Order No. 160 of the Ministry of Agriculture, Regional Development and Environment validating the Code of Good Agricultural Practices for the protection of waters against nitrate pollution from agricultural sources

IVll NISTERl"l. AGRlCULTUIHI, DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI MEDIULUI J\L REPlJBLICII MOI .DOV A 2020 r 1 ( ·11 pril'irl' lu u11rohun:u ( 'ocl///11i de h11n<' /11"(1('/ici il,l!,/'I('(}/(' / 1('/1//'II /)1'0/t'C{ÎU U/lt'/or i11111u1ri1·u eo/ll(irii ,·11 ni/ru/i din .,·111·.w ug/'lcole ORDIN mun. Chişinău .\IIIIIIICITPCTBO CE.ilhCKoro XO'HliiCTB,\, PED10IIJ\J1hll01'0 PJ\3Bl1TIHI 11 OKPY'}f{AK)ll(Eti CPE~lhl PFCllY1->.:111KH .\10.'l; (OBJ\ :--:.r. .i'Cl În temeiul prevederilor art. 43 alin. (2) lit. b) al I .cgii apelor nr. 27'2/20 I I (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.8I, art. 264), cu modificările ulterioare. Cap.\/ al I lotărîrii Guvernului nr.836/20I3 pentru aprobarea Regulamentului privind pre\enirea poluării apelor din activităţi agricole (Monitorul Oficial al Republicii Moldorn. 201.1 . nr. 24 3-24 7, art. 942 ), ORDON: I. Se aprobă Codul de bune practil·i agricole rcntru prntcqia apelnl' împ()tl'i\.1 poluării cu nitraţi din surse agricole (in continuare Cod de bune practici). con rorrn ane,ci. 2. Autorităţile publice locale, producătorii agrico l i, se vor conduce de recomandări Ic din prezentul Cod de bune pract ici în scopul protecţiei şi prevenirii poluării resurselor acvatice cu nitra\i proveniţi din surse agricole. 3. Prezentul ordin va fi publicat pc pag111a \veb a ministerului ş1 a autorităţii de gestionare a apelor. Ministru 1 Anexă la Ordinul MADRM nr. 160 din 27.07.2020 CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI DIN SURSE AGRICOLE 1. Introducere Agricultura reprezintă una din ramurile de bază a economei Republicii Moldova. Terenurile agricole, inclusiv cele arabile, pășuni, plantații multianuale dețin circa 74 % din suprafața totală a țării. O importanță relevantă o are și sectorul zootehnic. Cu toate că activitatea de creștere a animalelor s-a diminuat în ultimile decenii, pentru anumite specii de animale de la 2 ori (păsări) la 8 ori (bovine), cantitatea de gunoi de grajd rămîne semnificativă, reprezentînd circa 4 mln. tone anual. În acest context, aportul de nutrienți de pe terenurile agricole și din exploatațiile zootehnice care ajung în apele de suprafață și subterane este foarte esențial, influiențînd negativ calitatea resurselor acvatice. Totodată, terenul agricol este intersectat de reţeaua hidrografică de suprafaţă, care drenează în acesta şi care împreună cu apele de adîncime (acvifere) pot fi vulnerabile la poluare, în special din sursele agricole. Poluarea din activităţi agricole poate fi cauzată de surse punctiforme sau difuze. Poluarea punctiformă din surse agricole poate fi provocată de: dejecţii animaliere semilichide şi lichide; gunoi de grajd sub formă solidă; efluenţi din silozuri; ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate; scurgeri din depozite de îngrăşăminte minerale şi organice. Astfel, sursele de poluare menționate, ajungînd direct în corpurile de apă pot duce la poluarea lor şi pot afecta viaţa acvatică din apele de suprafaţă, făcîndu-le improprii şi pentru utilizarea lor ca surse de apă potabilă. De asemenea, activităţile agricole care presupun utilizarea produselor chimice conduc la apariția poluării difuze a corpurilor de apă ca urmare a pierderilor de nutrienţi (azot şi fosfor) și pătrunderea lor în corpurile de apă de suprafaţă şi/sau subterane. Efectul principal al poluării cu nitraţi a apelor subterane și celor de suprafață este reprezentat de diminuarea potabilităţii apei și eutrofizarea corpurilor de apă. Codul de bune practici agricole privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați este elaborat în conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. b) din Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011 și în conformitate cu Cap. V din Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 29.10.2013 pentru aprobarea Regulamentulului privind prevenirea poluării apelor din activităţi agricole, și conţine prevederi referitoare la: perioadele în care aplicarea fertilizanţilor în sol este contraindicată; particularităţile aplicării în sol a îngrăşămintelor pe terenurile cu pantă abruptă; modul de aplicare în sol a îngrăşămintelor pe terenurile saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă; condiţiile pentru aplicarea în sol a îngrăşămintelor în apropierea cursurilor de apă; construcţia şi capacitatea recipientelor de depozitare a gunoiului de grajd, inclusiv măsurile de prevenire a poluării apei din apele pluviale şi infiltraţiile în apa subterană şi în cea de suprafaţă a lichidelor care conţin gunoi de grajd şi efluenţi din materialul de plante depozitat; condiţiile pentru aplicarea în sol a îngrăşămintelor chimice şi a gunoiului de grajd, care vor menţine pierderile de substanţe nutritive în apă la un nivel acceptabil; 2 gestionarea utilizării terenului, inclusiv utilizarea sistemelor de asolament al culturilor şi raportul dintre suprafeţele de teren destinate culturilor perene şi cele destinate culturilor anuale; menţinerea unei cantităţi optime de vegetaţie în perioadele ploioase, care ar absorbi nitraţii din sol, prevenind astfel poluarea apei cu nitraţi; elaborarea de către gospodăriile agricole individuale a planurilor de aplicare a fertilizanţilor şi evidenţa utilizării fertilizanţilor. 2. Noțiuni principale „amendament al solului” - material adăugat în sol, a cărui funcţie principală este ameliorarea proprietăţilor fizice şi/sau chimice şi/sau activitatea biologică a acestuia; „aplicarea îngrăşămintelor” - termen general pentru ansamblul procedeelor de aplicare a îngrăşămintelor unor culturi, prin încorporare în sol, pe sol sau ambele (termenul este cuprinzător pentru împrăştierea, pulverizarea, prăfuirea, precum şi pentru metodele specifice de aplicare, constînd în injectarea în sol şi semănatul combinat, în rînduri, a seminţelor şi îngrăşămintelor, ce se poate extinde şi la tehnicile de pulverizare foliară şi de adăugare a îngrăşămintelor în apa de irigaţie); „bălegar” - amestec de dejecţii solide şi lichide cu aşternut şi resturi de hrană, care îi dau o consistenţă solidă; „benzi tampon” (fîşii de protecţie) - suprafeţe de teren înierbate, împădurite sau cultivate cu plante graminee sau leguminoase perene, situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă; „cerinţele culturii” – totalitatea factorilor fizici, chimici, biologici necesari pentru creșterea și dezvoltarea culturii și formării producției principale și secundare; „compus cu azot” - orice substanţă conţinînd azot, alta decît azot gazos molecular; „cultură de acoperire” - cultură semănată în scopul consumului de azot din sol şi de prevenire a eroziunii solului şi care nu se recoltează; „culturi de toamnă” – culturi semănate în intervalul august - octombrie, prin metoda clasică sau direct în mirişte; „dejecţii lichide (tulbureală)” - îngrăşămînt organic natural, care constă dintr-un amestec de dejecţii animale, lichide şi solide, cu apă de ploaie sau de canal, praf de turbă, rumeguş etc. şi nutreţul care rămîne de la hrana animalelor; „denitrificare” - proces de reducere biochimică a nitraţilor sau nitriţilor sub formă de azot gazos, fie ca azot molecular (N2) fie ca oxizi de azot; „doza de aplicare” - masă sau volumul de îngrăşămînt, amendament al solului sau element nutritiv, aplicat pe unitatea de suprafaţă cultivată sau pe unitatea de masă sau pe unitatea de volum de sămînţă tratată; „efluenţi de silozuri” - lichide care se scurg din furajele conservate prin procese de însilozare din silozuri; „element nutritiv” - element chimic esenţial în creşterea plantelor; „eutrofizare” - proces de îmbogăţire excesivă în elemente nutritive solubile, îndeosebi în nitraţi şi fosfor a apelor de suprafaţă; „fîneaţă” - teren înierbat sau înţelenit în mod natural sau prin semănat, menţinut cu sau fără supraînsămînţări periodice, a cărui producţie vegetală este cosită; „fertilitatea solului” – totalitatea însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului care asigură creșterea culturilor vegetale prin acumularea factorilor de vegetație (lumină, aer, apă, căldură, 3 elemente nutritive și activitatea biologică) și asigurarea condițiilor pentru ca acești factori să fie folosiți în cantități corecte și suficiente; „gunoi de grajd” - produs rezidual de excreţie (dejecţii solide şi lichide) de la animale, în amestec cu materiale folosite ca aşternut, resturi de hrană, apă; „îngrăşământ complex” - un îngrăşămînt compus, obţinut printr-o reacţie chimică, în soluţie sau în stare solidă, prin granulare, care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali. În stare solidă, fiecare granulă conţine toţi nutrienţii în compoziţia declarată; „îngrăşămînt compus” - un îngrăşămînt care conţine, într-o proporţie care trebuie declarată, cel puţin doi nutrienţi principali şi care a fost obţinut printr-o reacţie chimică sau prin amestec sau combinaţia acestora; „îngrăşămînt cu azot (azotos)” - orice substanţă care conţine un compus cu azot şi care este administrat pe/în sol pentru a intensifica creşterea plantelor; „îngrăşămînt foliar” - îngrăşămînt destinat aplicării pe frunzişul plantelor în vederea absorbţiei foliare a nutrienţilor; „îngrăşămînt lichid/fluid” - îngrăşămînt în suspensie sau în soluţie, termen utilizat şi pentru amoniacul lichefiat; „îngrăşămînt mineral (anorganic / chimic)” - îngrăşămînt ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt sub formă de săruri minerale obţinute prin extracţie şi/sau prin procedee industriale fizice şi/sau chimice (sulful, cianamida de calciu, ureea şi produşii săi de condensare sau asociere, precum şi superfosfatul de oase pot fi clasificate prin acord ca îngrăşăminte minerale); „îngrăşămînt organic” - îngrăşămînt care conţine substanţe organice şi minerale provenite din dejecţiile animaliere, de la staţiile de epurare sau din materia de origine vegetală. Îngrăşămintele organice pot fi de consistenţă solidă pînă la lichidă; „îngrăşămînt organo-mineral” - îngrăşămînt ale cărui elemente nutritive cunoscute sunt simultan de origine organică şi minerală şi sunt obţinute prin amestecare şi/sau combinarea chimică a îngrăşămintelor sau produselor organice şi minerale; „îngrăşămînt simplu” - un îngrăşămînt care conţine, într-o proporţie ce trebuie declarată, doar unul dintre nutrienţii principali (azot, fosfor sau potasiu); „îngrăşămînt”, „fertilizant” – toate produsele destinate îmbunătăţirii fertilităţii solului şi a nutriţiei plantelor, aplicate atît pe sol, cît şi pe plante, ca amendamente la sol, îngrăşăminte chimice, îngrăşăminte organominerale, îngrăşăminte biologice şi stimulatori de creştere; „macroelement”, „nutrient principal” - exclusiv azotul, fosforul şi potasiul; „mineralizare” - descompunerea microbiană a unui material sau îngrăşămînt organic în sol, cu eliberarea elementelor nutritive sub formă asimilabilă; „nutrient secundar” - reprezintă calciul, magneziul, sodiul sau sulful; „oligoelemente” - reprezintă borul, cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul şi zincul, esenţiale pentru creşterea plantelor, dar în cantităţi reduse faţă de cantităţile de nutrienţi principali şi secundari; „păşune” - terenul înierbat sau înţelenit în mod natural sau prin semănat, menţinut cu sau fără supraînsămînţări periodice şi care se foloseşte pentru păşunatul animalelor; „percolare” - proces de străbatere a solului de sus în jos de către apa din precipitaţii împreună cu substanţele pe care le conţine; „solubilitatea unui element fertilizant” - cantitatea dintr-un element nutritiv, extras întru-un mediu specific, în condiţii specifice şi care se exprimă în procent de masă din elementul fertilizant; „şeptel” - toate animalele domestice ţinute sau crescute pentru folosinţă sau producţie; 4 „teren înierbat” - suprafeţe de teren, altele decît pajişti permanente pe care vegetaţia predominantă este constituită din plante erbacee spontane sau cultivate; „unitate fertilizantă” - masă unitară a unui element fertilizant; „unitate vită mare (UVM)” - unitate de măsură standard stabilită pentru echivalarea diferitelor specii şi categorii de animale, pe baza cerinţelor nutriţionale şi a cantităţii de dejecţii produse de acestea prin raportarea la cerinţele nutriţionale şi dejecţiile produse de unul sau mai multe animale, cumulînd 500 kg greutate vie (echivalentul unei vaci); „zone de protecţie” - suprafeţe de teren adiacente cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă; „zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi” - suprafeţe de teren agricol de pe teritoriul ţării prin care se drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitraţi şi care contribuie la poluarea acestor ape. 3. Descrierea generală a principiilor de stabilire a zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole Pentru identificarea apelor afectate sau susceptibil să fie afectate de poluarea cu nitraţi din surse agricole sunt utilizate următoarele criterii:  apele dulci de suprafaţă, utilizate sau care vor fi utilizate ca sursă de apă potabilă, conţin sau sunt susceptibile să conţină concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg NO3/l.  apele subterane ce conţin sau sunt susceptibile să conţină concentraţii de nitraţi mai mari decît limita maximă admisibilă de 50 mg/l, dacă nu se iau măsuri de protecţie.  apele dulci din lacurile naturale sau din alte surse de apă dulce (lacuri de acumulare, canale), ape costiere şi marine sunt eutrofe sau pot deveni eutrofe în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri de protecţie. Pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole se vor aplica , cu caracter voluntar recomandările, expuse în prezentul cod, al cărui obiectiv principal constă în reducerea şi prevenirea poluării apelor cu nitraţi din surse agricole şi a eutrofizării apelor de suprafaţă, în contextul atingerii unei stări bune a calităţii apelor. 4. Principii generale privind dinamica îngrăşămintelor în sol şi transferul lor către mediul acvatic (subteran şi de suprafață) Dinamica îngrăşămintelor în sistemul sol-plantă-hidrosferă depinde de mecanismele de interacţiune dintre componenţii îngrăşămintelor şi matricea coloidală a solului, precum şi de fluxurile soluţiei din sol în care sunt dizolvate formele mobile ale fertilizanţilor minerali. Transportul substanţelor conţinute în îngrăşăminte către apele de suprafaţă se face prin procesele specifice de curgere a apei la suprafaţa solului. În general, aceste procese apar urmare a precipitaţiilor intense, topirea bruscă a zăpezii sau atunci cînd conţinutul de apă din sol este între capacitatea de cîmp şi saturaţie. În cazul în care se aplică cantităţi de îngrăşăminte mai mari decît necesarul plantei, există riscul ca o parte din acestea (în mod deosebit nitraţii) să fie antrenate sub adîncimea frontului radicular şi îndreptate către acviferul freatic, fapt ce conduce la acumularea nitraților în apele subterane. Climatul caracterizat prin succesiuni de ani secetoşi urmaţi de ani ploioşi conduce, în anii secetoşi, la acumularea de nitraţi în zona nesaturată dintre stratul radicular şi acviferul freatic, nitraţi 5 care sunt transferaţi mai apoi în freaticul liber în anii ploioşi (efect de piston). În acest mod pierderile anuale de nitraţi, chiar dacă sunt mici în anii secetoşi, pot conduce, prin acumulare, la poluări mari ale acviferului freatic în anii cu precipitaţii excedentare. 5. Perioadele în care nu se recomandă aplicarea îngrășămintelor pe teren Aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale este interzisă în perioadele în care cerinţele culturii agricole faţă de nutrienţi sunt reduse, şi anume, atunci cînd intervalul de timp în care temperatura medie a aerului e mai mică de +5oC. Acest interval corespunde perioadei în care cerinţele culturii agricole faţă de nutrienţi sunt reduse sau cînd riscul de percolare/scurgere la suprafaţă este mare. În condiţiile pedoclimatice ale Republicii Moldova, perioadele cu risc mare de percolare sau scurgere din intervalul rece (toamnă-primăvară) depind de felul de utilizare a terenului (arabil, pășuni), tipul de culturi (culturi de toamnă, primăvară) şi tipul de îngrăşămînt utilizat (mineral, organic solid şi organic lichid). Perioadele de interdicție pentru administrarea și utilizarea rațională a nitraților pe terenurile agricole sunt prezentate în tabelul nr.1. Tabelul nr. 1 Perioade de interdicţie pentru aplicarea nitraților pe terenurile agricole Specificare Perioada de interdicție Îngrăşăminte organice solide Teren arabil şi păşuni 1 noiembrie - 15 martie Îngrăşăminte organice lichide şi îngrăşăminte minerale Teren arabil Culturi de toamnă 1 noiembrie - 1 martie Alte culturi 1octombrie - 15 martie Păşuni 1 octombrie - 15 martie De asemenea, referitor la capacităţile de stocare a gunoiului de grajd, menţionăm că acestea trebuie sa fie proiectate pentru un interval de timp mai mare cu o lună decît intervalul de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor. Modalitatea de stocare a gunoiului de grajd este descrisă în pct. 9 al prezentului document. 6. Condiţiile de aplicare în sol a îngrăşămintelor pe terenurile în pantă Pe terenurile în pantă există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafaţă, care depind de o serie de factori precum : panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările antierozionale, cantitatea de precipitaţii. Pe terenurile în pantă se recomandă efectuarea fertilizării numai prin încorporarea îngrăşămintelor în sol şi ţinînd cont de prognozele meteorologice (nu se recomandă aplicarea îngrăşămintelor, mai ales a dejecţiilor lichide, în perioada cînd sunt prognozate precipitaţii intense). Pe terenurile arabile aflate în pantă se recomandă menţinerea cotei culturilor prăşitoare, culturilor dese, ierburilor perene în asolamente într-un raport optim specific categoriei de pantă. Imediat după aplicarea pe aceste terenuri, îngrăşămintele organice se încorporează în sol (nu mai tîrziu de 24 ore). I I 6 Totodată, menționăm că există posibilitatea apariției riscului maxim cînd îngrăşămintele sunt aplicate superficial şi cînd urmează o perioadă cu precipitaţii abundente. O atenţie deosebită trebuie acordată culturilor pomicole şi viticole (conform tab. 2), situate de regulă pe astfel de terenuri, la care procesele de eroziune a solului şi, implicit, pericolele de pierdere a nutrienţilor prin şiroire, sunt mai frecvente şi mai intense. Tabelul nr. 2 Raportul optim dintre culturile agricole pe versanţi, în % Panta Cota culturilor în asolamente Gradul de protecţie a solurilor de eroziune prăşitoare culturi dese ierburi perene <1o 50-60 25-30 10-15 100 1-3o 40-50 30-35 15-20 69 3-5o 30-40 35-45 20-25 73 5-7o 20-25 45-50 25-30 83 >7o - 30-35 65-70 93 De asemenea, este important de menționat că spaţiile destinate trecerii maşinilor agricole pentru efectuarea tratamentelor chimice, se efectuează o dată cu înfiinţarea culturii. Dacă acest lucru nu este posibil, datorită sistemului de cultivare al plantei respective, atunci în spatele roţilor maşinilor agricole se recomandă aplicarea unui sistem de afînare superficială, care să contribuie la reducerea compactării zonei respective şi a riscului erozional şi de scurgere a nitraţilor. Totodată, atunci cînd se foloseşte plugul reversibil şi se efectuează arătura perpendicular pe pantă, se recomandă ca întoarcerea brazdei să se efectueze spre amonte pentru a reduce eroziunea şi deplasarea (alunecarea) lentă a solului. Semănatul culturilor, ca şi toate celelalte operaţii agricole pe terenurile care sunt situate în pantă trebuie să se efectueze perpendicular direcției scurgerilor. 7. Modul de aplicare în sol a îngrăşămintelor pe terenurile saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă În majoritatea zonelor din R. Moldova, în perioada rece a anului, pe o perioadă de 3-5 luni, solurile sunt periodic îngheţate sau acoperite cu zăpadă. În consecinţă, este interzisă aplicarea îngrăşămintelor organice de natură animală pe solurile satúrate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă ca urmare a riscului mare de percolare sau scurgere a nitraţilor către apele freatice sau de suprafaţă. Astfel, pe soluri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă este interzisă aplicarea îngrăşămintelor organice de natură animală, datorită riscului mare de infiltrare a acestora. Din aceleași motive în zonele inundabile este interzisă depozitarea gunoiului de grajd. Pe soluri periodic saturate cu apă sau în zone inundabile, trebuie ales momentul de aplicare a îngrăşămintelor și anume, atunci cînd solul are o umiditate corespunzătoare capacităţii de cîmp, evitîndu-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare şi cu scurgerile. 8. Condiţiile pentru aplicarea în sol a îngrăşămintelor în apropierea cursurilor de apă sau în apropierea captărilor de apă potabilă Pe terenurile adiacente cursurilor de apă se instituie zone de protecţie şi benzi tampon (fîşii de protecţie) în care este interzisă desfăşurarea activităţilor agricole, respectiv aplicarea fertilizanţilor şi a pesticidelor de orice tip. 7 Zonele de protecție se instituie în conformitate cu Legea nr. 440 din 27.04.1995 cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă și Regulamentului privind zonele de protecţie sanitară a prizelor de apa, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 949 din 25.11.2013. Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită în funcţie de lăţimea cursului de apă, tipul şi destinaţia resursei de apă sau amenajării hidrotehnice, și anume: de-a lungul malurilor rîurilor şi bazinelor de apă se stabilesc zone de protecţie a apelor cu o lăţime de cel puţin 500 metri de la muchia taluzului riveran al albiei pe maluri, dar nu mai departe de cumpăna apelor; pentru pîraie (cu curent de apă permanent sau temporar) de-a lungul malurilor se stabileşte zona de protecţie a apelor cu o lăţime de cel puţin 15 metri pe ambele maluri; lățimea zonelor de protecţie a apelor rîurilor Nistru, Prut şi Dunăre constituie cel puţin 1000 metri. De asemenea, menționăm că conform prevederilor normative în vigoare, în zonele de protecţie a apelor se interzice: aplicarea pesticidelor pe fîşii cu o lăţime de 300 metri de la muchia taluzului riveran al albiei; amplasarea fermelor şi complexelor zootehnice; construcţia, amplasarea şi exploatarea depozitelor pentru păstrarea îngrăşămintelor minerale şi pesticidelor, obiectelor pentru prepararea soluţiilor de pesticide şi alimentarea cu aceste soluţii, colectoarelor de ape reziduale de la fermele şi complexele zootehnice. În zonele de protecție a apelor rîurilor și bazinelor de apă, pășunatul se permite, în exclusivitate, în partea îndepărtată de rîu a zonei de protecție, și se efectuiază conform normelor și regimului capacității de pășunat. Responsabilitatea pentru respectarea normelor şi regimului capacităţii de păşunat o poartă autorităţile administraţiei publice locale. Totodată, aplicarea îngrășămintelor minerale și organice în interiorul fîșiei de 300 metri de la muchia taluzului riveran al albiei se admite numai sub brazdă. 9. Depozitarea şi managementul gunoiului de grajd şi a efluenţilor din exploataţiile agro zootehnice Exploataţiile zootehnice, după direcţiile de activitate se împart în 2 categorii: ferme de prăsilă; exploataţii zootehnice de producere. Îngrăşămintele organice provenite din exploataţiile agro-zootehnice au o stare fizică şi o compoziţie foarte variată: gunoiul de grajd, mustul de gunoi de grajd, urina, dejecţiiile lichide, compostul. Gestionarea corectă a gunoiului de grajd se face prin amenajarea unor sisteme de stocare care pot fi individuale, comunale sau o combinaţie a celor două. Pentru stocarea corectă a gunoiului de grajd se aplică următoarele cerințe: amplasarea în afara zonelor cu risc mare de poluare şi departe de sursele de apă; capacitate de stocare suficientă; construcţie corespunzătoare, care să înglobeze toate sistemele de siguranţă şi protecţie; condiţii de exploatare în siguranţă, optime şi eficiente; căi corespunzătoare de acces; protecţie împotriva incendiilor; protecţie împotriva eventualelor scurgeri. Capacitatea de stocare a gunoiul de grajd depinde de: 8 tipul şi mărimea lotului de animale, ţinînd cont de sistemul utilizat de organizare al fermei şi calitatea managementului aplicat; durata perioadei de stocare; tipul de depozitare; metoda de manipulare şi stocare a dejecţiilor; gradul de diluare a dejecţiilor datorită ploilor, şiroirilor de ape sau a altor tipuri de ape. Depozitele trebuie să aibă o capacitate care să asigure stocarea pentru o perioadă mai mare cu o lună decît intervalul de interdicţie pentru aplicarea pe teren a îngrăşămintelor organice definit prin perioada în care temperatura medie a aerului este sub +50C. Depozitarea şi păstrarea gunoiului de grajd este necesar să se facă în platforme special amenajate. În acest scop, platformele trebuie hidroizolate la pardoseală, impermeabile, şi prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi, de obicei, de asemenea hidroizolaţi. În funcţie de soluţia aleasă, pentru a preveni poluarea resurselor de apă, platformele au praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenţie. Capacitatea bazinului de colectare se stabileşte în funcţie de capacitatea platformei şi de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o dată sau de mai multe ori pe an). În general, se poate aproxima un necesar de 4 - 5 m3 pentru fiecare 1 tonă de gunoi proaspăt. Capacitatea de stocare necesară pentru dejecţiile lichide produse de la fermele zootehnice, se va stabili ţinînd cont de numărul animalelor şi de modul de transport al dejecţiilor către tancurile, bazinele şi platformele de stocare. În cazurile în care este posibil, se recomandă evitarea diluţiei dejecţiilor, deoarece aceasta determină o valoare fertilizantă imprevizibilă şi nevoia unor capacităţi de stocare mai mari. Stocarea efluenţilor de la platformele silozurilor este recomandată să se facă împreună cu dejecţiile lichide, caz în care se va lua în calcul şi volumul efluenţilor de siloz la proiectarea capacităţilor de stocare. Producția de gunoi de grajd și capacitatea de stocare este prezentată în tabelul nr. 1 din anexa nr. 1. Depozitarea dejecţiilor lichide trebuie să se facă în rezervoare, construite din materiale corespunzătoare, impermeabile şi rezistente la coroziune. În vederea realizării instalaţiilor şi spaţiilor de depozitare este necesar să se respecte următoarele condiţii: amplasamentul şi zona în care se construiesc se aleg ţinîndu-se cont de reţeaua hidrografică din vecinătate şi de prezenţa pădurilor; să fie situate în apropierea terenurilor agricole; să fie proiectate în funcţie de numărul existent de animale; să asigure etanşeităţi bune a spaţiilor pentru depozitare, a instalaţiilor, a reţelelor de pompare şi mijloacelor de transport; materialele utilizate la construcţie să fie corespunzătoare, iar instalaţiile să fie fiabile şi de calitate. 10. Condiţiile pentru aplicarea în sol a îngrăşămintelor chimice şi a gunoiului de grajd, care vor menţine pierderile de substanţe nutritive în apă la un nivel acceptabil Cele mai multe soluri agricole conţin prea puţin azot natural disponibil pentru a satisface cerinţa culturilor din timpul perioadei de creştere. În consecinţă, este necesară suplimentarea în fiecare an a azotului conţinut în mod natural în sol. Aplicarea cantităţii corecte de azot la momentul corect este cerinţa de bază a unui bun management al fertilizanţilor. Avînd în vedere aspectele economice, precum şi restricţiile impuse de protecţia mediului, cantităţile de azot care se aplică, trebuie astfel dimensionate încît să asigure completarea stocului de 9 azot mineral existent în sol pînă la nivelul necesar obţinerii unor producţii profitabile, în condiţii de protecţie a apelor de suprafaţă şi a celor subterane faţă de contaminarea cu nitraţi proveniți din activități agricole. Cerinţele menționate pot fi îndeplinite printr-o corectă gestionare a azotului din sol, care să ţină cont de dinamica acestui nutrient în ecosistemul agricol din care face parte solul şi cultura respectivă. Prin urmare, dozele stabilite pe baza necesarului de azot pentru formarea unei recolte scontate, se calculează cu ajutorul următoarei formule: DN = Nc - (Ns + Na + Nb + Nr) + (Ni + Ng + Nl) în care: DN - este doza de azot din îngrăşămînt (organic + mineral) pentru recolta scontată, în kg/ha; Nc - este necesarul de azot pentru recolta scontată, în kg/ha; Ns - este azotul disponibilizat de sol în cursul perioadei de vegetaţie, în kg/ha; Na - este azotul provenit din apa de irigaţie şi din atmosferă (pulberi, precipitaţii), în kg/ha; Nb - este azotul provenit din fixare biologică, în kg/ha; Nr - este azotul provenit din mineralizarea resturilor vegetale ale culturilor precedente, în kg/ha; Ni - este azotul pierdut prin imobilizare de către microorganismele din sol, în kg/ha; Ng - este azotul pierdut prin volatilizare, inclusiv prin denitrificare, în kg/ha; Nl - este azotul pierdut prin antrenare cu scurgerile de suprafaţă şi prin levigare, în kg/ha. Pentru realizarea unui plan de fertilizare corect, la nivelul unei exploataţii agricole în care se utilizează îngrăşăminte organice provenite de la animale este deosebit de importantă evaluarea cantităţii de nutrienţi din gunoiul de grajd produs la nivelul fermei. Cantitatea de nutrienţi din gunoiul de grajd produs într-o exploataţie agricolă depinde de numeroşi factori, printre care: numărul, specia şi structura animalelor, sistemele de hrănire şi furajare, sistemul de stocare şi gestiune a gunoiului de grajd, volumul de apă uzată produs în exploataţie, cantitatea de apă provenită din precipitaţii care pătrunde în facilităţile de depozitare a gunoiului, cantitatea de furaje utilizate pentru aşternutul animalelor, etc. Se recomandă măsurarea conţinutului de nutrienţi din gunoiul de grajd produs în fermă care urmează a fi aplicat pe terenurile agricole. Analizele se vor efectua de către un laborator agrochimic specializat, iar protocoalele analizelor se vor păstra la fermier și vor fi folosite pentru calcularea dozelor de îngrășăminte pe terenurile plantației agricole. În cazul în care nu se efectuează măsurători ale conţinutului de nutrienţi din gunoiul din fermă, valorile acestora pot fi evaluate pe baza unor coeficienţi medii stabiliţi prin metodologii bazate pe generalizarea datelor experimentale obţinute în condiţii controlate. Producţia de gunoi de grajd şi capacitatea necesară de stocare pentru diferite sisteme de întreţinere a animalelor, valorile calculate pentru cantitatea de azot provenită din dejecţiile unei specii de animal în decursul unui an sunt prezentate în anexa nr. 1. Calculul capacităţii necesare pentru depozitarea gunoiului de grajd se bazează pe cantitatea de dejecţii produse de animale, cantitatea de aşternut utilizat, apă de baut utilizată pentru animale şi apa pentru igienizare. Pentru echivalarea diferitelor specii şi categorii de animale, pe baza cerinţelor naţionale şi cantităţii de dejectii produse de acestea se foloseşte noţiunea de Unitate Vită Mare (UVM), care 10 precum este menţionat şi mai sus, reprezintă unitatea de măsură standart stabilită prin raportarea la cerinţele nutriţionale şi dejecţiile produse de unul sau mai multe animale, cumulînd 500 kg greutate vie (echivalentul unei vaci). De asemenea, prin conversia numărului de animale în UVM se determină capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd necesară. În cazul în care se doreşte exprimarea acestor valori în UVM se consideră că 1 UVM corespunde cantităţii de azot din gunoiul solid produs de o vacă de lapte crescută în sistem mediu provenit dintr-un sistem de stocare a gunoiului în fermă. Coeficienţii pentru conversia numărului de animale în UVM din punctul de vedere al volumului dejecţiilor este prezentat în anexa nr. 1, tabelul nr. 3. Drept exemplu privind calculul cantităţii de azot care se aplică prin gunoi de grajd pe terenul agricol al unei ferme serveşte: în cazul în care ferma are 10 porci (sistem gospodăresc), iar gunoiul de grajd este depozitat în teren sub formă solidă în depozite temporare, atunci conform datelor din anexa nr. 1, tabelul nr. 4.– coloana 1 cantitatea de azot care se va aplica pe teren din gunoiul solid este: 10 (porci) x 7,65 kg N / animal / an = 76,5 kg N / an. dacă avem o fermă cu: 2 vaci de lapte crescute în sistem gospodăresc şi 5 porci crescuţi în fermă pe întregul ciclu de viaţă şi în fermă există un sistem de stocare a gunoiului conform datelor din coloana 3 a tabelului nr. 4, anexa nr. 1, cantitatea de azot din gunoiul solid aplicată pe teren este: • vaci lapte (sistem gospodăresc) 2 (vaci lapte) x 36,42 kg N / animal / an = 72,84 kg N / an • porci (sistem gospodăresc) 5 (porci) x 6,39 kg N / animal / an = 31,95 Kg N / an • Total 72,84 kg N / an + 31,95 kg N / an = 104,79 Kg N / an Cantitatea totală de azot din gunoiul solid care se aplică pe teren, exprimată în UVM va reprezenta: 104,79 kg N / an : 40 kg N / UVM / an = 2,62 UVM. 11. Limita maximă pentru aplicarea îngrăşămintelor organice de origine animală Cantitatea anuală de azot provenit din aplicarea îngrăşămintelor organice de origine animală pe terenul agricol nu trebuie să depăşească 170 kg azot/ha/an. Această cantitate trebuie determinată astfel încît să nu compromită realizarea obiectivului principal de reducere şi prevenire a poluării apelor cu nitraţi din surse agricole şi a eutrofizării apelor de suprafaţă, în contextul atingerii unei stării bune a tuturor apelor, care să se justifice prin aplicarea criteriilor obiective precum: — perioadele lungi de vegetație; — culturi cu o puternică absorbție de azot; — precipitații nete ridicate în zona vulnerabilă; — soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată. În vederea respectarii limitei maxime pentru aplicarea îngrăşămintelor organice de origine animală, fermierii trebuie să evalueze cantitatea de azot excretată de animalele din fermă şi să o corecteze cu pierderile de azot gazos din adăpost sau din timpul depozitării gunoiului. Cantitatea de azot mineralizată depinde de istoria aplicării îngrăşămintelor organice pe terenul examinat. În cazul aplicării an de an a aceleiaşi cantităţi de azot sub formă de îngrăşăminte organice de natură animală în medie procentul de azot mineralizat faţă de azotul total din îngrăşăminte constituie: anul 1 - 10% anul 5 - 40% anul 10 - 54% 11 anul 15 - 64% anul 20 - 74% anul 25 - 80% anul 50 - 94% Astfel, dacă se aplică în fiecare an 170 kg N/ha din îngrăşăminte organice de natură animală, atunci cantitatea de azot mineralizată din îngrăşăminte va constitui: anul 1 - 17 kg N/ha anul 5 - 68 kg N/ha anul 10 - 92 kg N/ha anul 15 - 109 kg N/ha anul 20 - 126 kg N/ha anul 25 - 136 kg N/ha anul 50 - 160 kg N/ha. De asemenea, cantitatea de îngrăşăminte minerale cu azot care poate fi aplicată pe teren este dată de diferenţa dintre valoarea impusă de standardul maxim şi cantitatea de azot mineralizata din îngrăşămintele organice de natura animală aplicate pe teren (0,54 x cantitatea de azot din gunoiul de grajd aplicat pe teren). În cazul în care cantitatea de azot mineralizat din îngrăşămintele organice de natură animală este mai mare decît valoarea impusă de standardul maxim atunci nu se mai aplică îngraşăminte minerale. 12. Gestionarea utilizării terenului, inclusiv utilizarea sistemelor de asolament al culturilor pentru limitarea pierderilor de azot către corpurile de apă de suprafaţă sau subterană Pierderile de nitraţi din sol sunt mai intense în sezoanele cu precipitaţii mai abundente, cînd, de regulă, solul este lipsit de vegetaţie. În condiţiile specifice ţării noastre, după culturile anuale, rămîn în sol circa 50% din azotul aplicat. În contracararea acestui fenomen rotaţia culturilor are un rol esenţial. Astfel, se recomandă intercalarea în rotaţie cu cultura principală a unei culturi cu creştere rapidă, capabilă să valorifice azotul rezidual şi care în primăvară poate fi folosită ca îngrăşămînt natural pentru cultura de primăvară-vară. De asemenea, se recomandă introducerea de culturi intercalate din specii autohtone (raigras, măzăriche, trifoi roșu) în monoculturi sau amestecuri, rezistente la frig şi îngheţ, cu sistem radicular puternic, capabile să ocupe rapid terenul şi să formeze un covor vegetal suficient de des şi de omogen ca să protejeze solul de efectul precipitaţiilor de toamnă – iarnă. Ca mijloacele de reducere a azotului rezidual pot servi: reducerea la minim a perioadelor cînd solul este necultivat; rotaţii în care să fie inclusă o cultură de toamnă; în rotaţia culturilor cu sistem radicular superficial şi cu perioade de creştere scurte (legume şi fructe: spanac, salată, căpşuni, ceapă, praz; unele culturi de câmp: cartofi, mazăre, fasole) trebuie inclusă cultura a doua sau cerealele care extrag azotul mineral rezidual din sol; introducerea de culturi intercalate, din specii autohtone, rezistente la frig şi îngheţ, cu sistem radicular puternic, capabile să ocupe rapid terenul şi să formeze un covor vegetal suficient de des şi de omogen ca să protejeze solul de efectul precipitaţiilor de toamnă - iarnă; în rotaţiile cu leguminoase trebuie introduse alte culturi care să valorifice foarte bine azotul fixat biologic, rămas în sol în urma culturii leguminoase; 12 trebuie să fie asigurat un management corespunzător pentru resturile vegetale care conţin cantităţi importante de azot, prin reciclarea lor, şi utilizarea ulterioară ca surse de îngrășăminte naturale. 13. Menţinerea unei cantităţi optime de vegetaţie în perioadele ploioase, care contribuie la absorbția nitraţilor din sol, prevenind astfel poluarea apei cu nitraţi Acoperirea solului cu vegetaţie în perioada toamnă-iarnă. Această măsură se recomandă pentru toate terenurile cu destinație arabilă. De asemenea, după culturile semănate toamna, mai ales pe terenurile vulnerabile la eroziune şi în condiţii de umiditate mai ridicată, tăvălugirea nu este recomandată. În perioada de iarnă se recomandă ca solul să fie acoperit cu vegetaţie (culturi de toamnă) sau să rămînă neprelucrat ca mirişte sau acoperit cu mulci vegetal. Dintre plantele care pot fi utilizate ca culturi de acoperire sunt: mazărea, măzărichea, rapița, muștarul, lupinul, sulfina, ridichile de toamnă. Cîmpurile semănate cu plante de acoperire din toamnă au scopul de a reduce eroziunea solului si de a prelua excesul de azot din sol. Semănatul culturilor de acoperire ajuta practic la reducerea pierderilor de azot şi fosfor. Culturile verzi Acestea se înființează imediat după recoltarea culturilor principale, în perioada de vară sau în toamnă. Terenul se pregătește corespunzător cerințelor culturilor care se vor înființa în primăvara anului viitor. În acest interval culturile de acoperire absorb surplusul de elemente minerale din sol, care altfel s-ar scurge pe versanţi către reţeaua de rîuri şi lacuri, sau ar percola către acviferele libere. În general, se recomandă utilizarea culturilor de acoperire primăvara ca îngrăşăminte naturale. 14. Aspecte specifice fertilizării echilibrate în condiţii de irigaţie Pe terenurile irigate, în anumite situaţii, poate creşte riscul de poluare a apelor cu nitraţi prin antrenarea lor în profunzime, pe de o parte datorită dozelor mai mari de îngrăşăminte care se aplică la culturile irigate şi pe de altă parte datorită realizării în sol a unor condiţii optime de umiditate pe o perioadă mai lungă, condiţii care favorizează mineralizarea materiei organice şi formarea de nitraţi. În condiţii de irigare există un risc mare de poluare a apelor cu nitraţi care depinde de o serie de factori, cum sunt abundenţa nitraţilor existenţi în sol, cantitatea de apă aplicată, metoda de irigare practicată, caracteristicile solului (în special permeabilitatea şi capacitatea de reţinere a apei), precum şi cantităţile de nitraţi preluate de cultură. Cu cît solul este mai permeabil şi are o capacitate de reţinere mai mică, cu atît riscul de poluare cu nitraţi este mai mare. Astfel de condiţii se întîlnesc pe soluri cu textură grosieră (soluri nisipoase) cu nivelul pînzei freatice situat la mică adîncime (cca 2 m), unde se realizează culturi intensive, pe care se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. De obicei acestea se regăsesc în luncile rîurilor supuse fenomenelor de inundație. Pe solurile irigate, cu textură mijlocie şi fină, la care apa freatică este situată la adîncimi mai mari de 2 m riscul de disipare a nitraţilor în mediu ambiant este mult mai redus. Pentru prevenirea poluării cu nitrați pe terenurile irigate, se recomandă aplicarea următoarelor măsuri: alegerea tehnicii de irigare şi a cantităţilor de apă aplicate în funcţie de caracteristicile solului; aplicarea irigării cît mai uniform posibil pentru a evita formarea unor zone cu exces de apă, unde pot apărea scurgeri de suprafaţă; 13 momentul irigării să fie astfel ales încît cultura să sufere de un uşor deficit hidric, pentru că într-o asemenea situaţie apa aplicată se consumă foarte intens; măsuri de stimulare a formării unui sistem radicular foarte bine dezvoltat, capabil să exploreze un volum mai mare de sol şi să utilizeze mai intens apa şi nutrienţii; adaptarea unei metode de irigare mai potrivită cu solul şi topografia terenului, cu cantitatea şi calitatea apei disponibile, cu exigenţele culturii şi condiţiile climatice din zonă; pe soluri cu permeabilitate mare este contraindicată irigarea prin curgere gravitaţională, pe astfel de soluri se recomandă irigarea localizată prin picurare sau cu mini-aspersoare. 15. Documente necesare pentru evidența efectuării măsurilor în zonele vulnerabile la poluarea cu nitrați Documentele de evidenţă ale exploataţiilor agricole se recomandă a fi întocmite şi completate astfel încît să permită autorităţilor responsabile de supravegherea şi controlul de stat în domeniul protecţiei mediului şi resurselor naturale să constate: suprafaţa fermei; pentru fiecare teren cuprins în cadrul fermei: tipul şi cantitatea oricărui îngrăşămînt chimic aplicat pe teren, cantitatea de azot conţinută şi data aplicării; tipul şi cantitatea oricărui îngrăşămînt organic aplicat pe teren (altul decît cel lăsat de animale) şi data aplicării; pentru fiecare tip de îngrăşământ organic aplicat (altul decît cel lăsat de animalele) se va preciza natura acestuia (compost, gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecţii lichide, dejecţii semilichide, îngrăşăminte organice lichide, nămol de canalizare) şi specia de animale de la care provine; tipul oricărei culturi, data la care a fost semănată şi data recoltării; şeptelul fermei, pe specii şi categorii de producţie, identificarea şi înregistrarea acestuia, registrele de evidenţă a efectivelor, precum şi perioada de timp în care animalele sunt menţinute în fermă; cantitatea oricărui tip de îngrăşămînt de origine animală şi natura acestuia (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecţii lichide, dejecţii semifluide, îngrăşăminte organice lichide, nămol de canalizare) exportat/importat din/în fermă, data efectuării exportului/importului precum şi numele şi adresa destinatarului/furnizorului; capacităţile de stocare pentru dejecţiile animale (la nivelul fermei şi/sau pe platforme de gunoi comunale, depozite permanente/nepermanente) corelate cu cerinţele minime impuse de perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor. De asemenea, se recomandă ca fiecare gospodărie agricolă să posede următoarele documente: documentul care confirmă dreptul de proprietate asupra fermei, exploatației agricole fișa fermei, exploatației agricole, proprietății, conform tab. nr. 1, anexa nr.2; fișa de descriere a șeptelului fermei, exploatației agricole, prorietății, conform tab. nr. 2, anexa nr.2; fișa de calcul a cantității de dejecții provenite de la șeptelul fermei, exploatației agricole, proprietățiim, conform tab. nr. 3, anexa nr.2; borderoul cu evidența îngrașamintelor organice distribuite în afara fermei, exploatației agricole, proprietății, conform tab. nr. 4, anexa nr.2; plan de fertilizare anual, conform tab. nr. 5, anexa nr.2 ; De asemenea, se recomandă ca orice document de evidenţă al fermei, din categoria celor prevăzute să se păstreaze pe o perioadă de 5 ani de la ultima înregistrare efectuată în document. 14 Anexa nr. 1 Tabelul nr. 1. Productia de gunoi şi capacitatea necesară de stocare pentru diferite sisteme de întreţinere a animalelor - tabel preluat din ghidul: „Sistem pentru depozitarea dejectiilor. Standarde de fermă” Producţia de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreţinere a bovinelor Categoria de animal Sistemul de întreţinere Aşternut [kg/animal /zi] Tipul de gunoi de grajd rezultat Producţia de gunoi, inclusiv aşternutul [kg/animal/zi] Capacitatea de stocare1 [m3/animal/ lună] Stabulaţie liberă Viţei Aşternut adânc, boxe colective 1 - 2 Gunoi de grajd solid 6 - 10 0,25 - 0,40 Pardoseală grătar, întreţinere în grupuri Dejecţii semilichide 7 - 12 0,25 - 0,45 Juninci Aşternut adânc 3 - 5 Gunoi de grajd solid 20 - 25 0,75 - 0,95 Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală de beton în zona de defecaţie 2 - 4 Gunoi de grajd solid 20 - 26 0,70 - 0,90 Cuşete individuale de odihnă cu aşternut, pardoseală de beton în zona de defecaţie 2 - 3 Gunoi de grajd solid 18 - 26 0,65 - 0,95 Tăuraşi Aşternut adânc 3 Gunoi de grajd solid 28 - 38 1,10 - 1,4 Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală de beton în zona de defecaţie 2 - 3 Gunoi de grajd solid 28 - 40 1,0 - 1,3 Pardoseală grătar - Dejecţii semilichide 30 - 40 0,9 - 1,3 Aşternut adânc, pardoseală cu auto curăţare cu panta de 8% 2 - 3 Gunoi de grajd solid 28 - 38 1,05 - 1,4 Vaci de lapte Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală de beton în zona de defecaţie 4 - 5 Gunoi de grajd solid 40 - 50 1,4 - 1,8 Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală cu grătar în zona de defecaţie 3 - 5 Gunoi de grajd solid + dejecţii semilichide 30 - 35 oct.15 1,1 - 1,3 0,3 0,5 Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală cu autocurăţare 4 - 6 Gunoi de grajd solid 45 - 50 1,6 - 1,9 15 Cuşete individuale de odihnă cu aşternut, pardoseală de beton în zona de defecaţie 2 - 3 Gunoi de grajd solid 45 - 50 1,6 - 1,9 Cuşete individuale de odihnă, pardoseală cu grătar în zona de defecaţie Dejecţii semilichide 40 - 52 1,20 - 1,60 Sistem de stabulaţie legată Viţei Aşternut adânc (în grup) 1 - 2 Gunoi de grajd 6 - 10 0,25 - 0,40 Pardoseală grătar (în grup) Dejecţii semilichide 7 - 12 0,25 - 0,45 Tăuraşi Standuri cu aşternut 1 - 2 Gunoi de grajd 28 - 35 1,0 - 1,3 Standuri fără aşternut, canal acoperit cu grătar Dejecţii semilichide 30 - 40 0,9 - 1,2 Juninci Standuri cu aşternut 1 - 2,5 Gunoi de grajd 18 - 23 0,8 - 1,0 Standuri cu aşternut, canal acoperit cu grătar Dejecţii semilichide 20 - 27 0,6 - 0,8 Vaci de lapte Standuri cu aşternut 2 - 3,5 Gunoi de grajd 45 - 55 1,5 - 1,9 Standuri fără aşternut, sistem autocurăţare continuă acoperit cu grătare Dejecţii semilichide 40 - 45 1,2 - 1,5 1 Capacitatea fracţiunilor lichide este inclusă. Producţia de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreţinere a porcinelor Categoria de animal Sistemul de întreţinere Aşternut [kg/animal/ zi] Tipul de gunoi Producţia de gunoi, inclusiv aşternut [kg/animal/zi] Capacitatea de stocare [m3/animal/ lună] Vieri Pardoseală solidă cu aşternut 3 - 4 Gunoi de grajd solid 12 - 16 0,5 - 0,7 Scroafe gestante Aşternut adânc 2 - 3 Gunoi de grajd solid 10 - 14 0,45 - 0,6 Aşternut adânc în zona de odihnă, pardoseală beton în zona de defecaţie 0,8 - 1,2 Gunoi de grajd solid 12 - 17 0,45 - 0,65 Pardoseală solidă în zona de odihnă, 0,1 - 0,25 Dejecţii semilichide 10 - 15 0,3 - 0,45 16 pardoseală grătar în zona de defecaţie Scroafe lactante Pardoseală solidă în zona de odihnă şi zona de defecaţie 4 - 5 Gunoi de grajd solid 14 - 16 0,6 - 0,7 Pardoseală acoperită parţial ori total cu grătar. 0,05 - 0,1 Dejecţii semilichide 15 - 20 0,45 - 0,6 Purcei înţărcaţi Aşternut adânc 0,5 - 1 Gunoi de grajd 2 - 3 0,15 - 0,2 Zonă de odihnă cu aşternut, pardoseală solidă în zona de defecaţie 0,15 - 0,3 Gunoi de grajd 1,5 - 2,5 0,1 - 0,15 Pardoseală acoperită cu grătar 0,05 - 0,1 Dejecţii semilichide 1 - 2 0,09 - 0,1 Grăsuni Aşternut adânc 1 - 3 Gunoi de grajd 4 - 7 0,25 - 0,35 Zona de odihnă cu aşternut, pardoseală solidă în zona de defecaţie 0,3 - 0,5 Gunoi de grajd 3 - 5 0,2 - 0,4 Pardoseală parţial acoperită cu grătare 0,05 - 0,1 Dejecţii semilichide 5 - 8 0,15 - 0,25 Producţia de gunoi de grajd în diverse sisteme de întreţinere a păsărilor Categoria de păsări Sistem de întreţinere Aşternut [kg/animal/ zi] Tipul de gunoi Volum dejecţii, fără aşternut [m3 /1.000 păsări/lună] Capacitate de stocare2 [m3/1.000 păsări/lună] Pui de carne La sol 0,080 Gunoi solid 3,0 3,8 Puicuţe La sol 0,120 Gunoi solid 4,7 5,0 Găini ouătoare În baterii 0,220 Dejecţii colectate (nu conţin 8,2 8,2 17 aşternut) Raţe mature La sol 0,500 Dejecţii colectate (nu conţin aşternut) 20,6 22,0 Broileri de raţă (sfârşitul îngrăşării) Baltă 0,500 Dejecţii colectate (nu conţin aşternut) 18,7 18,7 Broileri de raţă (sfârşitul îngrăşării) La sol 0,500 Gunoi solid 18,7 20,0 Curcani adulţi La sol 0,430 Gunoi solid 16,0 18,0 Curcani pentru sacrificare La sol 0,350 Gunoi solid 13,0 14,8 Gâşte adulte La sol 0,960 Gunoi solid 36,00 41,0 Broileri de gâscă (sfârşitul îngrăşării) Baltă 0,900 Dejecţii colectate (nu conţin aşternut) 33,0 33,0 La sol 0,900 Gunoi solid 33,0 36,0 2 Aşternutul luat în considerare este de paie Producţia de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreţinere a cabalinelor. Categoria de animal Sistemul de adăpost Excremente + aşternut [kg/animal/zi] Tipul de gunoi rezultat Producţia de gunoi, inclusiv aşternut [kg/animal/zi] Capacitatea de stocare [m3/animal/ lună] Mânz peste un an (400 kg) Aşternut 17 + 5 kg aşternut Bălegar 22 1,0 Iapă, armăsar, cal castrat (600 kg) Aşternut 25 + 5 kg aşternut Bălegar 30 1,38 Producţia de gunoi de grajd în diferite sisteme de întreţinere a ovinelor. Categoria de animal Sistem de adăpost Aşternut [kg/animal/zi] Tip de gunoi de grajd rezultat Producţia de gunoi, inclusiv aşternut [kg/animal/zi] Capacitatea de stocare [m3/animal/ lună] Miel de 3,5 luni sau cârlan Aşternut 0,3 Bălegar 1,5 0,050 Mioară de 12 luni Aşternut 0,4 Bălegar 2,5 0,083 Oaie-mamă, berbec şi batal de 12 luni Aşternut 0,5 Bălegar 2,8 0,093 18 Berbec şi batal Aşternut 0,4 Bălegar 4 0,133 Categoria de animal Sistem de adăpost Aşternut [kg/animal/zi] Tip de gunoi de grajd rezultat Producţia de gunoi, inclusiv aşternut [kg/animal/zi] Capacitatea de stocare [m3/animal/ lună] Tabelul 2. Greutatea standard, numărul de zile de creştere, cantitatea totală de azot excretată de un animal în decursul unui an, corespunzătoare diferitelor specii de animale şi sisteme de creştere Specia de animale / Sistem de creştere Greutatea tipică a animalelor (kg) Număr de zile de creştere (zile) Cantitatea de azot excretată pe zi kg N zi-1 (1000 kg animal) 1 Cantitatea totală de azot excretată de un animal în timpul perioadei de creştere dintr-un an (kgN an-1) 1 2 3 4 5 Vaci pentru lapte Sistem intensiv 500 365 0,48 87,6 Vaci pentru lapte sistem mediu 500 365 0,4 73,0 Vaci pentru lapte sistem gospodăresc 500 365 0,35 63,9 Bivoliţe pentru lapte 500 365 0,32 58,4 Juninci 350 365 0,47 60,0 Bovine peste 2 ani masculi 500 365 0,35 63,9 Bovine 1-2 ani 375 365 0,44 60,2 Bovine sub 1 an 250 200 0,384 19,2 Porcine sub 20 kg 20 70 1,785 2,5 Porcine 20-50 kg sistem gospodăresc 40 50 0,9625 1,9 Porcine 20-50 kg sistem mediu 40 50 0,9275 1,9 Porcine 20-50 kg sistem intensiv 40 50 0,8925 1,8 Scroafe şi scrofiţe sistem gospodăresc 175 365 0,46 29,4 Scroafe si scrofiţe sistem mediu 175 365 0,44 28,1 Scroafe şi scrofiţe sistem intensiv 175 365 0,42 26,8 Porci la îngrăşat sistem gospodăresc 70 120 0,55 4,6 Porci la îngrăşat sistem mediu 70 120 0,53 4,5 19 Porci la îngrăşat sistem intensiv 70 120 0,51 4,3 Ovine 50 365 0,9 16,4 Caprine 40 365 1,28 18,7 Cabaline 500 365 0,3 54,8 Pui carne - sistem intensiv 1,6 60 0,55 0,05 Pui carne - sistem mediu 1,5 90 0,6 0,08 Pui carne - sistem gospodăresc 1,4 120 0,6 0,10 Găini ouă - sistem intensiv 1,8 365 0,96 0,63 Găini ouă - sistem mediu 2 365 0,85 0,62 Găini ouă - sistem gospodăresc 2,2 365 0,82 0,66 Alte găini / tineret / cocoşi- sistem intensiv 3 305 0,82 0,75 Alte găini / tineret / cocoşi- sistem mediu 2,8 275 0,82 0,63 Alte găini / tineret / cocoşi- sistem gospodăresc 2,6 245 0,82 0,52 Curcani / curci 10 170 0,74 1,26 Raţe 3,5 365 0,85 1,09 Gâşte 6 365 0,82 1,80 Tabelul 3. Coeficienţii pentru conversia numărului de animale în Unităţi Vită Mare din punctul de vedere al volumului dejecţiilor. - tabel preluat din ghidul: „Sistem pentru depozitarea dejectiilor. Standarde de fermă” Categoria de animal Greutatea corporală medie (kg) Coeficientul de conversie BOVINE Vacă lapte 500 1 Vacă lapte 600 1,2 Junincă gestantă 450 0,9 Junincă de 12-18 luni 350 0,7 Viţea de 6-12 luni 250 0,5 Viţel la 6 luni 100 0,2 Tăuraş la 12 luni 375 0,8 Taur adult 900 1,8 20 PORCINE Scroafă 175 0,35 Vier adult 200 0,4 Purcel sugar de până la 8 săptămâni 10 0,02 Purcel înţărcat de 2-4 luni 35 0,07 Grăsun 70 0,14 CABALINE Armăsar 600 1,2 Iapă şi cal castrat 600 1,2 Mânz de peste 2 ani 500 1 Mânz de peste 1 an 400 0,8 Mânz de 6-12 luni 300 0,6 Mânz de până la 6 luni 150 0,3 OVINE Oaie-mamă, berbec şi batal de 12 luni 60 0,15 Miel de 3,5 luni 25 0,05 Mioară la 12 luni 50 0,1 Berbec şi batal 100 0,2 PĂSĂRI Găină ouătoare adultă 1,8 0,0036 Găină adultă destinată sacrificării 3,2 0,0064 Pui de carne 1,6 0,0032 Curci adulte, tipul/greutatea medie • Curcan 13 0,026 • Curcă 7 0,014 Raţă adultă 3,5 0,007 Gâscă adultă 6 0,012 21 Tabelul 4. Cantitatea totală de azot din gunoiul de grajd care se aplică pe teren în decursul unui an, corespunzătoare diferitelor specii de animale şi sisteme de creştere Specia de animale Cantitatea de azot din gunoiul proaspăt aplicat pe teren fără perioadă de stocare (în perioadele permise) Cantitatea de azot din gunoiul maturat aplicat pe teren Solid Lichid Solid Lichid KgN/an KgN/an KgN/an KgN/an (1) (2) (3) (4) (5) Vaci de lapte - sistem intensiv (ferme cu mai mult de 50 vaci) 64.77 72.07 45.90 51.07 Vaci de lapte - sistem mediu (ferme cu 10-49 vaci) 54.49 60.64 40,00 44.36 Vaci de lapte - sistem gospodăresc (ferme cu 1-9 vaci) 48.27 53.80 36.42 40.59 Bivoliţe pentru lapte 44.50 49.54 33.66 37.48 Junici 41.84 46.55 29.83 33.19 Bovine peste 2 ani - masculi 44.40 49.48 31.62 35.24 Bovine intre 1-2 ani 41.96 45.83 29.92 32.67 Bovine sub 1 an 25.15 20.20 18.14 14.57 Scroafe cu purcei - sistem gospodăresc (ferme cu 1-49 porcine) 27.09 30.13 23.47 26.10 Scroafe cu purcei - sistem mediu (ferme cu 50-999 porcine) 27.35 30.40 23.07 25.35 Scroafe cu purcei - sistem intensiv (ferme peste 1000 porcine) 27.48 30.57 22.62 25.15 Pentru ferme specializate în creşterea porcilor doar pe un anumit segment de greutate • Porci sub 20 kg greutate 2.29 2.54 1.84 2.04 • Porci 20-50 Kg - sistem gospodăresc (ferme cu 1-49 porcine) 1.58 1.75 1.34 1.49 • Porci 20-50 kg - sistem mediu (ferme cu 50-999 porcine) 1.61 1.80 1.33 1.48 • Porci 20-50 kg - sistem intensiv (ferme peste 1000 porcine) 1.64 1.82 1.31 1.46 • Porci la îngrăşat (peste 50 kg) sistem gospodăresc (ferme cu 1-49 porcine) 3.78 4.21 3.21 3.57 22 • Porci la îngrăşat (peste 50 kg) sistem mediu (ferme cu 50-999 porcine) 3.86 4.31 3.18 3.56 • Porci la îngrăşat (peste 50 kg) sistem intensiv (ferme peste 1000 porcine) 3.93 4.36 3.15 3.50 Pentru ferme care cresc porci pentru intregul ciclu de viaţă • Porci - sistem gospodăresc (ferme cu 1-49 porcine) 7.65 8.50 6.39 7.1 • Porci - sistem mediu (ferme cu 50- 999 porcine) 7.05 7.87 5.85 6.53 Ovine 13.96 13.96 Caprine 15.88 15.88 Cai 46.54 46.54 Pui de carne - sistem intensiv (ferme peste 3000 pasari) 0.03 0.03 Pui de carne - sistem mediu şi gospodăresc (ferme sub 3000 pasari) 0.05 0.05 Gaini ouătoare - sistem intensiv (ferme peste 3000 pasari) 0.32 0.32 Gaini ouătoare - sistem mediu şi gospodăresc (ferme sub 3000 păsări) 0.30 0.30 Alte găini / pui / cocoşi - sistem intensiv (ferme peste 3000 păsări) 0.38 0.38 Alte găini / pui/ cocoşi - sistem mediu şi gospodăresc (ferme sub 3000 păsări) 0.24 0.24 Curcani 0.57 0.57 Raţe 0.49 0.49 Gâşte 0.81 0.81 23 Anexa nr. 2 Tabelul 1. Fișa fermei, exploatației agricole, proprietății Comuna, satul Ferma, exploatația agricolă, proprietar Suprafața de teren agricol, ha din care: Pe categorii de folosință arabil pășuni fânețe vii livezi Număr de parcele în care se află dispersată Suprafața de teren agricol Tipul fermei, exploatației, proprietății Vegetală, creșterea animalelor etc. Gama de culturi agricole utilizate Specii de animle crescute - bovine porcine ovine + caprine cabaline păsări Tabelul 2. Fișa de descriere a șeptelului fermei, exploatației agricole, proprietății Comuna Ferma, exploatatia agricola, proprietar SPECII DE ANIMALE CARE CONSTITUIE SEPTELUL Bovine adulte numărul Bovine tinere Porcine Ovine+caprine Cabaline Păsări Sistemul de crestere a animalelor si pasarilor Tabelul 3. Fișa de calcul a cantității de dejecții provenite de la șeptelul fermei, exploatației agricole, proprietății Comuna, satul Ferma, expluatația agricolă, proprietar Specia Numărul Catitatea de dejecții rezultată în 24 ore, kg/cap Cantitatea totală de dejecții, tone/an Din care: În perioada de stabulației, tone/an În perioada pășunatului, tone/an Bovine adulte Bovine tinere Porcine Ovine+caprine 24 Cabaline Păsări Total Tabelul 4. Borderou cu evidența îngrășămintelor organice distribuite în afara fermei, exploatației agricole, proprietății A. Producător Numele și pronumele Adresa Cantitatea de îngășmânt livrată, tone Tipul și proviniența îngrășământului Data livrării B.Acceptor Numele și pronumele Cantitatea de îngrășământ acceptată, tone Tabelul 5. Plan de fertilizare Nume și prenume fermier/soc. comercială Domiciliu fermier/sediul social al societății(satul,comuna, raionul) Ferma (nume, adresa) Parcela Cultura Cantitatea de azot planificată (kg N) Îngrășăminte cu azot aplicate Data aplică rii Nr. Supraf. (ha) Organice Minerale Cantitatea de azot aplicată (kg N) Tip Cant itate (ton e) Azot (kg N) Tip Cantit atea (tone) Azot (kg N) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 To tal Notă privind calculul cantităţii de azot: Cantitatea de azot planificată (col. 5), înseamnă cantitatea maximă de azot ce poate fi aplicată pe terenul agricol conform standardelor maxime de aplicare a îngrășămintelor cu azot prevăzute de Codul de bune practici agricole. Cantitatea de azot din îngrăşămintele organice aplicate (col 8) = Cantitatea de îngrăşăminte organice aplicate (col. 7) x conţinutul specific de azot (kg N s.a./tonă); Cantitatea de azot din îngrăşămintele minerale aplicate (col. 11) = Cantitatea de îngrăşăminte minerale aplicate (col. 10) x conţinutul specific de azot (kg N s.a./tonă). 25 Cantitatea totală de azot aplicată pe terenul agricol (col. 12) = Cantitatea de azot din îngrăşămintele organice aplicate (col. 8) + Cantitatea de azot din îngrăşămintele minerale aplicate (col. 11); Cantitatea medie de azot aplicată pe unitatea de suprafaţă - kg N s.a./ha (col. 13) = Cantitatea totală de azot aplicată pe terenul agricol raportată la Suprafaţa de teren agricol fertilizată cu azot (col. 12 : col. 3).