Government Resolution No. HG950/2013 validating the Regulation on requirements to the collection, treatment and discharge of wastewater into sewer system and/or to receivers for urban and rural areas

Republica Moldova GUVERNUL HOTĂRÂRE Nr. HG950/2013 din 25.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în corpuri de apă pentru localităţile urbane şi rurale Publicat : 06.12.2013 în MONITORUL OFICIAL Nr. 284-289 art. 1061 Data intrării în vigoare MODIFICAT HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20 NOTĂ: pe parcursul Regulamentului, textul „branșare/” se exclude prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20 În temeiul art. 39 şi 40 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), cu modificările ulterioare, și al art. 22 din Legea nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 60-65, art. 123), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: [Clauza de adoptare modificată prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1. Se aprobă Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale (se anexează). 2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 1141 din 10 octombrie 2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de evacuare a apelor uzate urbane în receptori naturali” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.189, art.1163). 3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului. PRIM-MINISTRU Iurie LEANCĂ Contrasemnează: Ministrul mediului Gheorghe Şalaru http://www.legis.md/cautare/getResults?doc id=120723&lang=ro Ministrul sănătăţii Andrei Usatîi Nr. 950. Chişinău, 25 noiembrie 2013. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013 REGULAMENTUL privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale Capitolul I Dispoziţii generale 1. Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale (în continuare – Regulament) transpune parţial prevederile Directivei Consiliului nr. 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale. 2. Prezentul Regulament are drept scop: 1) stabilirea cerinţelor pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate şi pentru exploatarea staţiilor de epurare, care trebuie să conţină prevederi referitor la: a) metoda şi gradul de epurare care trebuie asigurate în funcţie de numărul de locuitori/de mărimea localităţii deservite sau care urmează să fie deservită de un sistem de colectare şi de o staţie de epurare şi/sau de calitatea emisarelor în care se deversează apele uzate epurate; b) identificarea şi clasificarea unor astfel de emisare, desemnate ca zone sensibile sau mai puțin sensibile; c) obligativitatea deversării tuturor apelor industriale uzate într-un sistem de colectare, care trebuie să aibă loc în baza unui contract și/sau aviz eliberat de operator; d) condiţiile privind gestionarea nămolurilor ce rezultă din procesul de epurare; e) obligativitatea monitorizării evacuărilor de deşeuri lichide şi a monitorizării efectelor acestora, precum şi faţă de cerinţele de raportare; f) alte aspecte relevante. [Pct.2 subpct.1) modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 2) stabilirea cerinţelor de epurare a apelor uzate în localităţile rurale privind colectarea, depozitarea, epurarea şi deversarea apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv a cerinţelor de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate. 3) protejarea calității resurselor de apă; [Pct.2 subpct.3) introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 4) stabilirea metodologiei de calcul a plăților suplimentare pentru evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare cu depășirea CMA a poluanților stabilite. [Pct.2 subpct.4) introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 3. Pentru realizarea condiţiilor expuse în Regulament fiecare autoritate responsabilă de colectarea şi epurarea apelor uzate va prevedea resurse financiare în acest scop. Capitolul II Domeniul de aplicare [Pct.4 abrogat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 5.Pentru staţiile de epurare încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în locuitori echivalenţi (EL) şi se calculează în baza încărcării medii maxime săptămînale în consum biochimic de oxigen (CBO5) intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptînd situaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, excepţionale, cum sînt precipitaţiile abundente. 6.În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii: [Pct.6 noțiunea ”ape urbane uzate” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.6 noțiunea ”ape menajere uzate” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.6 noțiunea ”ape industriale uzate” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.6 noțiunea ”staţii de epurare noi” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.6 noțiunea ”staţii de epurare retehnologizate/modernizate” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] punct de control al calităţii apelor uzate – pentru consumatorii care evacuează apele uzate în reţeaua de canalizare este ultimul cămin al reţelei de canalizare internă, iar pentru consumatorii care deversează apele uzate în emisare este punctul de evacuare final (fântână de control, canal de deversare); [Pct.6 noțiunea în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.6 noțiunea ”reţea publică de canalizare” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] sistem de colectare – sistem de canalizare care adună şi transportă apele uzate; normative de evacuare a apelor uzate – concentraţii maxim admisibile – indicatorii volumului şi componenţei apelor uzate stabiliţi de către operatori, care ulterior se coordonează cu organele de mediu ale autorităţilor publice locale şi se aprobă de către organele centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului; aglomerare– zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sînt suficient de concentrate pentru a face posibilă colectarea apelor uzate orăşeneşti şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare; echivalent-locuitor (EL) – reprezintă unitatea de măsura pentru poluarea biodegradabilă şi stabileşte dimensiunea poluării provenită de la o aglomerare umană. Modul de calcul al EL pentru o aglomerare umană este dat de raportul dintre încărcarea totală în CBO5 a apelor uzate şi valoarea de 60g CBO5/zi corespunzătoare unui EL; [Pct.6 noțiunea în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un proces fizic şi/sau chimic care implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în suspensie – cu cel puţin 50%; epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un proces biologic cu decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiţiilor prevăzute în anexa nr.2 la prezentul Regulament; epurare corespunzătoare – epurarea apelor uzate prin orice proces şi/sau sistem care după evacuarea apelor uzate permite receptorilor să întrunească obiectivele relevante de calitate prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare; eutrofizare – îmbogăţirea apei cu nutrienţi, în special cu compuşi cu azot şi/sau fosfor, determinînd o creştere accelerată a algelor şi a altor forme vegetale superioare, care conduc la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă şi asupra calităţii apei; [Pct.6 noțiunea ”autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei ” exclusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] emisar – corp de apă artificial, de suprafaţă sau subteran, care primeşte apele uzate evacuate direct sau epurate din instalaţiile de epurare; CMA – concentraţia maxim admisibilă în apele uzate a substanţelor poluante la deversarea lor în reţeaua publică de canalizare, în staţia de epurare sau emisari; deversarea limitat admisibilă (DLA) – cantitatea de poluanţi conţinută în apele uzate maximal admisă spre deversare într-o unitate de timp în apele de suprafaţă în regimul şi locul stabilit cu scopul asigurării normelor de calitate în secţiunea de control sau neînrăutăţirii calităţii formate dacă este mai joasă în raport cu cea normativă; plăţi suplimentare – plăţi aplicate consumatorilor noncasnici în cazul evacuării de ape uzate în sistemul public de canalizare cu depășirea CMA a poluanților; [Pct.6 noțiunea introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] nămol – material rezidual, semisolid, tratat sau netratat brut, rămas din procesele de colectare şi epurare a apelor urbane uzate, precum şi nămolurile produse şi colectate în sistemele de sanitație; [Pct.6 noțiunea introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] nămol fecal – nămol brut sau parţial digerat în formă de suspensie sau semisolid, cu apă sau fără apă, provenit din sistemele de sanitaţie, precum sunt fosele septice și alte instalații similare, și care nu a fost transportat printr-un colector de canalizare; [Pct.6 noțiunea introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] nămol industrial – nămol provenit din procesul de preepurare a apelor uzate şi apelor meteorice poluate din terenurile întreprinderilor industriale; [Pct.6 noțiunea introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] acord de preluare a apelor uzate – acord în scris, eliberat de către operator la cererea consumatorului, altul decât cel casnic, în care se indică cerinţele operatorului privind calitatea apelor industriale uzate evacuate în reţelele publice de canalizare în care se stabilește CMA a poluanţilor apelor uzate şi condiţiile de evacuare a apelor industriale uzate. [Pct.6 noțiunea introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 7. Prevederile prezentului Regulament se aplica la: a) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea unor noi lucrări de folosire a apelor, precum şi la extinderea sau retehnologizarea sistemelor existente care evacuează ape uzate epurate în condiţiile stipulate în punctul 2 din prezentul Regulament; [Pct.7 lit.a) modificată prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] b) stabilirea gradului de preepurare necesar şi a tehnologiei de preepurare, precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor de preepurare aferente, necesare obiectivelor economico-sociale, înainte ca apele uzate să fie evacuate în condiţiile punctului 2 din prezentul Regulament; c) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor şi al protecţiei mediului a reţelelor de canalizare şi, respectiv, a staţiilor de epurare noi, a celor existente sau a celor care fac obiectul unor completări ori extinderi; d) elaborarea documentației pentru obținerea avizului de racordare la sistemul public de canalizare ale localităților; e) obţinerea avizului de racordare, încheierea contractului de prestare a serviciului public de canalizare între operatorii care au în administrare şi în exploatare sistemul de canalizare (în continuare – operator) și consumatori; [Pct.7 lit.e) modificată prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] f) încheierea acordurilor de preluare a apelor uzate între operatori şi consumatorii care evacuează apele uzate direct în staţia de epurare, precum şi în sistemul de canalizare cu respectarea parametrilor/indicatorilor de calitate/CMA prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul Regulament; [Pct.7 lit.f) în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] g) verificarea respectării prevederilor autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei şi a prevederilor contractuale cu privire la parametrii cantitativi şi calitativi ai apei uzate evacuate în reţelele de canalizare ale localităţii; [Pct.7 lit.g) în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] h) detereminarea aglomerărilor umane în conformitate cu anexa nr. 8 la prezentul Regulament. [Pct.7 lit.h) introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] Capitolul III Colectarea şi evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în staţiile de epurare 8. Principalii parametri/indicatori de calitate care trebuie să caracterizeze apele uzate industriale la evacuare în reţelele de canalizare ale localităţilor, precum şi în limitele maxime admisibile ce se măsoară în punctele de control sînt prevăzute în anexa nr. 1. la prezentul Regulament. 9. Prin acordul de preluare a apelor uzate sau prin contractul de furnizare a serviciului de canalizare se stabilesc valori ale CMA mai mici decât cele prevăzute în anexa nr.1 la prezentul Regulament pe baza încărcării existente cu poluanţi a apei uzate în sistemul de canalizare şi încărcării staţiei de epurare a apelor uzate. În funcţie de activitatea specifică desfăşurată, apele uzate pot fi caracterizate şi prin alţi indicatori de calitate decât cei prevăzuți în anexa nr. 1 la prezentul Regulament. CMA pentru aceştia se va stabili în baza studiilor de specialitate, la solicitarea şi din contul consumatorului. Aceste studii vor cuprinde metodele de analiză cantitativă şi calitativă a indicatorilor de calitate, tehnologiile de epurare adecvate a poluanţilor aprobate de autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului, după coordonarea prealabilă a acestora cu autoritatea administrației publice locale, în a cărei proprietate se află reţelele şi instalaţiile de canalizare şi epurare a apelor uzate sau cu operatorul, dacă acestuia, prin contractul de gestiune, i-a fost delegată o asemenea împuternicire. [Pct.9 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 91. Indicatorii de calitate/CMA, care urmează să fie analizaţi în cadrul investigaţiilor de laborator, pentru efectuarea controlului calităţii apelor uzate deversate în sistemul public de canalizare de către consumatori îi stabileşte operatorul, aprobă autoritatea administrației publice locale şi sunt coordonaţi cu autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului, în funcție de tipul de activitate şi materia primă utilizată. [Pct.91 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 92. Consumatorii, alţii decât cei casnici, evacuează apele uzate în sistemul public de canalizare prin racorduri individuale, separate de reţelele de canalizare prin care evacuează ape uzate alţi consumatori sau de reţelele publice de canalizare aflate în proprietatea autorităţilor/instituţiilor publice, construite conform standardelor. La hotarul delimitării reţelelor de canalizare ale consumatorilor, alţii decât cei casnici, de cele ale operatorului, în afara terenului aflat în proprietatea/posesia sau folosinţa acestora, se amplasează un punct de control pentru prelevarea probelor de apă uzată. [Pct.92 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 10. Consumatorii, alţii decât cei casnici, efectuează preepurarea/epurarea apelor uzate, astfel încât la evacuarea acestora în sistemul public de canalizare, în punctul de control, să fie asigurată respectarea valorilor admisibile ale parametrilor/indicatorilor de calitate, stabilite în avizul de racordare, respectiv, în acordul de preluare, care se anexează la contractul de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, iar în cazul lipsei acestor acte se asigură respectarea acestor valori admisibile stabilite în anexa nr. 1 la prezentul Regulament. CMA a poluanţilor din apele uzate în sistemul public de canalizare se determină pentru fiecare consumator în parte, luând în considerare prevederile metodologiei de calcul a CMA a substanţelor poluante în apele uzate evacuate în sistemul de canalizare al localităţii, conform anexei nr. 6 la prezentul Regulament. [Pct.10 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 11. Se interzice evacuarea apelor industriale uzate în al căror conținut sunt substanțe periculoase sau prioritar periculoase prevăzute în Regulamentul privind condițiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 802/2013, dacă nu este asigurată preepurarea lor înainte de evacuarea acestora în sistemul public de canalizare. Se vor utiliza cele mai bune tehnici disponibile, astfel încât înainte de evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare să fie respectate cerinţele şi normativele de evacuare stabilite în acordul de preluare al apelor uzate. [Pct.11 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 12. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisa numai dacă prin aceasta: a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului care exploatează sistemul de canalizare şi staţiile de epurare; b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a conductelor/canalelor colectoare; c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale staţiilor de epurare şi ale echipamentelor asociate acestora; d) nu sînt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare, procesele de tratare a nămolurilor sau nu se diminuează capacitatea de prelucrare a acestora; e) nu se creează pericol de explozie; f) nu se afectează calitatea apelor uzate din sistemul public de canalizare. 13. Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare nu trebuie să conţină: a) materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stînjeni curgerea normală a fluxului de lichid, cum sînt: materiale care, la vitezele realizate în conductele/colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri; diferite substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea conductelor/canalelor; corpuri solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spaţiu liber de 20 mm între bare, iar în cazul fibrelor şi fibrelor textile ori al materialelor similare – pene, fire de par de animale, şerveţele umede, care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm; suspensii dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum şi altele asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea conductelor/canalelor; păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderenţă pot conduce la crearea de zone de acumulări de depuneri pe pereţii conductelor/canalelor colectoare; substanţe care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din reţelele de canalizare, coagulează, existînd riscul depunerii lor pe pereţii conductelor/canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe agresive noi; b) substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sînt realizate reţelele de canalizare şi echipamentele şi conductele din staţiile de epurare a apelor uzate; c) substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stînjeni exploatarea normală a reţelelor/canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care împreuna cu aerul pot forma amestecuri explosive, cum sînt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon, solvenţii, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din generatoarele de acetilenă; d) substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare; e) substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sînt: metalele grele şi compuşii lor; compuşii organici halogenaţi; compuşii organici cu fosfor sau cu staniu; agenţii de protecţie a plantelor: pesticidele – fungicide, erbicide, insecticide, algicide – şi substanţele chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pielii sau a materialelor textile; substanţele chimice toxice, cancerogene, mutagene sau teratogene ca: acrilonitril, hidrocarburi policiclice aromatice, ca benzipiren, benzantracen si altele asemenea; substanţele radioactive, inclusiv reziduurile; f) substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce contribuie la poluarea mediului; g) substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării realizate în reţeaua de canalizare sau în staţia de epurare, determină prin descărcarea lor împreună cu apele uzate, modificarea culorii apei receptorului natural; h) substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului; i) substanţe organice greu biodegradabile; j) substanţe care apar ca urmare a procesului de mătuire a sticlei. 14. Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele şi instituţiile de cercetare medicală şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum si de la orice fel de întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce contaminarea cu agenţi patogeni, microorganisme, viruşi, ouă de helminţi – se descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în staţiile de epurare numai în condiţiile în care au fost luate toate măsurile de dezinfectare, conform prevederilor actelor normative în vigoare. Realizarea măsurilor de dezinfecţie/ sterilizare a produselor patologice evacuate odată cu apele uzate din unităţile menţionate în alineatul unu al prezentului punct se certifica periodic prin buletine de analiză eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Aceste buletine se păstrează la unităţile în cauza şi se transmit şi operatorilor, periodic sau la cerere. 15. Condiţiile de evacuare a apelor uzate ale consumatorilor în sistemul public de canalizare se stabilesc de către operator, în baza normativelor deversărilor limitat admisibile ale poluanţilor evacuaţi în emisare, conform anexei nr. 2 la prezentul Regulament. CMA a poluanţilor apelor uzate se calculează de către operator în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, care va lua în considerare următoarele aspecte: a) condiţiile impuse prin autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apei, eliberate de autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului; b) starea tehnică şi capacitatea de epurare reală a staţiei de epurare, aflată în administrarea/exploatarea operatorului, asigurarea funcţionării staţiei de epurare a apelor uzate conform parametrilor prevăzuţi în proiectul acesteia şi neadmiterea recepţionării de la consumatori a apelor uzate, care ar putea afecta funcţionarea stabilă a procesului de epurare biologică, în care raportul dintre CBO5:N:P trebuie să fie echivalent cu 100:5:1; c) asigurarea protecţiei reţelelor şi instalaţiilor sistemului public de canalizare de distrugeri în urma influenţei apelor uzate agresive, formării vaporilor inflamabili şi toxici, obturarea conductelor şi utilajelor cu substanţe ce se depun din nămol; d) asigurarea epurării apelor uzate preluate în sistemul public de canalizare. [Pct.15 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 16. Prin avizul de racordare eliberat de către operator şi ulterior prin contractele încheiate, se pot stabili, ca valori admisibile, valori mai mici decît cele prevăzute în anexa nr. 1, în baza încărcării deja existente cu poluanţi a apei uzate din sistemul de canalizare, respectiv la intrarea în staţia de epurare astfel încît să fie menţinut raportul CBO5:N:P = 100:5:1, care asigură funcţionarea eficace a procesului de epurare biologic. În cazul schimbării condițiilor de deversare a apelor uzate în emisare, operatorul stabileşte condiții noi de preluare a apelor uzate în sistemul public de canalizare/staţiile de epurare consumatorilor existenți prin acordul de preluare/contractul de prestare a serviciului public de canalizare. [Pct.16 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 17. Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi ale acestora, prevăzute prin programe de etapizare, autoritatea competentă stabileşte alte condiţii de evacuare pe perioada de derulare a programului, pînă la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinîndu-se seama de prevederile prezentului Regulament. [Pct.17 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 18. La solicitarea avizului de racordare, a contractului de racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa şi de canalizare şi a acordului de preluare, în vederea evacuării apelor uzate provenite de la un nou consumator de apă şi de extindere a capacitaţilor de producţie şi a instalaţiilor de preepurare, acesta va pune la dispoziţia operatorilor datele asigurate de proiectant/consumator, respectiv estimările debitelor şi a compoziţiei apelor uzate care urmează să fie descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţii de epurare. În vederea eliberării avizului de racordare la reţeaua de canalizare, consumatorii care dispun de surse proprii de alimentare cu apă prezintă autorizația de mediu pentru folosința specială a apei. [Pct.18 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 19. Avizul de racordare încheiat între operator şi consumatori va include: a) debitele şi CMA a poluanţilor din apele uzate evacuate în punctul de control; b) restricţiile de evacuare a apelor uzate la anumite ore; c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor poluanţilor din apele uzate evacuate în sistemul public de canalizare; d) obligaţia montării unităţilor de măsurare şi înregistrare a volumelor apelor uzate evacuate în sistemul public de canalizareşi menţinerea acestora în stare de funcţionare; e) obligaţia consumatorului de a informa operatorul despre toate accidentele proprii care pot perturba buna funcţionare a sistemului public de canalizare; f) obligaţia consumatorului de a elabora planul de combatere a poluării accidentale a apelor uzate, inclusiv de a dota cu mijloace şi materiale pentru intervenţie, sau de a încheia un precontract cu o unitate specializată pentru intervenţii în caz de poluare accidentală a apelor uzate evacuate în sistemul public de canalizare; g) desemnarea punctelor de control al calităţii apelor uzate evacuate în sistemul public de canalizare şi frecvenţa de prelevare a probelor de apă uzată. [Pct.19 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 191. Acordul de preluare a apelor uzate, eliberat consumatorului, care evacuează ape industriale uzate în sistemul public de canalizare, se anexează la contractul de prestare a seviciului public de canalizare şi va conţine următoarele: a) denumirea actului (Acord de preluare a apelor uzate); b) data emiterii acordului de preluare a apelor uzate; c) denumirea operatorului; d) denumirea consumatorului căruia i se eliberează actul respectiv; e) cerinţele operatorului privind calitatea apelor uzate evacuate în reţelele publice de canalizare; f) CMA a poluanţilor din apele uzate pentru consumator; g) condiţiile de preluare a apelor uzate de la consumator, care includ cerinţe privind: necesitatea preepurării/epurării apelor industriale uzate sau a unei părţi din acestea la staţia de preepurare/epurare a consumatorului; preepurarea apelor industriale uzate în comun cu ale altor consumatori, în cadrul unor staţii de epurare ale grupului de întreprinderi (dacă aşa ceva există); reutilizarea maximă a apelor uzate epurate pentru asigurarea proceselor tehnologice cu apă tehnologică sau pentru alte folosinţe; implementarea tehnologiilor noi care oferă posibilitatea de reducere a consumului de apă sau a debitului de ape uzate, precum şi a gradului lor de poluare; folosirea sistemelor închise de alimentare cu apă sau utilizarea repetată şi succesivă a apei în procesele tehnologice ale întreprinderii; recuperarea substanţelor utile conţinute în apele industriale uzate; tratarea şi utilizarea nămolurilor rezultate din procesele tehnologice şi din preepurarea apelor industriale uzate; h) termenul de valabilitate a acordului de preluare a apelor uzate; i) numele, prenumele şi semnătura persoanei cu funcţie de răspundere a operatorului împuternicit/desemnat cu dreptul de a semna acordul de preluare a apelor uzate. [Pct.191 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 192. Consumatorii evacuează apele uzate în sistemul public de canalizare astfel încât să fie asigurată respectarea indicatorilor de calitate/CMA a poluanţilor apelor uzate prevăzuţi în avizul de racordare/acordul de preluare şi în contractul de prestare/furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare conform standardelor naţionale adoptate. [Pct.192 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 193. Operatorul este obligat să supravegheze starea tehnică a sistemului public de canalizare, să monitorizeze valorile indicatorilor/parametrilor de calitate ai apelor uzate evacuate de către consumatori în sistemul de canalizare în raport cu CMA a poluanţilor stabilite şi aprobate pentru fiecare consumator în parte, precum şi calitatea apelor uzate epurate la deversare în emisare în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. [Pct.193 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 194. Periodicitatea prelevării probelor de apă uzată evacuată în sistemul public de canalizare se stabileşte de către operator pentru fiecare consumator în parte la încheierea acordului de preluare a apelor uzate/contractului de prestare/furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, luând în considerare: a) CMA a poluanţilor privind calitatea apelor industriale uzate evacuate; b) debitele lunare și anuale reale de ape uzate, evacuate de consumatori în sistemul public de canalizare, calculate în baza volumelor înregistrate de mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic legal, puse în funcțiune, montate, sigilate și luate în evidență în conformitate cu prevederile actelor normative sau volumelor de ape uzate calculate prin metode indirecte; c) datele despre calitatea apelor uzate la evacuarea în reţeaua publică, conform rezultatelor analizelor probelor de ape uzate, eliberate de către laboratorul acreditat în condițiile Legii nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității; d) regimul de evacuare a apelor uzate de la consumator; e) cerinţele impuse operatorului prin autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apei, eliberate de autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului; f) respectarea sau nerespectarea de către consumatori a condiţiilor de evacuare a apelor uzate în sistemul public de canalizare în perioada anterioară; g) mărimea depăşirilor cantiţăţii de poluanţi din apele uzate evacuate de consumator în raport cu CMA a acestora; h) caracteristicile poluanţilor din componenţa apelor uzate în urma investigaţiilor (analizelor) de laborator, conform obiectului de activitate/tipul de industrie al consumatorului; i) impactul asupra reţelelor de canalizare, factorii indicaţi la literele b), g) şi h). [Pct.194 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 195. Operatorii vor preleva, cel puţin odată pe an, probe de apă uzată pentru investigaţiile de laborator, în punctele de control stabilite de aceştia. Punctele de control pot fi stabilite expres în condiţiile tehnice, avizele de racordare, acordurile de preluare, eliberate de către operator, şi/sau în contractele de prestare a seviciului public de canalizare, încheiat între operator şi consumator. [Pct.195 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 196. În funcţie de prevederile punctului 194, operatorii stabilesc perioade de prelevare a probelor de apă uzată, însă nu mai des de odată pe lună, chiar dacă au fost constatate depăşiri ale valorilor admisibile ale indicatorilor de calitate din apele uzate. [Pct.196 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 197. Operatorii efectuează analiza apei uzate prelevate în laboratoare acreditate în condițiile Legii nr. 235/2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității. În cazul apariţiei litigiilor referitoare la stabilirea plăţilor suplimentare pentru evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare cu depăşirea CMA a poluanților stabilite, prioritate se acordă cercetărilor obţinute în laboratoarele acreditate. [Pct.197 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 198. Prelevarea probelor de apă uzată se efectuează în orice timp al zilei și nopții, luând în considerare regimul de activitate al consumatorului, în conformitate cu standardele moldovenești care adoptă standarde europene sau internaționale, precum și în conformitate cu regulile de prelevare, transportare și păstrare a apelor uzate pentru verificarea calității apelor uzate deversate în rețelele de canalizare. [Pct.198 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 199. Operatorul este obligat să preleveze o singură probă de apă uzată, a cărei cantitate trebuie să fie suficientă pentru efectuarea analizei fizico-chimice. În cazul în care reprezentantul consumatorului, care participă la procesul de prelevare a probelor de apă uzată, în momentul prelevării solicită prelevarea concomitentă a probelor de control, atunci operatorul în prezenţa reprezentantului consumatorului va trebui să preleveze în paralel cîte două probe de apă uzată pentru fiecare parte (operator, consumator), iar fiecare dintre ei, din contul personal, le va transmite laboratorului acreditat în domeniul apelor uzate. Toate probele de apă uzată vor fi sigilate la locul prelevării acestora. După recepţionarea acestor probe, laboratoarele acreditate vor efectua analiza pentru o singură probă, iar a doua probă de control sigilată va fi păstrată în conformitate cu cerințele stabilite de standardele moldoveneşti care adoptă standarde europene sau internaţionale. [Pct.199 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1910. Încercările de laborator se efectuează într-un laborator acreditat în domeniul apelor uzate al operatorului şi/sau în orice alt laborator acreditat în domeniul apelor uzate, cu înregistrarea rezultatelor controlului în registre speciale care sunt păstrate pe un termen de 5 ani. [Pct.1910 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1911. În cazul în care indicele de concordanță (En) este mai mare de 0,2, obţinut în urma analizelor de laborator, se efectuează prelevarea probelor de control repetat în prezența ambilor reprezentanți ai laboratoarelor sau a reprezentantului unui alt laborator, în calitate de parte terţă. Indicele de concordanță (En) se stabileşte conform standardului moldovenesc SM SR EN ISO/CEI 17043: 2011 şi se calculează după formula: unde: U2lab – incertitudinea de măsurare a laboratorului nr.1; U2ref – incertitudinea de măsurare a laboratorului de referință nr.2; Xlab1 – valoarea obținută de laboratorul nr.1; Xlab2 – valoarea obținută de laboratorul nr.2. [Pct.1911 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1912. În cazul în care nu s-au solicitat/prelevat probe de control din iniţiativa consumatorului sau din nedorinţa acestuia, rezultatele analizelor de laborator eliberate de laboratorul acreditat al operatorului vor constitui temei juridic pentru calculul plăților suplimentare, conform anexei nr. 7 la prezentul Regulament. [Pct.1912 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1913. Prelevarea probelor de apă uzată se efectuează de către operator în prezenţa consumatorului. Prelevarea probelor de apă uzată poate fi efectuată în prezenţa unuia sau a mai multor reprezentanţi ai autorităţii administrației publice locale şi/sau a autorităţii administrative subordonată organului central de specialitate al administrației publice în domeniul protecţiei mediului. [Pct.1913 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1914. Atât operatorul, cât şi consumatorii sunt obligaţi să desemneze unul sau doi reprezentanţi care vor avea dreptul să participe la prelevarea probelor de apă uzată, în vederea monitorizării corectitudinii procesului de prelevare, la semnarea actului şi să argumenteze, în scris, a obiecţiilor constatate. [Pct.1914 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1915. Consumatorii vor asigura desemnarea persoanelor responsabile de prelevarea probelor de apă uzată care cunosc regulile de prelevare a probelor de apă uzată sau vor instrui persoanele desemnate care nu cunosc regulile enunțate supra. [Pct.1915 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1916. Consumatorii sunt obligaţi să asigure prezenţa la locul de prelevare a probelor de apă uzată a persoanelor desemnate, în termen de 15 minute de la ora solicitării de către reprezentantul operatorului. [Pct.1916 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1917. În cazul în care persoana desemnată de consumator nu se prezentă la locul de prelevare a probelor de apă uzată în termenul indicat punctul 1916 sau în cazul în care reprezentantul consumatorului refuză să semneze actul de prelevare a probelor de apă uzată, reprezentantul operatorului, cu utilizarea mijloacelor tehnice (foto, video), va preleva probele de apă uzată, va întocmi și semna în mod unilateral actul de prelevare a apelor uzate în două exemplare identice și va sigila vasul cu proba de apă uzată, care o va expedia în oricare dintre laboratoarele acreditate, inclusiv în laboratorul operatorului, dacă este acreditat. Dacă reprezentantul consumatorului nu se prezintă la locul de prelevare a probelor de apă uzată sau refuză să semneze actul de prelevare a probelor de apă uzată, precum și refuză să utilizeze mijloace tehnice la prelevarea probelor de apă uzată, cu efectuarea fotografiilor sau înregistrărilor video, reprezentantul operatorului va indica corespunzător motivele în actul de prelevare a probelor de ape uzate. [Pct.1917 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1918. Neprezentarea persoanei desemnate în termenul prestabilit la locul de prelevare a probelor de apă uzată sau refuzul de a semna actul de prelevare a probelor de apă nu poate fi interpretat în favoarea consumatorului. În asemenea situaţii, cel târziu a doua zi lucrătoare de la ziua întocmirii actului de prelevare a probelor de apă uzată, operatorul este obligat să expedieze în adresa consumatorului, prin poştă şi/sau prin e-mail (dacă dispune), un exemplar al actului de prelevare a probelor de apă uzată. Adresa/adresele corespunzătoare vor fi indicate în contractul de prestare a serviciilor publice de canalizare, încheiat cu consumatorul. [Pct.1918 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1919. Consumatorii sunt în drept să conteste în instanţa de judecată actul de prelevare a probelor de apă uzată în termen de cel mult 10 zile de la data semnării acestuia de către reprezentantul împuternicit sau de la data confirmării primirii actului prin poştă sau prin e-mail în următoarele cazuri, dar care nu se limitează la acestea: a) operatorul nu a solicitat prezenţa reprezentantului consumatorului la locul prestabilit pentru prelevarea probelor de apă uzată; b) încălcarea procedurii de prelevare a probelor de apă uzată; c) actul de prelevare a probelor de apă uzată a fost semnat de persoane care nu sunt împuternicite în modul stabilit cu dreptul de a semna astfel de acte; d) actul de prelevare a probelor de apă uzată nu a fost completat pe deplin în modul stabilit. [Pct.1919 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1920. Operatorul este obligat să expedieze copia raportului de analiză a probelor de apă uzată consumatorului prin poştă sau e-mail, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data eliberării acestuia de către laboratorul acreditat. [Pct.1920 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1921. Consumatorul este în drept să conteste în instanţa de judecată raportul de analiză a probelor de apă uzată, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data recepţionării raportului, în următoarele cazuri, dar care nu se limitează la acestea: a) raportul de analiză a probelor de apă uzată a fost eliberat de laboratorul care nu este acreditat în domeniul apelor uzate; b) dezacordul consumatorului cu rezultatele raportului de analiză a probelor de apă uzată. [Pct.1921 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1922. Dacă, potrivit raportului de analiză a probelor de apă uzată, sunt constatate depăşiri ale valorilor indicatorilor/parametrilor de calitate în raport cu CMA a poluanților stabilite în temeiul contractului de prestare a serviciului de canalizare, operatorul va calcula consumatorului plăţi suplimentare în conformitate cu Metodologia de calcul a plăților suplimentare pentru depăşirea CMA a poluanților la evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare, stabilite în anexa nr. 7 la prezentul Regulament. Rezultatele analizelor de laborator vor sta la baza calculului spre plata suplimentară consumatorului, pînă la următoarea prelevare a probelor de apă uzată. [Pct.1922 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1923. La adresarea în instanța de judecată cu privire la anularea actului de prelevarea a probelor de apă uzată sau raportul de analiză a probelor, factura/contul de plată ce rezultă din aceste acte se suspendă pe perioada mersului procesului, iar în cazul în care instanţa de judecată, printr-o hotărîre irevocabilă, a anulat actele de prelevare a probelor de apă uzată sau raportul de analiză a probelor de apă uzată care au confirmat depăşiri ale valorilor admisibile ale poluanţilor, operatorul va anula plata suplimentară calculată și/sau va restitui plata achitată. [Pct.1923 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1924. Măsurarea şi/sau controlul debitului de ape uzate evacuate se va efectua lunar, iar cu acordul operatorului cel puțin o dată în trei luni, în prezenţa reprezentantului consumatorului desemnat/împuternicit în modul stabilit. Consumatorii sunt obligaţi să prezinte la cererea operatorului şi în termenul indicat de acesta bilanţul debitului de ape uzate evacuate în sistemul public de canalizare pe fiecare racord de canalizare în parte. [Pct.1924 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1925. Volumul apelor uzate evacuate în sistemul public de canalizare se măsoară cu mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal, puse în funcțiune, montate, sigilate și luate în evidență în modul stabilit de actele normative. În lipsa mijlocului de măsurare a apelor uzate, volumul apelor uzate evacuate se va considera egal cu volumul de apă calculat în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi ale altor acte normative care reglementează modalitatea de determinare a volumului de apă. [Pct.1925 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1926. Consumatorii care evacuează apele uzate în sistemul public de canalizare şi care în procesul activităţii înglobează în produsul finit o anumită cantitate de apă instalează mijloace de măsurare a apelor uzate în conformitate cu condiţiile tehnice, eliberate de operator şi stabilite în contract. În cazul nerespectării acestei cerinţe, volumul apelor uzate se va considera egal cu volumul apei utilizate în procesul activităţii acestora. [Pct.1926 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1927. Plățile calculate conform Metodologiei de calcul a plăților suplimentare pentru depășirea CMA a poluanților la evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare, stabilite în anexa nr.7 la prezentul Regulament, vor fi acumulate pe un cont special al operatorului. Aceste resurse financiare vor fi utilizate exclusiv pentru întreținerea și dezvoltarea sistemului de canalizare, modernizarea și construcția stațiilor de epurare a apelor uzate, achiziționarea materialelor pentru epurarea apelor uzate și a nămolurilor, precum și pentru întreprinderea măsurilor de protecție a mediului. [Pct.1927 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 1928. Factura de plată înaintată consumatorului se contestă în instanţa de judecată în termen de cel mult 30 de zile de la data înmânării acesteia de către operator. [Pct.1928 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 20. Avizul de racordare, contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare şi autorizaţia de folosinţă specială a apelor se revizuiesc potrivit reglementărilor în vigoare. 21. Pentru orice schimbare privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate evacuate în rețelele de canalizare sau în stațiile de epurare, ca urmare a modificării capacităților de producție, a tehnologiilor de fabricație sau a altor cauze, consumatorul este obligat să solicite eliberarea unui nou acord de preluare a apelor uzate. [Pct.21 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 22. Preluarea în reţelele de canalizare a localităţilor şi/sau în staţiile de epurare a unor ape uzate ce implică modificarea tehnologiei sau a parametrilor de funcţionare a staţiilor de epurare se ia în considerare numai după realizarea în staţia de epurare a tuturor lucrărilor necesare asigurării respectării condiţiilor de descărcare în emisare. [Pct.22 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 23.În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate urbane şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului Regulament. Capitolul IV Evacuarea apelor uzate în emisare 24. Valorile-limită admisibile ale indicatorilor/parametrilor de calitate stabilite în anexa nr. 2 la prezentul Regulament, debitul maxim al apelor uzate admise spre deversare în emisare într-o unitate de timp în locul stabilit vor constitui deversările limitat admisibile. Valorile admisibile specificate în alineatul unu al prezentului punct se stabilesc în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi se înscriu în : a) avizele ce se emit pentru: obiective noi; obiective existente ce îşi modifică şi îşi îmbunătăţesc procesele tehnologice de producţie sau de epurare a apelor uzate; obiective existente la care se prevăd extinderi de capacitate de producţie sau ale capacităţilor de epurare a apelor uzate; alte obiective existente care prin lucrări de investiţie îşi modifică valoarea parametrilor de limită; b) autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor emise: consumatorilor noi, atunci cînd în aviz au fost prevăzute condiţii similare cu cele din prezentul Regulament; consumatorilor de apă existenţi, numai după ce au realizat şi au pus în funcţiune capacităţi corespunzătoare de epurare a apelor uzate. Prin avizele şi autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor emitentul acestora poate stabili ca valori admisibile valori mai mici decît cele prevăzute în anexa nr. 2, în baza încărcării în poluanţi deja existenţi în receptori, în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate, şi avînd în vedere parametrii de calitate ai emisarelor. La stabilirea valorilor admisibile pentru metale grele emitentul trebuie să tină seama de faptul că, deşi individual, concentraţia maximă admisibilă poate fi cea prevăzuta în anexa nr. 2, atunci cînd în apele uzate sînt prezente mai multe metale grele (de exemplu, plumb, cadmiu, crom, cupru, nichel, zinc sau mercur), concentraţia totală a acestora în apă neputînd depăşi 2 mg/dm3. În privinţa mercurului concentraţia acestuia nu poate depăşi 0.05 mg/dm3 chiar în situaţia în care este unicul metal prezent în apele uzate. Pentru substanţele pentru care nu sînt prevăzute limite maxime admisibile în standardele sau în normativele în vigoare, acestea se stabilesc în baza studiilor elaborate de institutele specializate, la comanda consumatorului de apă. Studiile vor cuprinde, de asemenea, metodele de analiză calitativă şi cantitativă a substanţelor respective, precum şi tehnologiile de epurare adecvate. Limitele maxime admisibile vor fi aprobate de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului. Pentru substanţele poluante, altele decît cele prevăzute în anexa nr. 2, limitele maxime admisibile se stabilesc prin avizele şi autorizaţiile de mediu pentru folosinţă specială a apelor, în funcţie de caracteristicile receptorului natural, de capacitatea sa de autoepurare, de caracteristicile celorlalte ape uzate evacuate în acelaşi receptor, de cerinţele consumatorilor de apă de capacitatea şi eficienţa de epurare a staţiei de epurare şi de necesitatea protecţiei mediului. În cazul apelor uzate ce conţin substanţe poluante peste valorile limită stabilite prin prezentul Regulament, este obligatorie epurarea acestora sau luarea de măsuri tehnologice adecvate, pînă la atingerea valorilor admise. În situaţii excepţionale autorităţile publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului pot face derogări de la prezentul Regulament. În cazuri speciale, după probe tehnologice, la amorsarea treptelor biologice din staţiile de epurare, la reviziile periodice sau pe parcursul execuţiei unor lucrări de retehnologizare sau extindere a capacităţii staţiei de epurare, este permisă depăşirea valorilor-limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin aceasta nu se pune în pericol sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau nu se produc pagube materiale, şi numai cu avizul autorităţilor de gospodărire a apelor şi, după caz, al centrelor teritoriale de sănătate publică. Avizul se solicită de către consumatorul de apă cu cel puţin 30 de zile înainte de data programată pentru începerea reviziilor, reparaţiilor, reconstrucţiilor, altor lucrări, probelor tehnologice sau pentru amorsarea staţiilor de epurare biologică. Prin avizul respectiv se stabileşte durata depăşirilor, care nu poate fi mai mică decît perioada necesară pentru efectuarea reviziilor, reparaţiilor, reconstrucţiilor, modernizărilor, testărilor şi reglării staţiilor de epurare, precum şi valorile maxime admisibile ale indicatorilor de calitate pentru această perioadă. Pentru consumatorii existenţi, care realizează capacităţi de epurare în conformitate cu programul de etapizare aprobat, în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apelor, emisă pe o perioada limitată, se înscriu valori ale concentraţiilor substanţelor poluante care nu depăşesc valorile-limită din anexa nr.2 la prezentul Regulament. [Pct.24 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 25. Apele uzate care se evacuează în emisare nu trebuie să conţină: a) concentraţii de substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate mai mari decît cele prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul Regulament, precum şi acele substanţe a căror interdicţie a fost stabilită prin studii de specialitate; b) concentraţii de materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor; c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea spumei sau la schimbarea proprietăţilor organoleptice ale apei receptorilor faţă de starea naturală a acestora. Apele uzate provenite de la spitalele de boli infecţioase, sanatorii TBC, instituţii de pregătire a preparatelor biologice – seruri şi vaccinuri, alte instituţii medicale curative sau profilactice, de la unităţile zootehnice şi abatoare nu pot fi descărcate în receptori fără a fi supuse în prealabil dezinfecţiei specifice. În această situaţie se aplică prevederile punctului 14 din prezentul Regulament. 26. Deversarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de desecare, de irigaţii ori pe terenuri agricole se face numai în condiţiile realizării unei epurări corespunzătoare şi cu avizul administratorului/deţinătorului acestora în baza autorizaţiei, astfel: cînd apa din canale se foloseşte la irigarea culturilor agricole, limitele indicatorilor de calitate se corelează şi cu standardul privind calitatea apei pentru irigarea culturilor agricole; cînd apa uzată se deversează într-un canal de desecare ce evacuează apele într-un emisar, limitele indicatorilor de calitate vor fi cei corespunzători prezentului Regulament. [Pct.26 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 27. La reglementarea amplasării de noi obiective în zone restrictive se aplică prevederile punctului 24 alineatul opt din prezentul Regulament. 28. Operatorii, deţinătorii staţiei de epurare sînt obligaţi să asigure montarea şi funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor de măsurare a debitelor de ape uzate evacuate, cu înregistrarea şi contorizarea debitelor, să prevadă facilităţi de prelevare a probelor de apă pentru analiză în locuri bine stabilite şi să instaleze sisteme automate de determinare a calităţii apelor uzate evacuate, cu măsurarea parametrilor specifici activităţii desfăşurate. Pentru debite mai mari de ape uzate de 500 l/s şi care se deversează în receptori cu debite de cel puţin 3 ori mai mari decît cele ale apelor uzate, în punctul de evacuare se prevăd sisteme de dispersie/difuzie. [Pct.28 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 29. În scopul prevenirii poluării resurselor de apă se prevăd următoarele: folosirea apelor uzate şi/ sau a nămolurilor care conţin nutrienţi la fertilizarea ori la irigarea terenurilor agricole sau silvice, cu acceptul deţinătorilor terenurilor respective şi cu avizul autorităţilor competente în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În funcţie de natura culturii se va cere şi avizul centrului teritorial de sănătate publică; în aceste cazuri este obligatorie asigurarea impermeabilizării tuturor depozitelor; eventualele exfiltraţii, precum şi apele din precipitaţii ce se scurg de la aceste depozite trebuie colectate şi epurate astfel încît acestea să corespundă prevederilor prezentului Regulament. [Pct.29 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.30 abrogat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 31. Metodele de analiză corespunzătoare standardelor indicate în anexa nr.2 la prezentul Regulament au caracter orientativ; se pot folosi alte metode alternative, dacă se demonstrează că acestea au aceeaşi sensibilitate şi limită de detecţie. 32. Punctul de prelevare a probelor de ape uzate evacuate în receptorii naturali, în vederea conformării cu prevederile prezentului Regulament, este punctul de descărcare finală a apelor uzate în receptor. Frecvenţa de monitorizare şi, respectiv, numărul minim de probe de prelevat la intervale regulate de timp, se stabilesc prin autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, în funcţie de mărimea staţiei de epurare şi de impactul calitativ al descărcării asupra emisarului. 33. Apele uzate urbane înainte de a fi evacuate în emisare trebuie monitorizate în concordanţă cu procedurile de control stabilite în prezentul Regulament. 34. Monitorizarea cantităţii şi calităţii apelor uzate constituie obligaţia tuturor operatorilor/proprietarilor staţiilor de epurare a apelor uzate deversate în emisare. [Pct.34 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 35. Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încît din punctele de control stabilite să se poată preleva probe reprezentative din influentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final, înainte de evacuare în receptori. 36. Metodele de monitorizare utilizate trebuie să corespundă standardelor de stat în vigoare elaborate, de regulă, în baza standardelor europene şi internaţionale, cu indicarea caracteristicilor metrologice de bază – limita de detecţie, exactitatea, precizia şi care trebuie să fie în concordanţă cel puţin cu nivelurile de referinţă prevăzute la punctul 37 literele b) şi c) şi punctul 38. 37. Din punctele de control se prelevează probe pe o perioada de 24 de ore sau la intervale regulate de timp, proporţionale cu debitul, la evacuare – dacă se consideră necesar, şi la intrarea în staţia de epurare – pentru a se urmării conformarea cu prescripţiile stabilite prin prezentele norme tehnice, după cum urmează: a) prelevarea probelor se efectuează în conformitate cu standardele moldoveneşti care adoptă standarde europene sau internaţionale; [Pct.37 lit.a) în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] b) numărul minim de probe prelevat, la intervale regulate de timp, în cursul unui an, se fixează în funcţie de capacitatea staţiei de epurare, după cum urmează: pentru 2000-9999 EL – 12 probe în cursul primului an şi 4 probe în următorii ani, dacă se poate demonstra că în timpul primului an apele respectă prescripţiile din prezentele norme tehnice: dacă una din cele 4 probe nu corespunde normelor tehnice, în anul următor se vor preleva 12 probe; pentru 10000- 49999 EL – 12 probe; pentru 50000 EL sau mai mult – 24 de probe; c) se consideră, că apele uzate tratate respectă valorile fixate pentru diferiţi parametri dacă, pentru fiecare parametru în parte, eşantioanele prelevate arată că se respectă valorile corespunzătoare, în funcţie de următoarele dispoziţii: pentru parametrii care figurează în anexa nr. 3 la prezentul Regulament numărul maxim de probe care nu corespund valorilor de concentraţie şi/sau procentelor de reducere indicate în anexele nr.3 şi nr.4 este precizat în anexa nr.4 la prezentul Regulament; pentru parametrii care figurează în anexa nr. 3 şi care sînt exprimaţi în valori de concentraţie, numărul de probe prelevate în condiţii de exploatare normale nu trebuie să se abată cu mai mult de 100% de valorile parametrilor. Pentru valorile de concentraţie care se raportează la totalul de materii solide în suspensie, abaterea poate ajunge pînă la 150% (1,5 ori); pentru parametrii care figurează în anexa 5, media anuală a probelor trebuie să respecte valorile corespunzătoare, pentru fiecare parametru. 38. Pentru cele menţionate la punctul 37 literele a), b) şi c) se folosesc metode alternative dacă se demonstrează că acestea permit obţinerea de rezultate echivalente. 39. Evacuările provenite din staţiile de epurare a apelor uzate urbane trebuie să corespundă prescripţiilor din anexa nr.3 la prezentul Regulament. 40. Nu se iau în considerare valorile extreme pentru calitatea apei respective dacă acestea sînt rezultatul unor circumstanţe excepţionale, cum ar fi ploi torenţiale, evacuări accidentale în reţelele de canalizare şi în staţia de epurare. Capitolul V Gestionarea nămolurilor provenite de la staţiile de preepurare/epurare a apelor uzate [Capitolul V denumirea în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 41. Nămolurile rezultate de la procesele de epurare/preepurare a apelor uzate sunt tratate şi gestionate conform proiectelor de execuţie a staţiilor de epurare/preepurare a apelor uzate. Ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre nămoluri şi gestionarea acestora se reglementează în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 501/2018. [Pct.41 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 411. Nămolurile sunt tratate conform proiectelor staţiilor de preepurare/epurare şi se utilizează în baza compoziţiei şi calității acestora, conform rezultatelor studiilor de specialitate. Nămolurile generate, după tratare, vor fi depozitate în locuri autorizate. [Pct.411 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 412. Tratarea şi utilizarea nămolurilor provenite din staţiile de preepurare/epurare a apelor uzate se stabilesc în conformitate cu documentaţia tehnică aplicată în procesele tehnologice/de producere şi în corespundere cu prevederile actelor normative. Nămolurile rezultate de la procesele de tratare a apei brute din staţii de tratare şi de la epurarea/preepurarea apelor uzate sunt tratate conform proiectelor acestor staţii. [Pct.412 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 413. După efectuarea studiilor specializate, nămolul produs la staţiile de epurare a apelor uzate se utilizează în calitate de îngrăşăminte organice, se depozitează pe sol, se aplică pe sol ca material de umplutură (de exemplu, pentru combaterea inundaţiilor) şi ca material în construcţie. [Pct.413 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 42. La modernizarea şi retehnologizarea staţiilor de epurare a apelor uzate urbane vor fi întreprinse măsuri pentru modernizarea epurării secundare-biologice şi îmbunătăţirea calităţii nămolului rezultat. De asemenea, prin fermentarea anaerobă a nămolului se obţine gaz metan. În aceste procese, deshidratarea nămolului va fi mai eficientă, prin utilizarea de instalaţii noi şi mai performante. 43. Gestionarea deşeurilor, inclusiv a grăsimilor şi nămolurilor, rezultate din staţiile de preepurare/epurare ale consumatorilor este pusă în sarcina acestora şi se interzice deversarea acestora în sistemul public de canalizare. [Pct.43 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 431. Caracteristica proceselor de producere a nămolurilor, criteriile, compoziţia, clasificarea şi opţiunile de gestionare vor fi stabilite într-un ghid aprobat de autorităţile centrale de specialitate. [Pct.431 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 432. Descărcarea nămolului fecal în instalaţiile de epurare a apelor uzate fără acordul prealabil al operatorului este interzisă. Operatorul este obligat să monitorizeze descărcarea nămolului fecal în staţia de epurare a apelor uzate, astfel încât să nu fie admisă perturbarea proceselor de epurare şi să scadă eficienţa epurării apelor uzate. [Pct.432 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 433. Deversarea nămolului în corpurile de apă prin reţele de canalizare, prin intermediul maşinilor, instalaţiilor specializate sau a oricăror alte mijloace este interzisă. [Pct.433 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 434. Nămolurilor provenite din staţiile de preepurare a apelor industriale uzate se prelucrează în vederea neutralizării, depozitării controlate sau valorificării potrivit reglementărilor legale. Consumatorii vor reduce treptat cantitatea totală de materiale toxice, persistente sau bioacumulate în nămolul industrial. [Pct.434 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 435. Operatorul este responsabil de colectarea şi transportarea nămolului fecal de la consumatorii casnici în staţia de epurare a apelor uzate pe care o administrează prin încheierea unui contract de evacuare a nămolului fecal acumulat în haznale şi instalaţii individuale. Aceste volume de nămol fecal sunt indicate în autorizaţia de mediu de folosinţă specială a apei (AMFSA), care se eliberează operatorului de către autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului. Consumatorii casnici încheie cu operatorul un contract de evacuare a nămolului fecal acumulat în haznale şi instalaţii individuale. [Pct.435 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 436. Gestionarea grăsimilor şi nămolurilor rezultate de la staţiile de preepurare/epurare, separatoare de grăsimi şi/sau hidrocarburi, precum şi de la alte instalaţii şi sisteme individuale de colectare a apelor uzate este pusă în sarcina consumatorilor. Gestionarea nămolurilor care provin de la staţiile de epurare a apelor urbane uzate este pusă în sarcina operatorilor. [Pct.436 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 437. Consumatorii care deţin staţii de preepurare a apelor uzate şi operatorii care gestionează staţiile de epurare a apelor uzate sunt obligaţi să ţină evidenţa şi să prezinte anual autorităţii administrative subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului informaţia despre nămolurile formate în procesul de preepurare/epurare a apelor uzate în conformitate cu actele normative privind gestionarea deşeurilor. [Pct.437 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] Capitolul VI Criterii pentru identificarea zonelor sensibile 44. Un emisar poate fi identificat ca zonă sensibilă dacă aparţine uneia dintre grupele de mai jos: 1) lacuri naturale cu apă dulce, alte ape dulci, care se dovedesc a fi eutrofe sau care în viitorul apropiat pot deveni eutrofe dacă nu se iau măsuri de protecţie. Ca să se analizeze care nutrienţi trebuie redus printr-o epurare suplimentară, se vor lua în considerare următoarele elemente: lacuri şi cursuri de apă care ajung în lacuri naturale sau de acumulare, avînd un schimb de apă redus, ceea ce poate favoriza procesul de acumulare. În aceste zone trebuie inclusă îndepărtarea azotului şi fosforului, dar numai în cazul în care se demonstrează că acestea ar avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare. Acolo unde se fac descărcări din localităţi mari se poate lua în considerare şi eliminarea azotului; evacuările din localităţi mici au de obicei o importanţă mica în aceste zone, dar pentru localităţile mari trebuie prevăzută îndepărtarea fosforului şi/sau a azotului dacă se poate demonstra că aceasta va avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare; apele de suprafaţă destinate captării apei pentru potabilizare şi care pot conţine concentraţii de azot mai mari decît cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei cerută pentru apele de suprafaţă destinată apei pentru potabilizare; zonele în care este necesară altă epurare decît cea prevăzută la capitolul V al prezentului Regulament, în vederea respectării reglementărilor în vigoare. 2) O zonă nu mai este considerată sensibilă dacă timp de 7 ani de la identificare corespunde cerinţelor din punctul de vedere al aportului în fosfor şi azot, prevăzute în anexa nr.2 la prezentul Regulament. Delimitarea zonelor sensibile vor fi stabilite printr-o metodologie aprobată de Guvern. [Pct.44 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 45. Pentru a se asigura că emisarele, identificate ca zone sensibile care sînt şi receptoare pentru apele uzate, corespund, din punct de vedere al calităţii, reglementărilor în domeniu, autoritatea competentă stabileşte în avizele/autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor prescripţii mai severe decît cele prezentate în anexa nr.2 la prezentul Regulament, în dependenţă de gradul de poluare a apelor, pentru a nu admite eutroficarea lor. 46. În funcţie de specificul apelor uzate industriale care se deversează în reţelele de canalizare, de utilizările din aval şi de obiectivele de calitate ale emisarului, autoritatea competentă poate stabilii şi alte condiţii de calitate pentru efluenţii staţiilor de epurare a apelor uzate urbane, suplimentar celor prevăzute în anexele nr. 1 şi nr.2 la prezentul Regulament. 47. La proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate, punctele de deversare a apelor uzate epurate se selectează avându-se în vedere maxima reducere a efectelor asupra emisarelor şi a bazinului hidrografic. [Pct.47 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 48. Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de cîte ori acest lucru este posibil, cu avizul autorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie să se facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra mediului. [Pct.49 aborgat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] [Pct.50 aborgat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 51. Apele uzate provenite din sectoarele industriale sunt supuse epurării, astfel încât înainte de deversarea acestora în emisare indicatorii/parametrii de calitate/DLA să nu depăşească valorile limită admisibile stabilite în autorizațiile de mediu pentru folosință specială a apelor. La stabilirea deversărilor limită admisibile se iau în calcul şi cerinţele stabilite în anexa nr. 2 la prezentul Regulament, iar pentru sectoarele industriale nominalizate în anexele nr. 1-nr. 8 la Regulamentul privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 802/2013, se ia în calcul valorile-limită indicate în anexele respective, precum şi caracteristicile receptorului natural, inclusiv gradul de poluare al acestuia, capacitatea sa de autoepurare, componenţa celorlalte ape uzate evacuate în același receptor, cerinţele în domeniul protecţiei mediului, necesităţile de alimentare cu apă ale populaţiei, precum şi prevederile prezentului Regulament. [Pct.51 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] Capitolul VII Stabilirea cerinţelor de epurare a apelor uzate în localităţile rurale 52. Atunci cînd instalarea unui sistem de colectare şi epurare a apelor uzate nu se justifică, fie pentru că nu produce beneficii pentru mediu, fie pentru că necesită costuri ridicate, se utilizează sisteme individuale sau alte sisteme adecvate care să asigure acelaşi nivel de protecţie a mediului. Această prevedere va fi respectată la elaborarea planurilor de urbanism şi a altor planuri, care trebuie să ţină seama de cerinţele privind colectarea şi epurarea apelor uzate în localităţile rurale. [Pct.52 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 53. Există două abordări posibile pentru conformarea cu cerinţele referitoare la dotarea cu sisteme individuale de epurare a apelor uzate corespunzătoare pentru aglomerări cu mai mult de 2000 EL unde, pe lîngă sisteme centralizate, se acceptă şi sisteme individuale de epurare a apelor uzate, acolo unde condiţiile tehnico-economice şi geografice nu permit colectarea centralizată a apelor uzate. [Pct.53 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 54. Reguli generale pentru sistemele de colectare a apelor uzate în sistemul centralizat. Cerinţe pentru proiectarea, construirea şi operarea în conformitate cu cele mai avansate cunoştinţe tehnice, însă care nu implică costuri ridicate: dimensiunea/capacitatea sistemului de colectare în funcţie de volumul şi caracteristicile apelor uzate urbane; prevenirea pierderilor în reţea; limitarea poluării emisarelor datorită debitelor excedentare din reţelele de canalizare. Sisteme individuale sau alte sisteme adecvate de epurare corespunzătoare – excepţie de la regulă. Cerinţe pentru proiectare, construire şi operare care să asigure acelaşi nivel de protecţie a mediului ca şi sistemul de colectare centralizat. Pot fi utilizate doar după evaluarea caz cu caz şi după o argumentare ce se referă la absenţa beneficiului pentru mediu faţă de sistemul de colectare centralizat, sau conform situaţiei în care sistemul de colectare necesită costuri excesive. [Pct.54 modificat prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 55. Sistemele individuale de colectare a apelor uzate recomandate de ghidurile Comisiei Europene sînt în principal bazine de colectare sau alte tipuri de containere, care sînt impermeabile, iar apele uzate sînt colectate şi transportate în mod regulat la o staţie de epurare. 56. De asemenea, referitor la sistemele individuale de epurare a apelor uzate sînt acceptate acele procese de epurare care să asigure efluenţi ai căror calitate să nu aibă efecte adverse asupra mediului. Pot fi utilizate bazinele de stocare a apelor uzate de tip etanş vidanjabil, iar calitatea apelor uzate colectate şi epurate să respecte cerinţele în vigoare. 57. Nămolurile fecale provenite de la fosele septice sau de la alte instalații similare vor fi tratate în staţiile de epurare a apelor uzate. [Pct.57 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] 58. Evacuarea nămolului fecal în corpurile de apă de suprafață este interzisă. [Pct.58 introdus prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.1 [Anexa nr.1 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.2 [Anexa nr.2 în redacția HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.3 [Anexa nr.3 modificată HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.4 anexa nr.5 [Anexa nr.5 modificată HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.6 [Anexa nr.6 modificată HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.7 [Anexa nr.7 introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] anexa nr.8 [Anexa nr.8 introdusă prin HG90 din 19.02.20, MO75-83/13.03.20 art.219; în vigoare 13.04.20] https://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 1 950.docx https://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 2 950.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 3 950.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/anexa%20nr 4 950.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 5 950.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 6 950.docx https://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 7 950.docx https://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2020/mo75-83md/anexa%20nr 8 950.docx Anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale Principalii parametri/indicatori de calitate/CMA care caracterizează apele uzate evacuate în sistemul de canalizare public/ staţia de epurare a apelor uzate Nr. crt. Denumirea indicatorilor de calitate/ parametrilor Unităţile de măsură Valoarea admisibilă Metodele de analiză INDICATORI PRINCIPALI 1. Temperatura 0C Cel puţin 8 şi cel mult 30 2. Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) Unităţi pH 6,5-8,5 SM SR EN ISO 10523:2014 „Calitatea apei. Determinarea pH-ului” 3. Materii în suspensie mg/dm3 350,0 SM STAS 6953:2007„Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de materii în suspensie, a pierderii la calcinare şi a reziduului la calcinare” 4. Consum biochimic de oxigenîn 5 zile (CBO5) mgO2/dm 3 225 sau conform proiectului staţiei noi de epurare ISO 5815:1989 „Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen după 5 zile (CBO5). Metoda prin diluare şi însămînţare” 5. Consumul chimic de oxigen – metoda cu bicromat de potasiu(CCO Cr)* mgO2/dm 3 500 sau conform proiectului staţiei noi de epurare SM SR ISO 6060:2006 „Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen” 6. Substanţe extractibile cu solvent organici (grăsimi) mg/dm3 25,0 SM SR 7587:2001 „Calitatea apei. Determinarea substanţelor extractibile cu solvenţi. Metoda gravimetrică” 7. Azot amoniacal (N-NH4 +) mg/dm3 30,0 SM SR ISO 7150-1:2005 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de amoniu. Partea 1: Metoda spectrometrică manual” 8. Fosfor total (P total) mg/dm3 5,0 SM SR EN ISO 6878:2011 „Calitatea apei. Determinarea fosforului. Metoda spectrofotometrică cu molibdat de amoniu” 9. Sulfuri (S2-) şi hydrogen sulfurat (H2S)** mg/dm3 1,0 SM SR ISO 10530:2012 „Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate. Metoda fotometrică, cu albastru de metilen” 10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2,0 SM STAS 7661:2005 „Ape de suprafaţăşi ape uzate. Determinarea conţinutului de sulfiţi” 11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 400 sau conţinutul în apa potabilă SM STAS 8601: 2007 „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea sulfaţilor” 12. Produse petroliere mg/dm3 2,5 SM SR 7877-2:2007 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de produse petroliere. Metoda spectrofotometrică” 13. Agenţi de suprafaţă anionici mg/dm3 2,5 SM SR EN 903:2012 „Calitatea apei. Determinarea agenţilor de suprafaţă anionici prin măsurarea indicelui de albastru de metilen MBAS” 14. Cloruri (Cl-) mg/dm3 300,0 SM SR ISO 9297:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cloruri. Titrare cu azotat de argint utilizând cromatul ca indicator (Metoda Mohr)” INDICATORI SPECIFICI 15. Cianuritotale (CN) mg/dm3 1,0 SM SR ISO 6703-2:2012„Calitatea apei. Determinarea cianurilor. Partea 2: Determinarea cianurilor uşor eliberabile”; SM SR EN ISO 14403:2012„Calitatea apei. Determinarea cianurilor totale şi cianurilor libere prin analiză în flux continuu” 16. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,2 SM SR ISO 8288:2006 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 17. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,2 SM SR EN ISO 5961:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cadmiu prin spectrometrie de absorbţie atomică” 18. Cromtotal (Cr3++Cr6+) mg/dm3 1,5 SM SR EN 1233:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de crom. Metode spectrometrice de absorbţie atomică” 19. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2 SM SR EN 1233:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de crom. Metode spectrometrice de absorbţie atomică” 20. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,2 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 21. Nichel (Ni2+) mg/dm3 0,8 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 22. Zinc (Zn2+)** mg/dm3 1,0 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 23. Clor rezidual total mg/dm3 0,5 SM SR EN ISO 7393-1:2012„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 1: Metoda titrimetrică cu N,N-dietilfenilen-1,4-diamină”; SM SR EN ISO 7393-2:2012„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 2: Metoda colorimetrică cu N,N-dietilfenilen-1,4 diamină, destinată controlului de rutină”; SM SR EN ISO 7393-3:2011„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 3: Metoda prin titrare iodometrică pentru determinarea clorului total” 24. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 3,0 SM SR ISO 6439:2012„Calitatea apei. Determinarea indicelui de fenol. Metode spectrometrice cu 4-aminoantipirina după distilare” 25. Fluoruri (F-) mg/dm3 1,50 SM SR ISO 10359-1:2011„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fluoruri. Partea 1: Metoda cu sondă electrochimică pentru apă potabilă şi uşor poluată”; SM SR ISO 10359-2:2011„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fluoruri. Partea 2: Determinarea conţinutului de fluoruri anorganice totale după digestie şi distilare * Valoarea concentraţiilor de CCOCr trebuie să corespundă raportului CBOtotal/CCO de 0,67 sau mai mare. **Pentru localităţile urbane în care apa livrată conţine zinc sau hidrogen sulfurat în concentraţii mai mari de 1 mg/dm3, va fi acceptată aceiaşi valoare. ***Alte metode alternative pot fi folosite numai în cazul în care se demonstrează că acestea au aceeaşi sensibilitate şi limită de detecţie. Anexa nr. 2 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale Deversările limitat admisibile(DLA) de poluanţia apelor uzate urbane şi industriale deversate în emisare Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţiile de epurare Nr. crt. Denumirea indicatorilor/ parametrilor de calitate Unităţile de măsură Valorile limită admisibile Metoda de analiză 6) A. Indicatori fizici 1. Temperatura1) C0 30 B. Indicatori chimici 2. Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) Unităţi pH 6,5-8,5 SM SR EN ISO 10523:2014 „Calitatea apei. Determinarea pH-ului” 3. Materii în suspensie (MS) mg/dm3 35,0 SM STAS 6953:2007 „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de materii în suspensie, a pierderii la calcinare şi a reziduului la calcinare”; SM SR EN 872:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de materii în suspensie.Metoda prin filtrare pe filtre din fibre de sticlă” 4. Consumul biochimic de oxigen în 5 zile (CBO5) mgO2/dm 3 25,0 SM SR EN 1899-2:2007 „Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen după n zile (CBOn). Partea 2: Metoda pentru probe nediluate”; SM SR EN 1899-1:2012„Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen după n zile (CBOn). Partea 1: Metodaprindiluare şi însămânțarecuaportdealiltiouree”; 5. Consumul chimic de oxigen metoda cu bicromat de potasiu(CCO Cr) mgO2/dm 3 125,0 SM SR ISO 6060:2006 „Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen” 6. Azot amoniacal (NH4 +)5) mg/dm3 2,0 SM SR ISO 7150-1:2005„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de amoniu. Partea 1: Metoda spectrometrică manual”; SM SR ISO 5664:2007 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului deamoniu. Metoda prin distilare şi titrare”; SM SR EN ISO 11732:2012„Calitatea apei. Determinarea azotului amoniacal. Metoda prin analiză în flux (CFA şi FIA) şi detecţie spectrometrică”; SM SR EN ISO 14911:2012„Calitatea apei. Determinarea prin cromatografie ionică a ionilor dizolvaţi de Li+, Na+, NH4+, K+, Mn2+, Ca2+, Mg2+, Sr2+ şi Ba2+. Metodă pentru apă şi ape uzate” 7. Azot totalKjeldahl (NTK)5) mg/dm3 10,0 SM SR EN 25663:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azot. Kjeldahl. Metoda după mineralizare cu seleniu”; SM SR EN ISO 13395:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotit (N), azotat (N) şi suma acestora prin analiză în flux (CFA şi FIA) şi detecţie spectrometrică” 8. Azotaţi (NO3 ) 5) mg/dm3 25,0 SM SR EN ISO 13395:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotit (N), azotat (N) şi suma acestora prin analiză în flux (CFA şi FIA) şi detecţie spectrometrică”; SM SR ISO 7890-3:2006 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotaţi. Partea 3: Metoda spectrometrică cu acid sulfosalicilic” 9. Azotiţi (NO2 ) 5) mg/dm3 1,0 SM SR EN 26777: 2006 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de nitriţi. Metoda prin spectrometrie de absorbţie moleculară”; SM SR EN ISO 13395:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de azotit (N), azotat (N) şi suma acestora prin analiză în flux (CFA şi FIA) şi detecţie spectrometrică” 10. Sulfuri şi hidrogensulfurat (S2-) mg/dm3 0,5 SM SR ISO 10530:2012„Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate. Metoda fotometrică, cu albastru de metilen”; SM SR 7510:2007 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de sulfuri. Metoda iodometrică” 11. Sulfiţi (SO3) 2 mg/dm3 1.0 SM STAS 7661:2005. Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea conţinutului de sulfiţi. 12. Sulfaţi (SO4 2-) mg/dm3 400,0 sau conţinutul în apa potabilă SM STAS 8601:2007„Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea sulfaţilor” 13. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 0,3 SM SR ISO 6439:2012„Calitatea apei. Determinarea indicelui de fenol. Metode spectrometrice cu 4-aminoantipirina după distilare” 14. Substanţe extractibile cu solvenţi organici (grăsimi) mg/dm3 10,0 SM SR 7587:2001„Calitatea apei. Determinarea substanţelor extractibile cu solvenţi. Metoda gravimetrică” 15. Produse petroliere 4) mg/dm3 0,5 SM SR 7877-1:2007 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de produse petroliere. Metoda gravimetrică”; SM SR 7877-2:2007„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de produse petroliere. Metoda spectrofotometrică”; 16. Fosfor total(P total) 5) mg/dm3 2,0 SM SR EN ISO 6878:2011 „Calitatea apei. Determinarea fosforului. Metoda spectrofotometrică cu molibdat de amoniu”; SM SR EN ISO 15681-1:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de ortofosfat şi fosfor total prin analiza în flux (FIA şi CFA). Partea 1: Metoda prin analiză cu injecţie în flux (FIA)”; SM SR EN ISO 15681-2:2012„ Calitatea apei. Determinarea conţinutului de ortofosfat şi fosfor total prin analiza în flux (FIA şi CFA). Partea 2: Metoda prin analiză continuă în flux (CFA)” 17. Agenţi de suprafaţă anionici mg/dm3 0,5 SM SR EN 903:2012„Calitatea apei. Determinarea agenţilor de suprafaţă anionici prin măsurarea indicelui de albastru de metilen (MBAS)” 18. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0,4 SM SR ISO 6703-1:2011„Calitatea apei. Determinarea cianurilor. Partea 1: Determinarea cianurilor totale”; SM SR EN ISO 14403:2012„Calitatea apei. Determinarea cianurilor totale şi cianurilor libere prin analiză în flux continuu” 19. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm 3 0,2 SM SR EN ISO 7393-1:2012„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 1: Metoda titrimetricăcu N,Ndietilfenilen-1,4 diamină”; SM SR EN ISO 7393-2:2012„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 2: Metoda colorimetrică cu N,Ndietilfenilen-1,4 diamină, destinată controlului de rutină”; SM SR EN ISO 7393-3:2011„Calitatea apei. Determinarea clorului liber şi clorului total. Partea 3: Metoda prin titrare iodometrică pentru determinarea clorului total” 20. Cloruri (Cl-) mg/dm3 300,0 SM SR ISO 9297:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cloruri. Titrare cu azotat de argint utilizând cromatul ca indicator (Metoda Mohr)”; SM SR EN ISO 15682:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cloruri prin analiză în flux (CFA şi FIA) şi detecţie fotometrică sau potenţiometrică” 21. Fluoruri (F-) mg/dm3 1,5 SM SR ISO 10359-1:2011 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fluoruri. Partea 1: Metoda cu sondă electrochimică pentru apă potabilă şi uşor poluată”; SM SR ISO 10359-2:2011 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fluoruri. Partea 2: Determinarea conţinutului de fluoruri anorganice totale după digestie şi distilare” 22. Reziduu fix mg/dm3 1500,0 SM STAS 9187:2007 „Ape de suprafaţă, ape subterane şi ape uzate. Determinarea reziduului sec” 23. Arsen (As+)2) mg/dm3 0,1 SMV EN 26595:2009 „Calitatea apei. Determinarea arsenului total. Metoda spectrofotometrică cu dietilditiocarbamat de argint” 24. Aluminiu (Al3+) mg/dm3 5,0 SM SR ISO 10566:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de aluminiu. Metoda spectrometrică cu violet de pirocatechol”; SR EN ISO 12020:2004 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de aluminiu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică”; STAS 9411-83 „STAS 9411-83. Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea aluminiului, dar poate fi exclus, că sunt 2 Standarde SM” 25. Calciu (Ca 2+) mg/dm3 300,0 SM SR ISO 6058:2012„Calitatea apei. Determinarea calciului. Metoda titrimetrică cu EDTA”; SR EN ISO 7980:2002„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică”; SM SR EN ISO 14911:2012„Calitatea apei. Determinarea prin cromatografie ionică a ionilor dizolvaţi de Li+, Na+, NH4+, K+, Mn2+, Ca2+, Mg2+, Sr2+ şi Ba2+. Metodă pentru apă şi ape uzate” 26. Plumb (Pb2+)2) mg/dm3 0,12 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 27. Cadmiu (Cd2+)2) mg/dm3 0,1 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără”; SM SR EN ISO 5961:2012 „Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cadmiu prin spectrometrie de absorbţie atomică” 28. Crom total( Cr3++Cr6+)2) mg/dm3 1,0 SMV ISO 9174:2009„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de crom total. Metode spectrometrice de absorbţie atomică” 30. Crom hexavalent (Cr6+)2) mg/dm3 0,1 SM SR EN ISO 18412:2012„Calitatea apei. Determinarea cromului (VI). Metoda fotometrică pentru ape slab contaminate 31. Fier total ionic (Fe2+,Fe3+) mg/dm3 5,0 SM SR ISO 6332:2001„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fier.Metoda spectrometrică cu 1,10-fenantrolină” 32. Cupru (Cu2+)2) mg/dm3 0,1 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 33. Nichel (Ni2+)2) mg/dm3 0,5 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 34. Zinc (Zn2+)2) mg/dm3 0,5 SM SR ISO 8288:2006„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” 35. Mercur (Hg2+) 2) mg/dm3 0,05 SM SR EN ISO 17852:2012„Calitatea apei. Determinarea mercurului. Metoda spectrometriei de fluorescenţă atomică”; SM SR EN 1483:2012. Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mercur. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică” 36. Argint (Ag+) mg/dm3 0,1 STAS 8190-68„Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea argintului”; GOST 18293-72„Apa potabilă. Metode de determinare a conţinutului de plumb, zinc, argint” 37. Molibden(Mo2+) mg/dm3 0,1 STAS 11422-84„Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea molibdenului”; GOST 18308-72 „Apa potabilă. Metoda de determinare a conţinutului de molibden” 38. Seleniu (Se2+) mg/dm3 0,1 GOST 19413-89„Apă potabilă. Determinarea conţinutului masiv de seleniu”; STAS 12663-88 „Apă potabilă. Determinarea conţinutului de seleniu” 39. Mangan total (Mn total) mg/dm 3 1,0 SM SR ISO 6333:2012„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mangan. Metoda spectrometrică cu formaldoximă”; SM SR EN ISO 14911:2012„Calitatea apei. Determinarea prin cromatografie ionică a ionilor dizolvaţi de Li+, Na+, NH4+, K+, Mn2+, Ca2+, Mg2+, Sr2+ şi Ba2+. Metodă pentru apă şi ape uzate” 40. Magneziu (Mg2+) mg/dm3 100,0 În baza diferenţei (Ca+Mg) – Ca = Mg: SM SR ISO 6059:2012„Calitatea apei. Determinarea sumei de calciu şi magneziu. Metoda titrimetrică cu EDTA”; SM SR EN ISO 7980: 2002„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică” Sau: SM SR EN ISO 14911:2012„Calitatea apei. Determinarea prin cromatografie ionică a ionilor dizolvaţi de Li+, Na+, NH4+, K+, Mn2+, Ca2+, Mg2+, Sr2+ şi Ba2+. Metodă pentru apă şi ape uzate” 41. Cobalt (Co2+) mg/dm3 1,0 SM SR ISO 8288:2001„Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cobalt, nichel, cupru, zinc, cadmiu şi plumb. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomică în flacără” Note: 1) Prin descărcarea apelor uzate, temperatura apei receptorului natural nu va depăşi 300C. 2) Suma ionilor metalelor grele nu trebuie să depăşească concentraţia de 2 mg/dm3, valorile individuale fiind cele prevăzute în tabel. În situaţia în care resursa de apă/sursa de alimentare cu apă conţine Zn în concentraţie mai mare decât 0,5 mg/dm3, această valoare se va accepta şi la evacuarea apelor uzate în resursa de apă, dar nu mai mult de 5 mg/dm3. 3) Metoda de analiză corespunzătoare standardului indicat în tabel are caracter orientativ, alte metode alternative pot fi folosite dacă se demonstrează că acestea au indicele de exactitate şi precizie şi limita de detecţie. 4) Suprafaţa receptorului în care se evacuează apa uzată nu trebuie să prezinte irizaţii. 5) Valorile ce trebuie respectate pentru descărcări în zone sensibile supuse eutrofizării, conform anexei nr.5 la prezentul Regulament. 6)Alte metode alternative pot fi folosite numai în cazul în care se demonstrează că acestea au aceeaşi sensibilitate şi limită de detecţie. Anexa nr.3 laRegulamentulprivindcerinţele de colectare, epurareşi deversare a apeloruzateînsistemul de canalizareşi/sauîn emisarepentrulocalităţile urbane şirurale Prescripţiireferitoare la evacuărileprovenite din staţiile deepurare a apeloruzate urbane Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere. Parametrii Concentraţia Procentul minim de reducere1) (%) Metoda de măsurare de referinţă Consum biochimic de oxigen (CBO5 la 20 C), fără nitrificare2) 25 mg/dm3O2 70 –90 Probă omogenă, nefiltrată, nedecantată Determinareaoxigenuluidizolvat înainteşidupă 5 zile de incubare, la 20C ± 1 C, la întuneric total Se adaugă un inhibator de nitrificare Consum chimic de oxigen (CCO) 125 mg/dm3O2 75 Probăomogenă, nefiltrată, nedecantată Se utilizează metoda cu bicromat depotasiu Materiiîn suspensie3) 35 mg/dm3 60-90 Filtrarea unei probe reprezentative pe o membrană cu 0,45 µm, uscarea la 105 C şi cîntărirea, precumşiprinmetode de centrifugare a unei probe reprezentative (timp de 5 minute cu o acceleraţie medie 2800 – 3200 g), uscarea la 105Cşicîntărirea Note: 1)Reducere în raport cu valorile la intrare. 2)Parametrulpoate fi înlocuit cu un altul, şi anume: carbon organic total (COT) sauconsum de oxigen total (OT), dacă se poatestabili o relaţieîntre CBO5 şi parametrul care îl substituie pe acesta. 3)Analizelereferitoare la descărcările din iazuribiologiceşi/saulagune se efectueazăpe probe filtrate, iarconcentraţiamateriilorînsuspensieîn probe de apănefiltratănutrebuiesădepăşească 150 mg/dm3 Anexa nr.4 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale Numărul probelor, care ar putea devia de la solicitări Numărul de probe prelevate într-un an Numărul maxim admis de probe neconforme 1 2 4-7 1 8-16 2 17-28 3 29-40 4 41-53 5 54-67 6 68-81 7 82-95 8 96-110 9 111-125 10 126-140 11 141-155 12 156-171 13 172-187 14 188-203 15 204-219 16 220-235 17 236-251 18 252-268 19 269-284 20 285-300 21 301-317 22 318-334 23 335-350 24 351-365 25 Anexa nr.5 laRegulamentulprivindcerinţele de colectare, epurareşideversare a apeloruzateînsistemul decanalizareşi/sauînemisarepentru localităţile urbane şirurale Prescripţiireferitoare la evacuările din staţiile de epurare aapeloruzate urbane înzonelesensibilesupuseeutrofizării Înfuncţie de condiţiile locale se voraplicaunulsauambiiindicatori. Se aplicăvalorile de concentraţiesauprocente de reducere. Indicatorii/parametrii de calitate Concentraţia Procentul minim de reducere (%)1) Metoda de determinare de referinţă Fosfor total 2 mg/dm3 (10000 100000 EL) 1 mg /l (peste 100 000 EL) 80 Spectofotometrieprinabsorbţiemoleculară Azot total 2) 15 mg/dm3 (10000-100 000 EL) 10 mg /l (peste 100000 EL)3) 70-80 Spectofotometrieprinabsorbţiemoleculară Note: 1)Reducereînraport cu cantitatea de efluent. 2)Azot total – azotul total obţinutprinmetodaKjeldal (azotorganic+azotamoniacal), azotul din azotatşiazotul din azotit. 3)Acestevalorireprezintăconcentraţiimediianuale. Altăposibilitate: media zilnică nu trebuiesădepășească 20 mg/dm3 N(azot). Aceastăcerinţă se referă la o temperaturăaapei de celpuțin 120C peduratafuncţionăriireactorului biologic al staţiei de epurare. Condiţiaprivindtemperaturaarputea fi înlocuităprintr-o limitare a timpului de funcționare, ţinîndcont de condiţiileclimaticeregionale. Aceastăalternativă se aplicădacă se demonstreazăcă se obţinrezultateechivalente. Anexa nr. 6 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisar pentru localităţile urbane şi rurale METODOLOGIA de calcul al CMA ale substanţelor poluante în apele uzate evacuate în sistemul de canalizare al localităţii 1.Calculele valorilor de concentraţii maxim admisibile (CMA) ale substanţelor poluante în apele uzate evacuate în sistemul de canalizare al localităţii se efectuează reieşind din relația balanţei materiale a substanţelor poluante (apele menajere uzate şi apele industriale uzate), intrate în staţia de epurare (ecuaţia (1)), eficacitatea epurării substanţelor date la staţia respectivă de epurare (E) şi deversarea limitat admisibilă (DLA) a acestor substanţe în apele uzate, evacuate în emisar după epurare la staţia de epurare. (1) Qmenajer x Cmenajer+Qind x Cind (CMA) < (Qmenajer+Qind) x Cadmisibil, unde: Qind, Cind (CMA) – debitul apelor industriale uzate şi, respectiv, concentraţia maxim admisibilă a substanţelor poluante în aceste ape, permise spre evacuare în sistemul de canalizare al localităţii; Qmenajer, Cmenajer – debitul apelor menajere uzate şi, respectiv, concentraţiasubstanţelor poluante în aceste ape la intrare în staţia de epurare. Valoarea Cmenajer(mg/dm 3) se stabileşte în baza datelor medii, obţinute în urma măsurărilor proprietăţilorşiconţinutului calitativ al apelor uzate, evacuate de la consumatorii din fondul locativ în sistemul de canalizare al localităţii, sau se calculează conform ecuaţiei (2): (2) Cmenajer= (N x m) / Qlim = (N x m) / (N x qn) (mg/dm 3), unde: N – numărul de persoane care folosesc serviciile de canalizare; depinde de gradul de amenajare şi condițiile locative; m – cantitatea substanţelor poluante la o persoană (în g/zi), conform tabelului 1; qn – norma consumului de apă de către o persoană în 24 ore; Qlim – debitul apelor menajere uzate, provenite de la populaţia din fondul locativ, care se calculează reieşind din consumul de apă potabilă sau din consumul-limită al apelor uzate, permise spre evacuare în emisar de către organele de protecție a mediului; Cadmisibil– concentraţia maxim admisibilă a substanţelor poluante în apele uzate la intrare în staţia de epurare, calculată conform ecuaţiei (3): (3) Cadmisibil= CDLA x [100/(100-E)], unde: CDLA – concentraţia maxim admisibilă (normativă) a substanţelor poluante conţinută în apele uzate epurate la staţia de epurare şi evacuate în emisar, care este egală cu deversarea limitat admisibilă (DLA), aprobată de organele de protecție a mediului; E – eficienţa epurării substanţei poluante respective la staţia de epurare a localităţii date (%), care se determină conform datelor medii anuale, obţinute în procesul de exploatare a staţiei de epurare, sau conform documentaţiei de proiect, sau datelor prezentate în tabelul 2. Reieşind din ecuaţia (1), concentraţia admisibilă a substanţelor poluante în apele industriale uzate (Cind (CMA)), permisă spre evacuare în sistemul de canalizare al localităţii, se determină conform relaţiei (4): (4) Cind (CMA)<Cadmisibil x [(Qmenajer+Qind)/Qind] – Cmenajer x (Qmenajer/Qind), (mg/dm 3) În cazul în care în apele uzate ale agenţilor economici sînt prezente substanţe poluante, care nu pot fi înlăturate de către construcţiileşiinstalaţiile de epurare biologică, concentraţia admisibilă (Cind (CMA)) a acestora se admite la nivelul CMA în apa emisarului. În lipsa datelor privind valorile CMA, evacuarea substanţelormenţionate este interzisă. La efectuarea calculului concentraţiilor admisibile ale sulfurilor se va ţine cont că, în colectorul de presiune de canalizare, concentraţia lor se majorează cu aproximativ 10% la fiecare 1 km. 2. Lista substanţelor poluante şi normativele CMA ale acestora se elaborează de către operatorii de alimentare cu apă şi de canalizare pentru fiecare localitate şi agent economic în parte din raza teritorială de deservire, se coordonează cu organele de mediu și sănătate și se aprobă de către autoritatea administrativă publică locală. 3. În cazul în care întreprinderea industrială (agentul economic) nu deversează în reţeaua publică ape industriale uzate, dar numai ape uzate menajere, calitatea acestora trebuie să corespundă compoziţiei apelor menajere uzate. Alţipoluanţi, care sînt, de regulă, specifici pentru apele industriale uzate, nu pot fi prezenţi în apele uzate cu caracter menajer. 4. Calculele valorilor admisibile ale concentrațiilor de poluanți conținuți în apele uzate se efectuează în cazul schimbării condițiilor de folosire a apei de către operator sau la fiecare 2 ani pentru obiectivele existente, precum și de fiecare dată la proiectarea unor obiective noi, la extinderea și retehnologizarea atît a rețelelor de canalizare, cît și a stațiilor de epurare sau în cazul modificării calității apelor uzate deversate în rețeaua publică ca urmare a schimbărilor de procese industriale etc. Tabelul 1 Cantitatea de poluanţi pe cap de locuitor (g/zi) în apele menajere uzate, deversate în sistemul de canalizare al localităţii N r. d /o Indicatorul de calitate Cantitatea de poluanţi pe cap de locuitor (g/zi) 1. Materii în suspensie 65,0 2. CBO5 60,0 3. рН 6,5-8,5 4. Temperatură sub 30 °С 5. Azot amoniacal, N 8,0 6. Fosfaţi (Р5О5) 3,3 7. Clorizi (Cl) 9,0 8. Detergenţi (anionici) 2,5 9. CCO 120,0 Tabelul 2 Lista substanţelor poluante şieficienţa epurării (reţinerii) lor în instalaţiile de epurare biologică Nr . d/ o Denumirea substanţelor poluante Eficacitatea epurării (reţinerii) substanţelor poluante la instalaţiile de epurare biologică (%) 1. Materii în suspensii 90 2. Consum biochimic de oxigen (CBO5) 70-90 3. Compoziţie minerală 0 4. Clorizi 0 5. Sulfaţi, sulfiţi 0 6. Nitriţi (N) 7. Nitraţi (azot) (N) 8. Azot amoniacal (NH4 +) 50 9. Cupru 65 10 . Nichel 40 11 . Zinc 60 12 . Fier 65 13 . Crom-3 65 14 . Crom-6 50 15 . Substanţe extractibile cu solvenţi organici (grăsimi vegetale şi animaliere) 65 16 . Detergenţi sintetici anion activi, biodegradabili 60 17 . Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) 80 18 . Produse petroliere 70 19 . Fosfor total 30 20 . Mercur 50 21 . Cadmiu 50 22 . Plumb 40 23 . Consum chimic de oxigen 75 24 . Cianuri totale 60 25 . Formaldehide 65 26 . Arseniu 0 27 . Aluminiu 0 28 . Cobalt 0 29 . Staniu 0 30 . Stronţiu 15 31 . Beriliu 32 . Seleniu 40 33 . Molibden 30 Anexa nr. 7 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemele de canalizare şi/sau în emisare de apă pentru localităţile urbane şi rurale Metodologia de calcul a plăților suplimentare pentru depăşirea CMA a poluanților la evacuarea apelor uzate în sistemul public de canalizare 1. În contractul de prestare a serviciului public de canalizare se va stabili clauza privind respectarea CMA a indicatorilor de calitate specifici din apele uzate evacuate de la consumator şi cantitățile zilnice admise a fi evacuate în sistemul public de canalizare. 2. Pentru depășirea CMA a indicatorilor de calitate stabilite în acordul de preluare al apelor uzate și anexate la contractul de prestare a serviciului public de canalizare sau a celor stabilite în anexa nr.1 la prezentul Regulament se calculează plăți suplimentare. Calculul plăţii suplimentare pentru valorile depăşite ale indicatorilor de calitate/CMAse efectuează pentru fiecare poluant/indicator de calitate ce a depăşit valoarea admisibilă şi pentru fiecare gură de evacuare specificată în acordul de preluare a apelor uzate şi/sau în contractul de prestare/furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. 3. Pentru fiecare gură de evacuare se vor înregistra: 1) debitul mediu zilnic admis a fi evacuat (l/s); 2) durata medie zilnică de funcţionare a gurii de evacuare (h); 3) indicatorii (poluanţii) de calitate a apelor uzate evacuate. 4. Plata suplimentară se calculează după formula: (1), sau, după substituirea N: (1.1) în care sunt folosite următoarele unități de măsură: şi unde (2) (3) în care sunt folosite următoarele unități de măsură: 𝐾𝑝𝑖 = 0,0036 × 𝑑 × 𝑇 × 𝐴𝑖 × 𝑄𝑟𝑚 × (𝐶𝑟𝑚𝑖 − 𝐶𝑛𝑖)[𝑘𝑔] 𝑁 = 𝑇𝑎𝑟𝑖𝑓 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑛𝑐𝑎𝑠𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑙𝑒𝑖 𝑚3 1000 𝑘𝑔 𝑚3 [ 𝑙𝑒𝑖 𝑘𝑔 ] 𝑙𝑒𝑖 𝑘𝑔 × 𝑘𝑔 × 103 = ( 𝑙𝑒𝑖 𝑚3 1000 𝑘𝑔 𝑚3 ) × kg × 1000 𝑷𝒔 = 𝑇𝑎𝑟𝑖𝑓 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑛𝑐𝑎𝑠𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑙𝑒𝑖 𝑚3 1000 𝑘𝑔 𝑚3 × 𝑲𝒑𝒊 × 𝟏𝟎𝟑[𝒍𝒆𝒊] 𝑷𝒔 = 𝑵 × 𝑲𝒑𝒊 × 𝟏𝟎𝟑[𝒍𝒆𝒊] (4), (5), în cazul în care nu se iau în considerare probele consumatorului sau în cazul în care se iau în considerare probele consumatorului: (6) Semnificația termenilor și factorilor de mai sus este următoarea: Ps – plata suplimentară; N – nivelul plăţii suplimentare per kg convențional de substanțe poluate, stabilită în mărime egală cu tariful pentru serviciul public de canalizare şi epurare, cu unității de măsură din lei/m3 în lei/kg; Kp – coeficientul de plată, respectiv cantitatea totală de poluanţi descărcată peste limita admisă pentru perioada de calcul; Cn – concentraţia normativă admisă spre evacuare, exprimată în mg/1, preluată din avizul de racordare sau din acordul de preluare a apelor uzate sau din contractul de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă și/sau canalizare și epurare a apelor uzate, ori din anexa nr. l la prezentul Regulament; d – durata medie zilnică de funcţionare efectivă a evacuării pentru care se efectuează calculul exprimată în h/zi; T – durata activității consumatorului între două măsurări consecutive, exprimată în zilele lucrate; Qrm – debitul mediu efectiv al apelor uzate deversate de către consumator, determinat în baza citirilor aparatelor de măsură montate la gura de evacuare, dacă acestea sunt montate și oferă informații despre debitul mediu sau, dacă nu există aparate de măsură a debitului mediu efectiv, se va determina pe baza volumului serviciului de canalizare, cu aplicarea formulei (4); Crm – concentraţia medie reala determinată din analizele fizico-chimice a probelor de apă înregistrate în buletinele de analiză emise de laborator, determinată după formula (5), dacă probele consumatorului nu se iau în considerare, sau după formula (6), dacă probele consumatorului se iau în considerare; C(ro1) și C(ro2)– concentraţia determinată de către operatorul serviciului public de canalizare în momentele t1 și, respectiv, t2; C(ram) – concentraţia medie din apele uzate evacuate determinată de consumator având la baza automonitoringul din apele uzate evacuate. Concentraţia medie determinată se stabileşte între două determinări consecutive, indiferent de intervalul de timp luat în considerare; Ai– coeficient de agresivitate, conform tabelului: Substanța Coeficientul de agresivitate Substanţa Coeficientul de agresivitate CBOtotal 0,33 Materii în suspensie 0,33 Sulfaţi 0,01 Cloruri 0,003 Azotul sărurilor de amoniu 2,56 Agenţi de suprafaţă anionici 10 𝐶𝑟𝑚 = (𝐶(𝑟𝑜1) + 𝐶(𝑟𝑎𝑚) + 𝐶(𝑟𝑜2)) 3⁄ [𝑚𝑔] 𝐶𝑟𝑚 = (𝐶(𝑟𝑜1) + 𝐶(𝑟𝑜2)) 2⁄ [𝑚𝑔] 𝑄𝑟𝑚 = 𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 î𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑒𝑣ă𝑟𝑖 3600 𝑠 ℎ × 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎 𝑜𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 (ℎ) 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑧𝑖 × 𝑍𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎𝑡𝑒 î𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑒𝑣ă𝑟𝑖 [ 𝑙 𝑠 ] 3600 𝑠 ℎ × ℎ 𝑧𝑖 × 𝑧𝑖𝑙𝑒 × 1 × 𝑙 𝑠 × 𝑚𝑔 106 𝑚𝑔 𝑘𝑔 Produse petroliere 20 Fenoli 1000 Fier 10 Cupru 100 Zinc 100 Nichel 100 Crom trivalent 200 Plumb 10 Cadmiu 200 Cobalt 100 Bismut trivalent 2 Arseniu 20 Mercur 2000 Formaldehidă 100 Cianuri 20 Lipide 20 Nitraţi 0,1 Nitriţi 50 Amoniac 20 Crom hexavalent 50 Fosfaţi 5 Pentru substanţele care lipsesc din tabelul de mai sus, coeficientul de agresivitate este egal cu 1 CMA în obiectivele acvatice piscicole. 5. Pentru situaţii de ploi torenţiale care pot genera creşteri mari ale concentraţiilor la suspensii, CBO5, CCO la captare, faţă de valorile prelucrărilor statistice, cantitatea de poluanţi luată în calculîn comun, nu va ţine cont de cantităţile suplimentare înregistrate. 6. Consumatorul este în drept să conteste în instanţa de judecată factura fiscală. În caz contrar, consumatorul este obligat să achite contravaloarea facturii respective în modul şi termenul stabilit în contractul de prestare a serviciilor. Anexa nr.8 la Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemele de canalizare şi/sau în emisare de apă pentru localităţile urbane şi rurale METODOLOGIA privind delimitarea aglomerărilor I. Dispoziţii generale 1. Metodologia privind delimitarea aglomerărilor (în continuare – Metodologie) stabileşte abordările şi criteriile de delimitare a aglomerarilor, cerinţele referitoare la sistemele de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate din aglomerările urbane, precum şi a celor biodegradabile provenite de la activităţile economice, în vederea asigurării protecţiei mediului de efectele negative ale evacuărilor apelor uzate 2. Pentru aglomerările mai mici de 10 000 EL – apele uzate se supun unei epurări secundare (treapta biologică) cu îndepărtarea suplimentară a nutrienţilor în zonele desemnate sensibile (treapta de epurare terţiară), iar pentru aglomerările mai mari de 10 000 EL– apele uzate vor fi supuse unei epurări avansate. II. Delimitarea aglomerărilor 3. Criteriile de bază folosite pentru delimitarea aglomerărilor sunt: 1) existenţa unei aglomerări indiferent de existenţa unui sistem de colectare. Aglomerările vor include acele zone în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibilă colectarea apelor uzate şi dirijarea lor spre o staţie de epurare, chiar dacă nu există încă un sistem de colectare a apelor uzate; 2) corespunderea sau necorespunderealimitelor unei aglomerări, limitelor unei entităti administrative.O aglomerare nu intotdeauna corespunde limitelor teritoriale ale localității. 3) determinarea limitelor unei aglomerări prin analiza eficienţei costurilor colectării apelor uzate. 4. În cazul în care aglomerarea are mai mult de 10 000 EL, se realizează epurarea avansată (eliminare Ntotal şi Ptotal), cu condiţii mai stricte pentru apa deversată într-o zonă sensibilă. 5. Pentru aglomerările între 2 000 şi 10 000 EL este necesară o reţea de colectare şi facilităţi de tratare, care au capacitatea pentru cel puţin o epurare secundară (eliminarea încărcărilor biologice şi a suspensiilor solide). Pentru aglomerările cu mai puţin de 2000 EL, apele uzate trebuie să fie epurate înainte de evacuareprin soluţii individuale. 6. La delimitarea aglomerărilor se iau în considerare aspectele şi cerinţele indicate în tabelul 1: Tabelul 1 Delimitarea aglomerărilor Mărime aglomerare Cerinţe privind sistemul de colectare a apelor uzate (canalizare) epurarea apelor uzate ˃10 000 EL Asigurarea unui sistem de colectare Aplicarea unei epurări avansate De la 2 000 la 10 000 EL Asigurarea unui sistem de colectare Aplicarea unei epurări secundare sau echivalente ˂2 000 EL Fără o cerinţă specifică Fără cerinţe specifice, dar subiect pentru o „epurare adecvată” în cazul aglomerărilor cu un sistem de colectare existent 7. În cazul în care o aglomerare se diminuează în timp ca suprafaţă, iar sistemul de colectare nu mai coincide cu limitele aglomerării, acestea din urmă trebuie revizuite, iar mărimea aglomerării va fi recalculată/actualizatăde autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului. 8. Încărcarea totală a apelor uzate generată de o aglomerare exprimă mărimea unei aglomerări în termeni tehnici şi este cel mai important criteriu pentru determinarea cerinţelor de colectare şi epurare a apelor uzate. 9. Delimitarea aglomerărilor trebuie să rămână dinamică şi ajustabilă, conform evoluţiei economice şi demografice şi scopului utilizări în viitor a terenului. 10. Limitele aglomerării pot sau nu pot să coincidă cu limitele unităţii administrativ teritoriale. Astfel, mai multe unităţi administrativ-teritoriale pot forma o aglomerare ori o singură unitate administrativ-teritorială poate fi acoperită de mai multe aglomerări, dacă acestea reprezintă zone suficient de concentrate (populaţia şi activitățile economice) separate în spaţiu ca rezultat al unor activităţi economice. 11. La delimitarea aglomerărilor se va ţine cont de următorii parametri: 1) concentrarea populaţiei – densitatea populaţiei pe o anumită arie (EL); 2) concentrarea activităţilor economice; 3) poziţionarea geografică şi topografică; 4) reţele de colectare existente şi evaluarea tehnică a performanţei acestora; 5) costurile de investiţii pentru acoperirea totală a aglomerării cu reţele; 6) costurile de operare şi întreţinere pentru acoperirea totală a aglomerării. 12. Limitele aglomerărilor sunt definite de hotarele zonelor care sunt în prezent construite şi zonele care urmează a fi construite, acolo unde apele uzate pot fi colectate eficient. Dacă două sau mai multe dintre aceste zone sunt atât de apropiate încât, din punctul de vedere al eficienţei, este mai potrivită o soluţie comună, atunci acestea pot forma o singură aglomerare. 13. O aglomerare poate fi dotată cu una sau mai multe staţii de epurare a apelor uzate urbane(figură). Aglomerare deservită de un sistem de canalizare şi o staţie de epurare Aglomerare discontinuă deservită de o staţie de epurare Aglomerare constituită din 3 entităţi administrative, deservită de un sistem de canalizare şi o staţie de epurare Aglomerare deservită de două sisteme de canalizare, fiecare conectat la o staţie de epurare Figura. Posibile scenarii de relaţii dintre aglomerări şi staţii de tratare a apelor uzate 14. Distanţa dintre aglomerări poate varia între 300şi 1500m. În cazul în care distanţa dintre aglomerări este mică, existenţa unui sistem de canalizare nu este obligatorie. 15. Toate aglomerările urbane necesită a fi echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane uzate, care trebuie proiectate, construite şi întreţinute în conformitate cu cele mai avansate tehnologii, în special în ceea ce priveşte: 1) volumul şi caracteristicile apelor urbane uzate; 2) prevenirea scurgerilor; 3) limitarea poluării în emisare, care rezultă din supraîncărcarea cu apă ca urmare a precipitaţiilor excesive. 16. Apele urbane uzate care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, vor fi supuse unei tratări secundare sau echivalente. III. Criterii pentru sistemele de canalizare A. Criteriile de mediu 17. Conceptul de canalizare a unei zone se bazează pe criteriile şi cerinţele de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei. Cele mai importante criterii de mediu includ: 1) mărimea localităţii ca sursă de poluare – cantitatea apelor uzate produse şi impactul asupra mediului, în special asupra apelor de suprafaţă şi subterane, numărul EL, zonele cu dezvoltare concentrată; 2) rata solicitată de protecţie faţă de emisare – existenţa acestora, condiţiile pentru debit (în special Qmin), locaţia staţiei de epurare, cantitatea de ape uzate epurate, consolidarea măsurilor de protecţie a emisarelor, care serveşte ca sursă potenţială de alimentare cu apă, protecţia apelor subterane folosită ca sursă de alimentare cu apă, existenţa unor zone de protecţie a apelor, corpuri de apă care nu ating o stare chimică bună, zone de importanţă europeană, protecţia apelor minerale, sensibilitate crescută a apelor la nutrienţi. În cazul în care trebuie de îmbunătăţit măsurile de protecţie a bazinului de apă, acest criteriu are prioritate la planificarea oricărui sistem de canalizare; 3) calitatea solicitată pentru apele uzate tratate – aplicarea tehnologiei relevante de tratare a apelor reziduale, canalizare, respectarea cerinţelor legislaţiei cu privire la epurarea apelor uzate; 4) protecţia corpurilor de apă subterane – alegerea sistemului de canalizare, unitar sau divizat, cu excluderea infiltrării apei uzate, prin soluţii individuale de epurare a apelor uzate. B. Criteriile tehnice Aglomerare care acoperă mai multe entităţi administrative vecine, deservită de două sisteme de canalizare şi două staţii de epurare Aglomerări separate fizic, fiecare cu propriul sistem de canalizare, însă deservite de aceeaşi staţie de epurare Aglomerare Statie de epurare Limita administrativă Zona insuficientconcentrată 18. La planificarea construcţiei sistemelor de canalizare trebuie să fie respectate toate cerinţele pentru funcţionarea optimă, stabilitatea operaţională, intensitatea investiţiilor adecvate, cerinţele de exploatare, impactul asupra emisarelor. 19. La determinarea cerinţelor de funcţionare este evaluat întreg sistemul din perspectiva dacă extinderea sa nu va cauza încălcări ale standardelor în vigoare referitoare la protecţia corpului de apă. Cerinţe funcţionale privind sistemele de canalizare trebuie să fie stabilite în aşa fel încât evacuarea apelor uzate să se desfăşoare fără impact asupra mediului, riscuri pentru sănătatea publică sau riscuri pentru personalul de exploatare. 20. Impactul sistemelor de canalizare asupra emisarelor trebuie să fie coordonate cu autoritatea administrativă subordonată organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul mediului sau cu organele împuternicite cu atribuţii de protecţie a mediului. C. Criterii pentru aglomerări şi sisteme de canalizare 21. Criteriile care se aplică la evaluarea unor zone în vederea elaborării unui concept de canalizare includ: 1) costul redus al investiţiei de construcţie a sistemului de canalizare; 2) asigurarea unui sistem de canalizare comun pentru mai multe localităţi cu un cost total mai mic; 3) creşterea nivelului de protecţie a surselor de apă potabilă (de suprafaţă şi subterane), apelor minerale din contul implementării tehnologiilor sigure de epurare a apelor uzate, evacuarea apelor uzate în aval de sursa de apă existentă; 4) pretabilitatea condiţiilor hidrologice şi hidrogeologice pentru evacuarea apelor epurate; 5) aplicarea preferabilă a metodei de evacuare gravitaţională a apelor uzate (fără staţii de pompare, dacă este posibil); 6) existența staţiilor de epurare şi a cele nefinalizate, chiar şi atunci când localizarea lor nu este foarte potrivită pentru sistem; 7) acceptarea de schimbare radicală a sistemului existent de canalizare; 8) conectarea industriei la staţiile de epurare a apelor urbane (abordare individuală, dacă nu are impact negativ asupra procesului de epurare); 9) acceptarea majorării cerinţelor normative privind calitatea apelor uzate epurate, în scopul de a atinge starea ecologică şi chimică necesară a corpurilor de apă de suprafaţă. 22. La elaborarea conceptului sistemului de canalizare se va ţine cont şi de gradul de dezvoltare a localităţii şi de urbanistica, situaţia demografică, caracteristicile geomorfologice ale emisarelor şi datele topologice. D. Criterii tehnice şi operaţionale pentru staţiile de epurare 23. Pentru criteriile tehnice şi operaţionale, respectiv tehnologice, se va ţine cont de nivelul de poluare a apelor uzate care intră în staţie, pe de o parte, şi cerinţele privind protecţia emisarelor, pe de altă parte, de nivelul de tratare a apelor uzate, componenţa staţiei de epurare a apelor şi procesul tehnologic de epurare a apelor reziduale. 24. Criteriile de bază şi cerinţele referitoare la instalaţiile de epurare a apelor reziduale includ: 1) asigurarea respectării CMAa substanţelor poluante în apele uzate la intrarea în staţia de epurare; 2) selectarea staţiilor de epurare a apelor urbane reziduale urmeazăsă fie concepute, construite, exploatate şi întreţinute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condiţiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate. Este necesar să se ţină seama de variaţiile sezoniere ale încărcării la selectarea acestor instalaţii. 3) respectarea cerinţelor pentru protecţia muncii şi asigurarea securităţii personalului de exploatare; 4) întreprinderea măsurilor pentru înlăturarea mirosurilor neplăcute, respectarea nivelului permis de zgomot, substanţe toxice, aerosoli şi spumă; 5) posibilitatea extinderii sau reabilitării staţiei; 6) asigurarea fiabilităţii ridicate de funcţionare; 7) avantajul economic din costul total; 8) minimizarea producerii de deşeuri şi posibilitatea de reutilizare a acestora. E. Criteriile tehnice şi de mediu pentru determinarea priorităţilor în construcţia sistemelor de canalizare 25. Criteriile tehnice şi de mediu în conformitate cu care se stabilesc priorităţile în construcţia sistemelor de canalizare includ: 1) criteriul cantităţii substanţelor poluante, se va ţine cont la determinarea gradului de prioritate atunci când sistemul de canalizare deserveşte un număr de locuitori echivalenţi mai mic de 2 000 EL; 2) criteriul atingerii nivelului necesar de epurare a apelor uzate. Atingerea nivelului satisfăcător a epurării apelor uzate cu eliminarea substanţelor nutritive N şi P constituie o prioritate, precum şi sistemele de canalizare care includ câteva reţele, unde epurarea apei nu este securizată, iar reţelele de canalizare sunt situate în zone sensibile şi protejate; 3) ponderea de locuitori conectaţi la canalizare, conform căruia accentul este pus pe dezvoltarea sistemelor de canalizare existente cu un număr relativ mic de locuitori conectaţi; nu are rost să construieşti un sistem complet de canalizare dacă apele uzate sunt generate doar de 20% dintre gospodării; 4) amplasarea sistemului de canalizare, conform căruia prioritate se dă construcţiei sistemelor de canalizare în zonele protejate, în zonele cu potenţial ridicat de eutrofizare sau în zonele în care poate fi afectată sursa de apă potabilă pentru furnizarea în masă pentru locuitori şi sursele de apă potabilă amplasate în lunca rîurilor.