa III la Convenţie); altor criterii de selecție prevăzute de legislația națională și UE; analiza de la caz la caz; consultări cu posibile Părți afectate/State membre afectate. Cu scopul de a identifica impactul potenţial al tuturor activităţilor incluse în Anexa I a Convenției, este recomandat să folosiți anumite liste de verificare, care includ factorii de impact pentru fiecare categorie de componente ale mediului și scurte comentarii cu privire la particularitatea efectelor, inclusiv referințe bibliografice. ( a se vedea Fig. 3 de mai sus). Existența unor activități care au deja un impact negativ asupra zonei potențial afectate ar putea produce efecte cumulative (a se vedea Caseta 7). Caseta 7. Impact cumulativ Impactul care rezultă din modificări treptate cauzate de interacţiunea proiectului propus cu alte acțiuni trecute, prezente sau previzibile în mod rezonabil. De exemplu, prin cumulare cu o dezvoltare existentă care are un impact scăzut asupra mediului în Partea afectată (de exemplu, o autostradă care generează emisii de oxizi de azot), un nou proiect situat în Partea de origine ar putea genera un impact cumulativ semnificativ asupra receptorilor din Partea afectată. Zona de impact este legată în principal de tipul, scara proiectului și de căile/mediul de dispersie a poluanților Proiectele care ar putea avea impact pe distanță mare în context transfrontieră includ (dar nu se limitează la): proiecte care generează poluanți în aer sau apă; proiecte care ar putea afecta speciile migratoare; proiecte care afectează resursele naturale; proiecte care au legătură cu schimbările climatice7 7 Ghid privind aplicarea practică a Convenției Espoo În fazele inițiale ale EIM, adesea în etapa de incadrare a unei proceduri transfrontieră, apare necesitatea furnizării unor informații actualizate despre starea mediului în Partea potenţial afectată. Prin urmare, este util ca dacă există aceste informații în format electronic, țările să pună la dispoziție (de exemplu, pe o pagină web) informații precum: locația zonelor protejate (inclusiv siturile NATURA2000); coridoare ecologice, încadrarea terenurilor în planurile de urbanism. (ECE/MP.EIM/6)8 1. Tipul de proiect Activitățile enumerate în Anexa I a Convenției, respectiv proiectele din Anexa I și II ale DEIM pot avea efecte negative semnificative asupra mediului. Scara și semnificația efectelor depinde nu doar de tipul de activitate/ proiect, ci și de anumiți factori specifici precum caracteristicile și locația activității. Scara sau caracteristicile impactului reprezintă baza pentru stabilirea semnificației lor. Într- un stadiu timpuriu, poate fi dificil să se obțină informații cantitative despre caracteristicile impactului potențial transfrontieră. Din acest motiv, Autoritățile competente ale Părţii de origine pot analiza caracteristicile generale ale unei activități propuse pe baza Anexei III a Convenției care oferă criterii pentru stabilirea semnificației impactului (tipul de activitate, locația, dimensiunea și natura activității) fără a menționa printre criteriile aplicate faţă de distanţa de la frontieră. Diferiți factori de mediu sunt afectați în moduri diferite ca urmare a desfăşurării activităților enumerate în Anexa I modificată a Convenției. Informații despre caracteristicile activităților și impactul aferent lor ar putea fi găsite în: documentele de referință BAT (BREFs) – instalațiile industriale trebuie să fie în conformitate cu DEI și trebuie să fie stabilite pe baza aplicării celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Documentele BREF oferă informații despre activităţile şi emisiile specifice pentru instalațiile IPPC. Lista de verificare EIA consolidată – nu toate activitățile din Anexa I modificată a Convenției sunt legate de instalațiile IPPC. UNECE a elaborat Liste9 în care sunt menţionate, pentru fiecare factor de mediu relevant (aer, apă, climă, flora, fauna, sol, 8 Paragrafele evidențiate în verde deschis sunt citate din Convenție și ghidurile de aplicare ale acestora 9 UNECE, Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context - Environmental Impact Assessment Checklist Consolidated List, http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf piesaj, monumente istorice, sănătatea și siguranța umană, patrimoniu cultural, socio- economic), toate activităţile din Anexa 1 modificată a Convenției care le-ar putea afecta. Listele conţin şi alte informaţii, precum cele legate de gradul de periculozitate al poluanţilor, impactul potenţial asupra factorilor de mediu, cu referințe bibliografice. literatura științifică. Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo face următoarea observație: „Convenția nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părțile învecinate, ci și la impactul transfrontieră pe termen lung. Activitățile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră le includ pe cele care generează poluanți în aer sau în apă, activități care pot afecta speciile migratoare sau activitățile care au legătură cu schimbările climatice." În această privință, pentru identificarea și caracterizarea impactului, este recomandat să fie luate în considerare prevederile Convențiilor internaționale de protecția mediului și de protecţie a biodiversității (a se vedea Caseta 8). Caseta 8. Convențiile internaționale cu privire la protecția mediului și conservarea naturii (nu sunt exclusive) Convenția cu privire la protecția și utilizarea cursurilor de apă şi lacurilor transfrontaliere, Helsinki (1992) Convenția de la Helsinki cu privire la Impactul transfrontieră al accidentelor industriale (1992) Convenția cu privire la Legea utilizărilor non-navigaţie ale cursurilor de apă internaționale Convenția cu privire la răspunderea civilă pentru daune care rezultă din activități periculoase pentru mediu Convenția cu privire la conservarea vieții sălbatice europene și a habitatelor naturale Conventia cu privire la diversitatea biologică, Nairobi (1992) Convenția cu privire la speciile migratoare, 1979 (Convenția de la Bonn) Convenția pentru Zoneleumede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenția de la Ramsar) (1971) Convenția cu privire la cooperarea pentru protecția și utilizarea sustenabilă a Fluviului Dunărea Convenția pentru protecția mediului marin al Atlanticului de Nord Est (Convenția OSPAR), Paris (1992) Convenția pentru protecția Mării Negre împotriva poluării, București (1992) Convenția Internațională pentru prevenirea poluării de către nave, Marpol (1973/1978) http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf Protocolul de la Kyoto cu privire la Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1992) „Convenția cu privire la efectele transfrontieră ale accidentelor industriale conține în Art. 4 și în Anexa III o procedură de evaluare a impactului transfrontieră asupra mediului aproape identică cu cea a Convenției de la Espoo. Ea conține o prevedere explicită, în cadrul Art. 4(4), pentru situațiile în care se aplică atât Convenția de la Espoo, cât și Convenția cu privire la efectele transfrontieră: „Când o activitate periculoasă este supusă unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră și acea evaluare include o evaluare a efectelor transfrontieră ale accidentelor industriale generate de activitatea periculoasă care este desfășurată în conformitate cu termenii acestei Convenții, decizia finală adoptată prin aplicarea Convenției cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră va îndeplini şi cerințele relevante ale acestei Convenții.”10 3.3.2 Locația proiectului – Identificarea țărilor potenţial afectate În etapa de încadrare sau în etapa de definire a domeniului evaluării, vor fi identificate țările potenţial afectate. Acesta este un pas foarte important pentru dezvoltarea ulterioară a procesului EIM care trebuie să decidă/clarifice care dintre țările potenţial afectate/vizate vor participa la procesul EIM. Existența țărilor potenţial afectate depinde mai întâi de tipul de proiect și în al doilea rând de distanţa față de frontieră. Unele State membre au frontiere (terestre, maritime, riverane) cu țări care nu sunt state membre UE sau semnatare ale Convenției de la Espoo. Proiectele enumerate în Anexele I și II, în anumite situaţii particulare, pot avea un impact negativ semnificativ asupra mediului. Ţinând cont de locația activității, există mai multe situații precum: proiecte punctiforme (cu zona de impact potenţial foarte restransa) situate pe teritoriul Statului membru. În acest caz, în funcție de tipul de proiecte, distanţa față de frontieră și tipul de frontieră, poluanții transportați prin aer sau apă (de suprafață sau subterană) pot ajunge la unul sau mai multe state membre; proiecte care traversează frontiera (proiecte comune) – Părțile sunt Statele Membre pe al căror teritoriu va fi desfășurat proiectul, precum și Statele Membre afectate (conducte, autostrăzi, poduri); proiecte care implică mai mult de un stat membru ca iniţiatori ai acestora: conducte, autostrăzi; 10 Bastmeijer, Kees și Koivurova, Timo, Globalizarea evaluării transfrontieră a impactului asupra mediului. TEORIA ȘI PRACTICA EVALUĂRII IMPACTULUI DE MEDIU TRANSFRONTIER, pp. 347-389, Brill MartinusNijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1104958 proiecte (precum cele legate de energia nucleară) pentru care pot exista mai multe state membre afectate sau unde impactul transfrontieră este mai degrabă un risc decât o probabilitate. Caseta 9. Impact transfrontieră pe termen lung În Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo – Soluția practică în aplicarea Convenției de la Espoo (UNECE, 2006) se prevede că „în majoritatea cazurilor, Convenția va fi aplicată între Părțile învecinate. Totuși, trebuie remarcat că această Convenție nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părțile învecinate, ci și la impactul transfrontieră pe termen lung. Activitățile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră includ activitățile care pot genera poluanți ai aerului sau apei, activități care pot afecta speciile migratoare sau activități care au legătură cu schimbările climatice." (UNECE, Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo). ANEXA 1 prezintă exemple ale unor cazuri relevante ca exemplu în identificarea Părților afectate în context transfrontieră. 2. Viziuni diferite ale unei țări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare http://ssrn.com/abstract%3D1104958 http://ssrn.com/abstract%3D1104958 http://ssrn.com/abstract%3D1104958 După examinarea efectelor transfrontieră potenţial negative în fazele iniţiale ale procedurii de evaluare, chiar dacă Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul (Partea de Origine conform Convenției de la Espoo) ajunge la concluzia că nici un efect transfrontieră nu va afecta alte state membre și Convenția de la Espoo nu trebuie să fie aplicată, statele membre potențial afectate pot avea alte opinii. În Statul membru potenţial afectat, publicul ar putea ridica problema impactului negativ asupra mediului al proiectului propus și să solicite ambelor State membre să înceapă schimbul de informații în conformitate cu Convenția. Publicul poate depune aceste cereri la autoritățile competente din țara sa, fie direct, fie prin intermediul autorităților la nivel local, regional sau național. Caseta 10. Surse de informații pentru o parte potenţial afectată cu privire la activitățile propuse în țările învecinate Informații care vor declanșa suspiciunea că există o activitate planificată, inițiată sau chiar începută, care ar putea afecta semnificativ teritoriul și populația unei țări, pot fi necesare şi obţinute şi din alte surse decât Autoritatea compententă a Părții afectate. Această suspiciune ar putea fi parțial evitată prin prevederile acordurilor bilaterale care conțin reguli procedurale detaliate pentru EIM în context transfrontieră, inclusiv pentru schimbul de informații. Este foarte important să avem un public și o mass media bine informate. Dacă nu există acorduri bilaterale și Partea de origine nu notifică Partea afectată, Partea afectată va culege informații din alte surse precum: Este recomandat să urmăriți periodic mass media țărilor învecinate, pentru a susține colaborarea între ONG-urile naționale și țările învecinate pentru a putea face schimb de informaţii despre proiectele dezvoltate în apropierea graniței. planuri și programe puse la dispoziția publicului în mass media; ONG-uri și specialiști în protecția mediului; mass media. În cazurile în care nicio notificare nu a fost efectuată de către Partea de origine către o altă Parte, când Partea potenţial afectată consideră că va fi afectată de un impact transfrontieră negativ semnficativ al unei activități propuse indicate în Anexa I, Partea afectată poate începe discuții cu privire la problema semnificației cu Partea de origine și poate solicita informații. În conformitate cu Art. 3.7 al Convenției: „Părțile vizate, la cererea Părții afectate, vor face schimb de suficiente informații cu scopul de a purta discuții cu privire la probabilitatea existenței unui impact transfrontieră negativ semnificativ." Posibila concluzie a discuției Părților vizate/implicate cu privire la probabilitatea existenței unui impact transfrontieră negativ semnificativ ar putea fi următoarea: 1. dacă Părțile sunt de acord că este posibil să existe un impact transfrontieră negativ semnificativ, prevederile Convenției se vor aplica corespunzător; 2. dacă Părțile nu pot ajunge la un acord cu privire la existența unui impact transfrontieră negativ semnificativ, ele trebuie să se adreseze unei comisii de investigație în conformitate cu prevederile Anexei IV pentru a le oferi opinia. In cazul declanșării procedurii din Anexa IV a Convenției Espoo, statul trebuie sa aibă în vedere ca obținerea unei opinii din partea Comisiei de investigații nu se poate face fără a remunera adecvat pe membrii acesteia. De aceea se recomandă alocarea unui buget corespunzător, înainte de declanșarea acestei proceduri. Se recomandă să se înceapă negocieri neoficiale cu Partea afectată din stadiul de inițiere a proiectului sau să se notifice cât mai timpuriu posibil Partea afectată, pentru a evita situațiile de această natură. 3. Stabilirea unor alternative rezonabile Alternativele propuse de dezvoltator depind de tipul de proiect. În faza de proiectare, trebuie examinate mai multe alternative. Pentru fiecare alternativă trebuie identificate categoriile de impact potenţial în context transfrontieră. Caseta 11. „Alternative rezonabile" în conformitate cu Decizia IV/1 a Convenției de la Espoo Conform termenilor Convenției de la Espoo, titularul este obligat să prezinte o descriere a „alternativelor rezonabile” la Proiectul propus, inclusiv alternativa de a nu lua nici o măsură (denumită în Convenție ca „Alternativa nicio acțiune"). Posibile alternative sunt: Alternativa "nicio acțiune"; Alternative tehnologice; Alternative legate de amplasarea proiectului; Alternative socio-economice. În conformitate cu Decizia IV/1 „Revizia implementării" (2006), „alternativele rezonabile” trebuie să: 1. fie fezabile, posibile, practice, realiste sau viabile; 2. fie conforme cu planurile de urbanism (cu unele excepții care necesită justificare); 3. fie compatibile din punct de vedere economic şi de mediu; 4. necesite costiri suplimentare reduse şi să aducă beneficii majore din punct de vedere al protecţiei mediului; 5. conducă la îndeplinirea obiectivelor proiectului; 6. reducă impactul asupra mediului; 7. poată fi implementate de titular. 1. STABILIREA IMPORTANȚEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ Evaluarea impactului asupra mediului este procesul de identificare, predicţie, evaluare și reducere a impactului asupra mediului bio fizic şi social, înainte ca deciziile de aprobare să fie luate și angajamentele asumate (IAIA 1999). Titularii vor alege criterii de evaluare consecvente și metodologie specifică fiecărui tipul de proiect, iar acestea vor trebui să fie clar explicate în studiile de mediu elaborate în cadrul procedurii EIA. 1. Criteriile pentru stabilirea impactului semnficativ asupra mediului Criteriile prestabilite se referă la limitele prestabilite sau asumate pentru categoriile de impact potenţial, care au fost elaborate pe baza unor atribute specifice ale proiectului. Anexa III din Convenție include criteriile generale pentru a sprijini decizia cu privire la semnificația ecologică a activităților care nu sunt enumerate în Anexa I modificată (a se vedea Caseta 12). Caseta 12. Criteriile pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial (Anexa III a Convenției) Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă. 1. Dimensiunea: proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip; 2. Locația: activități propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (precum zonele umede desemnate conform Convenției de la Ramsar, parcuri naționale, rezervații naturale, rezervaţii de interes științific deosebit sau situri de importanță arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locații în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populației; 3. Efecte: proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naștere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care amenință utilizarea actuală sau potenţială a unei zone afectate și cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susținută de capacitatea de suport a mediului. Coroborat cu criteriile de selecţie pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării impactului asupra mediului din Anexa III la Legea privind EIM, se definesc următoarele categorii de criterii: 1. Criterii legate de dimensiunea proiectului Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce priveşte: 1. dimensiunea şi concepţia întregului proiect; 2. cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate; 3. utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii; 4. cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate; 5. poluarea şi alte efecte negative; 6. riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice; 7. riscurile pentru sănătatea umană – de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice. Când proiectul se cumulează cu alte proiecte existente şi/sau aprobate, ar putea să apară efecte cumulative cu privire la: utilizarea resurselor naturale; producerea de deșeuri; poluare și daune aduse zonelor învecinate; riscul de accidente, având în vedere în special substanțele sau tehnologiile folosite. Convenția de la Espoo nu prevede anumite criterii pentru definirea „modificării majore” a unei activități sau a unui proiect şi nici nu prevede criterii clare pentru înţelegerea clară a termenilor „mare” sau „major”. Caseta 13. Activitatea/proiectul „major” Stabilirea dacă un proiect reprezintă o „modificare majoră” sau dacă un proiect în sine poate fi considerat „mare” sau „major”, poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz și/sau analizarea unor probleme precum: criterii legale cantitative și calitative care se aplică în Partea de origine – de exemplu, valori privind creșterea producției, creșterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie; modificarea proiectului implică revizuirea actelor de reglementare deja obţinute; modificarea proiectului obţinerea unei noi autorizaţii de construire; noi praguri impuse de legislația națională pentru proiecte care necesită o EIM; noi criterii furnizate de organisme/instituţii internaționale, naționale și regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora. 2. Criteriile locației Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce priveşte: 1. utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor; 2. bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia; 3. capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie special următoarelor zone: 1. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor; 2. zone costiere şi mediul marin; 3. zonele montane şi forestiere; 4. arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional; 5. zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică; 6. zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri; 7. zonele cu o densitate mare a populaţiei; 8. peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic. Zona de impact potenţial cu privire la frontieră acoperă două aspecte: 1. distanţa față de frontiera raportată la locația proiectului din PO, sau distanţa de la locația proiectului până la zona afectată de dincolo de frontieră – punctele cheie de interes sunt zonele care pot fi afectate de cel mai intens impact; 2. o anumită zonă din PA, cu valoare de conservare naturală ridicată şi asupra căreia s-ar putea răsfrânge impactul potenţial (zone sensibile): importanța locației pentru menținerea proceselor existente sau a sistemelor naturale, precum locuri cu importanță pentru dinamica componentei hidrice, a perioadelor ecologice pentru specii, areale de hrănire, împerechere, rute de migraţie; diversitate crescută a florei, faunei sau peisajelor; prezenţa unor elemente rare, unice sau valoroase din punct de vedere biotic, al peisajului natural sau cultural etc. Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite mai sus, având în vedere impactul proiectului asupra următorilor factori: 1. populaţia şi sănătatea umană; 2. biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare; 3. terenurile, solul, apa, aerul şi clima; 4. bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul; 5. interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a) – d). şi ţinând seama de: 1. importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată; 2. natura impactului; 3. natura transfrontieră a impactului; 4. intensitatea şi complexitatea impactului; 5. probabilitatea impactului; 6. debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului; 7. cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate; 8. posibilitatea de reducere efectivă a impactului. 2. Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră Stabilirea impactului semnficativ asupra factorilor de mediu a fost identificată ca fiind cel mai important element al procesului EIM. Semnificația impactului ar putea deveni şi mai complexă dacă ia în calcul scara spațială, modificarea temporară, sensibilitatea ecologică, anumite considerente economice și instituționale. Contextul spațial se referă la faptul că impactul potenţial al proiectului propus ar trebui să fie considerat semnificativ la nivel local, regional sau internațional. Contextul temporar se referă la relația cu proiecte trecute, prezente sau viitoare care ar putea afecta cumulativ același mediu. Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă analiza multicriterială. Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificației unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte. Semnificația unui impact poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificația unui impact este dată de 2 componente: Magnitudinea impactului care este dată de caracteristicile proiectului și ale efectelor generate de acesta, cum ar fi: Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele; Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ; Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil; Extinderea efectului: locală, regională, națională, transfrontieră; Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung; Intensitatea efectului: mică, medie, mare. Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcție de caracteristicile de mai sus. Senzitivitatea receptorului este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare. Efectele POTENŢIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE într-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experții competenți cooptați, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informații suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul și ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite Îndrumarul. Semnificația unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificației impactului, pe baza informațiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Și aici se recomandă aplicarea principiului de precauție în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ și va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date și evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificație minoră sau neglijabilă. Metoda de analiză multicriterială este prezentată și exemplificată în Ghidul general aplicabil etapelor procedurii EIM. Listele de control sunt, de asemenea, prezentate detaliat in Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. 3. Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră Anexa IV la DEIM include trimiterea directă la climă și schimbările climatice în două dispoziții. Accentul se pune pe două aspecte distincte ale problematicii schimbărilor climatice: Atenuarea schimbărilor climatice: aceasta ia în considerare impactul pe care proiectul îl va avea asupra schimbărilor climatice, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră; Adaptarea la schimbările climatice: aceasta ține seama de vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei și la capacitatea sa de adaptare la impactul schimbărilor climatice, care poate fi incertă. În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului. Acest ghid oferă informații despre aspectele legale ale înțelegerii acestor aspecte în evaluarea impactului asupra mediului, beneficiile și provocările legate de integrarea acestora în procedurile de evaluare și abordările metodologice detaliate pentru efectuarea evaluărilor privind aceste aspecte. Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea și funcționarea acestora și prin activitățile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative: emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului și de funcționarea acestuia pe durata sa de viață (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie). emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activități încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu: Infrastructura de transport: creșterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcționarea Proiectului Dezvoltarea comercială: emisiile de carbon datorate transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul. Evaluarea trebuie să țină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel național, regional și local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum și să identifice oportunități de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative. Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice Directiva impune, de asemenea, ca evaluările impactului asupra mediului să ia în considerare impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra proiectului în sine și măsura în care proiectul se va putea adapta eventualelor schimbări climatice pe parcursul vieții sale. Acest aspect al problemei schimbărilor climatice poate fi deosebit de provocator deoarece: 1. solicită celor care efectuează evaluarea să ia în considerare impactul mediului înconjurător (climatul în acest caz) asupra proiectului, mai degrabă decât invers și 2. implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendințele și evaluarea riscurilor. În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabilește un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum și în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informații relevante – scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE-ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, național, regional și local, la dezvoltarea măsurilor și politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părți interesate. În vederea includerii măsurilor de adaptare la schimbările climatice în cadrul RIM-urilor, sunt foarte utile o serie de documente disponibile la nivel de UE, cum ar fi: "Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice" (SWD (2013) 137 final), Ghidul pentru managerii de proiect: Importanța deosebită a investițiilor vulnerabile la schimbările climatice (DG Climate Action). Integrarea considerentelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în EIM Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată și există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazul specific în cauză precum și aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri. Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date și baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link-uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon și către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute și relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiții (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a variațiilor emisiilor). La nivel global, în 2011, Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului și vulnerabilității schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuției programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului și a vulnerabilității schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză) care conține secțiunile despre, inter alia, dezvoltarea și diseminarea metodelor și a instrumentelor, furnizarea de date și informații și evaluarea impactului și a vulnerabilității la scări diferite și în diferite sectoare. Evaluarea ciclului de viață (LCA) poate fi utilizată pentru a lua în considerare echilibrul global al emisiilor de gaze cu efect de seră directe și indirecte ale unui proiect. Integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM După cum s-a discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor și luarea în considerare a eventualelor riscuri și incertitudini pe termen lung. Îmbunătățirile recente ale bazelor de date pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice și riscurile pentru o varietate de sectoare și locații au făcut această provocare mai puțin descurajatoare, însă baza de informații și dobândirea de experiență pe acest subiect este in creștere rapidă. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate-ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin și legături către cele mai recente cunoștințe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilitățile și riscurile asociate. Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informații și idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitațiile extreme, furtunile și vânturile, alunecările de teren, creșterea nivelului mării și altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendințele, factorii de influență ai schimbării și abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacității de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcție pentru fi mai rezistente la riscurile așteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare și gestionarea proiectelor prin recunoașterea clară a ipotezelor și a incertitudinii lor în ceea ce privește impactul asupra climei și prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicțiilor și a răspunsurilor în timp. 1. . PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENȚIEI DE LA ESPOO Raportul de la Comisie cu privire la aplicarea și eficacitatea DEIM (2009) subliniază că DEIM modificată „a lărgit sfera de aplicare, a consolidat etapele procedurale și a integrat modificările prevăzute de Convenția UN/ECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră". Etapele procedurale care vor fi efectuate pentru o EIM în context transfrontieră, care sunt declarate în DEIM și în Convenția de la Espoo, precum și în deciziile luate de adunările Părților la Convenție sunt prezentate în următoarele secțiuni. 1. Identificarea punctelor de contact Dacă un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru, DEIM afirmă că Statul membru, în al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul, are obligația de a trimite la Statul membru afectat informații despre proiect și impactul său transfrontier potenţial și informații despre natura deciziei care poate fi luată (Articolul 7(1)) – aceeași cerință este prevazută în Convenția de la Espoo în Art. 3.1. "Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor. Punctul de contact desemnat de România ca și contact oficial față de celelalte Părți și față de Secretariatul Convenției este reprezentat de Directorul General al Direcției Generale Evaluare Impact și Controlul Poluării din cadrul Ministerului Mediului; lista de Puncte Contact cu privire la Notificare în conformitate cu Art. 3 al Convenției este actualizată periodic și se regăsește la adresa http://www.unece.org/env/EIM/points of contact.html. Partea de origine nu este responsabilă dacă Partea afectată nu primește informațiile cu privire la un proiect care poate avea un impact în context transfrontieră asupra mediului: 1. în cazul unor date de contact incorecte ale PA (așa cum au fost comunicate de PA Secretariatului Convenției), sau 2. dacă modificările datelor de contact ale punctului de contact nu sunt comunicate Secretariatului Convenției. http://www.unece.org/env/EIM/pointsofcontact.html 2. Notificarea Părții afectate Pentru orice proiect cu potenţial impact semnificativ asupra mediului părţii afectate, prevăzut în Anexa nr. I modificată a Convenţiei, sau considerat ca atare în urma etapei de încadrare, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică autoritatea competentă a părţii afectate, în vederea stabilirii cadrului unor consultări utile şi suficiente. Notificarea va fi trimisă Părtii afectate în termen de 10 zile de la primirea informaţiilor complete de la titular. România notifică o Parte afectată chiar dacă activitatea propusă, care este enumerată în Anexa I modificată a Convenției, poate produce un impact în context transfrontieră advers scăzut. În conformitate cu prevederile art. 6 al Legii 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, în cazul unor proiecte comune, fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată, iar părţile vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările. Notificarea va fi trimisă tuturor Părților care au fost identificate ca fiind potenţial afectate. Notificarea cu privire la activitatea propusă se face în acelaşi moment cu informarea propriului public conform legislaţiei în vigoare. Notificarea va conține informațiile prevăzute în Anexa la Legea 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, redată integral în Anexa 2 la prezentul document. Formatul notificării a fost adoptat prin Decizia I/411 care a fost luată de prima adunare a Părților la Convenția cu privire la EIM în context transfrontieră (Oslo, 1998). Formatul notificării (mostre ale unei scrisori și formatul de tabel/listă) este prezentat în Anexa IV a http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/1998/eia/mp.eia.1998.4.e.pdf Deciziei I/4; de asemenea, el poate fi găsit în „Îndrumare cu privire la notificarea conform Convenției de la Espoo” (ECE/MP.EIM/12). Conform art. 7. Al (3) din Legea 242/2011, punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, titularul va proceda la traducerea în limba engleză și/sau in limba oficială a părții afectate a memoriului de prezentare și a tuturor documentelor implicate în procedură. În ce privește mijloacele de comunicare cu privire la notificarea PA, următoarele recomandări trebuie să fie menţionate: 1. Notificarea trebuie să fie transmisă la AP prin poștă, e-mail sau orice alt mijloc de comunicare adecvat prin care se poate verifica și confirma primirea. 2. utilizarea unor canale diplomatice poate fi o opțiune pentru transmiterea notificării. 3. Partea de origine trebuie să specifice adresa la care răspunsul trebuie trimis. 4. Partea de origine trebuie să solicite o confirmare a notificării de la Partea afectată. 5. Părțile trebuie să țină evidența mijloacelor de comunicare, datelor și adreselor. 3. Notificarea publicului Părții afectate Așa cum prevede Art. 7(1) al DEIM precum și Art. 3.8 al Convenției, publicul Părții afectate trebuie să fie informat despre procedura EIM în context transfrontieră pentru proiectul/activitatea propus. Punctul de contact/Autoritatea competentă al PA va proceda la distribuirea informațiilor către publicul interesat din partea sa. În situația în care PO este România, ACPM va informa autoritatea competentă a părţii afectate, care asigură ca, în două săptămâni de la primirea notificării, publicul din zonele posibil afectate să fie informat şi să i se pună la dispoziţie posibilităţile de a face comentarii sau de a ridica obiecţii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie prin autoritatea competentă a părţii afectate. În 6 săptămâni de la primirea notificării, PA transmite un sumar clar, în limba engleză, al observaţiilor publicului şi ale autorităţilor competente cu privire la proiectele propuse, împreună cu solicitările de detalii suplimentare identificate în observaţiile individuale ale publicului şi autorităţilor. In situația în care răspunsul la notificare al PA nu conține informaţii referitoare la potenţialul impact al proiectului asupra mediului părţii afectate, AC a PO solicită PA aceste informaţii; cererea va fi în limba engleză iar perioada de răspuns la o astfel de solicitare este de 6 săptămâni. 4. Participarea Părții afectate la stabilirea conținutului documentației EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM12) și răspunsul http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/1998/eia/mp.eia.1998.4.e.pdf Scopul etapei de definire a domeniului evaluării EIM este ca Autoritatea competentă să definească conținutul Raportului EIM prin abordarea problementelor prioritare care vor fi luate în considerare în procesul EIM și care trebuie să fie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului. În conformitate cu Art. 2.11 introdus de Decizia III/7 privind al doilea amendament al Convenției, se dă posibilitatea părții afectate de a participa la definirea domeniului evaluării. În etapa de definire a domeniului evaluării, Autoritățile competente ale Părților abordează problemele prioritare care trebuie luate în considerare în procesul EIM și care trebuie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, precum: aspectele inițiale relevante; efectele potenţiale asupra mediului și care din aceste efecte sunt cele mai importante și prin urmare, necesită o analiză mai aprofundată în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului; considerarea rezultatelor consultărilor (cu publicul și alte autorități ale Părților); considerarea alternativelor. În situația în care PO este România, etapa de definire a domeniului evaluării incepe după ce titularul a depus la ACPM propunerea privind aspectele relevante. ACPM emite un Îndrumar în care stabilește domeniul de evaluare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informațiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare și în „Etapa de definire a domeniului evaluării" este determinarea de la caz la caz a sferei de aplicare a evaluării (ECE/MP.EIA/2011/2) propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului, și ținând cont de consultarea cu celelalte autorități implicate, precum și de propunerile justificate ale publicului interesat. Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea EA, îndrumarul conține necesitatea prezentării studiului EA, precum și alte aspecte relevante stabilite de către ACPM. DEIM prevede proceduri coordonate/comune dacă EIM și evaluarea adecvată sunt obligatorii. În acest caz, definirea domeniului evaluării trebuie să ofere recomandări pentru ambele evaluări prin luarea în considerare a subiectelor lor specifice și elementele de evaluare. În plus, dacă în conformitate cu Art. 6 al Directivei Habitatelor, o evaluare adecvată a fost deja efectuată pentru zona proiectului, îndrumarul trebuie să furnizeze recomandări despre modul în care se vor integra aspectele principale identificate de raportul de evaluare adecvat în Raportul EIM al proiectului propus. Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea SEICA în conformitate cu legislația specifică din domeniu, îndrumarul conține această solicitare, precum și alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor. Modul detaliat de parcurgere a etapei de definire a domeniului este prezentat in Ghidul general aplicabil procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, realizat in cadrul acestui proiect. În cazul identificării unor lacune de informații cu privire la condițiile inițiale, în etapa de definire a domeniului evaluării, Autoritatea competentă poate solicita sondaje ecologice și/sau investigații de mediu realizate ca parte a EIM. 5. Elaborarea documentației EIM și transmiterea documentației EIM către Părțile afectate Autoritatea competentă a Părții de origine (nu titularul activității) este responsabilă pentru realizarea procedurii pentru evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului. În cazul în care PO este România, titularul, împreună cu echipa de experți, întocmește si transmite AC studiile solicitate în îndrumar cf. Pct. 5.5. de mai sus, după caz, astfel: RIM – pentru proiectele pentru care s-a stabilit necesitatea efectuării RIM; RIM + EA; RIM + EA + SEICA; RIM + SEICA, precum și pentru proiectele neincluse în Anexa I și II, dar pentru care s-a stabilit că au impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă. După caz, RIM conține rezumatul celorlalte studii solicitate și este însoțit de acestea: EA; SEICA; politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM) sau raportul de securitate (RS). În Anexa 4 a Legii se furnizează un conținut detaliat al raportului EIM, care respectă cerințele directivei EIM. Principalele capitole sunt: 1. Descrierea proiectului; 2. Descriere a alternativelor rezonabile; 3. Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, 4. Descriere a factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect 5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului, inclusiv in context transfrontieră 6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, 7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse 8. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv in context transfrontieră. 9. Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate la punctele precedente. 10. Listă de referință care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport. Timpul de realizare a EIM pentru activitatea propusă va ține cont de legislația națională a Părților și Părțile trebuie să fie de acord asupra acestui aspect în faza de inițiere a procedurii EIM transfrontieră. La primirea Raportului EIM Punctul de Contact al Părții de origine îl transmite punctului de contact al părții afectate, tradus în limba engleză prin grija şi pe cheltuiala titularului de proiect, menționând și un timp de răspuns rezonabil, dar nu mai mult de 8 săptămâni. În acest interval de timp, AC a Părții de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine. Conținutul documentației EIM și recomandările cu privire la informațiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului așa cum sunt cuprinse în Documentul Comisiei Economice pentru Europa „Îndrumări pentru participarea publicului la Evaluarea Impactului asupra mediului într-un context transfrontier” (2006) sunt prezentate în Anexa 5 a acestui Ghid. Acestea au fost preluate de către România in legislația națională aplicabilă evaluării impactului proiectelor publice și private asupra mediului și, specific in cea aplicabilă evaluării impactului proiectelor în context transfrontieră. Este recomandat ca Partea de origine să verifice dacă Partea afectată a primit documentația EIM (de exemplu, prin solicitarea confirmării de primire). 6. Consultări pe baza documentației EIM Primirea și confirmarea primirii documentației EIM de către Partea afectată va fi urmată de consultările oficiale între Părți. Aceste consultări pot fi efectuate prin adunări sau în scris. Pe durata parcurgerii etapei de analiză a calității raportului, ACPM va iniţia, fără întârziere, şi consultările cu AC a părţii afectate, cu privire la măsurile pentru reducerea sau eliminarea potenţialului impact transfrontieră al activităţii propuse. Consultările vor avea în vedere: 1. posibile alternative la activitatea propusă, inclusiv alternativa "zero" de nerealizare a proiectului, şi posibile măsuri pentru reducerea impactului transfrontieră negativ semnificativ şi/sau pentru monitorizarea efectelor unor asemenea măsuri; 2. alte forme de asistenţă mutuală posibilă pentru reducerea oricărui impact transfrontieră negativ semnificativ al activităţii propuse; şi 3. orice alte probleme adecvate privind activitatea propusă. În acord cu părţile afectate, ACPM determină, la începutul consultărilor bilaterale/multilaterale, după caz, o perioadă rezonabilă pentru durata acestora, care nu poate fi mai mare de 8 săptămâni, perioadă in care AC a Parții de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine. Concluzia consultărilor trebuie să fie înregistrată și inclusă în rapoarte scrise. Pentru fiecare ședință, minutele intâlnirilor vor furniza un rezumat al principalelor probleme discutate, concluzia consultărilor urmând a fi inclusă in decizia finală. 7. Participarea publicului în EIM transfrontieră În intervalul de 8 săptămâni în care AC A Părții afectate analizează Raportul EIM primit de la partea afectată și au loc consultări între autoritățile competente ale părtilor implicate, ACPM a părții de origine, împreună cu titularul, organizează dezbaterea publică în ţara de origine. ACPM derulează următoarele activități: 1. Transmite autorității competente de gospodărire a apelor (ACGA), pe suport hârtie și / sau în format electronic, RIM, EA, SEICA, RS, după caz. 2. Afișează pe pagina proprie de internet toate documentele de mai sus, astfel încât acestea să poată fi descărcate și consultate de către autoritatile și publicul interesat; 3. Stabilește împreună cu titularul de proiect, locul și data dezbaterii publice, publică anunțul și transmite titularului modelul de anunț public. Oportunitățile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect se comunică și de către ACPM și de către titularul de proiect, cu 30 zile înainte de data prevăzută pentru ședința de dezbatere publică, astfel: ACPM publică anunțul: Pe pagina proprie de internet Pe pagina de internet a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare; La sediul ACPM și a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare; Titularul publică anunțul primit de la ACPM : În presa națională sau locală; La sediul propriu, la sediul autorității publice locale și / sau pe panoul de informare la amplasament (una sau mai multe variante din cele 3); Publicul interesat poate transmite nominal la ACPM comentarii / opinii / observații la documentele proiectului, până la data dezbaterii publice, iar ACPM le centralizează într-un formular . În intervalul de timp de la anunțare până la dezbaterea publică, ACPM și ACGA analizează documentele depuse de titular și stabilesc, după caz: ACPM stabilește necesitatea trecerii la etapa măsurilor compensatorii, dacă soluțiile alternative identificate nu reduc semnificativ impactul negativ, dar proiectul trebuie să fie realizat din motive imperative de interes public major referitoare la sănătatea umană, securitatea publică sau beneficii pentru mediu, inclusiv de natură socială sau economică; ACGA stabilește: Necesitatea prezentării de către titularul proiectului a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare. Emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor Condițiile prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, se referă la excepțiile de neîndeplinire a obiectivelor de mediu stabilite la art. 2^1 pentru corpurile de apă de suprafață și subterane. Aceste excepții sunt (art. 2^7, aliniatul (1)): 1. nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potenţial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafață sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane; 2. nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activități umane, în scopul dezvoltării durabile. Excepțiile sunt valabile doar când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții (art. 2^7, aliniatul (2)): 1. sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă; 2. motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite și explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani; 3. motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului ori societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației ori dezvoltării durabile; 4. deservirea folosințelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecției mediului. Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează ședința, și ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunțată nu se prezintă nici un reprezentant al publicului interesat, ședința se declară închisă, consemnându-se acest lucru într-un proces verbal. Titularul prezintă documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) și răspunde la comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al ședinței, de unde apoi sunt trecute în formularul mentionat mai sus, alături de celelalte comentarii primite anterior. În același timp, ACPM a părții de origine, împreună cu titularul, participă și la dezbaterea publică a raportului organizată pe teritoriul părţilor afectate. În baza rezultatelor dezbaterilor publice menţionate anterior, precum şi a comentariilor autorităţilor părţilor afectate, titularul proiectului pregăteşte o evaluare a acestora, cu soluţii de rezolvare a problemelor semnalate, pe care o înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, ACPM continuând parcurgerea etapei de analiză a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, după primirea acestei evaluari. 8. Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine Publicul Părții afectate trimite observații sau obiecții cu privire la proiectul/ activitatea propus(ă) la Autoritățile competente ale Părții afectate, Punctul de contact al Părții afectate urmând să le transmită Punctului de Contact al Părții de origine, traduse în limba engleză. Părțile trebuie să agreeze termenele limită pentru colectarea comentariilor sau obiecțiilor publicului, așa cum a fost menționat în capitolele anterioare. Părțile trebuie să cadă de acord în avans cu: 1. termenele limită pentru primirea comentariilor sau obiecțiilor de la publicul Părții afectate (într-un termen rezonabil înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă). 2. aspectele legate de traducerea comentariilor sau obiecțiilor publicului PA: responsabilitatea pentru traducerea comentariilor sau obiecțiilor publicului Părții afectate și termenele limită pentru aceste traduceri; responsabilitatea pentru traduceri la dezbaterea publică. Transmiterea comentariilor la punctul de contact din Partea de origine trebuie să fie realizată la timpul adecvat înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă. 9. Decizia EIM finală La luarea deciziei finale privind proiectul de activitate sunt luate în considerare atât rezultatul evaluării impactului asupra mediului, prezentat în raportul studiului de evaluare a impactului asupra mediului, cât şi comentariile primite cu privire la acesta în cadrul dezbaterilor publice și a consultărilor anterior menţionate, ACPM transmite AC a părţii afectate decizia finală cu privire la activitatea propusă, împreună cu motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia, inclusiv: 1. conţinutul deciziei şi orice condiţii ataşate acesteia; 2. principalele motive şi consideraţii în baza cărora s-a luat decizia; şi 3. descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, pentru înlăturarea efectelor negative majore. Procedura detaliată privind parcurgerea etapei de analiză a calității raportului de mediu se regăsește în ghidul general aplicabil procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului. 10. Primirea notificării cu privire la decizia finală și informarea publicului Când Partea afectată primește decizia EIM finală cu privire la activitatea propusă, publicul Părții afectate trebuie să fie informat despre această decizie. Informarea publicului Părţii afectate cu privire la decizia finală este responsabilitatea AC din PA. Decizia finală se comunică publicului părţii afectate, de către autoritatea competentă a acestei părţi, în termen de 7 zile de la primirea ei de la partea de origine. După primirea deciziei finale: Partea afectată poate solicita informații despre implementarea proiectului sau despre monitorizare. Partea de origine trebuie să pregătească informațiile solicitate și să le trimită Părții afectate; dacă Partea afectată consideră că observațiile publicului nu au fost luate în considerare, ea are dreptul să facă recurs împotriva deciziei finale. 11. Consultările pe baza informațiilor suplimentare după decizie Decizia poate fi revizuită dacă vor apărea informații suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după momentul luării deciziei și înainte de începerea respectivei activități. Partea de origine trebuie să informeze Părțile vizate dacă sunt disponibile informații suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după ce decizia a fost luată și înainte ca acea activitate să înceapă a fi realizată. În aceste circumstanțe, dacă una dintre Părțile vizate solicită astfel, Părțile trebuie să înceapă consultările. În urma consultărilor, Părțile vor decide dacă decizia finală trebuie să fie revizuită (de exemplu, monitorizare, condiții suplimentare sau măsuri de atenuare a impactului etc.). 12. Monitorizarea post-proiect Monitorizarea post-proiect nu este o cerință obligatorie a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră, dar ea poate fi solicitată de oricare dintre Părți. ( Art.7 al Conventiei). Părțile vizate vor stabili obiectivele monitorizării post-proiect. Obiectivele trebuie să includă: 1. monitorizarea conformității cu condițiile prevăzute în autorizația sau aprobarea activității și eficacitatea măsurilor de atenuare a impactului; 2. revizia unui impact pentru managementul adecvat și pentru a face față incertitudinilor; 3. verificarea predicțiilor anterioare pentru a transfera experiența la viitoare activități de același tip (Anexa V a Convenției). Dacă în timpul monitorizării post-proiect, oricare dintre Părți ajunge la concluzia că există un impact transfrontier negativ semnificativ, ea trebuie să informeze cealaltă Parte și Părțile trebuie să înceapă consultările cu privire la măsurile necesare. 1. REFERINȚE AEA, Impactul climatic al producției potenţiale de gaz de șist în UE (Raportul pentru Comisia Europeană DG CLIMA) (2012) AGIP KCO, Proiectul „Construirea Facilităților Programului Experimental pe teren Kashagan", Anexa 4: Baza de reglementare a statusului ecologic al evaluării impactului asupra mediului. Aspecte metodologice ale evaluării impactului ecologic și socio economic (2004) Bastmeijer, Kees and Koivurova, Timo, Globalizarea Evaluării Impactului transfrontier asupra mediului. TEORIA ȘI PRACTICA EVALUĂRII IMPACTULUI TRANSFRONTIER ASUPRA MEDIULUI , pp. 347-389, Brill MartinusNijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1104958 Convenția cu privire la conservarea speciilor migratoare ale animalelor sălbatice (CMS), evaluarea impactului și speciile migratoare, 2004, CMS/ScC12/Doc.8 DG pentru Politici Interne, Atelier cu privire la gazul de șist în UE: impactul său asupra mediului și politica energetică, din perspectiva petițiilor primite, 2012, http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=E N& file=77871 Lista de verificare a evaluării impactului asupra mediului – Lista consolidată emisă conform Convenției pentru evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontieră, Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) Parlamentul European, Impactul extracției gazului de șist și petrolului de șist asupra mediului și sănătății umane (2011) Oficiul Federal de Revizie a Evaluării Impactului asupra Mediului, „Ghidul de referință pentru Legea canadiană a evaluării impactului asupra mediului. Stabilirea dacă un proiect poate cauza efecte ecologice adverse semnificative", 1994. Proiectul Parcului eolian Galloper, Declarația de mediu - Capitolul 31: Efectele transfrontieră, Octombrie 2011, Referința documentului - 5.2.31 Leopold, L.B., F.E. Clarke, B.B. Manshaw, and J.R. Balsley. 1971. O procedură pentru evaluarea impactului asupra mediului, U.S. Geological Survey Circular No. 645, Government Printing Office, Washington, D.C. Opinia Comitetului Regiunilor cu privire la „Implementarea Strategiei tematice asupra solului”, Official Journal C 017,19/01/2013 P. 0037 - 0044 2013/C 17/08 Pastakia C.M.R., A. Jensen, Matricea evaluării rapide a impactului asupra mediului (RIAM) pentru Evaluarea EIM Rev, 18 (1998), pp. 461-482 Pastakia C.M.R., K.N. Madsen, O matrice de evaluare rapidă pentru utilizarea în proiecte acvatice, Conferința apelor de la Stockholm (1995) August 12-15Samaras A.G. and Koutitas, C.G. (2008),Modelarea impactului asupra morfologiei costiere a managementului apelor în bazinele fluviale transfrontieră. Cazul Râului Nestos, Managementul Calității Mediului: An International Journal, Vol. 19 No. 4, 2008, pp. 455-466 UN, Activitățile transfrontieră ale proiectului de captare și stocare a carbonului, Technical paper Noiembrie 2012, FCCC/TP/2012/9 UNDP/PAPP; SOGREAH/UG CONSULTANTS, 2010, Evaluarea impactului asupra mediului, Stația de tratare a apelor reziduale Khan Younis UNECE, Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier – Lista consolidată de verificare a evaluării impactului asupra mediului, http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/documents/eachecklist/consolidatedcheckli st.pdf UNECE, Metodologiile specifice și criteriile de stabilire a semnificației impactului advers în context transfrontieră, 1995 UNESCO, Acvifere transfrontieră ale lumii, 2009 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Modelul reviziei de implementare cu privire la măsurile juridice, administrative și alte măsuri adoptate pentru a implementa articolele 2-4 ale Convenției, 2011, ECE/MP.EIM/2011/2 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la notificarea conform Convenției de la Espoo, 2009, ECE/MP.EIM/12 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier, 2006, ECE/MP.EIM/7 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo, 2006, ECE/MP.EIM/8 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru țările Asiei Centrale, 2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6 http://ssrn.com/abstract%3D1104958 http://ssrn.com/abstract%3D1104958 http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=E http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=E http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html) http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/documents/eachecklist/consolidatedcheckli http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/documents/eachecklist/consolidatedcheckli COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier în Regiunea Mării Caspice COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Acordul multilateral între țările Europei de Sud-Est pentru implementarea Convenției pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, 2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/10 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Opiniile Comitetului de Implementare (2001-2010), 2011, http://www.unece.org/env/EIM/pubs/ic opinions 2010.html COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Raportul Comitetului de Implementare în a 18-a sesiune, 2010, ECE/MP.EIM/IC/2010/2 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Revizia implementării Convenției pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier (2006-2009), 2011, ECE/MP.EIM/16 COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Metodologiile specifice și criteriile de stabilire a semnificației impactului transfrontier advers, 1995, CEP/WG.3/R.6 UNU, Evaluarea impactului asupra mediului, Modulul Cursului, 2007. 2. ANEXE ANEXA 1. STUDII DE CAZ Studiu de caz I13: Proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor nr. 3 şi 4 la Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă” Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa solicitarea privind emiterea acordului de mediu pentru proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a CNE Cernavodă – Unităţile 3 şi 4” în data de 09.08.2006. Proiectul se încadrează în Anexa 1.1. pct. 3.6 din Ordinul M.A.P.M. nr. 860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu, modificat prin Ordinul M.A.P.A.M. nr. 210/2004 şi prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1037/2005, şi ca urmare se supune evaluării impactului asupra mediului. Având în vedere faptul că proiectul intră sub incidenţa prevederilor Convenţiei Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. 4604/SB/06.09.2006 transmiterea notificărilor către statele posibil afectate: Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Austria şi Ungaria. Ca urmare a notificărilor transmise către statele posibil afectate şi-au manifestat intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră următoarele state: Bulgaria şi Austria În data de 18.12.2006 a fost organizată şedinţa colectivului de analiză tehnică pentru parcurgerea etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi respectiv a etapei de definire a domeniului evaluării la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a transmis Societăţii Naţionale “Nuclearelectrica” S.A. în data de 12.03.2007 îndrumarul cu problemele rezultate în urma parcurgerii etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi respectiv a etapei de definire a domeniului evaluării. 13 http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-continuarea-lucrarilor-de-construire-si-finalizare-a-unitatilor-nr-3-si-4-la- centrala nuclearo-electrica-de-la-cernavoda/355 Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, completat cu răspunsul la solicitările Ministerului Economiei şi Energiei din Bulgaria, în data de 27.07.2007. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. 3507/AK/22.08.2007, transmiterea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului către statele posibil afectate care şi-au manifestat intenţia de a participa la procedura de reglementare. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a organizat dezbateri publice privind raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a CNE Cernavodă – Unităţile 3 şi 4“: 1 octombrie 2007 la Centrul de informare CNE din Cernavodă, 3 octombrie 2007 la Centrul de informare CNE din Constanţa, 5 octombrie 2007 – World Trade Center Bucureşti, 20 noiembrie 2007 – Dobrich (Bulgaria), 20 noiembrie 2007 – Silistra (Bulgaria). http://www.unece.org/env/EIM/pubs/ic opinions 2010.html http://www.unece.org/env/EIM/pubs/ic opinions 2010.html http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-continuarea-lucrarilor-de-construire-si-finalizare-a-unitatilor-nr-3-si-4-la În data de 17.03.2008 Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la M.M.D.D. Formularul de prezentare a soluţiilor de rezolvare a problemelor semnalate de public. În 19.03.2008 s-au desfăşurat consultările bilaterale între autorităţile de mediu din România şi Austria, în baza prevederilor art. 5 al Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Convenţia Espoo). Reuniunea Colectivului de analiză tehnică (CAT) la nivel central, s-a desfăşurat în 3 sedinţe, la datele de 05 mai 2008, 14 mai 2008 şi 03 iunie 2008. M.M.D.D. transmite titularului adresa cu nr. 16.453/SS/04.07.2008 care reprezintă decizia de completare a Raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.S.C. Nuclearelectrica S.A. înaintează către M.M.D.D. în data de 08.09.2008 numai completările la solicitările punctuale ale membrilor CAT, care sunt transmise autorităţilor – membre CAT, solicitând analiza şi formularea punctelor de vedere. În perioada septembrie 2008 – martie 2009 completările parţiale, pe probleme punctuale înaintate de SNN S.A au fost parţial acceptate de către ministere; ministerele M.T., M.S. şi M.M.D.D. (Direcţia Managementul Resurselor de Apă şi Direcţia Protecţia Naturii şi Biodiversitate) au considerat în continuare că sunt necesare informaţii suplimentare. În aceeaşi perioadă Asociaţia “Gânditorul în Acţiune” (AGIA) a analizat răspunsurile SNN S.A. la întrebările pe care le-a formulat în cadrul dezbaterii şi a concluzionat că din 88 de comentarii a primit răspuns acceptabil la 71, iar la 17 a primit răspunsuri acceptabile cu rezerve sau neacceptabile. Această situaţie a condus ca M.M.D.D. să transmită o nouă adresă către SNN S.A. în martie 2009 prin care susţine în continuare decizia de completare a RIM într-un singur volum, înaintată anterior prin adresa nr. 16.453/SS/04.07.2008, dar recomandă titularului de proiect organizarea materialelor într-un mod care să corespundă solicitărilor repetate ale publicului interesat şi ale ministerelor din CAT, solicitând totodată informaţii suplimentare referitoare la “impactul potenţial al apelor” şi “impactul floră /faună”. În martie 2010 titularul de proiect depune la M.M.P. completări punctuale pentru informaţiile suplimentare solicitate şi anume: studiu elaborat de Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare “Delta Dunării” cu titlul “Completarea studiului de impact de mediu referitor la finalizarea investiţiei CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4 privind impactul asupra biodiversităţii din zona de evacuare în Dunăre a apei de răcire” şi un material elaborat de I.C.I.M. cu titlul “Precizări la îndrumarul referitor la procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4″. Aceste materiale au fost analizate de M.M.P. Studiul INCDDD a fost apreciat pozitiv prin elementele dezvoltate. Cu toate acestea s-a considerat că răspunde parţial cerinţelor formulate de M.M.P. din următoarele motive: perioada de investigaţii a biodiversităţii din ariile naturale protejate de interes comunitar din zonă a fost doar de 2 luni (octombrie şi noiembrie 2009) şi nu este suficientă pentru caracterizarea unui întreg ciclu de evoluţie a ecosistemelor; studiul a analizat în principal influenţa deversărilor de apă caldă de la CNE Cernavodă asupra ecosistemelor terestre din zona deversărilor şi doar parţial influenţa efluentului cald asupra evoluţiei ecosistemelor acvatice; nu au fost evidenţiate cu claritate măsurile necesare implementării proiectului pentru a asigura obiectivul principal al Directivei Cadru Apă (2000/60/CE) şi anume atingerea stării ecologice bune a corpurilor de apă. Aceste concluzii au determinat ca M.M.P. să solicite prin adresa nr. 28.169/EP din 01.06.2010 completarea studiului INCDDD cu informaţiile corespunzătoare evaluării adecvate în conformitate cu prevederile O.M. nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, integrarea acesteia în cerinţele evaluării impactului asupra mediului, precum şi actualizarea RIM. Studiul de evaluare adecvată a fost elaborat pentru un întreg ciclu de evoluţie a ecosistemelor din zonă (un an de zile) fiind finalizat in 2011. SNN S.A. a transmis completările solicitate de către M.M.P. în perioada iulie 2008 – martie 2011, şi anume completările la Raportul privind impactul asupra mediului solicitate prin adresa M.M.D.D. cu nr. 16.453/SS/04.07.2008, răspunsuri la observaţiile ONG-urilor GREENPEACE şi AGIA şi Raportul final al studiului “Evaluarea adecvată a impactului asupra mediului a Unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă – Impactul asupra biodiversităţii” (intitulat Raport final INCDDD). Rezumatul fără caracter tehnic al studiului “Evaluarea adecvată a impactului asupra mediului a Unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă – Impactul asupra biodiversităţii” (intitulat Raport final INCDDD) în versiunile din limba română şi limba engleză. Comentariile publicului interesat s-au primit până la data de 20.07.2012. Ministerul Mediului şi Pădurilor a continuat in perioada pana in sept. 2012 procedura de evaluare a impactului asupra mediului cu analiza completărilor transmise de titularul proiectului, răspunsurile acestuia formulate la observaţiile publicului şi a informaţiilor suplimentare, organizand o nouă şedinţă CAT La nivel central în data de 12.09.2012. Au fost analizate documentaţiile tehnice ale proiectului; SNN S.A., S.C. Energonuclear şi INCDDD Tulcea au răspuns întrebărilor participanţilor. Autorităţile reprezentate in CAT şi- au exprimat punctul de vedere referitor la încadrarea lucrărilor propuse prin proiect în legislaţia specifică din responsabilitate. A fost luată decizia de emitere a acordului de mediu prin consens, cu unanimitate de voturi. Informaţii succinte referitoare la decizia de emitere a acordului de mediu: Observaţiile publicului s-au primit până la data de 10.10.2012. În legătură cu procedura de consultări în context transfrontieră: In luna iulie 2012 MMP a informat statele potenţial afectate de proiect, Bulgaria şi Austria despre postarea pe site a completarilor documentaţiei EIA, inclusiv asupra studiului de evaluare adecvată. Statele nu au transmis comentarii suplimentare; Propunerile de răspunsuri ale MMP la opiniile finale referitoare la proiect, transmise în 2008 de Bulgaria şi Austria au fost analizate de membrii CAT; după integrarea observaţiilor ministerelor şi agreerea răspunsurilor, acestea au fost transmise celor două state. După postarea pe site a deciziei de emitere a acordului de mediu in cadrul procedurii naţionale de reglementare, , : În perioada propusă publicului de formulare a observaţiilor asupra deciziei de emitere a acordului de mediu a fost primită o solicitare de informaţii din partea Fundaţiei Terra Mileniul III, la care MMP a răspuns. în perioada 12-16 octombrie 2012 MMP a primit 3 petiţii din partea organizaţiilor civile Terra Mileniul III, Greenpeace CEE România, Bankwatch România şi Re.Generation prin care solicită răspunsuri la anumite întrebări/observaţii. MMP formulează răspusuri şi acestea au fost transmise în termen. Greenpeace CEE România şi Asociaţia Bankwatch România au transmis în data de 26.10.2012 plângerea prealabilă împotriva deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiect. MMP a analizat plângerea prealabilă, organizând o nouă şedinţă CAT în data de 03.04.2013. MMSC a prezentat membrilor CAT adresele/materialele etc. primite după şedinţa CAT din data de 12.09.2012. Aceştia şi-au exprimat nominal punctul de vedere cu privire la problemele propuse în discuţie şi la proiect, inclusive asupra răspunsurilor formulate de România la opiniile finale ale Bulgariei si Austriei. În baza acestor consultări, MMSC a stabilit menţinerea deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiect. Proiectul acordului de mediu a putu fi consultat intre 24.04 – 14.05 2013. Acordul de mediu a fost aprobat fiind promovat prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2013 privind emiterea Acordului de mediu pentru proiectul „Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a unităţilor 3 şi 4 la C.N.E. Cernavodă” , publicată în M. Of. Partea I din 14 octombrie 2013. România a fost in cadrul acestei proceduri Parte de origine, Parti afectate implicate fiind Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Austria și Ungaria. Procedura a fost complexă, având o durată de 7 ani și implicând atât consultări internaționale multilaterale, inclusiv dezbateri publice organizate pe teritoriul unei părți afectate, precum și repetate consultări cu publicul interesat. Au fost aplicate intocmai procedurile Convenției, procedura constituindu-se un exemplu de bună practică în domeniul evaluării proiectelor cu impact transfrontieră. Studiu de caz II14 “Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu radioactive propus de Compania de Stat –Deșeuri Radioactive – Radiana, Kozloduy -Bulgaria” 2012 - MMAP, în contextul respectării prevederilor Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, ratificată prin Legea nr. 86/2000, pune la dispoziția publicului român informațiile complete privind aspectele de mediu ale proiectului rezultate din procedura EIA în context transfrontier, derulată în perioada 2009-2011. Decembrie 2014 - Ianuarie 2015 - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a primit din partea Ministerului Mediului şi Apelor din Bulgaria o nouă Notificare, conform cerinţelor Convenţiei ESPOO cu privire la proiectul “Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu radioactive” ca urmare a soluției date de instanțele de judecată din Bulgaria, de reconsiderare a Deciziei EIA nr. 21-9/2011 emisă de Ministerul Mediului și Apelor din Bulgaria. Reluarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru acest proiect (inclusiv a procedurii transfrontiere) este o urmare a necesității asigurării participării publicului din Bulgaria în procedură, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare. 14 http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-construirea-unui-depozit-national-de-eliminare-a-deseurilor-slab-si-mediu- radioactive/560 4.06.2015 - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a transmis ministerului omolog din Bulgaria adresa prin care solicită completarea documentației revizuite pentru acest proiect, conform cerinţelor procedurii Convenţiei ESPOO. 6.10.2015 – MMAP primește răspunsul Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria la solicitarea privind documentația EIA revizuită. 17.12.2015 – MMAP transmite scrisoarea nr. 9328 prin care solicită Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria revizuirea documentației EIA în special în secțiunile la care nu s-a oferit răspuns conform solicitărilor. Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria raspunde MMAP în data de 12.01.2016 și 12.04.2016. 09 iunie 2016 - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor anunţă publicul interesat despre desfăşurarea Dezbaterii publice a raportului privind impactul asupra mediului pentru proiectul Propunerea de investiţie pentru construirea unui depozit naţional de deşeuri radioactive în zona localităţii Kozlodui, titular: Compania de Stat «Deşeuri radioactive» (SE RAW), Republica Bulgaria, la Filarmonica Oltenia, municipiul CRAIOVA, județul Dolj. În cadrul procedurii evaluării impactului asupra mediului în context transfrontieră derulată în conformitate cu prevederile Convenției Espoo pentru proiectul “Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu radioactive propus de Compania de Stat – Deșeuri http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-construirea-unui-depozit-national-de-eliminare-a-deseurilor-slab-si-mediu Radioactive – Radiana, Kozloduy -Bulgaria" , Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispoziția publicului înregistrarea audio a Dezbaterii publice, precum și răspunsurile din timpul dezbaterii publice de la Craiova. Pentru a da posibilitatea formulării de comentarii din partea publicului român într-un termen suplimentar, a fost prelungită perioada de primire a comentariilor ce au fost transmise către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor si Agenția pentru Protectia Mediului Dolj, până la data de 15 iunie 2016. 22.08.2016 - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispozitia publicului: Răspunsul Ministerul Mediului și Apelor din Bulgaria la solicitările MMAP din 29.06.2016 și 13.07.2016. Răspunsurile părții bulgare la întrebările publicului român care au avut răspunsuri considerate de public nesatisfăcătoare în cadrul dezbaterii publice sau care nu au primit răspuns. Răspunsurilor părții bulgare la întrebările formulate de publicul interesat în perioada de consultare de după dezbaterile publice. 20.09.2016 - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispoziția publicului: 1. Traducerea în lb. română a răspunsurilor părții bulgare la întrebările publicului român care au fost considerate nesatisfăcătoare în cadrul dezbaterii publice sau care nu au primit răspuns. 2. Traducerea în lb română a răspunsurilor părtii bulgare la întrebările formulate de publicul interesat în perioada de consultare de după dezbaterile publice. 11.11.2016 - În conformitate cu prevederile art. 6 la Convenția ESPOO, România, prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, transmite părții bulgare condițiile de realizare a proiectului și măsurile de reducere a impactului asupra mediului pentru acest proiect pe teritoriul românesc. Aceste condiții și măsuri vor fi incluse în decizia finală ce urmează a fi emisă de autoritatea de mediu din Bulgaria. 18.05.2017 - Ministerul Mediului a primit din partea Ministerului Mediului şi Apelor din Bulgaria Decizia finală privind acest proiect, conform cerințelor procedurii Convenției Espoo. 21.07.2017- Ministerul Mediului pune la dispoziția publicului interesat traducerea în limba română a Deciziei finale privind acest proiect, conform cerințelor procedurii Convenției Espoo. România a fost in cadrul acestei proceduri Parte afectată. Procedura reprezintă reluarea procedurii derulate în perioada 2009 – 2011, pentru care Bulgaria a fost dată in judecată pentru încălcarea prevederilor Conventiei Espoo prin neimplicarea corectă a publicului în luarea deciziei și evitarea răspunsurilor complete la solicitarile părții române. Procedura reluată a avut o durată de cca 2 ani, implicând atât consultări bilaterale, cât și naționale și 1 dezbatere publică organizată în România. Au fost aplicate întocmai procedurile Convenției. ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM Introducere Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care presupune o abordare responsabilă, întreprinderea de acţiuni concrete la nivel internaţional, regional, naţional şi local. Schimbările climatice se referă la variațiile semnificative din punct de vedere statistic ale stării medii a parametrilor climatici sau a variabilității lor observată în cursul timpului, fie datorită modificărilor care apar în interiorul sistemului climatic sau al interacțiunilor dintre componentele sale, fie ca rezultat al acțiunii factorilor externi naturali sau rezultați din activitățile umane. Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera, litosfera și biosfera, care interacționează atât între ele, cât și cu factorii externi, iar procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiației solare de undă scurtă și răcirea datorată pierderilor în spațiu a radiației terestre și a radiației de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată fiind considerată factor extern care influențează sistemul climatic. Principala sursă de energie care controlează clima terestră este radiația solară. Conform Raportului de evaluare cu numarul 515, elaborat de IPCC16 pentru anul 2014, evoluția rapidă a schimbărilor climatice din ultimele decenii a cauzat un impact major asupra sistemelor naturale și construite din intreaga lume. Distribuția impactului cauzat de schimbările climatice evidențiază riscuri diferite, determinate de vulnerabilitate și expunere, de factorii non-climatici (caracteristicile geologice ale regiunilor, distribuţia neuniformă a căldurii solare, interacţiunile dintre atmosferă, oceane şi suprafaţa uscatului) și diferenţele economico-sociale. Din cauza acestor variaţii regionale, este necesar să se implementeze o abordare orientată a impactului climei asupra lucrărilor proiectate, pentru a evalua expunerea și vulnerabilitatea și a stabili măsurile corecte de adaptare și atenuare (Figura II.1). 15 https://www.ipcc.ch/report/ar5/ 16Intergovernamental panel on Climat Change http://www.ipcc.ch/report/ar5/ Figura II.1. Ciclul evaluării proiectului la efectele schimbărilor climatice În ultimii ani, Uniunea Europeană a dezvoltat mecanisme de prevenire și combatere a dezastrelor naturale și a celor antropice, evaluând astfel riscurile asociate acestora și urmărind reducerea, pe cât posibil, a impactului negativ produs asupra societății. Acțiunile de prevenire trebuie să fie corelate cu acțiunile de pregătire și răspuns la dezastre, prin încurajarea unui schimb de informații între nivelurile administrative din interiorul unui stat dar și între statele membre, pentru a folosi eficient resursele și a evita dublarea eforturilor. Adaptarea la schimbările climatice prin intermediul unui management corespunzător al sistemelor proiectelor propuse necesită cunoștințe privind caracteristicile regionale/locale ale climei prezente și viitoare, precum și evaluarea riscurilor asociate. Fenomenele extreme legate de variabilitatea și schimbările climatice stau la originea unor tipuri de dezastre naturale, cum sunt inundațiile, alunecările de teren, seceta, uragane violente, cutremure puternice etc. Figura II.2 Fenomene naturale induse de schimbările climatice Societatea are trei abordări diferite de răspuns la schimbările climatice: de atenuare, de adaptare și de acceptare a daunelor climatice inevitabile. Cea mai bună soluție pare a fi o combinație a acestor abordări. Pentru elaborarea studiilor privind schimbările climatice este necesar să se prezinte informații cu privire la: ce acțiuni de atenuare ar putea fi necesare pentru a produce un rezultat climatic; care va fi potențialul de adaptare; ce impact inevitabil s-ar putea să apară pentru o serie de proiecții ale schimbărilor climatice. Procesul de elaborare a politicilor necesită realizarea unui compromis între costurile relative, beneficiile, riscurile și efectele secundare neașteptate ale diferitelor niveluri ale schimbărilor climatice. În contextul evaluării riscurilor climatice, distincția între necesitățile pe termen lung și scurt pentru a răspunde impactului climei nu este de obicei foarte clară. Variabilitatea climatică este importantă pentru intervalele scurte de timp (de obicei, pe scări intra anuale și inter- anuale), în timp ce schimbările climatice acționează pe termen lung, dincolo de scara decenală. 1. Factori care provoacă modificări ale climei Schimbările climatice reprezintă schimbările de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile. Principalii factori ce influenţează schimbările climatice sunt: factori naturali (de ex. Insolaţia– este definită în meteorologie ca fiind expunerea unui unei zone la radiaţiile solare). Schimbările climatice naturale se petrec în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale şi animale la condiţiile climatice noi. factori datorați intervenției umane (factori antropici) – cei mai importanți, deoarece schimbările climatice sunt foarte rapide şi în consecinţă ameninţă enorm ecosistemele caracterizate prin fragilitate. Aceste schimbări sunt datorate industrializării planetei şi utilizării masive a combustibililor fosili. Încălzirea climatică se datorează efectului de seră, adițional emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) produse de activităţile umane. Efectul de seră este un fenomen natural prin care se încălzește atmosfera joasă datorită prezenței gazelor de seră, care sunt transparente pentru radiaţia solară preponderent de undă scurtă, dar absorb radiaţia de undă lungă (radiaţie infraroşie, termică) emisă de Pământ, emiţând-o înapoi. Efectul de seră natural este amplificat de efectul de seră datorat creșterii concentrației gazelor cu efect de seră (GES) ca rezultat, în principal, al activităților umane. Principalele gaze de seră naturale sunt: vaporii de apă (H2O), dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), ozonul (O3) şi oxidul de azot (N2O), la care se adaugă gaze produse din surse artificiale (activități umane) un grup de compuşi sintetici, precum clorofluorcarburile (CFCs). Cel mai important gaz cu efect de seră, nu prin prisma potenţialului de încălzire globală, ci prin prisma cantității mari a acestuia în atmosferă, este CO2. După tipul de efect al gazelor, sunt: gaze cu efect direct de seră: CO2, CH4, N2O, hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC-uri), SF6 şi NF3; gaze cu efect indirect de seră: CO, NOx, Compuşi Organici Volatile Non-Metan (NMVOC) şi SO2. Cea mai importantă creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră se datorează activităților umane urmare a: consumului energetic, arderii combustibilor fosili, transporturilor şi industriei. Printre alte activităţi antropice care contribuie la creșterea gazelor cu efect de seră, se mai pot menționa: defrişările, agricultura, urbanizarea, etc. În ciuda eforturilor din ultimii zeci de ani cu privire la prevenirea intensificării efectului de seră, o serie de schimbări climatice s-au produs deja și omenirea experimentează efectele acestora. Cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice sunt legate de creșterea mediei globale a temperaturii, precum și intensificarea fenomenelor climatice extreme cum ar fi precipitații abundente (care pot provoca la rândul lor inundații), secetă, furtuni violente sau valuri de căldură. Alte efecte indirecte, în care factorul climatic joacă un rol important, ar putea fi declanșarea unor avalanșe, alunecări de teren sau incendii de vegetație. 2. Caracteristici privind schimbările climatice în funcție de cele două componente (reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice) Precizarea sectorului în care sunt necesare măsuri privind schimbările climatice; Abordarea schimbărilor climatice actuale trebuie făcută prin prisma celor două componente importante ale acestora și anume: Reducere – proces prin care se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă; Adaptare – proces / set de măsuri prin care se urmărește reducerea vulnerabilității sistemelor naturale sau umane față de efectele schimbărilor climatice. Adaptarea poate fi văzută și ca un mecanism prin care omenirea învață să conviețuiască cu schimbările climatice care se vor intensifica în deceniile următoare. Prin urmare, în toate proiectele ar trebui să se realizeze o analiză a relației acestora cu schimbările climatice, cel puțin prin prisma măsurilor de adaptare la acestea. Cât privește componenta de reducere a gazelor cu efect de seră, există anumite sectoare care au un impact ridicat din acest punct de vedere, necesitând o analiză detaliată a acestui aspect în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Politica naţională de reducere a emisiilor de GES urmăreşte abordarea europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât la nivel naţional emisiile de GES aferente acestor sectoare, să respecte traiectoria liniară a nivelurilor de emisii anuale alocate în baza prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE. Prin analizarea Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, denumit în continuare INEGES, au fost identificate sectoarele economice pentru care sunt necesare măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES: Energie (Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile de GES din sursele staţionare şi mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive). Include subsectoarele: Generarea de energie electrică și termică. Transporturile (rutiere și aeriene în primul rând). Principala sursă de gaze cu efect de seră în transporturi o reprezintă arderea combustibililor fosili (în special motorină și benzină); Spaţiu locativ şi planificare urbană. Principalele surse de emisii gaze cu efect de seră asociate sunt legate de arderea combustibililor fosili în clădiri, maşini şi utilaje Procese industriale. Sursele de gaze cu efect de seră asociate industriei sunt arderea combustibililor fosili și emisii de substanțe chimice din procesele de producție. Sectoarele industriale considerate ca având o contribuție ridicată în emisia gazelor cu efect de seră și care cad sub incidența Schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii se numără: Prelucrarea metalelor feroase și neferoase; Fabricarea de produse chimice organice și anorganice de bază; Rafinarea produselor petroliere industria celulozei şi hârtiei Fabricarea cimentului, varului și ipsosului; industria ceramicii şi sticlăriei. Depozitarea și incinerarea deșeurilor; Tratarea apei si epurarea apelor uzate Agricultura. Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră din agricultură provin din respirația animalelor, utilizarea de fertilizanți/pesticide, cultivarea orezului. În Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de azot (N2O) şi metan (CH4) provenite din depozitarea și împrăștierea îngrășămintelor animale. Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES. Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură. Pădurile au un rol important în absorbția de CO2 din atmosferă, prin urmare defrișările contribuie indirect la creșterea concentrației acestui gaz în atmosferă. În procesul de degradare a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO2, se produc şi emisii de CH4. După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii. În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă. Gestiunea Deșeurilor. Emisiile din sectorul deşeurilor sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate. Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor. Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate. Totodată, prin transportul deşeurilor de la locul generării către locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES. Specificarea măsurilor de reducere/de adaptare la schimbările climatice. Măsuri de reducere a emisiilor de GES: Măsurile de reducere a impactului asupra schimbărilor climatice care se pot adopta la nivel de proiect vizează reducerea la minimum posibil a emisiei de gaze cu efect de seră asociate activității pe care o pregătește proiectul. Titularul proiectului și elaboratorii studiilor de mediu vor trebui să ofere informații în cadrul acestora cu privire la modalitățile prin care aceștia au înțeles să contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Tabel II.2.1 Măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES în funcție de sectoarele economice Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES Generarea energiei electrice şi termice: Valorificarea resurselor de energie regenerabilă: energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice Îmbunătăţirea eficienţei energetice: reabilitare clădiri, reabilitare iluminat public, reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice. Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES ENERGIE Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie: investiţii în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie. Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură: utilizare de biocarburanți la executarea lucrărilor agricole mecanizate, utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile. Proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic: Utilizarea unor materiale de construcție carbon neutre sau care conțin carbon în proporție mică, Adoptarea unor tehnici constructive care să stimuleze eficiența energetică (ex: izolarea cu celule cu aer cald, utilizarea unor dispozitive electrice eficiente energetic) Crearea de rezervoare locale de carbon: plantare copaci. Transport: Reducerea emisiilor din transport rutier: Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar, Utilizarea transportului public ca alternativă a transportului rutier. Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului: autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen și alte asemenea sau autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternative. Utilizarea biocarburanților Utilizarea transportului nemotorizat Reducerea GES în transport aerian: Îmbunătățirea eficienței utilizării combustibilului de aviație Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană: Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor: reabilitare clădiri Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate achiziţionarea de către consumatori de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută reducerea consumului de apa Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES Creșterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi periurbane PROCESE INDUSTRIALE AGRICULTURĂ Măsuri care vizează în mod indirect diminuarea emisiilor de GES: modernizarea exploataţiilor agricole; AGRICULTURĂ Subsectorul vegetal Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate: investiții aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES. Promovarea tehnologiilor verzi promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică implementarea sistemului de eco-condiţionalitate; programul de modernizare a fermelor agricole: inclusiv Programul Rabla la tractoare; creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere; renovarea şi dezvoltarea satelor; creşterea suprafeţelor împădurite; tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar fi: peleţi, brichete. diversificarea culturilor; promovarea culturilor de leguminoase în asolamente; utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice; practicile de management al solului care să prevină degradarea și sărăcirea solului în elemente nutritive; asigurarea și sprijinirea de soiuri de culturi cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările și riscurile climatice; reducerea emisiilor de protoxid de azot și de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrășăminte cu azot și a pesticidelor; promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie; interzicerea acțiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil; promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES operatori economici din agricultură. AGRICULTURĂ Subsectorul creșterii animalelor AGRICULTURĂ Subsectorul management al deşeurilor organice rezultate de la animale AGRICULTURĂ Subsectorul managementul solului agricultură. AGRICULTURĂ 12% urmărind traseele curbelor de nivel l; Subsectorul managementul terenurilor ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive; practici îmbunătățite pentru gestionarea efectivului de animale; asigurarea și sprijinirea de rase de animale locale cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările climatice și riscurile climatice; ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an; interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente. îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol; procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost. se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului; practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili; introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice; protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării și alte asemenea; restaurarea /refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor; restaurarea /refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare; respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii; executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de Sector Măsuri de reducere a emisiilor de GES UTILIZAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA UTILIZĂRII TERENURILOR, SILVICULTURĂ din lemn. GESTIUNEA DEŞEURILOR menţinerea teraselor existente pe terenul agricol; evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole; evitarea tăierilor la „ras” a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare; evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei; diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora; menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente; utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor; practicarea agriculturii ecologice; înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice. Creşterea suprafeţei forestiere: Stoparea tăierilor ilegale, Reconstrucţia ecologică forestieră. Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine. Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri. Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor: folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului. Utilizarea eficientă a produselor lemnoase: îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a produselor recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective Cât privește adaptarea la schimbările climatice, în cadrul procesului EIA se pot adopta măsuri din următoarele categorii: Măsuri care să sporească capacitatea proiectului de a se adapta la schimbările climatice; Măsuri de reducere a riscului ca proiectul să fie afectat de schimbări climatice (cum ar fi de exemplu accesarea unor instrumente de asigurare); Măsuri care previn apariția unor riscuri (cum ar fi de exemplu alegerea locației proiectului astfel încât expunerea acestuia la anumite riscuri induse de schimbările climatice să fie minimă); Măsuri care permit operarea în cadrul proiectului și în situația apariției unor constrângeri induse de schimbările climatice (cum ar fi de exemplu instalații cu utilizare eficientă a apei sau a energiei, din surse proprii). Măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să fie sincronizate şi combinate, cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. De asemenea, măsurile de adaptare sunt aplicabile oricarui sector de activitate, funcție de aspectele luate în considerare. Tabel II.2.2 Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice Aspecte de luat în considerare în vederea adaptării la schimbările climatice Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice Valuri de căldură Secetă stocarea apei; Clădirile să fie izolate termic eficient, fiind astfel redusă nevoia de utilizare a aparatelor de răcire a aerului Utilizarea unor materiale de construcție, inclusiv culoarea acestora, astfel încât să se diminueze cantitatea de energie absorbită de acestea Îmbunătățirea sistemelor de aerisire și climatizare Utilizare eficientă a apei Utilizarea apei din precipitații, acolo unde este posibil Utilizarea unor sisteme de tratare a apei care permite refolosirea acesteia în cadrul proiectului îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi Aspecte de luat în considerare în vederea adaptării la schimbările climatice Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice Amplasarea prizei/forajelor in conformitate cu concluziile studiilor hidrologice/hidrogeologice elaborate pentru fiecare proiect in parte. Temperaturi extreme Incendii de vegetație mai ridicat Inundații Alegerea amplasamentului in afara zonelor inundabile, conform concluziilor studiilor de inundabilitate elaborate pentru fiecare proiectImplementarea unui sistem eficient de drenaj a apei pe amplasament, care să fie supradimensionat, pentru a face față unor situații extreme Alunecări de teren Implementarea unui sistem de drenaj care să prevină apariția fenomenelor de eroziune locală Păstrarea unor suprafețe de protecție între amplasament și zonele înconjurătoare care să atenueze efectele asupra proiectului în cazul apariției unor fenomene extreme de acest gen. plantări Reducerea biodiversității Asigurarea rezervei de apa bruta și/sau apa potabilă Amplasarea rețelelor sub adancimea de ingheț Utilizarea unor materiale de construcție tratate anti- incendiu Crearea unui spațiu de protecție în jurul amplasamentului prin plantarea unor copaci rezistenți la foc, acolo unde riscul la astfel de fenomene este intensificarea procesului de împădurire cu specii corespunzătoare condițiilor locale. reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate crearea de coridoare ecologice În procesul EIM al unui proiect problemele esențiale care trebuie evaluate din punct de vedere al schimbărilor climatice trebuie să răspundă la 2 întrebări: Cum afectează implementarea proiectului schimbările climatice? Cum poate fi afectat proiectul de impactul schimbărilor climatice? Pentru analiza impactului proiectului asupra schimbărilor climatice trebuie identificate următoarele: emisiile de GES; Cererea de energie (și, prin urmare, de GES indirect); emisii de GES încorporate (prin energia utilizată în materiale, producție și prelucrare, transport etc.); Pierderea habitatelor care asigură sechestrarea carbonului; Impactul asupra peisajului și a habitatelor, care afectează microclimatul local. Pentru analiza impactului schimbărilor climatice asupra proiectului trebuie identificate următoarele: prognozele meteorologice si hidrologice Creșterea riscului de inundații, creșterea nivelului mării, supratensiuni; Seceta; undele de căldură; Vânturi puternice și furtuni. 3. Menționarea particularităților schimbărilor climatice în funcție de zone geografice Tipurile de vulnerabilități identificate; În context global, schimbările climatice pot avea atât efecte directe cât și indirecte, dintre care cele mai importante sunt: Consecințe primare: Schimbarea temperaturii medii Temperaturi extreme Schimbarea precipitațiilor medii Precipitații extreme Viteza medie a vântului Umiditate Efecte secundare/Hazarde asociate: Eroziunea costieră Seceta/Disponibilitatea resurselor de apa Inundații Alunecări de teren Cutremure Eroziunea solului Fenomene extreme/Dezastre climatice Creșterea temperaturii Incendii În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene ca: ploi abundente/inundații, alunecări de teren, grindină, descărcări electrice, polei, avalanșe, furtuni, viscole, secete, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID17), în cazul României, expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. În condițiile schimbărilor climatice, nu se aștepta ca tipuri noi de hazard să își facă apariția pe teritoriul României (de exemplu, uraganele), în schimb, cele deja existente își vor schimba caracteristicile date de frecvența și intensitatea fenomenelor de vreme și climă. România, prin amplasarea geografică, caracteristici climatice, geomorfologice, geologice și hidrografice, este predispusă manifestării a 3 tipuri de hazarde: geomorfologic; hidrologic; climatic. Cele trei tipuri de hazard se pot manifesta atât individual cât şi prin suprapunere, astfel încât efectele generate pot varia într-un domeniu foarte larg, de la pagube minore până la dezastre. Hazardul geomorfologic, poate produce pe terenuri în pantă: eroziunea solului; 17Componentă a programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administrației și Internelor alunecări de teren (zonele predispuse alunecărilor de teren, menţionate în PATN secțiunea Riscuri naturale).; inundaţii locale, cu caracter de torenţialitate (zone montane). Hazardul hidrologic, prin neuniformitatea regimului de curgere poate produce: inundarea terenurilor plane; exces de umiditate în sol; eroziune de mal. Hazardul climatic - cu regimul cel mai variabil în timp - poate produce prin repartiţia neuniformă a temperaturilor şi precipitaţiilor: secete atmosferice şi pedologice (vor afecta în special sudul și estul țării); furtuni violente (vor afecta toate județele țării); exces de umiditate în sol; inundaţii (zonele situate de-a lungul râurilor) Incendii de vegetație (vor afecta în special zonele împădurite din sudul-vestul țării); eroziune eoliană. Cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice. Conform Raportului de evaluare cu numarul 518, elaborat de IPCC19 pentru anul 2014, si raportului Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM)20, scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o creștere a temperaturii medii globale pană la sfârșitul secolului XXI (2090 – 2099), față de perioada 1980-1990 cu valori între 1,8°C și 4,0°C, în funcție de scenariul privind emisiile de gaze cu efect seră considerate. Datorită inerției sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar creșterea temperaturii va fi limitată în funcție de nivelul de reducere aplicat. Este foarte probabil ca precipitațiile să devină mai abundente la latitudini înalte și este probabil ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale. Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii. 18https://www.ipcc.ch/report/ar5/ 19Intergovernamental Panel on Climat Change 20Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015 După estimările prezentate în Raportul cu numarul 5 al IPCC, în România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale față de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, cu mici diferențe între rezultatele modelelor în ceea ce privește primele decenii ale secolului XXI și cu diferențe mai mari în ceea ce privește sfârșitul secolului, astfel: între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020 – 2029; între 2,0°C și 5,0°C pentru 2090 – 2099, în funcție de scenariu (între 2,0°C și 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii). a) b) Figura II.3.1 Creșterea medie a temperaturii aerului a) iarna, in intervalul 2021-2050 față de intervalul 1971-2000 si b) vara, in intervalul 2070-2099 față de intervalul 1971-2000 În cazul temperaturilor extreme (media maximelor și minimelor) pentru perioada 2070 – 2099 (față de 1961 – 1990) s-au obținut rezultate cu certitudine mai mare în următoarele cazuri: media temperaturii minime de iarnă: creșteri mai mari în regiunea intra-carpatică (4,0°C – 6,0°C) și mai scăzute în rest (3,0°C – 4,0°C); acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație pentru perioada 1961 – 2000: o încălzire de 0,8 – 0,9°C în nord-estul și nord-vestul țării; media temperaturii maxime de vară: o creștere mai mare în sudul țării (5,0°C – 6,0°C) față de 4,0°C – 5,0°C în nordul țării; acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație: în luna iulie, pe perioada 1961 – 2000, în centrul și sudul Moldovei, s-a identificat o încălzire cuprinsă între 1,6°C și 1,9°C și mult mai scăzută în restul țării (între 0,4°C și 1,5°C). Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în sud și sud-est (cu abateri negative mai mari de 20% față de perioada 1980– 1990). În ceea ce http://www.ipcc.ch/report/ar5/ privește precipitațiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici și incertitudinea este mai mare. În cadrul unor colaborări internaționale, Administrația Națională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul stațiilor meteorologice) a informațiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s-au obținut rezultate cu o certitudine mai mare privind creșterea precipitațiilor de iarnă în vestul și nord-vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 față de perioada 1961-1990. a) b) Figura II.3.2 Diferențe în cantitatea medie de vară a precipitațiilor în intervalul a) 2021- 2050 față de intervalul 1971 2000 si b)2070-2099 față de intervalul 1971-200021 Pentru cazul proiecțiilor viitoare ale precipitațiilor extreme sugerează pentru mijlocul secolului (2021-2050), comparativ cu perioada de referință (1971-2000), o creștere a frecvenței de apariție a episoadelor cu precipitații care depășesc în 24 de ore cantitatea de20 l/m2. Creșterea preconizată acoperă majoritatea regiunilor României . Creșterea numărului de zile cu episoade extreme de precipitații este mai mare în zone de deal și munte și în apropierea coastei Mării Negre, comparativ cu cele de câmpie. În ceea ce privește viteza medie a vântului, scenariile realizate de ANM sugerează modificări de mică magnitudine a vitezei vântului la 10 m pentru perioada 2071-2100 față de perioada de referință 1971-2000. Astfel, rezultatele modelor climatice regionale sugerează o creștere a vitezei vântului de ordinul a 1 m/s în zonele extracarpatice ale României precum și în cea mai mare parte a bazinului Mării Negre, însoțită de o ușoară scădere (-0,5m/s) în zona Munților Carpați și Transilvania, dar și în estul și, izolat, în sudul 21Informatiile relatate sunt prezentate detaliat in ,,Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015’’ Mării Negre. Configurațiile observate ale vitezei medii a vântului pentru intervalul 1961- 2013 indică o tendință generală de scădere a vitezei vântului pe teritoriul României. Modele efectuare in ceea ce priveste evolutia vanturilor extreme, rezultatele obtinute sugerează pentru perioada 2071-2100, comparativ cu perioada de referință1971-2000, o ușoară creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice (cuviteze mai mari de 10 m/s). Deși magnitudinea acestor schimbări este mică (sub 2%), în zonele carpatice și intracarpatice în special ele indică o probabilitate mai ridicată de apariție a evenimentelor de vreme asociate cu vânt puternic pe fondul scăderii vitezei medii a vântului; de asemenea, se preconizeaza o creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice in zona litorală a României, respectiv sub-bazinul vestical Mării Negre cu 2-4%. 4. Componenta de adaptare la schimbările climatice Abordarea de tip sistem (procesul prin care anumite părți ale sistemului le influențează pe altele în cadrul unui tot; componentele unui sistem pot fi înțelese prin relațiile pe care le dezvoltă între ele, și nu evaluate/analizate individual). Exemplificare în sectoarele transport și agricultură Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIM trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări: Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația fiecărui proiect cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării, trebuie făcută cât mai devreme posibil. Această etapă presupune și identificarea autorităților relevante sau a stakeholder-ilor; Determinarea efectelor potenţial semnificative ale proiectului prin prisma emisiilor de GES. În cazul unor proiecte, aceasta înseamnă inclusiv analize specifice privind emisia de GHG asociată proiectului; Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIM cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice; Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate; Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra măsurilor climatice vor fi monitorizate. În evaluarea efectelor proiectului asupra schimbărilor climatice prin emisia de GES, se vor avea în vedere: Creșterile directe de GES ca urmare a implementării proiectului; Creșterile indirecte de GES ca urmare a consumului energetic sau transporturilor asociate proiectului; Creșterile indirecte de GES asociate managementului deșeurilor în cadrul proiectului. În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ aupra creșterii cantității de GES în atmosferă, în primul rând cele menţionate în cadrul subcapitolului 3.2, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiții a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care acesata le http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm finanțează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor și 2) să evalueze variațiile în emisia de GES comparativ cu niște valori de referință, considerate valori relative de emisie. Metodologia BEI poate fi descărcată de la acest link: http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm Urmărirea anumitor module în dezvoltarea proiectelor: analiza de sensibilitate; evaluarea nivelului de expunere; analiza de vulnerabilitate; analiza riscurilor; identificarea opțiunilor de adaptare; evaluarea opțiunilor de adaptare; integrarea planului de acțiune privind adaptarea în cadrul proiectului vizat Conform Liniilor directoare pentru: Realizarea de investiții rezistente la schimbările climatice22 , etapele de lucru pentru stabilirea necesității de adaptare la schimbări climatice a proiectelor, urmărește parcurgerea a 7 etape, și anume: Analiza senzitivității Evaluarea expunerii Analiza vulnerabilității Evaluarea riscului 22Non-paper gudline for Project managers: Making vulnerable investments climate resilient (http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) Identificarea optiunilor de adaptare Evaluarea optiunilor de adaptare Integrarea în proiect a Planului de acțiuni cu măsurile de adaptare și ameliorare. Figura II.4.1 Metodologia de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice și stabilirea măsurilor de adaptare Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea și schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK23: Metodologia comuna de evaluare a riscurilor pentru macro regiunea Dunarii, s- a elaborat o metodologie de evaluare a riscului aplicabilă inclusiv fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea și schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundații, episoade de vânt extrem și valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrările proiectate, din punct de vedere al schimbărilor climatice, se face plecând de la premisele inițiale privind condițiile climatice actuale. Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice este prezentată în figura de mai jos. http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non paper guidelines project managers en.pdf) 23Seerisk: Common Risk Assessment Methodology for the Danube Macro-Region (http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf ) Figura II.4.2. Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice În prima fază, înainte de a începe evaluarea riscurilor asociate, s-au identificat condițiile naturale de amplasament, hazardele specifice zonei și schimbările climatice. Abordarea folosită pentru evaluarea riscului și stabilirea măsurilor potrivite de atenuare și ameliorare a potenţialului impact pe care îl pot avea schimbările climatice și efectele adverse ale acestora asupra lucrărilor propuse prin respectivul proiect, sunt prezentate în cele ce urmează. Analiza senzitivității Senzitivitatea proiectului va fi determinată pe baza contextului actual și prognozat al schimbărilor climatice și efectelor primare și secundare (hazarde) ale acestora. Funcție de extinderea proiectului, vor fi identificate variabilele relevante pentru amplasamentul ales. Senzitivitatea opțiunilor alese în raport cu schimbările climatice și efectele adverse ale acestora s-a facut separat, în funcție de temele cheie care cuprind principalele componente proiectului, considerate după cum urmează: Intrări: materii prime, materiale, apă, resurse umane, energie; Bunuri: facilități , instalații, rețele; Procese: functțe de specificul proiectului; Ieșiri: calitatea emisiilor (funcție de proiect); Interdependențe: creșteri economice viitoare, turism. Pentru evaluarea senzitivitaății proiectului la schimbările climatice se va acorda un scor, conform clasificării de mai jos, rezultând astfel matricea de evaluare a senzitivității. Risc 0 Nu există impact asupra componentelor proiectului Senzitivitate scazută Schimbările climatice/ Hazardele nu au impact asupra componentelor proiectului (sistemul poate fi afectat negativ de riscurile climatice cu impact minim) Senzitivitate medie Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact usor asupra componentelor proiectului (sistemul va fi afectat (ex.intreruperi ale alimentarii cu energie electrica), incidente de poluare minore) Senzitivitate ridicată Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact semnificativ asupra componentelor proiectului (ex: sisteme de tratare nefunctionale, conducte sparte, inundarea sistemului) Evaluarea expunerii După identificarea și evaluarea punctelor sensibile ale componentelor proiectului, pasul următor este evaluarea expunerii proiectului la fenomenele date de efectele schimbărilor climatice în zonele in care acesta va fi amplasat. Evaluarea expunerii se face conform Tabelului de mai jos. http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act 3 1 Common Risk Assessment Methodology.pdf Tabel II.4.3 Scara de evaluare a expunerii lucrărilor propuse la schimbarile climatice și riscurilor asociate acestora Expunere ridicată Expunere medie Expunere scazută Expunere 0 Probabilitatea de Probabilitatea de Probabilitatea de apariție Nu există apariție a inundațiilor apariție a a inundațiilor mai mică hazarde in cu frecvența ridicată inundațiilor intre 1 de 1 la 100 ani, zona de (mai mult de 1 la 75 la 75 ani si 1 la 100 temperaturi ridicate amplasare a ani), temperaturi ani, temperature inregistrate mai puțin de proiectului, ridicate (mai mari de ridicate inregistrate 5 zile/an, creșterea nici in 300C) înregistrate mai mai mult de 5 nivelului mării cu 20 prezent și nici mult de 10 zile/ an, zile/an, cresterea cm, mai puțin de 5 preconizat Expunere ridicată Expunere medie Expunere scazută Expunere 0 creșterea nivelului mării mai mult de 50 cm, peste 10 furtuni/an nivelului marii cu 20 – 50 cm, 5 – 10 furtuni/an furtuni/an (2030; 2045) Având in vedere extinderea proiectului și specificul acestuia, se va ține cont de faptul că locații diferite pot fi expuse la fenomene climatice diferite, precum și la frecvențe și intensități diferite. Prin urmare, vor fi evaluate categoriile de risc specifice tipului de proiect analizat în raport cu expunerea acestuia la efectele adverse ale schimbărilor climatice in diferite zone și modului în care acestea ar putea fi afectate. În acest sens, vor fi colectate date cu privire la condițiile de amplasare, variabilele climatice și pericolele aferente cu sensibilitate medie spre ridicată. Evaluarea expunerii viitoare se face pentru componentele proiectului clasate ca având puncte sensibile sau expunere medie spre ridicată, pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045. Evaluarea Vulnerabilitatii Vulnerabilitatea reprezintă rezultatul multiplicării senzitivității proiectului cu probabilitatea de expunere la hazardele climatice identificate. Pentru evaluarea vulnerabilității pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045, se presupune ca punctele identificate ca fiind sensibile ramân constante în viitor, vulnerabilitatea proiectului calculându-se pe baza aceleiași formule redate anterior. În acest caz, expunerea încorporeaza elementele viitoarelor schimbări climatice și a posibilelor efecte adverse ale acestora. Severitate În funcție de hazardele identificate în etapele anterioare, pentru aprecierea severității de expunere a lucrărilor proiectate la acestea se utilizează scări de la 1 la 5, a căror semnificație este redată în tabelul de mai jos. Tabel II.4.4 Scara de evaluare a severității riscului 1 2 3 4 5 Nesemnificativ Minor Moderat Major Catastrofic Semnificație Impact minim Eveniment Eveniment Eveniment Dezastru ce ce poate fi care serios care critic poate conduce diminuat prin afectează necesită acțiuni necesitând la oprirea activități operarea suplimentare, acțiuni funcționării, curente normală a rezultând deosebite, producând proiectului, impact rezultând in pagube rezultând moderat impact semnificative impact local semnificativ, și impact temporar disipat sau pe extins pe termen lung termen lung. Probabilitate de apariție Probabilitatea de apariție reprezintă probabilitatea ca un eveniment să se producă în zona de amplasare a lucrărilor propuse. Pentru a aprecia probabilitatea de apariție a unui hazard identificat in etapa anterioară, se utilizează scări de la 1 la 5, a căror semnificație este redată în tabelul de mai jos. Tabel IV.4.5 Scara de evaluare a probabilității de expunere la risc 1 2 3 4 5 Rar Puțin probabil Posibil Probabil Aproape sigur Semnificație Foarte puțin probabil ca riscul să apară sau 5% /an probabilitate de apariție Luând in considerare practicile și procedurile actuale, acest incident este puțin probabil să apară sau 20%/an Incidentul a apărut intr-o localitate similară sau 50%/an probabilitate de apariție Incidentul este probabil să apară sau 80%/an probabilitate de apariție Incidentul este foarte probabil să apară sau 95%/an probabilitate de apariție 1 2 3 4 5 Rar Puțin probabil Posibil Probabil Aproape sigur probabilitate de apariție Sau Semnificație 5% sanse de apariție/an 20% sanse de apariție/an 50% sanse de apariție/an 80% sanse de apariție/an 95% sanse de apariție/an Evaluarea riscului Analiza de risc prezentată constituie suport pentru procesul decizional și stabilirea unor măsuri concrete, menite să ducă la limitarea și diminuarea, pe cât posibil, a pericolelor la care pot fi expuse lucrările proiectate. Conform Ghidului de adaptare la schimbarea climei și evaluarea riscului în macroregiunea Dunării (SEERISK, 2014), etapele metodologice ale unei analize de risc sunt: stabilirea contextului și identificarea riscului elaborarea scenariilor cu determinarea probabilității de apariție a unui anumit pericol evaluarea impactului acestui pericol specific asupra elementului selectat și supus riscului definirea nivelurilor de risc/clasificarea riscului (cantitativă sau calitativă) RISC Riscul este evaluat, in cazul de față, ca funcție a probabilității de producere a unei pagube și a consecințelor probabile/ severitatea, fiind ințeles astfel ca masură a mărimii unei amenințări naturale. Pentru evaluarea severității și probabilității de apariție a hazardelor in zona de amplasare a proiectului, s-a acordat un scor conform clasificării de mai jos, din care va rezulta scorul completat în matricea de evaluare a riscului. Probabilitate 1 1 2 3 4 5 2 3 4 5 Risc extrem Risc ridicat Risc mediu Risc scazut Risc neglijabil În acest context, Riscul identificat are ințelesul prezentat mai jos. Severitate Conform definiției date de Comisia Europeana in Cartea verde24, măsurile de adaptare se iau pentru a face faţă schimbărilor climatice, de exemplu, o cantitate mai mare de precipitaţii, temperaturi mai ridicate, resurse de apă mai reduse sau furtuni mai frecvente, fie în prezent, fie în anticiparea unor astfel de evenimente viitoare. Adaptarea are obiectivul de a reduce în mod rentabil riscurile şi pagubele provocate de efectele negative prezente sau viitoare sau de a exploata potenţialele beneficii. Exemple de astfel de măsuri includ utilizarea mai raţională a resurselor limitate de apă, adaptarea codurilor de construcţie existente pentru a face faţă schimbărilor climatice viitoare şi fenomenelor meteorologice extreme, construcţia de dispozitive de protecţie împotriva inundaţiilor şi ridicarea nivelului digurilor împotriva creşterii nivelului mării, dezvoltarea de culturi rezistente la secetă, selecţia speciilor şi practicilor forestiere mai puţin vulnerabile la furtuni şi incendii, crearea de coridoare terestre destinate sprijinirii migrării speciilor. Adaptarea poate cuprinde strategii naţionale sau regionale, precum şi măsuri practice luate la nivel de comunitate sau individual. Măsurile de adaptare pot fi anticipatoare sau reactive. Adaptarea se aplică în 24Carte Verde a Comisiei catre Consiliu, catre Parlamentul European, catre Comitetul Economic si Social European si catre Comitetul Regiunilor – Adaptarea la schimbari climatice in Europa – Posibilitati de actiune a Uniunii Europene http://eur-lex.europa.eu/legal content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0354&from=RO egală măsură sistemelor naturale şi umane. Investiţiile a căror durabilitate este asigurată pe întreaga durată de viaţă, ţinând cont în mod explicit de schimbările climatice, sunt adesea numite „imune la schimbările climatice”. O acţiune timpurie va aduce beneficii economice certe, datorită anticipării pagubelor potenţiale şi reducerii la minimum a riscurilor pentru ecosisteme, sănătatea umană, dezvoltarea economică, bunuri şi infrastructuri. De exemplu, Directiva-cadru apa25 stabileşte un cadru coerent pentru gestionarea integrată a resurselor de apă. Aceasta nu abordează însă direct chestiunea schimbărilor climatice. Provocarea va fi aceea de a încorpora măsurile referitoare la schimbările climatice în cadrul punerii în aplicare a acesteia, începând cu primul ciclu de planificare pentru 2009. Concret, instrumentele economice şi principiul „utilizatorul plăteşte” ar trebui aplicate în toate sectoarele, inclusiv cel al locuinţelor, al transporturilor, al energiei, al agriculturii şi al turismului. Astfel se vor crea stimulente puternice pentru reducerea consumului de apă şi eficientizarea utilizării acesteia. Descrierea Riscului Rating de risc Masuri de adaptare Rating de risc rezidual* *riscul rezidual este riscul ramas după ce toate celelalte masuri sunt implementate Adaptarea este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice (actuale sau aşteptate), inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea resimte efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente. În acest context, există mai multe tipuri de adaptare: anticipativă şi reactivă, privată şi publică, autonomă şi programată. Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. In acest sens, pentru riscurile identificate ca fiind medii spre ridicate, se vor prevedea inca din faza de proiectare, măsuri specifice de adaptare și ameliorare a efectelor pe care le au sau le pot avea schimbările climatice și hazardele asociate acestora proiectului, în scopul de a minimiza pe cât posibil, efectele adverse provocate de acestea asupra lucrărilor proiectate. 25http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l28002b&from=RO ANEXA 3. Informațiile care trebuie incluse în Notificare 1. Informaţii cu privire la activitatea propusă 1. informaţii cu privire la natura activităţii propuse: ... 1. tipul activităţii propuse; (îi) dacă activitatea propusă este cuprinsă în anexa nr. I la convenţie (da/nu); 1. domeniul activităţii propuse (de exemplu, activitatea principală şi unele sau toate activităţile secundare pentru care este necesară evaluarea); 2. scara activităţii propuse (de exemplu, mărime, capacitate de producţie etc.); 3. descrierea activităţii propuse (de exemplu, tehnologia utilizată); 4. descrierea scopului activităţii propuse; 5. justificarea activităţii propuse (de exemplu, baza socioeconomică, geografică); 6. informaţii suplimentare şi comentarii; http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX%3A52007DC0354&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX%3A52007DC0354&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX%3A52007DC0354&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX%3A52007DC0354&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV%3Al28002b&from=RO http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV%3Al28002b&from=RO 2. informaţii cu privire la limitele spaţiale şi temporale ale activităţii propuse: ... 1. localizarea; (îi) descrierea amplasamentului (de exemplu, caracteristici fizico-geografice, socioeconomice); 1. justificarea amplasării activităţii propuse (de exemplu, baze socioeconomice, fizico- geografice); 2. termenele activităţii propuse (de exemplu, iniţierea şi durata construcţiei şi funcţionării); 3. hărţi şi alte documentaţii grafice legate de informaţiile cu privire la activitatea propusă; 4. informaţii suplimentare şi comentarii. 3. informaţii privind impactul preconizat asupra mediului şi măsurile de diminuare propuse: ... 1. definirea domeniului evaluării (de exemplu, ţinând cont de: efectele cumulative, evaluarea alternativelor, aspecte de dezvoltare durabilă, impactul activităţilor secundare etc.); (îi) impactul preconizat al activităţii propuse (de exemplu, tipuri, localizare, magnitudine); 1. intrări (de exemplu, teren, apă, materii prime, surse de putere etc.); 2. ieşiri (de exemplu, cantităţi şi tipuri de: emisii în atmosferă, evacuări în reţeaua hidrografică, deşeuri solide); 3. impactul transfrontieră (de exemplu, tipuri, localizare, magnitudine); 109 4. măsuri de diminuare propuse (de exemplu, dacă se cunosc, măsurile în scopul prevenirii, eliminării, minimizării; compensării efectelor asupra mediului); 5. informaţii suplimentare şi comentarii; 4. rezumatul procesului de consultare propus şi termenele acestuia, inclusiv descrierea sumară a procedurii referitoare la contestaţii sau plângeri; ... 5. iniţiatorul sau titularul (detalii de contact): ... 1. numele, adresa, numerele de telefon şi fax; 6. documentaţia şi procedura de evaluare a impactului asupra mediului: ... 1. dacă documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului (de exemplu, raportul evaluării impactului asupra mediului sau declaraţia privind impactul asupra mediului) este cuprinsă în notificare (da/nu/parţial); (îi) dacă "nu" sau "parţial", descrierea documentaţiei suplimentare ce trebuie înaintată şi data (datele) aproximativă(e) la care această documentaţie va fi disponibilă; 1. termene; 2. detalii de contact (partea de origine); 3. autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului; 4. numele, adresa, numerele de telefon şi fax; 5. informaţii suplimentare şi comentarii. 2. Puncte de contact 1. Puncte de contact pentru partea sau părţile posibil afectată/afectate: ... 1. autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de evaluarea impactului asupra mediului; (îi) numele, adresa, numerele de telefon şi fax; (iii) lista părţilor afectate cărora li s-au transmis notificări. 2. Puncte de contact pentru partea de origine: ... 1. autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cu denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax; (îi) autoritatea responsabilă cu luarea deciziei, dacă este alta decât autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cu denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax. 3. Informaţii cu privire la procesul de evaluare a impactului asupra mediului în partea de origine, aplicat în cazul activităţii propuse: 1. termene; ... 2. oportunităţile părţii sau părţilor afectate de a fi implicate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului; ... 3. oportunităţile părţii sau părţilor afectate de a analiza şi comenta pe marginea notificării şi documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului; ... 4. natura şi termenele la care vor fi formulate deciziile posibile; ... 5. procesul de aprobare a activităţii propuse; ... 6. informaţii suplimentare şi comentarii. ... 4. Informaţii privind procesul de participare a publicului în partea de origine: 1. proceduri de participare a publicului; ... 2. începutul şi durata preconizată a consultării publicului; ... 3. informaţii suplimentare şi comentarii. ... 5. Termenul de răspuns ANEXA 4. Conținutul documentației EIM și recomandări cu privire la informațiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului Conținutul documentației EIM care trebuie furnizată publicului în conformitate cu Convenția (Anexa II): 1. o descrierea a activității propuse și scopului ei; 2. o descriere, unde este cazul, a unor alternative rezonabile (de exemplu, locație sau tehnologice) la activitatea propusă și de asemenea alternative „nici o acțiune”; 3. o descriere a mediului care poate fi afectat semnificativ de activitatea propusă și alternativele sale; 4. o descriere a impactului potenţial al activității propuse și alternativelor sale asupra mediului și o estimare a semnificației impactului; 5. o descriere a măsurilor de atenuare pentru a miminiza impactul advers asupra mediului; 6. o indicație explicită a metodelor predictive și supozițiilor de bază precum și datelor ecologice relevante folosite; 7. o identificare a lacunelor în cunoștințe și incertitudinilor întâlnite în compilarea informațiilor solicitate; 8. unde este cazul, o Prezentare a programelor de monitorizare și management și orice planuri pentru analiza post-proiect; și 9. un rezumat netehnic, inclusiv o prezentare vizuală, dacă este cazul (hărți, grafice, etc.). Informații practice pentru organizarea participării eficiente a publicului: 1. numele și adresa solicitantului; 2. numele și adresa autorității competențe care va lua decizia cu privire la activitatea propusă; 3. locația activității propuse: 4. o adresă în Partea de origine sau Partea afectată în care documentele EIA cu privire la activitatea propusă pot fi inspectate și ultima data în care ele sunt disponibila pentru inspecție; 5. dacă exemplarele documentației EIA inclusive rezumatul netehnic sunt disponibila, și dacă da, dacă sunt gratuite; 6. dacă există o taxă, suma taxei; 7. adresa la care comentariile sau obiecțiile despre activitatea propusă și/sau documentația EIA trebuie depuse și 8. data finală pentru aceste comentarii. ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului Părțile trebuie să convină asupra anumitor aspecte cu privire la consultarea publicului la un stadiu timpuriu al procedurii transfrontieră EIM și acestea se referă la următoarele: Timpul și locul, precum și mijloacele prin care informațiile relevante vor fi puse la dispoziția publicului; Traducerea documentelor EIM în limba PA ca să fie folosită în consultările publice; Volumul materialelor de tradus, numărul de copii; Tranducerea comentariilor publicului (PA) și recomandărilor în limba PO; Clarificări cu privire la responsabilitățile Părților cu privire la participarea publicului trebuie să fie effectuate de la caz la caz sau acordurile bilaterale și multilaterale având în vedere Îndrumare cu privire la participarea publicului într-o EIA transfrontieră (Decizia III/8 adoptată de Adunarea Părților) Diseminarea materialelor EIM (inclusiv broșuri, pliante) în cadrul PA; Mijlocul de distribuirea a informațiilor, de exemplu, prin ziare, radio, TV, email sau Internet; Organizarea audierilor publice și adunărilor publicului Părților vizate; Programe pentru consultările publicului. Este recomandat să furnizați publicului Parții afectate informații adecvate care corespund etapelor procedurii EIM care este realizată astfel: Datele de contact ale dezvoltatorului; Datele de contact ale CAs ale ambelor Părți; O descriere a activității propuse și impactul său transfrontier probabil; Informații cu privire la decizia de luat și sincronizarea ei, precum și cu privire la procedura EIM; Informații despre locul în care documentația EIM poate fi consultată; Informațiile despre perioada de timp în care documentația poate fi consultată; Informații despre audierea publică; Informații despre mijlocul și termenul limită pentru depunerea sugestiilor. Exemple ale modurilor de respectare a cerințelor Convenției, cu privire la consultările publicului: Publicul Părților vizate trebuie să fie informat despre începerea procedurii EIM în același timp și de la începutul acestei proceduri; Publicul Părților vizate trebuie să fie informat despre posibilitatea de a participa la procedura EIM în același timp; Stabilirea unor termene limită pentru ca publicul Părților vizate să emită comentarii sau obiecții cu privire la activitatea propusă; Raportul EIM și un rezumat al procesului EIM trebuie să fie distribuite publicului Părților vizate în limbile naționale; termene limită identice trebuie să fie stabilite pentru informarea publicului tututor Părților vizate. „...Totuși, este posibil conform sistemelor naționale ca autoritatea competentă și solicitantul să organizeze participarea publicului împreună. Totuși, solicitantul nu este responsabil pentru participarea publicului fără autoritatea competentă” (ECE/MP.EIA/IC/2010/4, para. 19(b)). „Dacă Partea afectată a refuzat să își îndeplinească obligațiile, Partea de origine nu poate fi trasă la răspundere pentru organizarea participării publicului în Partea afectată, dar trebuie să ofere posibilitatea publicului Părții afectate să participle la procedura Părții de origine” (ECE/MP.EIA/IC/2010/2, para. 37) ANEXA 626. Metodele de informare a publicului Metodele folosite pentru informarea eficientă a publicului (I), distribuirea documentației EIA (D) și primirea comentariilor publicului (R) sunt: Dezvoltarea unor site-uri sau pagini web cu informațiile EIA pe Internet cu propuneri cu privire la participarea publicului și folosite pentru primirea comentariilor publicului (I, D, R); Diseminarea informațiilor EIA și primirea răspunsurilor publicului prin e-mail (I, D, R); Notificarea factorilor implicați în regiunea potenţial afectată (proprietary, publicul, ONG-uri) și a ONG-urilor naționale și internaționale prin poștă cu cererea de a răspunde la un chestionar (I, D, R); Organizarea punctelor de contact cu publicul în jurul locației activității propuse și efectele sale posibile (I, D, R); Organizarea audierilor publice și adunărilor publice cu reprezentanții solicitantului și autoritățile și elaborarea de procese verbale ale acestor adunări (I, D, R); Publicarea și diseminarea unor broșuri și alte materiale cu informațiile EIA împreună cu cererea de a răspunde la un chestionar (I, D, R); Anunțuri în ziarele locale, regionale și naționale (I) și (I, R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată; Informarea prin TV și radio (I) și (I,R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată; Postere în și în jurul locației activității propuse și efectele sale posibile (I) și (I,R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată. 26 COMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA: Îndrumare pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier, 2006 ANEXA 7. Probleme legate de responsabilitățile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră Este recomandat să încheiați contracte cu privire la traducere și costurile procedurii EIM transfrontieră înainte de procedura EIM transfrontieră a activității propuse, cu privire la aranjamentele de cooperare bilaterale sau multilaterale sau într-un stadiu timpuriu al procedurii EIM transfrontieră, dar nu mai târziu de sfârșitul procedurii de notificare. Părțile trebuie să stabilească responsabilitățile financiare pentru a acoperi costurile cu privire la următoarele aspecte: 1. Traducerea materialelor, documentelor, comentariilor, etc. Informații cu privire la zona de impact pe teritoriul PA, cel puțin un rezumat al EIS etc.; Traducerea informațiilor transmise și primite între Părți (de exemplu, comentarii cu privire la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului; Traducerea documentației EIM; Părțile trebuie să convină asupra unor aspecte precum: Întreaga documentație EIM să fie tradusă în limba PA sau numai o parte din ea, dar inclusiv Rezumatul nontehnic; Un Raport EIM complet să fie tradus în limba engleză; această opțiune este utilă dacă Părțile au o limbă comună de lucru (sau limba oficială) și documentația există în această limbă (54 ECE/MP.EIM/6); „...reamintind o opinie anterioară cu privire la traducerea necesară a documentației (ECE/MP.EIM/IC/2010/2, para 5), Comitetul a fost de părere că în timpul procedurii pentru evaluarea impactului transfrontier asupra mediului Părțile implicate trebuie să împartă responsabilitatea pentru asigurarea că posibilitatea oferită publicului Părții afectate a fost echivalentă cu cea oferită publicului Părții de origine, inclusiv accesul la cel puțin părțile relevante ale documentației în limba Părții afectate” (ECE/MP.EIM/IC/2010/4, para. 20). traducerea deciziei finale În cazul unei implicări a unei Instituții Financiare Internaționale în EIM sau în cazul unei evaluări a impactului transfrontier cu privire la mai mult de două Părți poate fi necesară traducerea documentației EIM în limba engleză sau în limba Părților vizate. În cazul unor proiecte comune ale celor două Părți, plata pentru traducere poate fi efectuată de către organisme comune sau firme private comune ale acestor Părți (52 ECE/MP.EIM/6). 1. Studii transfrontieră speciale (dacă este cazul). 2. Organizarea audierilor publice și adunărilor: Prezentarea documentației EIM pentru consultările publice; Publicarea informațiilor EIM în PA; Costurile participării publicului PA la audierile publice în PO (costurile de călătorie, cazare, interpretariat). 3. Costurile analizei post-proiect. Costurile de mai sus ar putea fi acoperite de: 1. Dezvoltator Dezvoltatorul poate fi rugat să asigure costurile asociate cu participarea publicului la EIM transfrontieră numai dacă legislația națională prevede această cerință; dacă nu există această cerință în legislația națională, autoritatea competentă poate solicita dezvoltatorului să achite costurile. 2. Partea afectata (PA) PA poate acoperi costurile în circumstanțe excepționale, dacă nici o altă sursă de fonduri nu este disponibilă, dar în aceste cazuri, ea își asumă controlul procedurii: Participarea publică este realizată conform procedurilor naționale ale PA; PA nu are nici o obligație de a traduce comentariile primite de la public în limba PO. 3. Partea de origine (PO) Costurile trebuie să fie controlate adecvat pentru a reflecta numai pe cele care sunt esențiale pentru procedura participării publicului la EIA transfrontieră și aranjamentele de finanțare sunt transparente. (ECE/MP.EIA/6) PO poate acoperi costurile în cazul proiectelor care sunt supuse unei proceduri de aprobare a dezvoltării, administrată de autoritățile competente, și dacă se presupune că dezvoltatorul plătește o taxă de aplicare sau o taxă de consimțământ destinată să compenseze costurile administrative, de management și juridice asociate cu procesarea aplicației/cererii. Opțiuni: Taxa de aplicare sau taxa de consimțământ este stabilită să acopere consultările publice transfrontieră; Autoritățile competente recuperează costurile de la dezvoltator după finalizarea consultărilor. Exemple cu privire la plata costurilor În proiecte precum poduri sau drumuri transfrontieră în care o Parte este atât PO cât și PA: Participanții autorităților relevante în ambele țări, de la ONG-uri și de la publicul vizat pot plăti ei înșiși costurile participării la audieri Publicul din ambele Părți trebuie să aibă acces la documentația EIA a întregului proiect, nu doar la partea cu privire la țara lor. În proiectul pentru Centrala Nucleară "Loviisa-3" din Finlanda: solicitantul a plătit costul traducerii și publicării broșurilor EIA în limba PA, și un ONG al PA a plătit costul diseminării acestor broșuri în rândul publicului PA și costul primirii comentariilor publicului. (ECE/MP.EIA/6) 1. O Instituție Financiară Internațională (IFI) 2. printr-o combinație a două sau mai multor organisme menţionate mai sus. 349 ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. Definiții: se regăsesc integral în prezentul Ghid, Termeni şi definiţii 1 "parte" înseamnă, dacă textul contractantă la prezentul acord nu prevede altfel, parte şi în Ghidul General "parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la 2 prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează 1 3 "parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră "părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată 4 care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentului acord 5 "activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile 6 "activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi; "evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură 7 naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al activităţii propuse "impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi 8 monumentelor istorice sau asupra altor construcţii ori interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea factorilor menţionaţi 9 "impact transfrontieră" înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs intr-o zonă aflată sub jurisdicţia unei 350 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi "autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu 10 îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă 11 "punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord "public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau 12 juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora "convenţie" înseamnă Convenţia privind evaluarea impactului 13 asupra mediului în context transfrontieră, încheiată la Espoo în 1991 351 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 2 1 Fiecare parte va desemna autoritatea competentă şi punctul de contact proprii şi va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi secretariatul convenţiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acordului La data adaptării prezentului Ghid, în România, Autoritatea Competentă desemnată este Ministerul Mediului, Punctul de Contact fiind reprezentat de Directorul General al Directiei Generale Evaluare Impact și Controlul Poluării din cadrul Mnisterului Mediului 2 În termen de 30 de zile de la orice modificare ulterioară privind autoritatea competentă sau punctul de contact, fiecare parte va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi secretariatul convenţiei Legislaţia naţională prevede această obligativitate 3 Părţile vor lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare pentru aplicarea, între acestea, a prevederilor convenţiei Obligaţii preluate prin Legea nr.22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015 şi Legea 292 /2018 4 Fiecare parte va lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord în cazul activităţilor propuse incluse în anexa nr. I la convenţie şi care pot avea un impact transfrontieră negativ semnificativ Obligaţii preluate prin Legea nr.22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015, Legea nr. 242/2011 şi Legea 292 /2018 352 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 5 1 Părţile vor adopta criteriile de identificare a impactului transfrontieră negativ semnificativ, pe baza criteriilor generale stabilite în anexa nr. III la convenţie A se vedea Legea nr. 242/2011 , Ghidul general şi prezentul ghid 2 Părţile vor elabora ghiduri privind aplicarea prezentului acord pe baza, printre altele, a următoarelor elemente: încadrare, notificare, confirmarea participării, transmiterea informaţiilor, elaborarea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului şi distribuirea acesteia, participarea publicului, consultări între părţi, decizia şi transmiterea deciziei finale, Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră şi Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului analiză postproiect şi traducere asupra mediului 3 Criteriile adoptate în baza paragrafului 1 se vor utiliza în elaborarea ghidurilor prevăzute în paragraful 2. Obligativitate preluată în Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi în prezentul Ghid 6 1 Pentru o activitate propusă în comun fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată. A se vedea Legea nr. 242/2011 353 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. Aceste părţi vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările 2 Dacă părţile sunt de acord, art. 7-11 nu se mai aplică activităţii propuse în comun, în cazul părţilor respective 7 1 Punctul de contact al părţii de origine va notifica neîntârziat punctul de contact al părţii afectate în momentul în care constată că o activitate propusă cade sub incidenţa art. 4. Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră şi prezentul Ghid 2 Punctul de contact al părţii de origine va notifica punctul de contact al părţii afectate în etapa de definire a domeniului evaluării sau mai devreme, dacă legislaţia naţională a părţii de origine privind evaluarea impactului asupra mediului cuprinde această etapă 3 Punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 354 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului 4 Notificarea va conţine informaţiile prevăzute în anexă Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 5 Dacă partea afectată indică lipsa intenţiei de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacă nu răspunde la timp, prevederile art. 9-14 nu se aplică Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 8 1 Partea de origine va comunică notificarea în limba engleză şi va menţiona dacă doreşte să primească răspunsul în limba engleză Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 2 Partea afectată va răspunde notificării, va oferi informaţii cu privire la mediul potenţial afectat şi va transmite comentariile publicului şi autorităţilor părţii afectate, în limba engleză, dacă partea de origine solicită astfel Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 3 Partea afectată poate specifică dacă doreşte ca documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi comunicările ulterioare să îi fie puse la dispoziţie în limba engleză Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 355 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 4 Titularul activităţii propuse va traduce în limba oficială menţionată de partea afectată documentaţia următoare: Obligativitate preluată prin prezentul Ghid a) descrierea activităţii propuse şi a scopului acesteia; Obligativitate preluată prin prezentul Ghid b) rezumatul cu caracter netehnic; Obligativitate preluată prin prezentul Ghid c) descrierea impactului potenţial transfrontieră asupra mediului al activităţii propuse şi al alternativelor acesteia, precum şi estimarea semnificaţiei sale; Obligativitate preluată prin prezentul Ghid d) descrierea măsurilor de diminuare care să reducă la minimum impactul transfrontieră negativ asupra mediului. Obligativitate preluată prin prezentul Ghid 9 Părţile interesate pot stabili unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru comunicare ulterioară şi schimb de informaţii între părţile interesate A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 10 1 Autoritatea competentă a părţii de origine se va consulta cu autoritatea competentă a părţii afectate prin grupurile de lucru comune, dacă acestea au fost stabilite, cu privire la distribuirea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 356 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. către autorităţile şi publicul părţii afectate, şi a) asupra numărului de exemplare din documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului necesare părţii afectate, precum şi asupra anumitor aspecte, ca de exemplu locul şi data la care documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului este pusă la dispoziţia publicului părţii afectate; A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid b) asupra modului în care publicul părţii afectate va transmite comentarii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie mai întâi autorităţii competente a părţii afectate care le va înainta, apoi integral autorităţii competente a părţii de origine A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 2 Pentru a asigura alinierea acestui proces la termenele procedurii naţionale privind evaluarea impactului asupra mediului ale părţii de origine, părţile interesate vor încerca să înainteze documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului autorităţilor şi publicului părţii afectate în paralel cu depunerea ei la autorităţile şi publicul părţii de origine A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 357 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 11 Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului va conţine cel puţin informaţiile descrise în anexa nr. II la convenţie. Obligaţii preluate prin Legea nr.22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015, Legea nr. 242/2011 , Legea 292 /2018 şi prezentul Ghid 12 Părţile se vor asigura că în decizia finală privind activitatea propusă se va menţiona modul în care s-au luat în considerare comentariile autorităţilor şi publicului părţii afectate. Comentariile vor fi tratate în mod egal şi indiferent de frontierele naţionale A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 13 Dacă legislaţia părţii de origine prevede posibilitatea ca autorităţile sau publicul părţii afectate să aibă acces la procedura administrativă sau judiciară pentru a contesta deciziile finale privind o activitate propusă, decizia finală va include informaţii cu privire la această posibilitate A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 14 Autorităţile competente ale părţilor interesate pot conveni să efectueze o analiză sau monitorizare postproiect. Conţinutul specific al analizei postproiect se va stabili de comun acord de A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 358 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. către părţi şi în conformitate cu legislaţia naţională a fiecăreia 15 Dacă o parte potenţial afectată doreşte să fie notificată cu privire la o activitate propusă, partea afectată şi partea de origine vor începe neîntârziat consultări pentru a stabili de comun acord dacă activitatea propusă se încadrează în prevederile art. 4. A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 16 Părţile se vor reuni la solicitarea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca această solicitare să fie susţinută de cel puţin încă una dintre părţi în interval de 90 de zile de la data comunicării A se vedea Legea nr. 242/2011 17 Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta A se vedea Legea nr. 242/2011 18 1 Oricare dintre părţi poate propune amendamente la prezentul acord. Amendamentele propuse se vor comunică în scris tuturor părţilor A se vedea Legea nr. 242/2011 2 Părţile se vor întruni în condiţiile art. 16 pentru discutarea amendamentelor propuse A se vedea Legea nr. 242/2011 359 Art. ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*) Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 3 Art. 20-24 se aplică, mutatis mutandis, şi amendamentelor aduse acordului, adoptate prin consensul părţilor A se vedea Legea nr. 242/2011 ANEXA A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid 360 Anexa 3 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 ADAPTAREA GHIDULUI SECTORIAL PENTRU INCINERAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE, ELABORAT DE JASPERS (2013) LA CERINȚELE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ȘI ARMONIZAREA GHIDULUI SECTORIAL PENTRU INCINERAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE CU LEGISLAȚIA UE ÎN DOMENIU PREFAŢĂ Acest ghid este destinat în primul rând experților în evaluarea impactului asupra mediului (EIA) din cadrul autorităților competente din domeniul mediului și, de asemenea, ar putea fi utilizat și de către experții în elaborarea rapoartelor privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din acele sectoare care solicită mai frecvent sprijin financiar comunitar. Acesta subliniaza aspecte care pot fi relevante pentru raportul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele de incinerare a deșeurilor municipale. De asemenea, ar putea fi important si pentru alte autorități care sunt consultate în concordanță cu prevederile legale, pentru organizațiile neguvernamentale și pentru public, cu scopul de a facilita participarea lor sporită la procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Sperăm ca recomandările vor avea beneficii practice pentru cei implicați în procesul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele de incinerare a deșeurilor municipale. *NOTA: Acest document reprezintă traducerea și adaptarea ghidului sectorial pentru incinerarea deșeurilor municipale elaborat de JASPERS în 2013 la cerințele legislației naționale și armonizarea cu legislația UE în domeniu. CUPRINS 1. INTRODUCERE 2. CADRUL POLITIC, LEGISLATIV ȘI ADMNISTRATIV 3. DESCRIEREA PROIECTULUI PROPUS 1. Descrierea conceptului de proiect 2. Activități corespunzătoare proiectelor privind instalații de eliminare a deșeurilor municipale 3. Cerințele privind amplasamentul și utilizarea terenului 1. Poziționarea incineratorului de deșeuri 2. Descrierea locației proiectului și a cerințelor terenului 3.3 Descrierea proiectului 1. Descrierea proceselor principale 2. Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului 4. SCHIȚA ALTERNATIVELOR PRINCIPALE STUDIATE DE DEZVOLTATOR 1. Principalele alternative studiate de dezvoltator 2. Scenariul de bază 3. Selectarea alternativei 5. DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE (MEDIUL EXISTENT) 1. Context 2. Caracteristici 1. Ape de suprafata și subterane 2. Sol și geologie 3. Aer și clima 4. Populatie si sanatatea umana 5. Fauna si flora 6. Peisaj 7. Bunuri materiale 8. Patrimoniul cultural 3. Semnificația 4. Sensibilitatea 5. Date/ informații suficiente 6. DESCRIEREA IMPACTURILOR SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI ȘI A mĂSURILOR DE DIMINUARE 1. Anticiparea impacturilor posibil semnificative 2. Descrierea efectelor posibil semnificative asupra mediului și reducerea/ diminuarea acestora 1. Ape de suprafață și subterane 2. Sol și geologie 3. Aer si zgomot 4. Schimbari climatice 5. Populație și sanatatea umană 6. Fauna si flora 7. Peisaj 8. Bunurile materiale 9. Patrimoniul cultural 3. Evaluarea impactului rezidual 4. Evaluarea cumulativă a impactului 5. Cazuri de risc 7. PROGRAMUL DE MONITORIZARE A MEDIULUI 8. REZUMATUL NON-TEHNIC 9. PLANUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI 10. PROVOCĂRI ÎN PREGĂTIREA RAPORTULUI EIM 11. REFERINȚE 12. ANEXE ANEXA 1 Legislația UE privind mediul relevantă pentru ghid ANEXA 2 Legislația natională privind mediul relevantă pentru ghid ANEXA 3 Cele mai relevante hotărâri CJEU în domeniul gestionării deșeurilor pentru proiectele privind instalații de incinerare a deșeurilor ANEXA 4 Studii de caz reprezentative pentru legislația EIA din domeniul incinerării deșeurilor din jurisprudența CJUE ANEXA 5 Alte ghiduri și documente utile ACRONIME BAT Cele mai bune tehnici disponibile BREF Documente de referință privind BAT EIM Evaluarea impactului asupra mediului DEIM Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului LED Lista europeană a deșeurilor PMM Plan de management al mediului GES Gaze cu efect de seră MG Metale grele DEI Directiva privind emisiile industriale SIMD Sistemul integrat de management al deseurilor SM State membre RCNT Rezumat cu caracter non-tehnic RNCS Reducerea non-catalitică selectivă DpE Deșeuri pentru energie GLOSAR DE TERMENI Termen Definiție Acord de mediu Actul administrativ emis de către autoritatea competenta de protecția mediului prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate in cazul realizării unui proiect Adaptare Procesul de ajustare a priectului prin prevederi de măsuri specifice de adaptare la condițiile actuale și viitoare ale schimbărilor climatice și efectelor acestora. Măsurile de adaptare prevăzute incearcă să minimizeze sau să evite posibille prejudicii provocate de fenomenele externe. Aprobare de dezvoltare Decizia autorității sau autorităților competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul. In conformitate cu prevederile Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, aceasta se concretizează prin: 1. Autorizatia de construire pentru proiectele prevăzute in anexa nr.1 și cele prevăzute in anexa nr. 2, pct.1, lit.a),c),e),f),g) și pct.2-13 2. Acord privind utilizarea terenului in scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute in anexa 2, pct.1, lit. b) 3. Acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultura pentru proiectele privind impădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră, prevazute in anexa nr.2 pct. 1 lit.d) 4. Actul emis de autoritatea competentă in domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40*) din Legea nr.46/2008 Codul silvic, republicata in onitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.611 din 12 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru realizarile obiectivelor care implică defrișarea in scopul schimbării destinației terenurilor, prevăzute la anexa nr.2 pct.1 lit.d) Arie naturală protejată Zona terestră și/sau acvatică in care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită. Arie specială de conservare Situl de importanță comunitara desemnat printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in care sunt aplicate masurile de conservare necesare mentinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau a populatiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat Autoritate competenta Autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia BAT - Cele mai bune tehnici disponibile Stadiul de dezvoltare cel mai eficient și avansat inregistrat în dezvoltarea unei activități și a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referința pentru stabilirea valorilor- limita de emisie și a altor condiții de autorizare, in scopul prevenirii poluării, iar, in cazul in care nu este posibil, pentru a reduce, in ansamblu, emisiile și impactul asupra mediului în întregul său. BATAELs – niveluri de emisie Nivelurile de emisie obținute in condiții normale de funcționare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt Termen Definiție asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise in concluziile BAT, și exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, in condiții de referință prestabilite. Biodiversitate Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică și diversitatea ecosistemelor; BREF – document de referință BAT Un document rezultat in urma schimbului de informații organizat de Comisia Europeană, elaborat pentru anumite activități, care descrie, in special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor și consumului, tehnicile luate in considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum și concluziile BAT și orice tehnici emergente, acordând o atenție specială criteriilor prevăzute in anexa nr. 3 la Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale. Bun al patrimoniului natural Componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecție, conservare și utilizare durabilă în vederea menținerii în beneficiul generațiilor prezente și viitoare Comunități locale Comunitățile umane situate in interiorul sau in vecinatatea ariei naturale protejate și/sau care dețin proprietăți ori desfășoară diverse activități pe teritoriul sau in vecinatatea ariei naturale protejate. Concluzii BAT Un document care conține părti al unui document de referință BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informații pentru evaluarea aplicabilității lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate și, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului. Capacitate nominală Suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, aşa cum este specificată de constructor şi confirmată de operator, luându-se în considerare puterea calorică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră Deșeu Orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca; Deşeuri municipale în amestec deşeurile menajere, precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor, sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20.01 din anexa la Decizia 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri prevăzute la poziţia 20.02 din anexa respectivă; Deteriorarea mediului Alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; Emisie Evacuarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, caldură sau zgomot in aer, apă ori sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalației Termen Definiție Evaluarea impactului asupra mediului Un proces care consta in: 1. Pregatirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 aliniatele (1) si (2) din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 10 si 11 din LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului) 2. Desfășurarea consultărilor astfel cum se prevede la articolul 6 si, dupa caz, la articolul 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 6, art. 15, art. 16 si, dupa caz, la art. 17 din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului) 3. Examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor prezentate in raportul privind impactul asupra mediului și a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art.5 al. (3) și a oricăror informații relevante obținute in urma consultărilor in temeiul art. 6 și 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 12 din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului si pct.ii) 4. Prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competenta cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ținând seama de rezultatele examinarii menționate la punctul (iii) și, dupa caz, de propria examinare suplimentară 5. Includerea concluziei motivate a autorității competente în oricare dintre deciziile menționate la art. 8 a* din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 18 al. (8) si (9) din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului și pct.ii) Experți competenți Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și care se inscriu in Registrul național al elaboratorilor de studii pentru protectia mediului (LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului ) Hazard Literatura de specialitate definește hazardul ca fiind posibilitatea apariției/producerii unui eveniment potențial devastator, intr-o anumită perioadă, pe un anumit areal. Indiferent de domeniu, hazardul reprezentă o amenințare și nu evenimentul in sine. In orice ipostază, hazardul conține un anumit grad de periculozitate implicând, de cele mai multe ori, evenimente extreme. El mai poate include însă și condiții latente, care pot reprezenta pericole viitoare. Hazardul natural se poate manifesta sub forma unor evenimente singulare, combinate sau întrepătrunse secvențial în cauze și efecte. Orice hazard poate fi caracterizat printr-o anumită localizare geografică, intensitate sau magnitudine, frecvență și probabilitate de manifestare. El are un trend dinamic (este legat de o magnitudine particulară și o perioadă de revenire specifică), așa încât se cuantifică prin relația magnitudine frecvență, pe baza arhivelor istorice sau a modelărilor probabilistice. Orice sistem teritorial se definește printr-o amprentă a hazardului conținut. In intelesul prezentei documentatii, hazardul capătă valența de risc numai din perspectiva lezării potențiale a lucrărilor prevăzute a se realiza, expuse și vulnerabile la un anumit eveniment fizic cauzat de schimbările climatice. Instalație O unitate tehnică staționară, in care se desfășoară una sau mai multe activități prevăzute in anexa nr.1 sau in anexa nr.7 partea 1 din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, precum și orice alte activități direct asociate desfășurate pe același amplasament, care au o conexiune tehnică cu activitățile prevăzute in anexele respective Termen Definiție și care pot genera emisii și poluare. Instalaţie de incinerare a deşeurilor orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior. Instalaţie de coincinerare a deşeurilor orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior. Modalitate de administrare a ariei naturale protejate Felul in care se asigură managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin structuri de administrare special constituite sau prin custozi, dupa caz. Patrimoniu natural Ansamblul componentelor și structurilor fizico – geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural, ale căror importanță și valoare ecologică, economică, stiințifică, biogenă, sanogenă, peisagistică și recreativă au o semnificație relevantă sub aspectul conservării diversitatii biologice floristice și faunistice, al integrității funcționale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerințelor de viață, bunăstare, cultură și civilizație ale generațiilor prezente și viitoare. Plan de management al ariei naturale protejate Documentul care descrie și evaluează situația prezentă a ariei naturale protejate, definește obiectivele, precizează acțiunile de conservare necesare și reglementează activitățile care se pot desfășura pe teritoriul ariilor, in conformitate cu obiectivele de management Plan de management al bazinului hidrografic Reprezintă instrumentul de implementare in cadrul activităților de gospodărire a apelor la nivel de bazin hidrografic, având in vedere obiectivul principal, respectiv atingerea „stării bune ” pentru toate apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile și impactul activităților umane asupra apelor din bazinul hidrografic, precum și seturile de măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu. Poluare Introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot in aer, apă ori sol, susceptibile să aducă prejudicii sănătății umane sau calității mediului, să determine deteriorarea bunurilor materiale sau să afecteze ori să impiedice utilizarea in scop recreativ a mediului și/sau alte utilizări legitime ale acestuia. Proiect Executarea lucrărilor de construcții sau a altor instalații ori lucrări, alte interventii asupra cadrului natural și peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale Public Una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in conformitate cu legislatia ori cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile constituite de acestea Public interesat Publicul afectat sau care ar putea fi afectat de, sau care are un interes in procedura prevazuta la art. 4 din LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; in sensul acestei definitii, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protecția mediului și care indeplinesc condițiile legale sunt considerate ca Termen Definiție având un interes Raport privind impactul asupra mediului Documentul care conține informațiile furnizate de titularul proiectului potrivit prevederilor art. 11 si art. 13 alin. (2) (3) din LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului Reconstrucție ecologica Refacerea ecosistemelor naturale fundamentale și mentinerea sau refacerea ecosistemelor conform obiectivelor ariei naturale protejate Regulament al ariei naturale protejate Documentul in care se includ toate prevederile legate de activitatile umane permise și modul lor de aprobare, precum și activitățile restricționate sau interzise pe teritoriul ariei naturale protejate Risc Riscul asociază probabilitatea de apariție a evenimentelor sau tendințelor periculoase (hazardul) cu impactul acestora. Exprimat matematic, riscul este o funcție ce depinde atât de probabilitatea deapariție cât și de impactul hazardului analizat. Impactul, la rândul lui, rezultă din expunere și vulnerabilitate, expunerea lucrărilor proiecate la pericolele date schimbărilor climatice și hazardelor associate acestora. Riscul natural Este o funcție a probabilității apariției unei pagube și a consecințelor probabile, ca urmare a unui anumit eveniment, fiind înțeles ca măsură a mărimii unei “amenințări” natural (Buwal, 1991). Riscul este în funcție de hazard și vulnerabilitatea elementelor de risc, în condițiile expunerii lor. Elementele de risc in cazul de față sunt sistemele de alimentare cu apă (zonele de captare, retelele de distrubutie, etc.) și sistemele de colectare și evacuare a apelor uzate (conducte de canalizare, SEAU etc.). Schimbări climatice Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfășurat la Rio de Janeiro în 1992 (The Earth Summit), definește schimbările climatice ca fiind un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitații, creșterea frecvenței și intensității unor fenomene meteo extreme, etc.), datorate în principal emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din activități antropice, directe sau indirecte, care au determinat dezechilibre în atmosferă și au favorizat declanșarea efectului de seră. UNFCCC face o distincție între schimbările climatice determinate de activitățile umane care au condus în timp la modificarea compoziției atmosferice și variabilitatea climatică datorata cauzelor natural. Senzitivitatea Reprezintă gradul in care transformări ale parametrilor externi induc schimbări in atributele interne ale unui sistem fiind, in cazul de față, expresia rezistenței pe care lucrările proiectate o opun la schimbare. Sit de importanță comunitară Situl/aria care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care există, contribuie semnificativ la menținerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevazute in anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevazute in anexa nr. 3 la OUG 57/2007 cu modificările și completarile ulterioare, și care contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice in regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspandire, siturile de importanță comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal in care sunt prezenti factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii Sit/arie Zona definită geografic, exact delimitată Titularul proiectului Solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat sau autoritate publică care inițiază un proiect Valorificare Orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Termen Definiție Vulnerabilitatea Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem (natural sau antropic), expus unui anumit tip de hazard, poate fi afectat. Vulnerabilitatea presupune disfuncționalități potențiale interne, ca urmare a efortului de adaptare al sistemului la transformări de mediu. Mai exact, vulnerabilitatea este definită ca un ansamblu de caracteristici care predispun comunitățile umane și sistemele de infrastructură la efectele dăunătoare ale hazardului analizat. In cazul de fata, vulnerabilitatea poate fi definita astfel: conditii determinate de efectele implicite ale schimbarilor climatice care cresc susceptibilitatea lucrarilor proiectate la impactul unui hazard. Orice sistem, indiferent de mărime sau natură, conține o anumită vulnerabilitate potențială. Vulnerabilitatea este în funcție de capacitatea sistemului de a reacționa la modificarea condițiilor de mediu extern și intern, fiind condiționată de relația dintre senzitivitate și adaptare, în condiții de expunere. În lipsa capacității de adaptare, vulnerabilitatea unui sistem depinde în totalitate de senzitivitatea sa la schimbări de mediu. Vulnerabilitatea poate fi cuantificata ca pondere a pierderilor probabile in cazul producerii unui hazard si rezulta din relatia magnitudine/intensitate – pagube. 1. INTRODUCERE Acest ghid a fost realizat sub forma unui set de instrumente pentru a fi utilizate de către autoritățile de mediu pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) pentru anumite proiecte, în special calitatea rapoartelor privind evaluarea impactului proiectelor asupra mediului / acordurilor de mediu și analiza calității rapoartelor efectuată de către autoritățile competente. De asemenea, se adresează și autorităților care trebuie consultate în cadrul procedurii EIM, în conformitate cu dispozițiile procedurale și juridice relevante și experților desemnați să pregătească raportul EIM pentru proiecte în acele sectoare care solicită mai frecvent sprijin financiar comunitar, dar nu numai. În conformitate cu Directiva 2011/92 / UE amendată prin Directiva 2014/52/EU a Consiliului European privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (DEIM), pentru proiectele de "instalații de eliminare a deșeurilor destinate incinerării", statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că dezvoltatorul le furnizează în raportul EIM. Prezentul ghid se referă la categoriile de proiecte enumerate în anexa I și anexa II la Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului: Anexa I.9. Instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratare chimică, astfel cum sunt definite în anexa I la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deseurile [43] la pozitia D9, Anexa I 10. Instalații de eliminare a deșeurilor destinate incinerării sau tratării chimice, astfel cum sunt definite în anexa I la Directiva 2008/98 / CE, la rubrica D9 pentru deșeurile nepericuloase cu o capacitate mai mare de 100 de tone pe zi. Anexa II 11. Alte proiecte, lit. b) Instalații pentru eliminarea deșeurilor (proiecte neincluse in anexa I) Următoarele instalații de eliminare a deșeurilor municipale intră sub incidența Directivei 2010/75 / UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (DEI), astfel cum figurează în anexa I a directivei: Anexa I, 5.2. Eliminarea sau valorificarea deșeurilor în instalațiile de incinerare a deșeurilor ...: (a) pentru deșeurile nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră. Facem precizarea că in cuprinsul prezentului Ghid se face referire NUMAI la instalații de incinerare a deșeurilor municipale. In conformitate cu Art.4 (2) a Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (Denumită în continuare LEGE), procedura de evaluare a impactului asupra mediului integrează şi evaluarea posibilelor efecte ale emisiilor industriale, astfel asigurandu-se indeplinirea cumulativă a cerințelor directivelor și legislației naționale privind evaluarea impactului aspura mediului și prevenirea și controlul integrat al poluării. În acest sens, aspectele BAT ar trebui abordate în cursul procedurii EIA, ținând cont de faptul că, în conformitate cu DEI, incinerarea deșeurilor trebuie făcută în instalațiile proiectate pe baza celor mai bune tehnici disponibile (denumite in continuare BAT). DEI și Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale definesc „cele mai bune tehnici disponibile“ ca fiind stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi avansat înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, în scopul prevenirii poluării, iar, în cazul în care nu este posibil, pentru a reduce, în ansamblu, emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său. Pentru majoritatea instalațiilor din anexa 1, a fost elaborat un „document de referință BAT“ care descrie, în special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente. Termenul “concluzii BAT” a fost introdus prin art. 13 din DEI și art. 3 al. l) al Legii nr. 278/2013, un document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informaţii pentru evaluarea aplicabilităţii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz,măsurile relevante de remediere a amplasamentului. Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile stau la baza stabilirii condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu. In baza art. 13 din Legea nr. 278/2013, până la adoptarea prin decizii ale Comisiei Europene a concluziilor BAT, se aplică concluziile din documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deșeurilor, adoptate înainte de 6 ianuarie 2011, drept concluzii BAT. Celelalte documente de referință BAT care pot avea legatură cu instalațiile de incinerare (respectiv concluziile BAT, dupa adoptare) ar trebui luate in considerare, cum ar fi BREF pentru Emisii din depozitare, BREF pentru Industria Tratării Deșeurilor, REF pentru Eficiența Energetică, REF pentru Efecte Economice și Cross- Media, REF Principii Generale de Monitorizare. Structura ghidului urmează, într-o mare măsură, cerințele prevăzute în anexa IV a DEIM în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate de către titular autorității competente in cadrul procedurii EIM, respective in Anexa nr. 4 a Legii. In Lege este prevăzut conținutul raportului privind impactul asupra mediului. Secțiunile ghidului furnizează recomandări pentru structura standard a Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, recomandări ce se vor regăsi in fiecare secțiune și sub secțiune a acestuia: 1. Introducere 2. Cadrul politic, legal si administrativ 3. Descrierea proiectului propus inclusiv a BAT 4. Descrierea principalelor alternative 5. Descrierea mediului 6. Descrierea impacturilor semnificative probabile asupra mediului și a măsurilor de atenuare 7. Programul de monitorizare a mediului 8. Rezumat non-tehnic 9. Planul de management al mediului 10. Provocări în pregătirea Raportului EIM 11. Referințe Ordinea propusă și domeniul de aplicare nu sunt obligatorii sau exhaustive, ci trebui să fie adaptate în funcție de caracteristicile fiecarui proiect in parte. Acest lucru se referă la obiectivele proiectului, caracteristicile tehnice, localizarea, mediul natural și construit și alte elemente. 2. CADRUL POLITIC, LEGISLATIV ȘI ADMNISTRATIV Obiectivul acestei secțiuni din Raportul EIM este de a oferi o imagine de ansamblu a politicii naționale de mediu, precum și a legislației naționale și a UE care a fost luată în considerare în realizarea EIM. Acest capitol al Raportului EIM analizează relevanța legislației europene și naționale, a planificării naționale, a politicii și compatibilitatea proiectului cu această legislație / politică. Acesta evidențiază legislația și politicile ministerelor naționale, după caz, și conturează directivele și regulamentele UE și alte obligații internaționale care se aplică proiectului. Anexele 1- 4 din prezentul ghid oferă o privire asupra legislației UE aplicabile și asupra celor mai relevante cazuri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), cu o scurtă descriere a subiectului. Directivele relevante ale UE (Anexa 1) includ DEIM, precum și diverse alte directive si documente referitoare la deșeuri, calitatea aerului, schimbari climatice, calitatea apei și zgomot. Deoarece acquis-ul de mediu al UE a fost transpus în legislația națională, directivele în sine nu vor fi abordate, iar legislația națională care transpune directivele este sumarizată in continuare, lista detaliată, inclusiv actele subsecvente fiind prezentată in Anexa 2 . Caseta 1. Legislația aplicabilă la nivel național Acte de planificare și dezvoltare naționale, regionale sau locale Strategia de gestionare a nămolurilor, Strategia Nationala a Romaniei privind Schimbarile Climatice 2013-2020 Reglementarea managementului de mediu privind șantierele Managementul deșeurilor Prevenirea și controlul poluării Calitatea apei Calitatea aerului înconjurător Legislația care definește și stabilește obiective pentru calitatea aerului ambiental, cea referitoare la limitarea emisiilor de gaze din diverse activități și nivelurile de emisie din diferite tipuri de vehicule Legislația stabilind metodele și criteriile pentru monitorizarea calității aerului și metodologiile de modelare pentru dispersia poluanților din aer Sol Zgomot Flora, fauna și habitatele naturale Schimbări climatice Legislație privind sănătatea și securitatea Legislație privind: sănătatea la locul de muncă; protecția lucrătorilor; siguranța la locul de Legislația cadru Legislația privind incinerarea deșeurilor și norme tehnice Legislația privind depozitarea deșeurilor și norme tehnice Legislația cadru privind prevenirea și controlul integrat al poluării Ghiduri BAT naționale Legislația cadru pentru protecția calității apei Legislația privind calitatea apei uzate Standarde de calitate pentru apa uzată Legislația pentru evaluarea și conservarea calității solului Legislația referitoare la nivelurile de zgomot pentru echipamentele utilizate în exterior, de la diferite tipuri de vehicule, metodologii de evaluare și modelare; Legislația pentru protecția și conservarea biodiversității, protecția pădurilor, conservarea habitatelor naturale. muncă; utilizarea echipamentului individual de protecție la locul de muncă; Legislația referitoare la rețelele de utilități publice (de exemplu, rețeaua de transport energetic1) Legislație orizontală Politici și planuri Legislația privind evaluarea impactului asupra mediului Legislația privind libertatea de acces la informații privind mediul; Politica dezvoltării urbane / rurale Politicile de conservare a terenurilor Planuri de dezvoltare locală Politici privind patrimoniul cultural Pe lângă legislația relevantă a UE, în Raportul EIM trebuie să se introducă pe scurt toată legislația națională privind mediul înconjurător aplicabilă în materie de emisii, precum și politicile și planurile luate în considerare pentru realizarea proiectului. Autoritățile responsabile pentru monitorizarea construcțiilor și a mediului trebuie notate. Sistemele instituționale EIM diferă de la o țară la alta, reflectând diferite tipuri de guvernare. În unele țări, fie Ministerul Mediului sau o autoritate desemnată sau Autoritatea de Planificare administrează procesul EIM. În cadrul acestei secțiuni a Raportului EIM, ar trebui să se descrie pe scurt rolul autorităților / instituțiilor implicate în procesul EIM și alte modalități instituționale de implementare a DEIM. Anexa 3 prezintă cazurile cele mai relevante ale CJUE pentru proiectele de incinerare a deșeurilor. Chiar dacă nu sunt legate direct de procesul de evaluare a impactului asupra mediului, se face referire la unele hotărâri ale CJUE, care ar trebui avute în vedere atunci când se efectuează EIM pentru proiectele de incinerare. Trebuie remarcat faptul că utilizatorii acestui ghid ar trebui să verifice periodic noua jurisprudența relevantă a Curții. Anexa 4 prezinta studii de caz reprezentative pentru legislația EIA din domeniul incinerării deșeurilor din jurisprudența CJUE, inclusiv concluziile rezidand din analiza acestora. 3. DESCRIEREA PROIECTULUI PROPUS Această secțiune a raportului EIM ar trebui să conțină astfel de informații și un nivel de detaliere care să ofere verificatorilor, factorilor de decizie și părților interesate o imagine completă (o 1Unele state membre au o legislație specifică pentru autorizarea proiectelor care stau sub liniile de transport aerian de înaltă tensiune privire de ansamblu) a caracteristicilor relevante pe parcursul tuturor etapelor proiectului, de la proiectare până la existența și funcționarea fizică a acestuia. În mod tipic, această secțiune a raportului EIM va cuprinde patru subsecțiuni principale, și anume: Descrierea cerințelor de amplasare și de utilizare a terenului Descrierea proiectării Descrierea proceselor principale în fazele de dezvoltare și de operare; Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului. Este important de menționat că această secțiune va acoperi doar alternativa selectată, în timp ce opțiunile luate în considerare anterior sunt prezentate într-o secțiune separată a raportului EIM. Următoarele subsecțiuni se referă în principal la construirea unui nou incinerator de deșeuri municipale. 1. Descrierea conceptului de proiect Articolul 1(2) al Directivei EIA definește ,proiectul’ ca:„executarea lucrărilor de construcție sau a altor instalații sau scheme, altor intervenții în mediul și cadrul natural inclusiv cele ce implică extracția resurselor minerale”. Termenul de ,instalație’ nu este definit în Directiva EIM. O definiție a acestui termen este furnizată în Directiva Emisiilor Industriale2, dar această definiție nu este considerată adecvată pentru scopurile Directivei EIA. ,Instalația’ în sensul DEI semnifică ,o unitate tehnică staționară în cadrul căreia sunt realizate una sau multe activități enumerate în Anexa I sau în Partea 1 a Anexei VII [la Directiva 2010/75/UE] și ori alte activități asociate în mod direct pe același amplasament ce au legătură tehnică cu activitățile enumerate în acele Anexe și care pot avea un efect asupra emisiilor și poluării’ (Articolul 3(3) al DEI). Prin comparație, Directiva EIM prevede un domeniu de aplicare mai larg. Instalațiile mobile – cu toate că nu sunt menționate în mod explicit în Directiva EIM – sunt considerate acoperite de prevederile acesteia deoarece sunt instalații temporare.3 În momentul în care instalațiile mobile sau temporare au caracteristicile (și impactul asociat) categoriilor de proiecte incluse în Anexele I și II la Directiva EIA, acestea vor fi supuse cerințelor acesteia.4 Mai mult, în momentul în care o instalație mobilă este mutată în altă regiune, necesitatea unei noi evaluări a impactului asupra mediului va fi luată în considerare. Definiția ‚proiectului’ a fost completată de către Curte, care a concluzionat că ,lucrările de demolare intră în sfera de aplicare a Directivei 85/337 și în această privință pot constitui un ,proiect’ în sensul Articolului 1(2)’ (C-50/09, alineatele 86-107). Curtea a concluzionat că lucrările de demolare nu pot fi excluse din sfera de aplicare a legislației naționale ce adoptă 2 Directiva 2010/75/UE a Parlamentului și Consiliului European din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (Reformare), MO L 334, 17.12.2010, p. 17-119. 3Mai mult, Anexa II(13), a doua liniuță, include în mod explicit proiectele din Anexa I desfășurate în mod exclusiv sau în principal pentru dezvoltarea și testarea noilor metode sau produse și neutilizate pentru mai mult de doi ani. 4Instalațiile mobile vor fi luate în considerare în scopul Directivei EIA, printre altele, cu privire la amplasarea acestora. Directiva EIM. Pe baza jurisprudenței și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului, Directiva EIM modificată prevede că procedurile de încadrare și evaluările impactului asupra mediului vor lua în considerare impactul întregului proiect în cauză și, unde este relevant, fazele de demolare (Anexa II A, punctul 1 (a) și Anexa IV, punctul 1 (b) și 5 (a)). 2. Activități corespunzătoare proiectelor privind instalații de eliminare a deșeurilor municipale Există tipuri de activități ce prezintă caracteristicile mai multor categorii de proiecte enumerate în Directiva EIA. Aceste activități pot fi privite din unghiuri diferite, în funcție de caracteristicile lor tehnice, proiectare sau producție, de exemplu proiectele biogaz sau biocombustibil.5 Practica arată că diferite categorii de proiecte pot fi relevante, în funcție de domeniul de aplicare al proiectului biogaz, în special: Instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratare chimică, astfel cum sunt definite in anexa I la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile [4] la pozitia D96, Instalații de eliminare a deseurilor nepericuloase prin incinerare, tratare chimică, procedee definite in anexa I la Directiva 2008/98/CE, la pozitia D97, cu o capacitate de peste 100 tone pe zi. Instalații pentru eliminarea deșeurilor (proiecte neincluse in anexa Ia Directivei EIA 2014/52/UE). Din perspectiva producției, biogazul poate fi fie rezultatul principal al activității sau produsul său secundar. În plus, din perspectiva construcției și întreținerii, producția de biogaz se bazează pe infrastructură, de exemplu conducte, unități de depozitare, etc. Prin urmare, pentru a determina dacă un proiect legat de biogaz intră sau nu în sfera de aplicare a Directivei EIA, acesta trebuie examinat în detaliu luând în considerare toate perspectivele relevante. 5 Din perspectiva producției, biogazul poate fi fie rezultatul principal al activității sau produsul său secundar. În plus, din perspectiva construcției și întreținerii, producția de biogaz se bazează pe infrastructură, de exemplu conducte, unități de depozitare, etc. Prin urmare, pentru a determina dacă un proiect legat de biogaz intră sau nu în sfera de aplicare a Directivei EIA, acesta trebuie examinat în detaliu luând în considerare toate perspectivele relevante. 6Directiva 200/98/CE – Anexa I, poziția D9 : Tratarea fizico-chimică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12 (de ex.: evaporare, uscare, calcinare etc.) 7Directiva 200/98/CE – Anexa I, poziția D9 : Tratarea fizico-chimică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12 (de ex.: evaporare, uscare, calcinare etc.) 3. Cerințele privind amplasamentul și utilizarea terenului 1. Poziționarea incineratorului de deșeuri Cercetarea (analiza) preliminară a locației propuse pentru instalația de incinerare trebuie să furnizeze date privind situl și împrejurimile sale și se va baza pe: sondaje specifice zonei, de exemplu, topografie, accesibilitate, condiții climatice (vânturile predominante, fenomene de inversiune, temperatură etc. distanța de la limita locului de instalare propus la receptorii sensibili etc.), tipologia solului, etc.; Studii hidrologice, hidrogeologice și / sau geologice (de exemplu, apele de recepție ale efluentului din stația de epurare a apelor uzate, fluctuația tabelelor de apă subterană, direcția apei subterane, calitatea apei subterane, caracteristicile tehnice, distanțele de la instalație până la orice aval de ape recepționate (ape subterane adânci și adânci, precum și ape de suprafață proaspete și / sau sărate) etc. studii socio-economice (de exemplu, utilizarea terenurilor, demografie, traseul transportului direct de deșeuri și transferul de la generatori / orașele principale la instalația de incinerare (adică pe drumurile existente sau planificate), precum și comunitățile vecine existente care ar putea fi afectate, inclusiv fermele etc.). Pe baza informațiilor de mai sus, amplasarea terenului (locației) trebuie verificată în conformitate cu criteriile din caseta 2, dacă nu prezintă un risc serios pentru mediu. Caseta 2. Criterii de cartografiere negative Criterii care trebuie luate în considerare: rezidențiale etc.); accidentală de gaz; zone geologice instabile; soluri instabile; convecție (de exemplu, din cauza resurselor minerale, a apei, a petrolului sau a gazelor); zone umede; zone predispuse la inundații; zone din interiorul unei distanțe reglementate din zone sensibile (legendă a apei, zone depresiuni naturale și văile în care este posibilă contaminarea apei; zone de reîncărcare a apelor subterane și zonă de masă mare de apă; zone de locuit protejate, aproape de parcuri naționale si/sau situri Natura 2000; zone intens populate, situri arheologice, istorice, paleontologice și turistice unice; condițiile atmosferice care ar împiedica dispersia sigură a emisiilor gazoase și eliberarea pericole naturale majore (de exemplu, alunecări de teren); Criterii care trebuie luate în considerare: locații sensibile. BREF existente pentru incinerarea deșeurilor subliniază faptul că amplasarea geografică a unei noi instalații de incinerare are o importanță deosebită și trebuie corelată cu cererea de căldură (a se vedea caseta 3). Caseta 3. Amplasarea incineratoarelor aproape de beneficiarii de căldură "Amplasarea instalațiilor noi astfel încât utilizarea căldurii și / sau a aburului generat în cazan să poată fi maximizată prin orice combinație de: Alegerea unei locații pentru o nouă instalație este un proces complex care implică mulți factori locali (de exemplu, transportul deșeurilor, disponibilitatea consumatorilor de energie etc.). Generarea de energie electrică poate oferi cea mai eficientă opțiune de energie pentru recuperarea energiei deșeurilor în cazuri specifice în care factorii locali împiedică recuperarea căldurii / aburului. " CE, Incinerarea deșeurilor BREF, 2006 1. producerea de energie electrică cu furnizare de căldură sau cu abur pentru utilizare (adică prin cogenerare) 2. furnizarea de căldură sau de abur pentru utilizarea în rețelele de distribuție termică centralizată 3. furnizarea de abur de proces pentru diverse utilizări, în principal industriale (a se vedea exemplele de la punctul 4.3.18) 4. furnizarea de căldură sau abur pentru a fi utilizată ca forță motrice a sistemelor de răcire / aer condiționat 2. Descrierea locației proiectului și a cerințelor terenului Pe baza unor studii adecvate, descrierea locației selectate ar trebui să includă informații despre zona proiectului și, în special, locațiile componentelor proiectului, inclusiv alte facilități (de exemplu, zăcăminte de depozitare și tratare a zgurii, depozite de zgură și / sau cenușă, tratarea apelor uzate / instalația de pretratare), clădiri sau alte structuri fizice, precum și vecinătatea zonei proiectului. De asemenea, ar trebui să conțină informații similare în legătură cu faza de construcție a proiectului și componentele proiectului (ex. organizare de santier,,). Se vor avea in vedere prevederile Ord 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor, respectiv faptul ca amplasarea instalaţiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea matematică a dispersiei poluanților în aer realizat în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de zona locuită. Caseta 4. Date privind localizarea proiectului și cerințele privind utilizarea terenului Descrierea locație exemplu, zona de recepție, zonele speciale de depozitare a deșeurilor, instalația de tratare a apelor uzate, depozitul de deșeuri de zgură / cenușă etc. Limite de construcție, zonele de munca amploarea zonelor de muncă; adiacent, topografia); Propunerile se vor face în funcție de mărimea și tipul lucrărilor prevăzute în proiect. amplasarea instalației (coordonatele geografice); topografia înconjurătoare a instalației de incinerare propuse; utilizare terenului (agricol, rezidențial, comercial, recreere, zone industriale, zone turistice, instituții); vecinătatea terenurilor de mai sus față de incineratorul propus; suprafața de teren necesară pentru instalația de incinerare (inclusiv posibila extindere ulterioară); dimensiunea zonei solicitate pentru celelalte componente ale zonei incineratorului (de utilizarea terenului zonei propuse pentru șantierul de constructii și a zonelor de muncă; limitările de proiectare impuse de caracteristicile terenului (inclusiv utilizarea terenului amplasarea organizării de șantier legat de lucrările prevăzute în proiect. Dacă locațiile nu au fost încă stabilite, Raportul EIM ar trebui să conțină propuneri pentru organizarile de santier. Se recomandă ca titularul sa includă lista receptorilor sensibili, descrierea acestora și distanța până la limita amplasamentului instalației de incinerare. Trebuie să fie prezentat traseul de acces / trafic spre teren, care va fi utilizat atât în etapa de construire, cât și in cea de exploatare, precum și o estimare a fluxului de trafic curent. Pentru a facilita o bună înțelegere a proiectului, hărțile semnificative din punct de vedere al protecției mediului ar trebui să însoțească descrierea amplasării proiectului și a descrierii proiectarii: harta care prezintă propunerea în context regional; harta care prezintă limitele administrative ale localităților incluse în aglomerare, delimitarea aglomerărilor și locațiile altor facilități ale sistemului de gestionare a deșeurilor (de exemplu stațiile de transfer); hărți care indică utilizarea terenului existent în zona componentei proiectului / proiectului și în zona șantierului și a locurilor de muncă; Pentru o mai bună prezentare a amplasamentului in vederea localizării exacte a componentelor proiectului vor fi prezentate coordonatele Stereo 70 ale tuturor componentelor acestuia. În cazul în care localizarea nu este de tip punct, ci poligon sau linie, se vor reda coordonatele punctelor extreme (în cazul poligonului coordonatele colțurilor, iar în cazul liniilor coordonatele punctelor extreme). O localizare precisă se poate efectua și pe baza unor fișiere GIS (shapefile) sau CAD (dwg). De asemenea, titularul va insera imagini recente ale amplasamentului propus. 3.3 Descrierea proiectului În absența concluziilor BAT, incineratoarele de deșeuri ar trebui să continue să îndeplinească standardele de control al mediului în baza BREF pentru incinerarea deșeurilor și a altor documente BREF aferente. Proiectarea incineratoarelor ar trebui să asigure respectarea legislației naționale și europene existente. Din ambele perspective, statele membre au obligații stabilite de DEI. În conformitate cu DEI, "eliminarea sau recuperarea deșeurilor în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în instalațiile de coincinerare a deșeurilor pentru deșeuri nepericuloase cu o capacitate mai mare de 3 tone pe oră" (anexa 1 punctul 5.2 litera (a)) trebuie să fie proiectată luând măsurile adecvate de prevenire împotriva poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile și fac obiectul unei aprobări integrate de mediu. Toate componentele instalației de incinerare ar trebui să respecte BAT incluse în BREF pentru incinerarea deșeurilor. În această secțiune trebuie să fie incluse principalele componente constructive ale proiectului în limitele amplasamentului instalației de incinerare și sunt prezentate în caseta 5 împreună cu fluxul tehnologic. Caseta 5. Principalele componente ale proiectului platforma de cântărire, zona de recepție; buncăr pentru depozitarea deșeurilor; zona de pre-tratare a deșeurilor (acolo unde este necesar); cuptor, inclusiv generator de abur; unitate de recuperare a energiei (de ex. Boiler) și unitate de conversie sistemul de curățare a gazelor de ardere managementul reziduurilor de curățare a gazelor de ardere evacuarea gazelor arse instalații de tratare și de eliminare a zgurii / cenușii8 8Depozitul de deșeuri, inclus în limita amplasamentului instalației WtE, a fost proiectat pentru a se conforma Directivei 1999/31 privind depozitele de deșeuri. Se recomandă includerea capacității (dacă este cazul) și a suprafeței acoperite (m2). Trebuie inclusă o diagramă detaliată a fluxului tehnologic instalația de tratare / pre-epurare a apelor reziduale; zona de parcare; constructii pentru administrație și personal atelier și depozit; alte unități auxiliare Caseta 6. Eficiența energetică într-o instalație de incinerare a deșeurilor DEI definește o "instalație de incinerare a deșeurilor" ca fiind "orice unitate și echipament tehnic staționar sau mobil destinat tratării termice a deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin incinerare, prin oxidarea deșeurilor, precum și prin alte procese de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul plasmatic, dacă substanțele rezultate din tratare sunt ulterior incinerate ". De asemenea, instalațiile de incinerare a deșeurilor municipale DEI cu o capacitate de peste 3 t / h ar putea fi clasificate ca: Eficiența energetică ar putea fi considerată un "indicator de performanță pentru nivelul de recuperare a energiei provenite din deșeuri într-o instalație dedicată incinerării deșeurilor municipale"9 Termenul "deșeuri în energie" este frecvent utilizat pentru descrierea instalațiilor de incinerare cu recuperare energetică de înaltă eficiență, fără a avea în vedere o valoare limită particulară. Documentul BREF pentru incinerarea deșeurilor este singurul document oficial care îl definește drept "o utilizare pe termen pentru a descrie incineratoarele care recuperează căldura și / sau energia electrică", fără a fi obligat din punct de vedere juridic. Există o diferență semnificativă între operațiunile de "recuperare a energiei din deșeuri" și de "recuperare" a energiei "(ca în cazul DEI), deoarece nu toate procesele de" recuperare a energiei din deșeuri "sunt" operațiuni de recuperare". operațiunea de eliminare sau operațiunea de recuperare (n.b., de energie); lista neexhaustivă a operațiunilor de recuperare prezentată în anexa II la Directiva cadru privind deșeurile (DCD) definește R1 drept operațiune de recuperare care este înțeleasă ca "Utilizați în principal ca combustibil sau alt mijloc de a genera energie". Este clarificat într-o notă de subsol că aceasta include instalații de incinerare destinate prelucrării deșeurilor municipale numai în cazul în care eficiența lor energetică este egală sau mai mare de 0,65 pentru instalațiile noi. Pentru o valoare a eficienței energetice mai mică de 0,65 incinerarea este considerată o operațiune de eliminare. 9CE, Ghidul privind interpretarea formulei de eficiență energetică R1 pentru instalațiile de incinerare destinate prelucrării deșeurilor solide municipale în conformitate cu anexa II la Directiva 2008/98 / CE privind deșeurile, 2011 Deoarece recuperarea energiei este o cerință tehnică în timpul etapei de răcire a gazelor de ardere pentru toate instalațiile de incinerare, toate instalațiile moderne de incinerare funcționează cu o anumită recuperare a energiei ca și căldură (ca apă caldă sau abur) sau electricitate sau ambele ca energie termică și combinată. Cantitatea de energie disponibilă pentru a fi recuperată din deșeuri depinde de valoarea calorică a deșeurilor. Eficiența de recuperare a energiei depinde, de asemenea, de proiectarea instalației. Optimizarea tehnicilor de recuperare a energiei necesită ca instalația de incinerare să fie proiectată pentru a satisface cererea consumatorului de energie.10 BAT specifice pentru recuperarea energiei legate de incineratoarele de deșeuri municipale sunt enumerate în subcapitolul 5.2 (măsurile 61-63) din BREF pentru incineratoarele de deșeuri. Datele cheie care trebuie furnizate în Raportul EIM, pentru componentele principale ale proiectului, sunt prezentate în Caseta 7. Caseta 7. Date privind proiectarea Populație / localități deservite Instalația de incinerare închidere, t / zi, m3 / zi; temperatura, timpul de retenție a gazului etc.); care vor fi utilizate. Deșeuri acceptate număr, localități; populația inițială care trebuie servită, locuitorii; populația finală care trebuie servită, locuitorii; distanțele față de localitățile deservite sau stațiile de transfer; numărul de linii; durata de viață, ani; capacitatea de deșeuri (tone / oră); cantitatea estimată de deșeuri zilnice de la data punerii în funcțiune, respectiv anul de caracteristicile constructive și operaționale ale cuptorului (numărul de arzătoare de pornire, timpul de funcționare anual (ore / an) (recomandat 365 zile x 24 ore); numărul de închideri planificate pe an; tehnici / metode de construcție, inclusiv natura lucrărilor de construcție și a scării mașinilor compoziția estimată11 10Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deșeurilor, august 2006 11Centrele WtE ar putea utiliza RDF ca combustibil produse în instalații externe. Generarea energiei termice / electrice Sistemul de control al poluării aerului reducerea catalitică selectivă (SCR)) și caracteristicile procesului; caracteristicile procesului; Cenușă / cenușă particule atmosferice și zgură /managementul cenușii de fund Rețeaua de alimentare cu apă Rețeaua de colectare a apelor pluviale Echipamente de monitorizare Desene Aspecte, secțiuni transversale și detalii de construcție pentru componentele instalației, inclusiv: valori termice estimate (medii, minime și maxime12); ar trebui furnizată o listă cu deșeurile acceptate (inclusiv codurile ELW13); producția de căldură / electricitate; eficiența energetică (după proiectare); caracteristicile sistemelor de recuperare a căldurii și / sau de generare a energiei electrice; reducerea emisiilor de NOx (de exemplu, reducerea selectivă non- catalitică (SNCR), neutralizarea gazelor acide (sistem de curățare uscată, semi-uscată sau umedă) și controlul și caracteristicile procesului de dioxine și furani; echipamente de îndepărtare a prafului (tip de filtre) și caracteristici ale procesului; manipularea cenușii / zgurii pe șantier; tehnologie de tratare; eliminarea cenușii tratate și a altor reziduuri; proces (de curățare) și surse de apă potabilă; tratarea apelor uzate; aria acoperită, tratarea și evacuarea scurgerilor de ape echipamente de monitorizare a calității mediului; echipamente de monitorizare și întreținere operațională, inclusiv monitorizarea post- dezafectare; toate instalațiile (instalația de incinerare, instalațiile auxiliare); măsuri de atenuare care vor fi realizate ca parte a proiectului; sisteme de monitorizare; Diagrame diagrama fluxului de proces pentru instalația de incinerare. 12Toate datele incluse în raportul EIM trebuie să provină din surse de încredere, cum ar fi lucrări științifice, rapoarte și studii publicate 13Unele state membre ar putea accepta alte deșeuri nepericuloase decât cele municipale. 3.3 Descrierea proceselor principale Raportul EIM trebuie să ia în considerare toate etapele de viață ale incineratorului: construcția, exploatarea și dezafectarea. Activitățile desfășurate în faza de construcție a proiectului, organizarea de șantier, pregătirea șantierului, activitățile de construcție și, după caz, activități de dezafectare sau demolare. Descrierea activităților legate de faza de operare ar trebui să abordeze aspecte legate de funcționarea și întreținerea componentelor proiectului. Caseta 8 oferă o imagine de ansamblu (nu este exhaustivă) a problemelor care trebuie abordate în Raportul EIM în legătură cu activitățile proiectului. Caseta 8. Activitățile proiectului Construcția Pregatirea amlasamentului și evacuarea apelor reziduale și instalațiile pentru tratarea și / sau îndepărtarea efluenților lichizi, după caz, alimentarea cu energie electrică, eliminarea deșeurilor etc .; Etapa de constructie a proiectului activități de construcție (săpături, lucrări civile etc.); amplasamentele (suprafața de teren ocupată temporar de materiale și solul excavat); materiale relevante (dacă este cazul); investigații preliminare; îndepărtarea vegetației din zona șantierului; îndepărtarea și depozitarea pământului și a săpăturilor, nivelarea amplasării șantierului; estimarea cantităților / volumelor de excavare în vrac; facilități de cazare pentru șantier: alimentarea cu apă (potabilă și tehnologică dacă este cazul) facilități de depozitare a materialelor de construcție; parcarea și întreținerea echipamentului utilizat pentru activitățile de construcție; împrejmuirea șantierului de construcții; drumuri de acces la șantier; echipamentul principal utilizat; instalații temporare de depozitare a deșeurilor la fața locului; evoluți activităților, ținând cont de tipul de lucrări din zona proiectului și de diferite tipuri de varietatea infrastructurii (temporară și / sau permanentă); echipamente, mașini și vehicule grele și proceduri de construcție care trebuie utilizate; instalarea echipamentului; caracteristicile estimative ale lucrărilor în ceea ce privește forța de muncă (număr) și Lucrări pentru protecția siturilor arheologice, a monumentelor istorice sau a bunurilor Operarea Instalație de incinerare cu deșeuri, extracția zgurii / cenușilor, etc); Managementul cenușii depuse acesteia; Managementul cenușii eliminate în aer acesteia; Rețeaua de alimentare cu apă Rețeaua de colectare a apelor pluviale Sistemul de transport al căldurii și al energiei Dezafectarea Pregatirea locului numărul de lucrători implicați în etapa de construcție. acceptarea deșeurilor; operațiunile tehnologice necesare pentru funcționarea instalației de incinerare (alimentarea controlul calității; operațiuni de întreținere; operațiunile de întreținere ale sistemelor de colectare și tratare; transportul, depozitarea și manipularea cenușii de fund și a deșeurilor rezultate din tratarea activități de inspecție la fața locului; operațiunile de întreținere ale sistemelor de colectare și tratare; transportul, depozitarea și manipularea cenușii de fund și a deșeurilor rezultate din tratarea activități de inspecție la fața locului; controlul calității - eficiența procesului de tratare a cenușii eliminate în aer; activități de inspecție la fața locului: echipamente, integritate conducte, structuri civile; activități de întreținere activități de inspecție la fața locului: echipamente, integritate conducte, structuri civile; activități de întreținere activități de inspecție la fața locului: integritate echipamente; activități de întreținere cercetări preliminare specifice; dezmembrare, demolare și decontaminare; transportul deșeurilor la tratare, reciclare sau eliminare; reabilitarea profilului final și a peisajului; monitorizare; activități de asistență medicală (dacă este cazul). Pentru activitățile prezentate mai sus, trebuie prezentate materialele destinate utilizării (inclusiv cele care pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană sau pentru mediu), atât pentru faza de construcție, cât și pentru faza de funcționare a proiectului. Următoarele aspecte privind materialele destinate utilizării ar trebui abordate, de asemenea: materiale: tipuri și cantități; instalațiile de depozitare și locațiile acestora; condițiile de manipulare. 3.4 Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului Estimarea reziduurilor și a emisiilor ar trebui să se efectueze luând în considerare componentele proiectului, echipamentele și tehnicile de construcție, respectiv activitățile specifice de exploatare și materialele corespunzătoare care sunt destinate utilizării. Caseta 9. Estimarea emisiilor și reziduurilor Constructia Emisii cantitățile); cantitățile); Deşeuri materialele rezultate din excavare / dragare care nu sunt utilizate pentru umplere, strat humus, soluri contaminate sau alte materiale, deșeuri menajere nepericuloase, deșeuri periculoase, deșeuri rezultate din construcții; ELW); reciclare / recuperare, depozitare și / sau incinerare). Operare Emisii efluenți lichizi: surse, caracteristici (compoziția estimată, fluxurile și / sau emisii / mirosuri de gaz: surse, caracteristici (compoziția estimată, fluxurile și / sau emisii de praf: surse, caracteristici (compoziție estimată, debite și / sau cantități); generarea de zgomote și vibrații (surse și intensitate). tipurile de deșeuri, de exemplu: caracteristici ale deșeurilor14 (cantități estimate, proprietăți periculoase, coduri gestionarea deșeurilor: stocarea temporară, transportul și destinația finală (reutilizare, 14Lista europeană a descrierilor deșeurilor din catalogul european al deșeurilor stabilită prin Decizia 2000/532 / CE a Comisiei (modificată prin Deciziile 2001/118 / CE, 2001/119 / CE și 2001/216 / CE). D eșeuri periculoase, codurile ELW); depozitare). generarea gazelor arse* (concentrația componentelor, debitul, temperatura etc.); deșeuri lichide (levigat din depozit) efluenți lichizi: caracteristici (surse, compoziție, concentrații, debite și / sau cantități); de exemplu. Incinerarea deșeurilor BREF menționează drept surse potențiale de eliberare în apă (dependente de proces) următorii efluenți lichizi: efluenți proveniți din dispozitivele de control al poluării aerului, care conțin săruri, metale grele (HM); evacuările finale ale efluentului din stațiile de tratare a apelor reziduale, care conțin săruri; scurgerea apei din cazan (scurgeri), care conține săruri; apă de răcire - din sistemele de răcire umedă, care conțin săruri, biocide; zonele de depozitare, manipulare și transfer a deșeurilor, care conțin reziduuri diluate; zonele de depozitare a materiilor prime, care conțin substanțe chimice de tratare; manipularea reziduurilor, tratare și depozitare a reziduurilor, care conțin săruri, substanțe chimice, substanțe organice. emisii de gaze provenite de la liniile de colectare (praf, CO2, N2O, benzen, etc.); generarea de zgomote și vibrații (surse și intensitate); mirosuri ofensive. tipurile și sursele de deșeuri, de exemplu: cenușa din aer (de la buncăre, boilere de economizor și sistem de filtrare a sacilor); cenusa de fund; gips; metale feroase; alte metale; carbonul activ care conține dioxine; caracteristicile deșeurilor (de exemplu, compoziția estimată, umiditatea, proprietățile cantități estimate pentru fiecare tip de deșeuri, de ex. zilnic și / sau anual; gestionarea deșeurilor: stocarea temporară, tratarea (de exemplu, stabilizarea cenușii din aer), transportul și / sau destinația finală (reutilizare, reciclare / recuperare, * O analiză de modelare a dispersiei trebuie să demonstreze, prin utilizarea modelelor de dispersie a calității aerului, că emisiile admise din sursa propusă și emisiile provenite din toate activitățile conexe, de ex. de colectare și transport, nu vor provoca sau nu vor contribui la încălcări ale standardelor naționale privind calitatea aerului înconjurător. 4. SCHIȚA ALTERNATIVELOR PRINCIPALE STUDIATE DE DEZVOLTATOR În conformitate cu cerințele din anexa IV punctul 2 din DEIM , care precizează că informațiile furnizate de dezvoltator în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată (și anume raportul EIM) ar trebui să includă "o schiță a principalelor alternative studiate de dezvoltatorul și o indicație a principalelor motive ale acestei alegeri, luând în considerare efectele asupra mediului ". Alternativele sunt în mod esențial moduri diferite în care dezvoltatorul poate îndeplini cu succes obiectivele proiectului, de exemplu prin alegerea unei locații alternative sau prin adoptarea unei tehnologii sau a unui proiect diferit pentru proiect. La un nivel mai detaliat de planificare, alternativele fuzionează în măsuri de atenuare în cazul în care se fac modificări specifice în proiectarea proiectului sau în metodele de construcție sau de exploatare pentru a evita, reduce sau remedia efectele asupra mediului. În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale, alternativele ar fi de obicei evaluate în termeni de: locație alternativă; proiect alternativ / tehnologii pentru proiect / componentele proiectului principal. 1. Principalele alternative studiate de dezvoltator Opțiunile alternative sunt, de obicei, identificate și evaluate în faza incipientă a dezvoltării proiectului și reprezintă în mod clar strategia cea mai eficientă pentru prevenirea și atenuarea impactului. Problemele esențiale pentru proiectele instalațiilor de incinerare a deșeurilor urbane care ar trebui luate în considerare pentru alternativele propuse includ, dar nu se limitează la: obiectivele de mediu stabilite în evaluarea strategică de mediu realizate în ceea ce privește planurile de amenajare a teritoriului și urbane, precum și planurile de gestionare a deșeurilor; cerințele stabilite în planurile de utilizare a terenurilor și planuri de dezvoltare, de exemplu, cele legate de vecinătatea de alte dezvoltări existente și viitoare, utilități etc. existența unor constrângeri naturale legate de topografie (de exemplu, munți, văi adânci), aspecte legate de geologia siturilor, hidrogeologie și hidrologie; constrângerile induse de locațiile din zonele protejate (de ex. recomandări de evaluare adecvată15 efectuate pentru un sit Natura 2000); infrastructura existentă de gestionare a deșeurilor din zonă și din regiune; apropierea de orașe, orașe și sate, care ar putea prezenta constrângeri de dezvoltare; 15În conformitate cu Directiva habitate 92/437 / CEE și cu Directiva păsări 2009/147 / CE densitatea populației; proximitatea / interferența cu infrastructura de transport (drumuri, căi ferate); proximitatea / interferența cu infrastructura de apă și de ape reziduale; apropierea de / interferența cu rețelele importante de utilitate (de exemplu, energie, gaz); constrângeri de dezvoltare (de exemplu, o utilizare specifică a terenurilor; zone restricționate); situri contaminate; probleme legate de proprietatea funciară; interferența cu trasee pitorești sau zone de frumusețe naturală etc. Atunci când o alternativă este considerată că are potențialul de a afecta o zonă protejată inclusă sau propusă a fi inclusă în rețeaua Natura 2000, dezvoltatorul trebuie să efectueze o evaluare a impactului probabilității proiectului asupra siturilor Natura 2000, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul 3 și 4 din Directiva Habitate în acest stadiu. Rezultatele evaluării adecvate ar trebui luate în considerare în procesul EIM. Alternativele considerate ar trebui să fie relevante și rezonabile din punctul de vedere al contextului proiectului. Câteva exemple de locații și design alternative pentru componentele principale ale proiectului sunt prezentate în Caseta 10. Caseta 10. Alternative pentru instalația de incinerare Locații alternative Instalație de incinerare Amplasamentul instalaţiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea matematica a dispersiei poluantilor în aer realizat în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de zona locuita. Proiect alternative Incinerator trebuie adaptată la deșeurile municipale care urmează a fi primite) Tratarea gazelor arse Recuperarea energiei Procese alternative Resurse surse de apă tehnologică/potabilă (de exemplu, din rețeaua locală, din subteran, folosind apa tratată etc.); amplasamente alternative, adică alternative rezonabile rămase după excluderea zonelor neconforme tehnologia de ardere și tipul de incinerator (alegerea unui proces capacitate; numărul de linii / capacitate; pentru eliminarea NOx (SNCR, SNR) pentru îndepărtarea SO2 (procese umede, uscate, semi uscate) căldură (ca abur sau apă caldă) electricitate combinarea căldurii și electricității Zgură și cenușă din aer tratarea și / sau eliminarea Vor fi incluse desene, diagrame de flux și / sau hărți care ilustrează alternativele 1. Scenariul de bază Evoluția probabilă a stării existente a mediului (inclusiv a populatiei) fără implementarea proiectului ar trebui descrisă într-un scenariu de bază sau așa-numitul "Scenariul zero intervenţie "sau" Nu faceți nici un scenariu ". Astfel, ar trebui identificate potențialele efecte negative asupra mediului, pe baza identificării deficiențelor datorate situației existente (de exemplu, nerespectarea cerințelor de reglementare în materie de gestionare a deșeurilor) in cazul nerealizarii proiectului. 2. Selectarea alternativei Informațiile furnizate în această secțiune a raportului EIM vor oferi detaliile necesare pentru a documenta procesul de selecție pentru alternativa preferată într-o manieră inteligibilă și transparentă. În acest scop, Raportul EIM trebuie să furnizeze examinatorilor un rezumat al principalelor elemente ale analizei care au fost utilizate pentru a compara diferitele opțiuni / alternative tehnice. Selecțarea alternativei se realizează în stadiile incipiente ale dezvoltării proiectului, cu scopul de a evalua și compara opțiunile de dezvoltare fezabile, luând în considerare mai multe criterii, cum ar fi cele tehnice / inginerie, economice, sociale și de mediu. Fiecare criteriu este, de obicei, exprimat de un număr de parametri relevanți cu indicatorii lor asociați. Comparația și selecția finală a alternativei preferate ar trebui să se facă pe baza ponderilor care sunt atribuite fiecărui criteriu cheie în funcție de importanța lor relativă. După cum se menționează în secțiunea 4.1, alternativele propuse pot face referire la mai multe opțiuni care ar trebui comparate prin cuantificarea efectelor pozitive și negative semnificative și luând în considerare "Scenariul de bază". Opțiunea pentru o alternativă ar trebui justificată având în vedere mai multe criterii, cum ar fi: Criterii de mediu: un impact negativ redus asupra mediului, având în vedere că măsurile de atenuare prevăzute ar putea reduce impacturile reziduale la niveluri acceptabile; Criterii tehnice: performanța proiectului, procesele / tehnologiile îmbunătățite propuse etc .; Criterii financiare și economice: costul investițiilor materialelor, costurile de eliminare a deșeurilor rezultate din tratarea cenușii, beneficii de recuperare energetică, costuri de întreținere etc .; Criterii sociale: condițiile de viață în zona proiectului, economia locală etc. 5. DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE (MEDIUL EXISTENT) Componentele de mediu care sunt susceptibile de a fi afectate de un proiect privind instalație de incinerare a deșeurilor urbane (în timpul fazelor sale de construcție, operare și dezafectare), includ în special receptori fizici (aer, apă, sol, climă), receptori biologici (floră, faună), mediul uman (populatie, bunuri materiale, patrimoniu cultural și peisaj) și inter-relația dintre acești receptori. Pentru raportul EIM, descrierea condițiilor de mediu existente trebuie să furnizeze informațiile necesare pentru a facilita identificarea și evaluarea efectelor semnificative posibile asupra fiecărui receptor. Practica curentă este de a grupa descrierea în funcție de următoarele criterii, după cum se explică în detaliu mai jos: context (zona de proiect a zonei de influență / studiu); caracter (informațiile trebuie furnizate pentru fiecare componentă de mediu); semnificația și sensibilitatea fiecăruia dintre componentele / receptorii relevanți; și suficiența datelor. Un raport de evaluare a impactului asupra mediului ar trebui să includă o descriere concisă a condițiilor de mediu existente care sunt relevante pentru proiect, cu trimiteri la studii, rapoarte, studii de teren, înregistrări de monitorizare etc., care trebuie adăugate ca anexă la Raportul EIM. Descrierea informațiilor de bază ar trebui să se concentreze numai asupra acelor aspecte care sunt relevante pentru componentele de mediu și ar putea fi afectate în mod semnificativ de punerea în aplicare a proiectului. Prezentarea generală a mediului existent ar trebui să ofere informațiile care pot constitui un punct de plecare pentru o evaluare bună a efectelor proiectului și pentru monitorizarea implementării proiectului. 1. Context Stabilirea informațiilor adecvate privind mediul existent necesită cunoașterea domeniului de influență sau a contextului proiectului, adică asupra gradului, timpului, frecvenței și duratei spațiale a impacturilor semnificative pe care proiectul este susceptibil să le provoace. Acest context trebuie să fie stabilit pentru toate activitățile cheie ale proiectului și impacturile lor semnificative asociate16 și pentru fiecare dintre componentele afectate ale mediului natural și cel construit și locuit. 16Rețineți că aceste efecte sau efecte trebuie să fie descrise în termeni de caracter și durată, de ex. permanent, temporar, pe termen scurt, mediu sau lung; continuu, intermitent sau ocazional; reversibilă sau ireversibilă O abordare practică simplă pentru stabilirea acestui context este de a cartografia diferitele activități /componentele proiectului și zonele respctive de efect și limitele. Extinderea zonei de influență poate să difere de la o fază la alta a proiectului. Prin urmare, este important ca zonele potențiale care ar putea fi afectate de proiectul propus să fie identificate, iar descrierea condițiilor inițiale ar trebui să facă referire la acestea. 2. Caracteristici O descriere exactă a mediului existent ("de bază") este necesară pentru a anticipa impacturile semnificative posibile ale dezvoltării propuse. Metodologia utilizată pentru efectuarea investigațiilor de bază ar trebui să fie bine documentată pentru a facilita înțelegerea informațiilor și a ipotezelor făcute și pentru a se asigura că rezultatele monitorizării ulterioare pot fi menționate. Descrierile ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe referințele publicate pentru a asigura obiectivitatea. Unele surse standard de astfel de informații sunt enumerate în caseta 11. Caseta 11. Sursele standard ale informațiilor de bază privind mediul inventarele elementelor protejate ale culturii sau istorice importanță etc.); sau plan; neguvernamentale hărți topografice; fotografii aeriene / Google Earth; informații tehnice de la autoritățile locale, regionale și naționale sau din literatura științifică (rapoarte, date de monitorizare și hărți tematice, de exemplu privind solurile, geologia, clima, hidrologia, calitatea apei, ariile protejate, planurile de zonare, rapoarte / publicații științifice și tehnice; alte rapoarte de evaluare a impactului asupra mediului elaborate pentru proiecte în aceeași regiune / zonă; rapoartele de evaluare strategică de mediu ale unui plan sau unui program relevant publicații din partea organizațiilor profesionale, de cercetare și organizațiilor Toate sursele de informații (hărți, ilustrații, date statistice și tehnice, date de monitorizare, declarații de specialitate etc.) trebuie să fie actualizate și adecvat menționate. De regulă, hărțile și figurile ar trebui să fie de bună calitate și ușor de citit. Informațiile furnizate în această secțiune a rapoartelor EIM ar trebui să fie mai degrabă concise decât să reflecte cantitatea de date privind mediul care poate fi disponibilă pentru o problemă specifică sau pentru o anumită zonă. Principiul călăuzitor este de a furniza o astfel de bază necesară pentru a evalua sensibilitatea unei componente sau funcții de mediu specifice în ceea ce privește evaluarea ulterioară a impactului și luarea deciziilor. Numai în cazul în care au fost identificate aspecte critice specifice în etapa de definire a domeniului de aplicare, ar putea fi necesar să se prezinte informații detaliate suplimentare. Lista de mai jos include mai multe aspecte cu privire la condițiile de bază pentru mediu, relevante pentru evaluarea impactului asupra mediului a proiectului propus. 1. Ape de suprafață și subterane corpuri de apă de suprafață din zona proiectului și în vecinătatea sa: punctele de evacuare ale efluentului din stația de epurare (dacă există) în corpul de apă; date17 despre corpul de apă care primește efluentul din stația de epurare (de exemplu, parametrii fizici și chimici, debitele / volumele, variațiile sezoniere ale corpurilor de apă de suprafață în ceea ce privește parametrii și fluxurile de calitate); zonele de protecție și de captare a apei potabile, existente sau planificate; apă subterană natura și localizarea acviferelor în zona proiectului; date 18 despre valoarea debitului și variațiile sale sezoniere, direcția curgerii; date19 despre calitate (de exemplu parametrii fizici și chimici); dacă au fost identificate pericole de poluare sau contaminare existente în apele subterane din zona proiectului, vor fi incluse și date suplimentare; adâncimea mesei de apă în zona de proiect propusă. zona sanitară cu restricții în vecinătatea zonei de proiect propuse; informații despre existența zonelor de reîncărcare precum și despre utilizarea apei subterane; hărți: harta bazinului hidrografic și indicația pe hartă a locației proiectului. 2. Sol și geologie topografia zonei de proiect (altitudine maximă și minimă, gradienți maxim și minim); trăsăturile pedologice ale zonei proiectului; trăsături geotehnice ale ariei proiectului, furnizate de obicei printr-un studiu hidrogeologic; contaminarea solului în zona proiectului; orice investigații anterioare sau recente și compararea concluziilor investigațiilor cu cerințele privind utilizarea terenurilor; degradarea solului în zona proiectului: eroziunea suprafeței, eroziunea adâncimii, alunecările de teren, compactareasolului; 17Datele ar trebui să provină din măsurătorile efective pe teren ale viitoarelor puncte de monitorizare, furnizând măsurători de încredere și siguranță înaintea implementării proiectului 18idem 19idem hărțile care prezintă topografia zonei, precum și caracteristicile pedologice și geologice ale regiunii sunt utile pentru o mai bună înțelegere a aspectelor solului și geologiei. 3. Aer și clima condițiile climatice și atmosferice: precipitații, evaporare, direcțiile vântului și frecvența apariției, temperatura, fenomenele de inversiune, variabilitatea sezonieră; creșterea preconizată a condițiilor meteorologice extreme, cum ar fi perioadele prelungite de uscare, furtunile de ploaie, zăpadă puternică etc .; date privind calitatea aerului existent în zona proiectului; receptori sensibili la calitatea aerului în zona și vecinătățile proiectului; date referitoare la neplăcerile cauzate de mirosurile și plângerile înregistrate de către public cu privire la mirosurile tari în imediata apropiere a locației propuse; înregistrări ale concentrațiilor depășite de praf, dioxid de sulf, oxizi de azot, metale grele în praf. 4. Populatie si sanatatea umana date demografice; infrastructura; zonele rezidențiale actuale și viitoare (așa cum se precizează în planurile de utilizare a terenurilor și dezvoltare urbană / rurală); distanțe de la limitele dezvoltării propuse la zonele rezidențiale, comerciale și de agrement, instituții și alți receptori sensibili; ocupația, activități legate de locuitorii zonei proiectului; unde este cazul, indicarea timpului, duratei sau sezonalității oricărei activități (de exemplu, agricultorii în timpul exploatării funciare, timpul de recoltare); boli legate de utilizarea aerului, ape subterane în zona de proiect, riscuri pentru sănătatea umană; locații sensibile la zgomot din zona proiectului și vecinătatea lucrărilor propuse; nivelurile de zgomot în zonele de lucru; hărți: hărți fizice / administrative - indicând locațiile receptorilor sensibili și distanțele față de acestea. 5. Fauna si flora descrierea vegetației din zona proiectului și a vecinătății acestuia: habitate sau comunități de plante, locații de specii sensibile sau rare; speciile dominante, diversitatea speciilor, dependența de factorii de mediu specifici, managementul existent; habitatele principale, locațiile importante pentru reproducere, zonele de studiu / capturare; descrierea faunei din zona proiectului și a vecinătății sale: diversitatea, mărimea estimată a populației sau densitatea faunei, gestionarea existentă; cerințe speciale: dimensiunea teritoriului, calitatea habitatului, gestionarea actuală, lipsa perturbării; prezența oricărui habitat, a plantelor sau a speciilor de faună care sunt specii protejate la nivel internațional, național, regional sau local; importanța apei ca habitat în regiune, în special pentru zonele situate în aval de descărcarea efluentului din stația de epurare. siturile Natura 2000 din zona proiectului și din vecinătatea sa: numele și codul siturilor Natura 2000, distanțele de la situri la limita dintre locația instalației de incinerare propuse și a proiectelor asociate (de exemplu, drum de acces), specii și habitate ale intereselor comunitare în sit, managementul sitului; descrierea etapelor procedurale de evaluare corespunzătoare efectuate în temeiul articolului 6 din Directiva privind habitatele (dacă este cazul); zone naturale protejate, altele decât siturile Natura 2000, identificate în aria proiectului și în vecinătatea acestuia; hărți care prezintă principalele caracteristici ale zonei proiectului pentru aspectele menționate mai sus. 6. Peisaj caracteristicile și geomorfologia peisajului și împrejurimile propuse vizionarea locurilor de muncă din proprietățile adiacente și zonele publice, în special acolo unde acestea sunt sensibile (de exemplu, zone rezidențiale, de agrement sau turistice); cerințele și reglementările privind planurile de amenajare a terenurilor și reglementările pentru zona proiectului în raport cu peisajul; hărți care prezintă principalele caracteristici ale zonei proiectului pentru aspectele menționate mai sus. 7. Bunuri materiale orașe, sate și așezări din zona proiectului; utilități în zona proiectului (alimentare cu apă, sistem de colectare a apelor reziduale, sisteme energetice, canale etc.); industrie, obiective economice în zona proiectului; zone rezidențiale, turistice și de recreere în zona de proiect și