Law No. LP256/2025 “On the protection of pet animals”

Republica Moldova PARLAMENTUL LEGE Nr. LP256/2025 din 10.07.2025 privind protecția animalelor de companie Publicat : 06.09.2025 în MONITORUL OFICIAL Nr. 471-473 art. 632 Data intrării în vigoare Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1. Obiectul de reglementare Prezenta lege stabilește cadrul juridic privind protecția și bunăstarea animalelor de companie cu și fără stăpân, precum și interzice tratamentele cu cruzime, provocarea nejustificată a durerii, suferinței sau vătămării și uciderea nejustificată a acestora. Articolul 2. Domeniul de aplicare (1) Prezenta lege reglementează: a) activitățile de deținere, întreținere, identificare, comercializare, transportare și de protecție a animalelor de companie cu și fără stăpân, cu respectarea principiilor menționate la art. 3, indiferent de forma de proprietate, precum și alte activități care implică animale de companie; b) responsabilitățile deținătorilor de animale de companie și ale autorităților responsabile de gestionarea efectivului de animale fără stăpân; c) supravegherea și mecanismele de participare civică la asigurarea protecției și bunăstării animalelor de companie; d) mecanismele de monitorizare, de control și de sancționare a încălcărilor legislației din domeniu. (2) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor activități: a) întreținerea, creșterea, comercializarea și transportarea animalelor de companie; b) acordarea asistenței medicale veterinare; c) reglementarea, gestionarea și controlul efectivului de animale fără stăpân; d) utilizarea animalelor de companie în activități publice și recreative; e) utilizarea animalelor de companie în terapia asistată de animale. (3) Prezenta lege nu se aplică întreținerii, creșterii și comercializării animalelor destinate utilizării în scopuri științifice. Articolul 3. Principii fundamentale La executarea prezentei legi se respectă următoarele principii fundamentale: a) principiul tratamentului uman – tratarea animalelor cu respect, fără cruzime, fără provocarea suferinței inutile sau a vătămării nejustificate; b) principiul egalității – acordarea unei protecții egale tuturor animalelor, fără discriminare pe criterii de specie, rasă, vârstă, stare de sănătate, valoare economică sau statut juridic (cu sau fără stăpân); c) principiul respectului – manifestarea unui comportament respectuos față de animale ca ființe vii, capabile să simtă, să manifeste emoții și să sufere; d) principiul responsabilității – purtarea de către deținătorii de animale de companie, de către autoritățile competente și alte persoane implicate în activități cu animale de companie a răspunderii pentru viața și bunăstarea acestora; e) principiul prevenției – promovarea și aplicarea măsurilor de prevenire a cruzimii față de animale și de asigurare a bunăstării acestora, inclusiv prin educarea unei atitudini morale și umane față de ele. Articolul 4. Noțiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică: 1. abandon – părăsire intenționată a unui animal de companie aflat în proprietatea sau îngrijirea unei persoane, în afara locului său obișnuit de deținere, fără a i se asigura hrana, adăpostul și asistența medicală veterinară necesare, cu scopul de a renunța la dreptul de proprietate sau la responsabilitatea față de acesta; 2. activitate educațională și recreativă asistată de animale – activitate cu caracter educațional și recreativ desfășurată cu implicarea animalelor de companie, destinată îmbunătățirii stării intelectuale și calității vieții umane, practicată de specialiști sau voluntari instruiți în acest scop; 3. adopție – procedură de luare la întreținere și asumare a responsabilității directe sau prin asigurarea îngrijirii la distanță a unui animal de companie abandonat, dintr-un azil sau dintr-un centru de întreținere temporară a animalelor ori de la o persoană fizică sau juridică, precum și direct din habitat, cu respectarea prevederilor prezentei legi; 4. animal de companie – animal deținut sau destinat a fi deținut de către om, în scopuri private necomerciale, pentru companie sau agrement; 5. animal fără stăpân – animal de companie care nu are adăpost și nu se află în posesia, sub controlul sau supravegherea directă a vreunei persoane; 6. azil – unitate specializată destinată plasării temporare, întreținerii și protecției animalelor de companie cu și fără stăpân confiscate sau capturate, care funcționează în conformitate cu prevederile prezentei legi și îndeplinește următoarele funcții: a) acordarea ajutorului operativ și asistenței medicale veterinare animalelor, inclusiv ameliorarea suferinței acestora prin intervenții de specialitate; b) asigurarea îngrijirii pe termen lung pentru animalele care nu au fost revendicate sau cărora nu li s-a găsit un nou deținător; c) facilitarea reunirii animalelor pierdute cu fostul deținător; d) identificarea unui nou adăpost sau a unui nou deținător pentru animalele fără stăpân; 7. bunăstare a animalului – stare fizică și psihică a animalului determinată de asigurarea unui tratament uman față de acesta, precum și a unor condiții de întreținere corespunzătoare pentru satisfacerea necesităților sale biologice și etologice, pentru adaptare și creștere; 8. capturare a animalului – prindere intenționată a animalului realizată cu ajutorul unor mijloace care nu-i provoacă suferință inutilă, având ca scop protecția, relocarea, îngrijirea sau desfășurarea altor acțiuni prevăzute de prezenta lege; 9. carantină – măsură sanitară veterinară care constă în izolarea animalelor, prin excluderea contactului direct sau indirect cu alte animale din afara unității epidemiologice, pentru prevenirea răspândirii unor boli transmisibile, pe o perioadă determinată, pe a cărei durată animalele izolate se supun supravegherii și, în caz de necesitate, testării și tratamentului medical veterinar; 10. centru de întreținere temporară a animalelor (în continuare – CÎTA) – unitate specializată destinată deținerii temporare a animalelor de companie cu și fără stăpân, confiscate, înstrăinate, găsite sau capturate în conformitate cu prezenta lege, care prestează servicii de capturare, sterilizare, vaccinare, asistență medicală veterinară și oferă facilități pentru adopția ulterioară a animalelor; 11. comerț cu animale de companie – ansamblu de tranzacții practicate în scopuri lucrative, care implică transferul de proprietate asupra animalelor de companie; 12. creștere și reproducere a animalelor de companie în scop comercial – activitate de deținere, reproducere și întreținere a animalelor de companie, desfășurată cu scopul principal de obținere a beneficiului economic, indiferent de forma juridică de organizare a entității care o desfășoară; 13. cruzime față de animale – orice acțiune sau omisiune intenționată ori săvârșită din neglijență, care provoacă animalului durere, suferință, traume sau moarte, precum și orice altă faptă prevăzută la art. 26; 14. eutanasie – act efectuat de un medic veterinar sau sub responsabilitatea acestuia, care are ca efect moartea animalului, realizat fără suferință sau cu un minimum de durere fizică și psihică, printr-o metodă umană și cu efect imediat, aprobată de Colegiul Medicilor Veterinari din Republica Moldova; 15. identificare a animalului – proces de atribuire unui animal, prin mijloace autorizate, a unui număr unic care permite stabilirea identității și înregistrarea acestuia; 16. înregistrare a animalului – introducere în Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” a datelor privind animalul de companie și deținătorul acestuia; 17. mutilare – vătămare a unui animal, care îi cauzează pierderea totală sau parțială a unui organ sau a unei părți a corpului, cu sau fără afectarea funcției fiziologice; 18. Programul național de control și supraveghere epidemiologică (în continuare – Programul CSE) – componentă a Programului național de reglementare a efectivului de animale fără stăpân, având ca obiectiv aplicarea unor măsuri de gestionare a efectivului de animale fără stăpân și incluzând activități precum capturarea, sterilizarea, vaccinarea, identificarea, crotalierea, înregistrarea în Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” și returnarea acestora în habitatul lor (locul capturării); 19. Programul național privind reglementarea efectivului de animale fără stăpân (în continuare – Programul REAFS) – document de politici publice care stabilește un plan de acțiuni la nivel național în scopul reglementării efectivului de animale fără stăpân, al protejării sănătății publice și asigurării bunăstării animalelor; 20. Sistemul informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” (în continuare – SIA „RAC”) – componentă a Sistemului informațional automatizat „Registrul de stat al animalelor”, destinată colectării, stocării și actualizării informațiilor cu privire la animalele de companie și deținătorii acestora; 21. secție teritorială de control și de protecție a animalelor (în continuare – STCPA) – structură creată și abilitată de către o autoritate a administrației publice locale de nivelul al doilea sau, după caz, de către o autoritate a administrației publice locale de nivelul întâi, în limita resurselor disponibile, care are atribuții de supraveghere, control și reglementare în domeniul protecției animalelor de companie, precum și de gestionare a efectivului de animale fără stăpân; 22. semn de proprietate – element aplicat sau atașat animalului (zgardă, botniță, lesă, transponder, tatuaj, medalion, crotalie sau un alt semn distinctiv) care permite identificarea apartenenței acestuia față de un deținător; 23. situație de pericol iminent – circumstanță în care un animal necesită intervenție umană imediată sau asistență medicală veterinară urgentă pentru a se preveni orice pericol pentru viața și sănătatea acestuia; 24. sterilizare (sau castrare) – intervenție chirurgicală sau tratament medicamentos efectuat cu scopul de a împiedica reproducerea animalului, prin suprimarea funcției lui de reproducere; 25. terapie asistată de animale – formă de terapie complementară care are drept scop atenuarea tulburărilor fizice, emoționale sau cognitive ale persoanelor, practicată în exclusivitate de personal medical calificat, în care un animal special pregătit este implicat, în mod controlat, ca parte integrantă a procesului terapeutic; 26. transponder (microcip) – dispozitiv electronic de identificare având o dublă funcție: stocarea unui număr unic de identificare și transmiterea acestuia în cazul în care este activat de un câmp de radiofrecvență corespunzător; 27. tratament uman – atitudine și comportament față de animale prin care se respectă demnitatea acestora, excluzând orice formă de neglijență, abuz sau cruzime; 28. zonă de contact cu animale – spațiu special amenajat, inclusiv pentru expoziții, spectacole, precum și volieră, zonă, teren sau încăpere destinate întreținerii și/sau utilizării animalelor în scopuri de divertisment sau educative, pentru a le oferi vizitatorilor posibilitatea de a intra în contact fizic direct cu animalele, inclusiv prin atingere, mângâiere sau hrănire. Capitolul II DELIMITAREA COMPETENȚELOR Articolul 5. Competențele Guvernului În domeniul protecției animalelor, Guvernul are următoarele competențe: a) stabilirea obiectivelor și direcțiilor prioritare ale politicii de stat în domeniu; b) asigurarea coordonării interinstituționale, prin structurile sale specializate în domeniu; c) aprobarea cadrului normativ în domeniul protecției animalelor de companie; d) aprobarea Programului REAFS și asigurarea resurselor financiare pentru implementarea acestuia; e) asigurarea alocării de mijloace financiare pentru crearea, dezvoltarea și funcționarea SIA „RAC”. Articolul 6. Competențele Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este autoritatea centrală responsabilă de realizarea politicii de stat în domeniul protecției, sănătății, bunăstării și identificării animalelor, având următoarele competențe: a) elaborarea și promovarea politicilor publice și a actelor normative în domeniul protecției, sănătății, bunăstării și identificării animalelor; b) asigurarea implementării tratatelor internaționale în domeniul protecției animalelor la care Republica Moldova este parte și exercitarea funcției de punct național de contact pentru acestea; c) monitorizarea punerii în aplicare a actelor normative și implementării politicilor publice în domeniul protecției animalelor; d) cooperarea cu autoritățile administrației publice locale, cu organizații necomerciale și cu alte entități relevante în vederea implementării politicilor publice în domeniul protecției animalelor; e) elaborarea regulamentului-cadru privind deținerea animalelor de companie, care se aprobă de către Guvern; f) participarea, în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetări, la elaborarea și promovarea programelor educaționale privind dezvoltarea unei atitudini responsabile și umane față de animale și prevenirea cruzimii față de acestea. Articolul 7. Competențele Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – ANSA) este autoritatea competentă în domeniul protecției, sănătății, bunăstării și identificării animalelor, având următoarele atribuții: a) punerea în aplicare a actelor normative și implementarea politicilor publice în domeniul protecției, sănătății, bunăstării și identificării animalelor; b) înregistrarea și ținerea evidenței deținătorilor de animale, inclusiv a celor care desfășoară activități de creștere în scop comercial, de vânzare sau de întreținere a animalelor de companie; c) exercitarea controlului privind respectarea legislației din domeniul protecției și bunăstării animalelor de companie; d) constatarea și examinarea contravențiilor în domeniul protecției animalelor de companie, în condițiile legii; e) emiterea de autorizații sanitare veterinare; f) cooperarea cu autoritățile administrației publice centrale și locale în domeniul protecției, sănătății, bunăstării și identificării animalelor de companie; g) deținerea și administrarea SIA „RAC”, precum și asigurarea identificării și înregistrării animalelor de companie. Articolul 8. Competențele Ministerului Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul Inspectoratului General al Poliției, asigură menținerea ordinii și securității publice, precum și prevenirea, investigarea și constatarea infracțiunilor și contravențiilor în domeniul protecției și bunăstării animalelor, având următoarele competențe: a) intervenția promptă la sesizările privind cazurile de tratare cu cruzime a animalelor sau în situațiile în care viața ori integritatea acestora se află în pericol iminent; b) examinarea și documentarea cazurilor de tratare cu cruzime a animalelor; c) desfășurarea activităților de prevenire, depistare și combatere a faptelor de cruzime față de animale; d) colaborarea cu autoritățile competente din domeniu, inclusiv cu ANSA, cu autoritățile administrației publice locale, cu organizațiile necomerciale pentru protecția animalelor și cu reprezentanții societății civile, în vederea prevenirii și combaterii tratării cu cruzime a animalelor și a respectării prezentei legi. Articolul 9. Competențele autorităților administrației publice locale (1) Autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea, în limita resurselor financiare disponibile, exercită următoarele competențe în domeniul protecției animalelor: a) punerea în aplicare, în colaborare cu reprezentanții STCPA, a actelor normative și a documentelor de politici în domeniul protecției animalelor privind lupta împotriva tratării acestora cu cruzime; b) asigurarea, la nivel local, a realizării Programului REAFS, în colaborare cu organizațiile necomerciale pentru protecția animalelor; c) notificarea anuală a ANSA și informarea societății civile, precum și publicarea datelor referitoare la efectuarea măsurilor privind realizarea Programului REAFS; d) elaborarea și aprobarea Regulamentului privind deținerea animalelor de companie, în baza regulamentului-cadru menționat la art. 6 lit. e); e) includerea în programele de dezvoltare locală a problematicii prevenirii și combaterii tratării cu cruzime a animalelor, a reglementării efectivului de animale fără stăpân, inclusiv informarea populației cu privire la importanța protecției animalelor; f) crearea de STCPA și CÎTA și asigurarea funcționării acestora; g) asigurarea participării reprezentanților STCPA la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la aprobarea reglementărilor, a programelor și la crearea comisiilor, precum și la procedurile de încheiere a contractelor privind achizițiile de servicii publice în domeniu și la emiterea altor decizii în temeiul prezentei legi. (2) Autoritățile administrației publice locale de nivelul întâi, în limita resurselor financiare aprobate în acest scop de către consiliul local pe anul bugetar respectiv, exercită următoarele competențe: a) contribuirea, în colaborare cu reprezentanții STCPA, la implementarea politicii de stat în domeniul protecției animalelor privind lupta împotriva tratării acestora cu cruzime; b) asigurarea, la nivel local, a realizării și respectării Programului REAFS, în colaborare cu reprezentanții societății civile; c) notificarea anuală a ANSA și informarea societății civile, precum și publicarea datelor referitoare la efectuarea măsurilor privind realizarea Programului REAFS; d) elaborarea și aprobarea Regulamentului privind deținerea animalelor de companie, în baza regulamentului-cadru menționat la art. 6 lit. e); e) crearea de STCPA și CÎTA și asigurarea funcționării acestora. (3) STCPA realizează următoarele activități: a) asigură monitorizarea și coordonarea activităților de capturare, sterilizare, eliberare a animalelor, precum și de întreținere a acestora în CÎTA sau în aziluri; b) ține evidența animalelor cu și fără stăpân din teritoriu și organizează programe de înregistrare a animalelor de companie; c) prezintă autorităților administrației publice locale propuneri de modificare a actelor normative și a documentelor de politici, precum și avize la elaborarea actelor administrative, în temeiul prezentei legi; d) realizează, în coordonare cu poliția, măsuri de prevenire a relelor tratamente față de animale în cazurile în care se constată, în temeiul prezentei legi, un pericol iminent pentru viața și sănătatea animalelor; e) organizează, efectuează și monitorizează programe de sterilizare gratuită a animalelor de companie cu și fără stăpân; f) elaborează și desfășoară campanii informaționale privind tratamentul uman și responsabil față de animale; g) dezvoltă parteneriate sociale cu organizații necomerciale pentru protecția animalelor; h) administrează site-ul său web oficial și publică informații privind activitatea sa, precum și informații privind pierderea, găsirea, capturarea animalelor, locurile în care acestea au fost capturate (aria, adresa, imaginea) și alte informații relevante; i) elaborează și gestionează, în colaborare cu CÎTA, programul privind adopția animalelor. Capitolul III DEȚINEREA ȘI ÎNTREȚINEREA ANIMALELOR Secțiunea 1 Cerințe generale pentru deținerea și întreținerea animalelor Articolul 10. Deținerea și întreținerea animalelor (1) Orice persoana care deține sau are în îngrijire un animal de companie este responsabilă pentru sănătatea și bunăstarea acestuia. (2) Întreținerea animalelor de companie cu și fără stăpân se realizează ținându-se cont de nevoile lor etologice în funcție de specie și rasă, asigurându-li-se condițiile necesare pentru menținerea sănătății și bunăstării, inclusiv apă, hrană, îngrijire, posibilitate de mișcare, asistență medicală veterinară. (3) Un animal nu poate fi deținut ca animal de companie dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) și cele stabilite în regulamentul-cadru privind deținerea animalelor de companie. (4) Este interzisă întreținerea animalelor în următoarele condiții: a) în spații insalubre, întunecoase, fără ventilație sau cu temperaturi extreme, necorespunzătoare necesităților fiziologice ale speciei; b) în izolare totală față de stimuli naturali sau interacțiune socială, în cazul speciilor care necesită socializare. (5) În raport cu animalele se interzice: a) expunerea la violență fizică sau psihică; b) neacordarea asistenței medicale veterinare în caz de necesitate; c) privarea de hrană și apă; d) utilizarea în scopuri ilegale, inclusiv în lupte între animale și în dresaj violent. (6) Autoritățile publice, în colaborare cu reprezentanții societății civile, desfășoară campanii de informare, educare și responsabilizare a cetățenilor privind deținerea animalelor. (7) Numărul de animale de companie deținute în locuințe sau în curți se stabilește de către autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu normele sanitare veterinare și condițiile de întreținere. (8) Activitatea de creștere, întreținere și reproducere în scopuri comerciale a animalelor de companie se supune autorizării sanitare veterinare. Articolul 11. Drepturile și obligațiile deținătorilor de animale de companie (1) Deținătorii de animale de companie au următoarele drepturi: a) să dețină și să crească animale de companie în condiții care respectă normele de bunăstare și protecție a animalelor, prevăzute de legislație; b) să decidă, în condițiile legii, cu privire la adopția sau înstrăinarea animalelor; c) să solicite și să primească sprijin din partea autorităților competente în caz de pierdere, furt, abuz sau pericol pentru animale; d) să beneficieze de servicii de identificare, înregistrare, sterilizare și asistență medicală veterinară pentru animalele pe care le dețin; e) să fie informați cu privire la îngrijirea, hrănirea și comportamentul animalelor de companie. (2) Deținătorii de animale de companie au următoarele obligații: a) să asigure identificarea și înregistrarea animalelor deținute; b) să supravegheze comportamentul animalelor astfel încât să nu pună în pericol sănătatea sau siguranța publică ori integritatea altor animale; c) să asigure îngrijirea animalelor în funcție de necesitățile fiziologice, biologice și de caracteristicile individuale ale acestora; d) să asigure animalelor condiții adecvate de bunăstare, inclusiv hrană, apă, adăpost, îngrijire, vaccinare anuală și asistență medicală veterinară la necesitate; e) să evite orice formă de cruzime față de animale; f) să nu abandoneze, sub niciun pretext, animalele; g) să respecte cerințele privind transportul, carantina și asistența medicală veterinară; h) să asigure deținerea animalelor în condiții care nu afectează drepturile celorlalte persoane care locuiesc în condominiu și utilizează spații sau zone de destinație comună; i) în cazul în care dețin câini aparținând raselor care necesită o responsabilitate specială, dintre cele specificate în anexa nr. 1, să-i plimbe cu lesă și cu botniță; j) să colecteze și să evacueze dejecțiile animalelor deținute, în vederea prevenirii riscurilor pentru sănătatea publică; k) să dețină animalele în condiții salubre, astfel încât să fie excluse riscurile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și pentru mediu; l) în cazul în care renunță la dreptul de proprietate asupra animalelor sau nu au capacitatea să le asigure animalelor condiții de întreținere conforme necesităților fiziologice ale acestora – să transmită animalele unor noi deținători sau unor aziluri ori să sesizeze în acest sens autoritățile abilitate în domeniu sau organizațiile necomerciale pentru protecția animalelor. (3) Deținerea câinilor aparținând raselor care necesită o responsabilitate specială, indicate în anexa nr. 1, este permisă doar în baza unui certificat de origine, eliberat în conformitate cu art. 16 alin. (2). (4) Creșterea și reproducerea câinilor aparținând raselor de câini potențial periculoși, specificate în anexa nr. 2, sunt interzise. (5) Se interzice plimbarea animalelor de companie de către persoanele: a) lipsite de capacitate de exercițiu sau de discernământ; b) cu deficiențe fizice sau psihice care nu le permit să dețină controlul deplin asupra animalului; c) aflate în stare de ebrietate sau sub influența substanțelor narcotice ori psihotrope; d) care nu au împlinit vârsta de 16 ani, dacă nu sunt însoțite de un adult responsabil. Articolul 12. Transportarea animalelor de companie (1) Transportarea animalelor de companie se realizează cu respectarea necesităților lor fiziologice, în funcție de specie și rasă, în condiții care să le asigure protecția și bunăstarea. (2) Deținătorii de animale de companie au obligația de a asigura transportul acestora în condiții care garantează, pe întreaga durată a deplasării, confortul, siguranța și bunăstarea animalelor, prin utilizarea unor mijloace de transport echipate corespunzător. (3) Transportarea animalelor care aparțin unor specii sau rase diferite se efectuează în cuști sau boxe separate. (4) Modul de transportare a animalelor de companie în transportul public se aprobă de către Guvern. Articolul 13. Asistența medicală veterinară și întreținerea animalelor bolnave (1) Deținătorii de animale asigură îngrijirea sănătății acestora și, în caz de îmbolnăvire sau rănire, le acordă asistența necesară sau se adresează unui medic veterinar. (2) Extrasele din Registrul ambulator de tratamente ale animalelor se eliberează la solicitarea deținătorului animalului sau, după caz, a persoanei care a solicitat astfel de servicii pentru un animal fără stăpân. Articolul 14. Interdicții privind reproducerea și modificarea animalelor (1) Se interzice utilizarea metodelor de reproducere a animalelor care le pot afecta sănătatea și bunăstarea sau le pot provoca moartea. (2) Reproducerea animalelor care prezintă agresivitate ereditară este interzisă. (3) Se interzice utilizarea tehnologiilor de inginerie genetică în scopul sporirii efectivului de animale sau al modificărilor structurale care pot prejudicia sănătatea și bunăstarea acestora. (4) Lista raselor de câini potențial periculoși interzise pentru creștere și reproducere este prevăzută în anexa nr. 2. Articolul 15. Cerințe generale de înregistrare a animalelor de companie (1) Animalele de companie se identifică și se înregistrează în termenul stabilit de autoritățile administrației publice locale, calculat de la data nașterii sau intrării în posesie a animalelor. Termenul aplicabil fiecărei specii este prevăzut în regulamentul privind deținerea animalelor de companie aprobat la nivel local, fără a se depăși termenul stabilit la art. 34 alin. (1). (2) Animalele de companie întreținute în azil sau în CÎTA se supun în mod obligatoriu identificării și înregistrării. (3) În cazul înstrăinării, pierderii sau morții animalului de companie, deținătorul acestuia solicită, în termen de 7 zile lucrătoare, modificarea datelor în SIA „RAC”. (4) Înregistrarea animalelor de companie se efectuează în conformitate cu prevederile regulamentului cu privire la gestionarea SIA „RAC”, care se aprobă de către Guvern. Articolul 16. Înregistrarea și controlul câinilor care necesită o responsabilitate specială (1) Lista raselor de câini care necesită o responsabilitate specială este prevăzută în anexa nr. 1. (2) Apartenența unui câine la o anumită rasă se stabilește în baza certificatului de origine emis de o entitate autorizată de Federația Chinologică Internațională sau de Organizația Chinologică din Republica Moldova. În lipsa acestui document, apartenența se stabilește de către un specialist cu pregătire și competențe chinologice, conform procedurii stabilite de ANSA. (3) Deținerea și creșterea câinilor incluși în lista raselor care necesită o responsabilitate specială se permit cu condiția absolvirii de către deținător, împreună cu animalul, a unui curs de instruire privind comportamentul canin și controlul animalului, susținut într-un centru de instruire autorizat. Finalizarea cursului se atestă printr-un certificat emis de instituția respectivă. (4) La cursul prevăzut la alin. (3) pot participa doar persoanele cu capacitate deplină de exercițiu, care dețin certificat medical cu aviz psihiatric și narcologic pozitiv, eliberat conform legislației. (5) Calitatea de centru de instruire autorizat, menționat la alin. (3), poate fi acordată asociațiilor profesionale și centrelor de instruire acreditate conform legislației. (6) Deținătorii de câini care necesită o responsabilitate specială sunt obligați să înregistreze animalele în registrul ținut de Organizația Chinologică din Republica Moldova, afiliată Federației Chinologice Internaționale. (7) Regulamentul privind regimul de deținere a câinilor care necesită o responsabilitate specială se elaborează și se aprobă de către Guvern. Secțiunea a 2-a Creșterea și comercializarea animalelor de companie Articolul 17. Înstrăinarea animalelor de companie (1) Creșterea și reproducerea animalelor de companie în scop comercial, precum și desfășurarea activităților de întreprinzător cu implicarea animalelor de companie sunt permise doar în baza unei autorizații sanitare veterinare. (2) Înstrăinarea animalelor de companie se permite: a) la locul de întreținere a animalelor; b) în cadrul expozițiilor de scurtă durată autorizate, organizate de cluburi chinologice sau felinologice; c) în cadrul evenimentelor desfășurate de organizații necomerciale pentru protecția animalelor; d) în exploatații de animale, autorizate; e) în aziluri autorizate. (3) Înstrăinarea animalelor de companie se interzice: a) în locuri neautorizate; b) în pet shopuri (zoo magazine), în piețe sau în alte locuri publice. (4) Animalele de companie nu pot fi înstrăinate: a) către persoane cu antecedente penale nestinse pentru fapte de cruzime față de animale; b) către persoane sancționate contravențional pentru fapte de cruzime față de animale; c) către persoane care nu au împlinit vârsta de 16 ani. (5) La înstrăinarea unui animal, deținătorul acestuia are obligația de a-l informa pe noul deținător cu privire la specia, rasa, starea de sănătate ale animalului, condițiile de întreținere necesare, precum și de a-i preda carnetul de sănătate și/sau pașaportul animalului. (6) Regulile privind comerțul electronic cu animale de companie sunt specificate în anexa nr. 3. Articolul 18. Întreținerea și comercializarea animalelor în pet shopuri (1) Comercializarea animalelor de companie sănătoase se permite cu condiția ca acestea să fie însoțite de documente sanitare veterinare, de origine și, după caz, de identificare, eliberate în condițiile legii. (2) În cadrul pet shopurilor, animalele trebuie întreținute în condiții care le asigură: a) protecția împotriva contactului direct cu vizitatorii, în scopul prevenirii stresului sau rănirilor; b) protecția față de condiții de mediu nefavorabile (zgomot excesiv, temperaturi inadecvate, lumină intensă, umiditate necorespunzătoare etc.); c) respectarea cerințelor etologice caracteristice speciei, rasei și vârstei animalului. (3) Personalul unității comerciale oferă potențialilor cumpărători informații complete și veridice privind specia și rasa animalului, nevoile fiziologice și comportamentale, cerințele minime de întreținere și îngrijire, originea animalului și tratamentele medicale veterinare sau vaccinurile administrate anterior. (4) Pet shopurile asigură animalelor de companie pe care le dețin acordarea asistenței medicale veterinare de către medici veterinari sau de către felceri veterinari. (5) Personalul care se ocupă direct de întreținerea animalelor în pet shopuri trebuie să posede cunoștințe minime de etologie, bunăstare și igienă a animalelor. Articolul 19. Dreptul de proprietate și alte drepturi reale (1) Este interzisă transmiterea dreptului de proprietate asupra animalelor de companie cu titlu de executare silită, de compensare, de dare ca plată sau în contul neexecutării unor obligații pecuniare, indiferent de natura acestora. (2) Dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui animal de companie încetează în cazul constatării, în conformitate cu prevederile prezentei legi, a unor acte de cruzime, de rele tratamente sau de neglijență gravă săvârșite de titularul acestor drepturi. Capitolul IV ÎNTREȚINEREA ANIMALELOR FĂRĂ STĂPÂN Secțiunea 1 Gestionarea și protecția animalelor fără stăpân Articolul 20. Reglementarea efectivului de animale fără stăpân (1) Reglementarea efectivului de animale fără stăpân se realizează în conformitate cu Programul REAFS. (2) Programul REAFS se elaborează în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale și locale, cu ANSA și cu STCPA, precum și în coordonare cu organizațiile necomerciale pentru protecția animalelor. (3) Programul REAFS se aprobă prin hotărâre a Guvernului, pentru un termen de 5 ani. Acesta se evaluează de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare o dată la doi ani și se revizuiește, în caz de necesitate, cel puțin o dată la doi ani, în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte. (4) Raportul cu privire la implementarea Programului REAFS și a planului de acțiuni se elaborează de către ANSA și se prezintă spre examinare Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și Guvernului până la data de 10 aprilie a anului următor celui de gestiune, evidențiind gradul de realizare a obiectivelor generale și specifice stabilite în program și al activităților prevăzute în planul de acțiuni. În cazul unor devieri semnificative de la obiectivele planificate, se propune un proiect de modificare a Programului REAFS. (5) ANSA, în colaborare cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, asigură informarea societății civile, precum și a instituțiilor interesate, cu privire la realizarea Programului REAFS și stabilește termene rezonabile pentru consultări publice. (6) Controlul efectivului de animale fără stăpân include următoarele acțiuni: a) prevenirea reproducerii necontrolate, prin campanii de sterilizare în masă; b) identificarea și înregistrarea animalelor capturate; c) asigurarea unor condiții de viață adecvate în CÎTA sau în aziluri; d) promovarea adopției responsabile; e) returnarea animalelor în habitatul lor natural în cazurile permise de lege și în condițiile absenței oricărui risc pentru sănătatea și siguranța publică. Articolul 21. Capturarea animalelor (1) Capturarea animalelor fără stăpân se efectuează în următoarele scopuri: a) returnarea către deținătorul legal sau predarea către alte persoane pentru întreținere și îngrijire; b) reglementarea efectivului de animale fără stăpân; c) acordarea asistenței medicale veterinare. (2) Capturarea animalelor fără stăpân se efectuează cu avizul STCPA, care ține evidența acțiunilor de capturare. (3) Unitățile de asistență medicală veterinară, azilurile și CÎTA au dreptul de a steriliza animalele în cadrul Programului CSE. (4) Câinii capturați se plasează în CÎTA teritorial, iar în cazul lipsei acestuia, în cel mai apropiat CÎTA disponibil. (5) Animalele fără stăpân aflate în spațiul public se supun capturării obligatorii în scopurile specificate la alin. (1). (6) Animalele înregistrate pot fi capturate pentru: a) aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor infecțioase sau parazitare; b) acordarea asistenței medicale veterinare; c) izolare, în cazul în care manifestă un comportament agresiv sau periculos față de alte animale sau față de oameni; d) plasare în carantină. (7) Animalele capturate se plasează în CÎTA pentru adopție sau se returnează deținătorului legal ori în habitatul lor natural, cu excepția animalelor agresive care prezintă pericol pentru societate. (8) Animalele capturate se plasează obligatoriu în carantină pentru o perioadă de 14 zile lucrătoare de la data capturării. După expirarea acestui termen, animalele se returnează deținătorului, se plasează în aziluri, se oferă spre adopție sau se returnează în habitatul lor natural. (9) Capturarea sau eliberarea animalelor fără stăpân se efectuează exclusiv în baza unui aviz de capturare sau eliberare emis de STCPA. (10) Unităților de capturare a animalelor fără stăpân li se interzice: a) să acționeze fără avizul de capturare emis de STCPA; b) să captureze animalele direct de la persoane fizice sau juridice. (11) Unitățile de capturare sunt obligate să țină o evidență zilnică a animalelor capturate. (12) Regulamentul privind capturarea animalelor fără stăpân se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și industriei alimentare. Articolul 22. Întreținerea și returnarea (1) Întreținerea animalelor în aziluri improvizate, amenajate în case de locuit și în zone rezidențiale este interzisă. (2) Animalele plasate în CÎTA sau în aziluri se supun: a) izolării sau carantinei, după caz; b) asistenței medicale veterinare; c) identificării și înregistrării. (3) La returnarea animalului către deținătorul său ori la înstrăinarea către un nou deținător se eliberează un certificat medical veterinar care atestă starea de sănătate a animalului. (4) Modalitatea de organizare și funcționare a CÎTA și a azilurilor se stabilește în regulamentul-cadru privind deținerea animalelor de companie, precum și prin regulamentele aprobate la nivel local în temeiul acestuia. Secțiunea a 2-a Utilizarea animalelor de companie în activități publice și recreative Articolul 23. Cerințe generale (1) Utilizarea animalelor de companie în activități publice și recreative, precum publicitate, spectacole, expoziții, competiții și alte activități similare, nu trebuie să le pună în pericol viața, să le afecteze sănătatea și bunăstarea sau să le provoace suferințe, sau să contravină caracteristicilor biologice și fiziologice ale speciei. (2) Utilizarea animalelor în activitățile specificate la alin. (1) este interzisă în raport cu animalele: a) bolnave, subnutrite, care se află în ultimele etape ale gestației, cu excepția înregistrării pentru reportaje și documentare video sau a fotografierii; b) care nu suportă bine condițiile de captivitate, spațiile închise, antrenamentul forțat; c) cu comportament agresiv care pot pune în pericol sănătatea sau siguranța celor din jur; d) care se află imediat după transportare îndelungată, fără o perioadă corespunzătoare de odihnă și recuperare. (3) Persoanele fizice și juridice care desfășoară activități specificate la alin. (1) trebuie să dețină autorizație sanitară veterinară. (4) Se interzice utilizarea oricăror substanțe sau procedee de dopaj pentru creșterea sau diminuarea performanțelor naturale ale animalelor. (5) Se interzice producerea, reproducerea, distribuirea și difuzarea materialelor audiovizuale care promovează cruzimea față de animale sau exploatarea acestora în mod neadecvat în cadrul activităților prevăzute la alin. (1). (6) Regulamentul privind utilizarea animalelor de companie în activități publice și recreative se aprobă de către Guvern. Articolul 24. Terapia asistată de animale (1) Animalele utilizate în terapia asistată de animale și în activitățile recreative asistate de animale trebuie să fie sănătoase, vaccinate, înregistrate și să fie însoțite de un certificat de sănătate eliberat de un medic veterinar. (2) Terapia asistată de animale și activitățile educaționale și recreative asistate de animale pot fi practicate în spitale, în centre de reabilitare, în case de odihnă, în instituții de învățământ de toate nivelurile, în instituții penitenciare, în centre de îngrijire paliativă și reabilitare, precum și în alte instituții de asistență socială. (3) Se interzice utilizarea animalelor sălbatice, exotice și a puilor de animale în terapia asistată de animale și în activitățile educaționale și recreative asistate de animale. Articolul 25. Eutanasia (1) Este interzisă efectuarea eutanasiei asupra animalelor sănătoase sau a celor bolnave, dar tratabile și viabile. (2) Efectuarea eutanasiei animalelor este permisă în cazurile prevăzute la alin. (6) și se realizează cu respectarea următoarelor cerințe: a) să se țină cont de mărimea și caracteristicile fiziologice și anatomice ale animalului, precum și să i se inducă o anestezie generală profundă care să-i provoace pierderea imediată a conștiinței, urmată de moarte; b) eutanasia să fie efectuată exclusiv de un medic veterinar autorizat sau de un felcer veterinar sub supravegherea unui medic veterinar, cu excepția cazurilor de urgență. (3) Efectuarea eutanasiei în prezența altor animale este interzisă. (4) Înainte de a proceda la orice altă acțiune ulterioară eutanasiei, persoana responsabilă de eutanasie trebuie să se asigure că animalul este mort. (5) După efectuarea eutanasiei, medicul veterinar confirmă moartea animalului, solicită radierea acestuia din SIA „RAC” și eliberează, la cerere, un certificat de constatare a morții. (6) Un animal capturat poate fi supus eutanasiei numai în cazul în care acesta: a) este neviabil, fiind diagnosticat, de un medic veterinar, cu o boală gravă incurabilă; b) suportă consecințele ireversibile ale unui traumatism acut incompatibile cu viața, stabilite de un medic veterinar. (7) Neutralizarea cadavrelor de animale este permisă numai după constatarea instalării rigidității cadaverice. (8) Înhumarea cadavrelor de animale se efectuează numai în locuri autorizate, cu notificarea prealabilă a STCPA. (9) Incinerarea și coincinerarea cadavrelor de animale se efectuează exclusiv de către operatori autorizați, în conformitate cu prevederile legislației. Capitolul V TRATAREA ȘI PROTECȚIA ANIMALELOR Secțiunea 1 Protecția animalelor împotriva tratării cu cruzime Articolul 26. Interzicerea tratării cu cruzime a animalelor (1) Se interzice tratarea intenționată cu cruzime a animalelor, care include următoarele acțiuni, fără a se limita la acestea: a) lovirea, schingiuirea, torturarea, arderea, înecarea, electrocutarea, strangularea, rănirea, otrăvirea, mutilarea sau uciderea; b) provocarea prin orice mijloace a durerii, a suferințelor fizice și/sau psihice, precum și administrarea medicamentelor de uz veterinar interzise; c) utilizarea metodelor agresive sau dureroase în dresaj, precum lovirea, șocurile electrice sau alte stimulente dureroase; d) abandonul în condiții în care animalele nu își pot asigura supraviețuirea sau într-o situație care le pune viața în pericol; e) privarea de hrană, apă, adăpost, asistență medicală veterinară sau de libertatea minimă de mișcare necesară; f) efectuarea unor intervenții chirurgicale destinate modificării aspectului sau altor scopuri necurative, cum ar fi codotomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului sau a dinților; g) transportarea în condiții care nu corespund necesităților fiziologice ale speciei, care ar putea pune în pericol viața sau integritatea animalului; h) ținerea în captivitate în spații improprii sau necorespunzătoare necesităților fiziologice ale speciei; i) administrarea de substanțe sau tratamente în scopul modificării nivelului natural al performanței animalului; j) zoofilia; k) practicarea tirului pe animale; l) implicarea animalelor în lupte; m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte scopuri decât pentru imobilizare; n) efectuarea eutanasiei într-un mod inuman, prin utilizarea de medicamente sau metode interzise de legislație; o) tragerea animalelor cu vehicule aflate în mișcare; p) ținerea animalelor în lesă într-un mod în care aceasta să le provoace răni sau alte vătămări; q) utilizarea în ritualuri; r) înhumarea sau incinerarea animalelor vii, inclusiv aflate în stare de semiconștiență sau în agonie; s) săvârșirea altor acțiuni care provoacă rănire, suferințe fizice și/sau psihice ori moarte, cu excepția cazurilor în care acestea au scop de tratament. (2) În sensul prezentei legi, nu constituie tratamente cu cruzime: a) sterilizarea animalelor; b) returnarea animalelor în habitatul lor natural în conformitate cu Programul CSE; c) rănirea sau uciderea unui animal de către o persoană în caz de autoapărare, dacă animalul a atacat persoana și fapta acesteia a fost necesară pentru protejarea vieții sau integrității sale corporale ori ale altei persoane; d) utilizarea animalelor în scopuri experimentale sau științifice în condițiile prevăzute de Legea nr. 211/2017 privind protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice. Secțiunea a 2-a Măsuri de prevenire Articolul 27. Măsuri de prevenire a cruzimii (1) În scopul prevenirii și combaterii cruzimii și relelor tratamente față de animale, pot fi dispuse următoarele măsuri: a) îndepărtarea temporară a animalului de la deținător; b) confiscarea animalului în condițiile legii; c) privarea de dreptul de a deține animale; d) interzicerea utilizării animalelor în activități publice și recreative; e) aplicarea unor măsuri urgente de protecție a animalului, stabilite de către autoritățile cu competențe în domeniul protecției animalelor. (2) Instituțiile cu competențe de control și supraveghere în domeniul protecției animalelor transmit către ANSA informațiile referitoare la persoanele față de care au fost aplicate măsuri dintre cele prevăzute la alin. (1), în vederea actualizării acestora în SIA „RAC”. (3) Deținătorul animalului are dreptul de a contesta măsurile aplicate, în condițiile legii. Depunerea contestației nu suspendă aplicarea acestora. Articolul 28. Plasarea temporară a animalului în custodie (1) În cazul în care un animal de companie se află în condiții care nu corespund nevoilor sale fiziologice, fără a fi întrunite temeiurile legale pentru confiscarea acestuia, autoritățile competente prevăzute la alin. (6) pot dispune plasarea temporară a animalului în custodia unui azil autorizat sau a unui CÎTA. (2) Plasarea temporară menționată la alin. (1) se dispune: a) pentru o perioadă de până la 30 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii justificate de circumstanțele cazului; b) cu notificarea deținătorului privind obligațiile și măsurile necesare pentru asigurarea unei îngrijiri adecvate a animalului. (3) Cheltuielile aferente întreținerii, tratamentului medical veterinar și transportării animalului pe durata plasării temporare în custodie se pun în sarcina deținătorului, conform deciziei autorității competente sau hotărârii judecătorești. (4) După expirarea termenului de plasare temporară în custodie și remedierea situației, animalul este returnat deținătorului, cu condiția respectării standardelor minime de bunăstare. (5) În cazul în care un animal de companie se află în una dintre situațiile de pericol iminent menționate la art. 26 alin. (1), autoritățile specificate la alin. (6) din prezentul articol confiscă animalul și îl plasează temporar într-un azil sau într-un CÎTA. (6) Confiscarea temporară a animalelor de companie se efectuează de către următoarele autorități: a) subdiviziunea teritorială a poliției; b) ANSA; c) STCPA. (7) Până la luarea unei decizii, animalul confiscat se plasează temporar: a) într-un azil sau într-un CÎTA; b) într-un azil – dacă animalul a fost utilizat în scopuri de divertisment; c) în custodia unei persoane fizice sau juridice – dacă aceasta deține condiții de întreținere necesare în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu semnarea obligatorie a unui acord de întreținere. (8) Costurile pentru întreținerea temporară până la luarea unei decizii privind transportarea, întreținerea și tratamentul necesar al unui animal, precum și cheltuielile de judecată se suportă de către deținătorul împotriva căruia a fost aplicată măsura. (9) În cazul în care autoritățile specificate la alin. (6) constată că situația de pericol iminent nu a fost cauzată de către deținătorul animalului, acestea nu aplică măsura de plasare temporară a animalului într-un azil. Articolul 29. Măsuri de monitorizare și remediere (1) În cazul în care autoritatea competentă constată nereguli privind întreținerea animalului de companie, aceasta poate dispune aplicarea, pe o perioadă de până la 90 de zile calendaristice, a unei măsuri de monitorizare și remediere, fără confiscarea animalului. (2) În cadrul aplicării măsurii prevăzute la alin. (1), deținătorul animalului de companie are următoarele obligații: a) să asigure îmbunătățirea condițiilor de întreținere conform recomandărilor medicului veterinar sau ale organului de control; b) să permită efectuarea vizitelor de monitorizare atât anunțate, cât și inopinate; c) să se prezinte cu animalul la controale medicale veterinare periodice. (3) Nerespectarea prevederilor de la alin. (1) și (2) atrage, după caz, aplicarea următoarelor sancțiuni: a) prelungirea perioadei de monitorizare; b) aplicarea unei amenzi contravenționale; c) confiscarea animalului. Articolul 30. Confiscarea animalelor de companie (1) Confiscarea animalului de companie cu trecerea dreptului de proprietate asupra acestuia către stat se dispune în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și se aplică, în conformitate cu legislația, în cazurile în care: a) deținătorul animalului a săvârșit fapte de cruzime față de acesta; b) păstrarea animalului la deținător prezintă un pericol iminent dovedit pentru viața animalului sau pentru siguranța persoanelor; c) sunt deținute sau întreținute animale aparținând unor rase interzise prin lege; d) deținătorului i s-a aplicat măsura prevăzută la art. 31 alin. (1). (2) Animalele de companie care fac obiectul confiscării se transmit, în conformitate cu art. 28 alin. (7), în custodie și îngrijire, în vederea asigurării protecției, acordării asistenței medicale veterinare și asigurării bunăstării acestora. Articolul 31. Interzicerea dreptului de a deține animale de companie (1) Persoanelor condamnate definitiv pentru săvârșirea unor fapte de cruzime față de animale li se poate interzice, prin hotărâre judecătorească definitivă, dreptul de a deține animale de companie, pe o durată cuprinsă între unu și 5 ani, în funcție de gravitatea faptelor și pericolul social al acestora. (2) Interdicția privind deținerea animalelor de companie poate fi dispusă ca măsură complementară în cadrul procedurilor penale, în cazul în care există o bănuială rezonabilă că persoana prezintă pericol pentru viața, sănătatea și bunăstarea animalelor. (3) La aplicarea interdicției privind deținerea animalelor ca pedeapsă complementară, termenul acesteia se calculează din momentul executării pedepsei principale. (4) În perioada aplicării interdicției, organele abilitate specificate la art. 28 alin. (6) pot verifica respectarea acesteia inclusiv prin controale inopinate, conform legislației. Articolul 32. Procedura de returnare a animalelor de companie (1) Animalul de companie se returnează deținătorului în cazul încetării procesului penal sau contravențional în privința acestuia, precum și în cazul lipsei unei hotărâri judecătorești definitive de confiscare a animalului pentru cazurile specificate la art. 30 alin. (1). (2) În caz de pierdere a animalelor de companie, deținătorii acestora se pot adresa la STCA și la CÎTA. (3) Un animal pierdut care are semne de proprietate, în lipsă de locuri sau condiții de întreținere într-un CÎTA sau într-un azil, poate fi transmis pentru întreținere temporară unei persoane fizice sau juridice care și-a exprimat acordul în acest sens, în baza unui contract de întreținere. (4) La returnarea animalului, deținătorul acestuia prezintă probe care pot confirma posesia animalului. (5) Pentru returnarea animalului către un deținător care se află în una dintre situațiile menționate la art. 30 alin. (1), autoritatea competentă îi acordă acestuia un termen suplimentar de până la 5 zile lucrătoare pentru remediere, cu notificarea prealabilă corespunzătoare. (6) Dacă animalul nu este revendicat în termenul prevăzut la alin. (5), autoritatea competentă: a) transmite animalul unei organizații necomerciale de protecție a animalelor; sau b) inițiază procedura de dare în adopție responsabilă, conform legislației. (7) Returnarea animalului către deținător poate fi refuzată dacă: a) se demonstrează că deținătorul a tratat animalul cu cruzime; b) deținătorul a fost sancționat anterior pentru fapte de cruzime față de animale; c) deținătorul a utilizat animalul în activități ilegale sau periculoase interzise prin lege. (8) În cazul refuzului de returnare, autoritatea competentă emite un act administrativ motivat, care poate fi contestat în condițiile Codului administrativ. (9) Autoritățile competente colaborează cu unitățile de asistență medicală veterinară și cu organizațiile necomerciale de protecție a animalelor pentru facilitarea returnării animalelor în condiții sigure, cu respectarea drepturilor animalelor și ale deținătorilor. Capitolul VI DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII Articolul 33. Dispoziții finale (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. (2) Guvernul, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi: a) va aproba Programul național privind reglementarea efectivului de animale fără stăpân; b) va asigura crearea Sistemului informațional automatizat „Registrul animalelor de companie” și va aproba regulamentul cu privire la gestionarea acestuia; c) va asigura adoptarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi. Articolul 34. Dispoziții tranzitorii (1) Animalele de companie se înregistrează în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1), fără a se depăși termenul de 12 luni pentru mediul rural și de 24 de luni pentru mediul urban de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Carnetul de sănătate sau pașaportul animalului de companie, certificatul de origine pentru rasele de câini care necesită o responsabilitate specială, precum și certificatul de absolvire a unui curs de chinologie emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile. PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU Nr. 256. Chișinău, 10 iulie 2025. Anexa nr. 1 Rasele de câini care necesită o responsabilitate specială Nr. crt. Denumirea rasei 1 (Atlas Mountain Dog) Aidi 2 American Bulldog (Bulldog american) 3 American Staffordshire Terrier (Amstaff) 4 Bankhar Dog (Ciobănesc de tip buriato-mongol) 5 Belgian Shepherd Dog (Ciobănesc belgian) 6 Berger de Beauce (Beauceron) 7 Boerboel 8 Bohemian Shepherd Dog (Ciobănesc ceh) 9 Bosnian and Herzegovinian-Croatian Shepherd Dog (Câine ciobănesc din Bosnia și Herțegovina și Croația) 10 Boxer (Boxer german) 11 Broholmer (Mastiff danez) 12 Bullmastiff 13 Canary Dog (Presa canario) 14 Canary Dog (Presa canario/Mastiff de Mallorca/Ca de bou) 15 Castro Laboreiro Dog (Cão de castro laboreiro) 16 Caucasian Shepherd Dog (Ciobănesc caucazian) 17 Central Asia Shepherd Dog (Ciobănesc de Asia Centrală) 18 Cimarron Uruguayo 19 Czechoslovakian Wolfdog (Câine-lup cehoslovac) 20 Dobermann 21 Dogo Argentino (Dogo argentinian) 22 Dogue de Bordeaux (Mastiff francez/Dog de Bordeaux) 23 Dutch Shepherd Dog (Ciobănesc olandez) 24 East European Shepherd (Ciobănesc est-european) 25 Estrela Mountain Dog (Ciobănesc de Estrela) 26 Fila Brasileiro (Mastif brazilian) 27 German Shepherd Dog (Ciobănesc german) 28 Great Dane (Dog german) 29 Italian Cane Corso (Cane corso italian) 30 Kangal Shepherd Dog (Ciobănesc anatolian, Kangal) 31 Karst Shepherd Dog (Ciobănesc de Karst) 32 Komondor (Ciobănesc maghiar/din Ungaria) 33 Kuvasz 34 Leonberger 35 Majorca Shepherd Dog (Ciobănesc de Mallorca) 36 Maremma and the Abruzzes Sheepdog (Ciobănesc Maremmano-Abruzzese) 37 Mastiff (Mastiff englez) 38 Moscow Watchdog (Ciobănesc de pază din Moscova) 39 Neapolitan Mastiff (Mastino Napoletano) 40 Portuguese Sheepdog (Ciobănesc portughez) 41 Pyrenean Mastiff (Mastiff pirinean) 42 Rafeiro of Alentejo (Mastiff portughez) 43 Rhodesian Ridgeback 44 Romanian Bucovina Shepherd (Ciobănesc românesc de Bucovina) 45 Romanian Carpathian Shepherd Dog (Ciobănesc românesc carpatin) 46 Rottweiler 47 Russian Black Terrier (Terrier negru rusesc) 48 Saarloos Wolfhond (Câine-lup de Saarloos) 49 Saint Miguel Cattle Dog (Câine de cireadă din Azore) 50 Shar Pei 51 Slovakian Chuvach (Ciobănesc slovac) 52 Spanish Mastiff (Mastiff spaniol) 53 St. Bernard (Saint-Bernard) 54 South Russian Shepherd Dog (Ciobănesc din Rusia de Sud) 55 Satra Shepherd Dog (Ciobănesc de munte polonez din Podhale) 56 Tibetan Mastiff (Mastiff tibetan) 57 Tosa 58 White Swiss Shepherd Dog (Ciobănesc alb elvețian) 59 Yugoslavian Shepherd Dog-Sharplanina (Ciobănesc de Șarplanina) 60 Metișii raselor de la pct. 1–59 Anexa nr. 2 Lista raselor de câini potențial periculoși interzise pentru creștere și reproducere Nr. crt. Denumirea rasei 1 Akbash Dog (Akbash) 2 Alapaha Blue Blood Bulldog (Bulldog Alapaha pursânge / Otto) 3 American Bandog (Bandog / Bandog american) 4 American Pit Bull Terrier (Pitbull terrier american) 5 Bullmastiff (Pitbullmastiff) 6 Bully Kutta 7 Campeiro Bulldog (Bulldog brazilian) 8 Caucasian Shepherd Dog (Câine din Caucazul de Nord) 9 Gull Dong (Gull Dog / Câine Gull) 10 Wolfdog (Câine-lup) 11 Wolfdog Hybrid (Hibrid lup-câine) 12 Metișii raselor de la pct. 1–11 Anexa nr. 3 Reguli și standarde minime pentru platformele de comerț electronic cu animale de companie, inclusiv exotice 1. Administratorii platformelor de comerț electronic care publică anunțuri de vânzare a animalelor de companie, inclusiv exotice, verifică identitatea persoanelor care intenționează să publice anunțuri privind vânzarea animalelor și solicită de la acestea următoarele date: 1.1. numele și prenumele persoanei sau denumirea organizației, după caz; 1.2. IDNP-ul sau IDNO-ul, după caz; 1.3. adresa fizică sau juridică, după caz; 1.4. numărul telefonului de contact; 1.5. adresa electronică; 1.6. alte date relevante. 2. Înainte de publicare, anunțurile de vânzare se verifică (de inteligența umană sau cea artificială) în vederea validării conținutului și a veridicității datelor prezentate. 3. Comerțul cu animale nu trebuie să aibă drept grup-țintă copiii și nici să promoveze cumpărarea animalelor în calitate de cadou. 4. Cerințe față de animalele expuse spre vânzare: 4.1. să fie vaccinate împotriva rabiei; 4.2. să fie înregistrate; 4.3. să fie respectată vârsta minimă absolută de livrare de 12 săptămâni pentru câini și de 14 săptămâni pentru pisici. 5. Anunțul cuprinde: 5.1. ID-ul anunțului; 5.2. numele vânzătorului; 5.3. informații referitoare la vânzător (este persoană fizică sau juridică, este vânzător profesionist sau ocazional etc.); 5.4. numărul transponderului animalului (în cazul în care animalul a fost înregistrat); 5.5. tipul și rasa animalului (în cazul câinilor și pisicilor – informații cu privire la faptul dacă animalul este de rasă pură, confirmate de o fotografie a certificatului de origine); 5.6. o fotografie a pașaportului animalului; 5.7. vârsta sau data nașterii animalului, dacă se cunoaște; 5.8. localizarea în Republica Moldova (locul aflării); 5.9. țara de origine și data importului în Republica Moldova, după caz. 6. Administratorii platformelor de comerț electronic raportează autorităților competente cazurile în care depistează vânzători suspecți sau persoane care intenționează să vândă animale pentru luptă. 7. Administratorii platformelor de comerț electronic blochează comercianții care încearcă în mod repetat să posteze anunțuri interzise. 8. Anunțurile privind vânzarea de animale nu trebuie să conțină opțiunea de livrare prin poștă.