Government Decision No. HG229/2025 validating the Sanitary and Veterinary Norm on surveillance, eradication programs and disease-free status for certain listed and emerging diseases

Republica Moldova GUVERNUL HOTĂRÂRE Nr. HG229/2025 din 23.04.2025 privind aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente Publicat : 22.05.2025 în MONITORUL OFICIAL Nr. 245-248 art. 287 Data intrării în vigoare UE În temeiul art. 31 alin. (5) și art. 32 alin. (2) din Legea nr. 196/2024 privind sănătatea animală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2024, nr. 389-391, art. 600), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: Prezenta hotărâre transpune parțial Regulamentul delegat (UE) nr. 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, așa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023. 1. Se aprobă Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente. 2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. 3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 196/2024 privind sănătatea animală. PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN Contrasemnează: Ministrul agriculturii și industriei alimentare Ludmila Catlabuga Nr. 229. Chişinău, 23 aprilie 2025. Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025 NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (în continuare – Normă) transpune parțial Regulamentul delegat (UE) nr. 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, așa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023. CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE 1. Prezenta Normă completează reglementările sanitare veterinare privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente ale animalelor terestre, ale animalelor acvatice și ale altor animale și vine întru executarea prevederilor Legii nr. 196/2024 privind sănătatea animală (în continuare – Legea nr. 196/2024). 2. În sensul prezentei Norme, se aplică următoarele noțiuni: 2.1. albine melifere – insecte din specia Apis mellifera; 2.2. animale vaccinate conform strategiei DIVA – animale vaccinate în cadrul unei vaccinări, conform strategiei DIVA; 2.3. boală de categoria A – boală listată care nu apare în mod normal în Republica Moldova și în cazul căreia trebuie întreprinse măsuri imediate de eradicare de îndată ce este depistată, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 196/2024; 2.4. boală de categoria B – boală listată care trebuie controlată în Republica Moldova cu scopul de a o eradica, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2024; 2.5. boală de categoria C – boală listată care prezintă relevanță pentru unele teritorii și în cazul căreia sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea acesteia pe anumite teritorii ale Republicii Moldova, care au, în mod oficial, statutul de indemn de această boală sau în care există programe de eradicare pentru boala listată respectivă, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 196/2024; 2.6. boală de categoria D – boală listată pentru care sunt necesare măsuri privind prevenirea răspândirii acesteia din cauza intrării sale în Republica Moldova, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 196/2024; 2.7. boală de categoria E – boală listată în cazul căreia este necesară supravegherea pe teritoriul Republicii Moldova, astfel cum se menționează la art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr.196/2024; 2.8. bovină sau animal din specia bovină – animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa), precum și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii; 2.9. caprină sau animal din specia caprină – animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii; 2.10. câine – animal deținut din specia Canis lupus; 2.11. circ ambulant – expoziție sau târg care include animale sau numere cu animale și care intenționează să se deplaseze în alte țări; 2.12. dihor domestic – animal deținut din specia Mustela putorius furo; 2.13. efectiv de păsări – totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu același statut sanitar, deținute în aceeași incintă sau împrejmuire, și care constituie o singură unitate epidemiologică; în cazul păsărilor de curte adăpostite, sunt incluse toate păsările care împart aceeași încăpere; 2.14. embrion – fază inițială a dezvoltării unui animal, în cazul în care este posibil ca acesta să fie transferat într-o femelă receptoare; 2.15. material seminal – spermă a unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată; 2.16. mijloc de transport – vehicul rutier sau feroviar, navă și aeronavă; 2.17. navă cu vivieră de pește – navă utilizată în industria acvaculturii, dotată cu o vivieră sau cu un rezervor pentru depozitarea și transportul peștilor vii în apă; 2.18. număr cu animale – orice număr care include animale deținute în scopul unei expoziții sau al unui târg și care poate face parte dintr-un circ; 2.19. oocite – faze haploide ale ovogenezei, inclusiv oocite secundare și ovule; 2.20. ovină sau animal din specia ovină – animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii; 2.21. păsări de curte de reproducție – păsări de curte cu vârsta de 72 de ore sau mai mult, destinate producției de ouă pentru incubație; 2.22. perioadă indemnă de vectori – într-o zonă definită, perioada de inactivitate a speciei Culicoides, determinată în conformitate cu prevederile pct. 24-27 ale capitolul II din anexa nr. 5; 2.23. perioadă de eligibilitate – perioadă de timp înainte ca autoritatea competentă să transmită solicitarea privind statutul de indemn de boală sau, acolo unde este relevant, înainte de publicarea electronică a declarației provizorii menționate la subpct. 215.1; 2.24. pisică – animal deținut din specia Felis silvestris; 2.25. populație de animale suplimentară – populație de animale deținute sau sălbatice din speciile listate, supuse unor măsuri opționale de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor, care sunt necesare pentru obținerea sau menținerea statutului de indemn de boală pentru o populație de animale vizată; 2.26. populație de animale vizată – populație de animale din speciile listate, definită în funcție de specie și, după caz, de categorie, relevantă pentru activitățile de supraveghere, pentru programele de eradicare sau pentru statutul de indemn de boală pentru o anumită boală; 2.27. porcină sau animal din specia porcină – animal din speciile de ungulate din familia Suidae, enumerate în anexa nr. 3 din Legea nr. 196/2024; 2.28. specie nelistată – specie de animale sau grup de animale care nu este listat(ă) în lista aprobată de către autoritatea competentă pentru o anumită boală; 2.29. supraveghere anuală aleatorie – supraveghere care constă în cel puțin o evaluare a unei populații de animale vizate, organizată în anul pentru care sunt folosite metodele de eșantionare bazate pe probabilități pentru selectarea unităților de examinat; 2.30. unitate de material germinativ autorizată – centru de colectare a materialului seminal, echipă de colectare a embrionilor, echipă de producție a embrionilor, unitate de prelucrare a materialului germinativ sau centru de depozitare a materialului germinativ, care au fost autorizate în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 196/2024; 2.31. unitate protejată de vectori – totalitatea facilităților unei unități sau o parte a acestora care sunt protejate împotriva atacurilor speciei Culicoides prin mijloace fizice și de gestionare corespunzătoare, statutul de unitate protejată de vectori fiind acordat de către autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile pct. 114, 115 și 116; 2.32. vaccinare conform strategiei DIVA (vaccinare conform strategiei de diferențiere a animalelor vaccinate de cele infectate) – vaccinare care utilizează vaccinuri care permit, împreună cu metodele de diagnostic serologic adecvate, detecția animalelor infectate într-o populație vaccinată; 2.33. vid sanitar – operațiune, în scopul gestionării bolilor, prin care o unitate este golită de animalele de acvacultură din speciile listate și, în cazul în care este fezabil, de apă; 2.34. zonă indemnă sezonier de BTV – întregul teritoriu al Republicii Moldova, al unei zone a acesteia în care autoritatea competentă a stabilit un statut temporar de indemn de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), (denumită în continuare – infecția cu BTV), în conformitate cu prevederile pct. 100, pe baza unei perioade indemne de vectori și a demonstrării absenței bolii la speciile de animale listate. CAPITOLUL II PROGRAME DE SUPRAVEGHERE, DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ Secțiunea 1 Conceperea supravegherii, populația de animale vizată și metodele de diagnostic 3. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor terestre și ale altor animale, ținând cont de: 3.1. cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe: 3.1.1. o notificare, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 196/2024; 3.1.2. o investigație veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută și alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată; 3.1.3. investigația realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente; 3.1.4. populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct. 5 și 6; 3.1.5. contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la pct. 11 și 12; 3.2. cerințele specifice în materie de supraveghere: 3.2.1. din programul de supraveghere; 3.2.2. din cadrul unor programe obligatorii sau al unor programe opționale de eradicare; 3.2.3. pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală; 3.2.4. din cadrul măsurilor de control al bolilor; 3.2.5. în contextul autorizării anumitor unități; 3.2.6. pentru circulația animalelor terestre pe teritoriu Republicii Moldova. 4. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor acvatice, ținând cont de: 4.1. cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe: 4.1.2. notificare, astfel cum este prevăzut la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 196/2024; 4.1.3. o investigație veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută și alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată; 4.1.4. investigația realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente; 4.1.5. populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct. 5 și 6; 4.1.6. contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la pct. 11 și 12; 4.1.7. măsurile de control al bolilor; 4.2. cerințele specifice în materie de supraveghere: 4.2.1. în cadrul schemei de supraveghere bazate pe riscurile prevăzute la pct. 1-3.3 din anexa nr. 6, care implică o ierarhizare a riscurilor și vizitele periodice de verificare a sănătății animale, astfel cum sunt prevăzute în la pct. 4 și 5 din anexa nr. 6; 4.2.2. în cadrul programelor de eradicare prevăzute în capitolul II din anexa nr. 6; 4.2.3. pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală; 4.2.4. pentru a demonstra, în conformitate cu programele de supraveghere prevăzute capitolul III din anexa nr. 6, că unitățile care nu participă la programul de eradicare menționat la subpct. 4.2.2 sau care nu au obținut statutul de indemn de boală menționat la subpct. 4.2.3 nu sunt infectate; 4.2.5. pentru circulația animalelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova sau pentru intrarea acestora în Republica Moldova. 5. Autoritatea competentă specifică populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la pct. 3 și 4 pentru fiecare boală listată, precum și, acolo unde este relevant, pentru fiecare boală emergentă și include: 5.1. animalele deținute din speciile listate; 5.2. animalele sălbatice din speciile listate dacă: 5.2.1. sunt supuse unui program de supraveghere sau unui program obligatoriu sau opțional de eradicare sau de supraveghere, care este necesar pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală; 5.2.2. autoritatea competentă consideră că acestea constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor specii din alte țări, într-o zonă sau într-un compartiment; sau 5.2.3. supravegherea este necesară pentru a evalua cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriu Republicii Moldova; 5.3. alte specii decât cele menționate la subpct. 5.1, pentru asigurarea depistării precoce a unei boli emergente cu includerea în populația de animale vizate, animale deținute din specii care nu sunt listate, în scopul bolii listate relevante, dacă se aplică următoarele criterii: 5.3.1. sunt deplasate în unități din altă țară, din altă zonă sau din alt compartiment; 5.3.2. din cauza numărului de animale sau a frecvenței deplasărilor, autoritatea competentă consideră că animalele constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor animale deținute din altă țară, din altă zonă sau din alt compartiment, în cazul apariției unei boli la specia respectivă. 6. Autoritatea competentă include în populația de animale vizată animale deținute sau sălbatice din specii care nu sunt listate pentru boala listată relevantă în cazul în care consideră că ele constituie un risc pentru sănătatea animală și umană. 7. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 5.1, autoritatea competentă poate limita populația de animale vizată pentru supravegherea altor boli decât cele din categoria A la categoriile de animale deținute din speciile listate care fac obiectul, pentru boala respectivă: 7.1. programelor de supraveghere; 7.2. unor programe obligatorii sau opționale de eradicare sau de supraveghere care sunt necesare pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală; sau 7.3. unor cerințe privind sănătatea animală, bazate pe supraveghere, pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriul Republicii Moldova. 8. Categoriile de animale deținute menționate la pct. 7 pot fi stabilite în funcție de vârsta animalelor, de sexul acestora, de localizare și de tipul de producție. 9. Autoritatea competentă se asigură că prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic în scopul supravegherii se efectuează în conformitate cu: 9.1. legislația specifică adoptată în conformitate cu Legea nr. 196/2024 și cu detaliile și îndrumările relevante puse la dispoziție pe paginile web oficiale ale laboratoarelor de referință; 9.2. în cazul în care nu sunt prevăzute în legislație și în detaliile și îndrumările menționate la subpct. 9.1, cu normele privind prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic prevăzute în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat, sau în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale acvatice al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat; 9.3. în cazul în care nu sunt vizate de prevederile de la subpct. 9.1 și 9.2, cu metodele prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. b) și la alin. (3) din Legea nr. 82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar (în continuare – Legea nr. 82/2024). 10. Metodele de diagnostic pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală sunt prevăzute la: 10.1. pct. 1 din anexa nr. 3, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 10.2. pct. 2 din anexa nr. 3, pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, M. caprae și M. tuberculosis) (MTBC); 10.3. pct. 3 din anexa nr. 3, pentru leucoza enzootică bovină (LEB); 10.4. pct.4 din anexa nr. 3, pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV); 10.5. pct. 5 din anexa nr. 3, pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV); 10.6. pct. 6 din anexa nr. 3, pentru diareea virală bovină (BVD); 10.7. pct. 17 din anexa nr. 6, pentru septicemia hemoragică virală (SHV); 10.8. pct. 17 din anexa nr. 6, pentru necroza hematopoietică infecțioasă (NHI); 10.9. pct. 28 din anexa nr. 6, pentru infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului, cu deleție în regiunea înalt polimorfică (virusul AIS cu deleție în HPR); 10.10. pct. 39 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Marteilia refringens; 10.11. pct. 50 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Bonamia exitiosa; 10.12. pct. 61 din anexa nr. 6, pentru infecția cu Bonamia ostreae; 10.13. pct. 73 din anexa nr. 6, pentru infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV). 11. Dacă este relevant, autoritatea competentă include în conceperea supravegherii menționate la pct. 3 și 4 rezultatul controalelor oficiale și al altor activități oficiale definite la art.2 din Legea nr. 82/2024. Aceste controale oficiale și alte activități oficiale includ: 11.1. inspecții ante mortem și post mortem; 11.2. inspecții la posturile de inspecție la frontieră; 11.3. controale oficiale și alte activități oficiale în piețe și în cadrul operațiunilor de colectare; 11.4. controale oficiale și alte activități oficiale în timpul transportului de animale vii; 11.5. inspecții privind sănătatea publică și eșantionarea în cadrul unităților; 11.6. orice alte controale oficiale în timpul cărora sunt inspectate sau examinate unități, animale sau probe. 12. În cazul în care autoritatea competentă suspectează o boală listată sau o boală emergentă în contextul controalelor oficiale sau al altor activități oficiale menționate la pct. 11, aceasta se asigură că sunt informate toate autoritățile competente ale țării de origine. Acest lucru se face: 12.1. imediat, în cazul unei boli de categoria A sau al unei boli emergente; 12.2. fără întârziere, pentru celelalte boli. Secțiunea a 2-a Confirmarea bolii 13. În cazul suspectării unor boli listate, altele decât bolile de categoria A, sau a unei boli emergente, autoritatea competentă desfășoară o investigație pentru a confirma sau a exclude prezența bolii respective în cazul în care: 13.1. este necesară pentru a determina statutul sanitar la nivelul țării, al zonei sau al compartimentului din aceasta; sau 13.2. este necesară pentru a colecta informațiile necesare la apariția bolii pentru oricare dintre scopurile următoare: 13.2.1. pentru a pune în aplicare măsuri în vederea protejării sănătății animalelor sau a sănătății umane; 13.2.2. pentru a pune în aplicare cerințe privind sănătatea animalelor pentru circulația animalelor sau a produselor; sau 13.2.3. pentru a respecta cerințele prevăzute într-un program de supraveghere. 14. Autoritatea competentă confirmă un focar al oricăreia dintre bolile menționate pct. 13, în cazul în care a clasificat un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de astfel de boli, în conformitate cu prevederile pct.16. 15. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz suspectat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care: 15.1. examinările clinice, post mortem sau de laborator arată că semnele clinice, leziunile post mortem sau constatările histologice indică boala respectivă; 15.2. rezultatele unei metode de diagnostic indică prezența probabilă a bolii pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; 15.3. a fost stabilită o legătură epidemiologică cu un caz confirmat. 16. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care: 16.1. agentul patogen, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; 16.2. a fost identificat un antigen sau un acid nucleic specific agentului patogen, care nu este o consecință a vaccinării, într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat; 16.3. a fost obținut un rezultat pozitiv, printr-o metodă indirectă de diagnostic, care nu este o consecință a vaccinării, pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat. 17. Definițiile cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate, specifice fiecărei boli, sunt prevăzute pentru animalele terestre în anexa nr. 1 și pentru animalele acvatice – la pct. 18, 29, 40, 51, 62 și 74 din anexa nr. 6. 18. În absența definițiilor specifice bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct. 17, criteriile prevăzute la pct.15 și 16 se aplică în situația definițiilor cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate și, dacă este relevant, de boli emergente. Secțiunea a 3-a Programul de supraveghere 19. O boală de categoria E face obiectul unui program de supraveghere al Republicii Moldova, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 196/2024, dacă îndeplinește toate criteriile de mai jos: 19.1. reprezintă o amenințare specifică pentru sănătatea animală și, eventual, pentru cea umană, cu posibile consecințe economice grave pentru comunitatea agricolă și pentru economie într-un sens mai larg; 19.2. este probabilă o evoluție a profilului bolii, în special în ceea ce privește riscul pentru sănătatea umană și sănătatea animală; 19.3. animalele sălbatice infectate reprezintă o amenințare specifică pentru introducerea bolii pe teritoriul Republicii Moldova; 19.4. este fundamental să se obțină, prin acțiuni de supraveghere, informații actualizate periodic cu privire la evoluția circulației acesteia și cu privire la caracterizarea agentului patogen, pentru a evalua riscurile respective și a adapta în consecință măsuri de atenuare a riscurilor. 20. Autoritatea competentă pune în aplicare programe de supraveghere pentru boala relevantă, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 2. 21. În cazul în care elaborează un program de supraveghere către Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, autoritatea competentă include următoarele informații: 21.1. descrierea situației epidemiologice în ceea ce privește boala înainte de data de începere a punerii în aplicare a programului și datele privind evoluția epidemiologică a bolii; 21.2. populația de animale vizată, unitățile epidemiologice și zonele programului; 21.3. organizarea autorității competente, supravegherea punerii în aplicare a programului, controalele oficiale ce trebuie aplicate în perioada punerii în aplicare a programului și rolul tuturor operatorilor relevanți, al profesioniștilor în domeniul sănătății animalelor, al medicilor veterinari, al laboratoarelor de sănătate animală și al altor persoane fizice sau juridice interesate; 21.4. descrierea și delimitarea zonelor geografice și administrative în care trebuie să fie pus în aplicare programul; 21.5. indicatorii de măsurare a progresului programului; 21.6. metodele de diagnostic utilizate, numărul probelor testate, frecvența testării și modelele de eșantionare; 21.7. factorii de risc care trebuie luați în considerare la conceperea unei supravegheri specifice, bazate pe riscuri. 22. În cazul în care se raportează cu privire la un program de supraveghere, autoritatea competentă include în raport cel puțin următoarele informații: 22.1. descrierea măsurilor puse în aplicare și rezultatele obținute pe baza informațiilor menționate la subpct. 21.2, 21.4, 21.5 și 21.6; 22.2. rezultatele urmăririi evoluției epidemiologice a bolii în situația unui caz suspectat sau confirmat. Capitolul III PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE CATEGORIA B ȘI C ALE ANIMALELOR TERESTRE Secțiunea 1 Dispoziții generale 23. În cazul în care se instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor terestre, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală: 23.1. teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct. 25; 23.2. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct. 31 și 32, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct. 28 și 29. 23.3. cerințele specifice bolilor, prevăzute: 23.3.1. la pct. 32-79, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD; 23.3.2. la pct. 80-90, pentru infecția cu virusul rabic (RABV); 23.3.3. la pct. 91-118 pentru infecția cu BTV. 24. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera terestră sau costieră comună cu alte țări pentru a asigura atingerea obiectivelor programului și durabilitatea rezultatelor. În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată. 25. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare al programului de eradicare, inclusiv: 25.1. teritoriul vizat; 25.2. populația de animale vizată și, după caz, populațiile de animale suplimentare. 26. Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la pct. 25 este: 26.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau 26.2. una sau mai multe zone/regiuni ale țării, cu condiția ca fiecare zonă să corespundă unei/unor unități administrative de 4 km2 și să includă cel puțin una dintre regiunile stabilite în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 196/2024. 27. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 26, autoritatea competentă poate defini zone mai mici de 4 km2, ținând cont de: 27.1. o suprafață minimă care nu este cu mult mai mică de 4 km2; 27.2. existența unor bariere naturale relevante pentru profilul bolii. 28. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective calitative și cantitative finale care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la pct.185, pentru acordarea statutului de indemn de boală. 29. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ: 29.1. toate cerințele specifice bolii menționate la pct. 28; 29.2. dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în vederea eradicării bolilor. 30. Autoritatea competentă include în programul de eradicare perioada de aplicare, ținând cont de situația inițială și de obiectivele intermediare indicate la pct. 29. 31. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a programului de eradicare nu depășește șase ani de la data aprobării inițiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 196/2024. În situații justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă șase ani. Secțiunea a 2-a Cerințe pentru programele de eradicare bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivelul unităților 32. Autoritatea competentă desemnează strategia de control al bolii pentru un program de eradicare în raport cu populația de animale vizate, deținute în unități, pentru următoarele boli ale animalelor terestre: 32.1. infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 32.2. infecția cu MTBC; 32.3. LEB; 32.4. IBR/IPV; 32.5. infecția cu ADV; 32.6. BVD. 33. Strategiile de control al bolii pentru programele de eradicare menționate la pct. 32 se bazează pe: 33.1. punerea în aplicare a măsurilor specifice bolilor menționate la pct. 37- 79 până ce toate unitățile relevante obțin statutul de indemn de boală; 33.2. acordarea, suspendarea și retragerea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală pentru toate unitățile relevante; 33.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor; 33.4. punerea în aplicare opțională a programelor de vaccinare. 34. Autoritatea competentă aplică un program obligatoriu de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate: 34.1. pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, bovinele deținute, ovinele deținute și caprinele deținute; 34.2. pentru infecția cu MTBC, bovinele deținute. 35. Autoritatea competentă aplică programul opțional de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate: 35.1. pentru LEB, bovinele deținute; 35.2. pentru IBR/IPV, bovinele deținute; 35.3. pentru infecția cu ADV, porcinele deținute; 35.4. pentru BVD, bovinele deținute. 36. Autoritatea competentă include populațiile de animale suplimentare în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate la pct. 34 și 35. 37. Operatorii unităților în care sunt deținute animale din populațiile de animale vizate, menționate la pct. 34, 35 și 36, cu excepția abatoarelor, respectă următoarele cerințe generale și specifice bolilor pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de boală al unităților: 37.1. cerințe generale: 37.1.1. supravegherea populațiilor de animale vizate și suplimentare pentru boala relevantă, conform ordinelor autorității competente, în conformitate cu prevederile pct. 3; 37.1.2. în cazul circulației animalelor din populațiile de animale vizate, asigurarea faptului că statutul sanitar în cadrul unităților nu este pus în pericol din cauza transportului sau a introducerii în unități a animalelor din populațiile de animale vizate sau suplimentare, sau a produselor acestora; 37.1.3. vaccinarea animalelor deținute din populațiile de animale vizate împotriva bolii relevante; 37.1.4. măsurile de control al bolilor dacă este suspectată sau confirmată boala; 37.1.5. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă care pot include, dacă este relevant, separarea animalelor în funcție de statutul sanitar prin măsuri fizice de protecție și măsuri de gestionare; 37.2. cerințele specifice bolilor prevăzute în: 37.2.1. pct. 1-19 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 37.2.2. pct. 28-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC; 37.2.3. pct. 42-50 din anexa nr. 4, pentru LEB; 37.2.4. pct. 53-60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV; 37.2.5. pct. 65-72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV; 37.2.6. pct. 78-86 din anexa nr. 4, pentru BVD; 37.3. operatorii abatoarelor în care sunt deținute și sacrificate animale din populațiile de animale vizate, menționate la pct.34, 35 și 36, respectă cerințele generale prevăzute subpct.37.1.1, 37.1.4 și 31.1.5. 38. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 37 și cu condiția ca populațiile relevante de animale vizate să respecte cerințele generale menționate la subpct. 37.1, autoritatea competentă poate decide că obligațiile operatorilor de a obține și de a menține statutul de indemn de boală, prevăzute la subpct. 37.1 și 37.2, nu se aplică operatorilor următoarelor unități: 38.1. unități izolate; 38.2. unități în care animalele sunt ținute doar pentru operațiuni de colectare; 38.3. unități în care animalele sunt ținute doar pentru numere cu animale; 38.4. circuri ambulante. 39. Autoritatea competentă acordă statutul de indemn de boală la nivel de unitate în funcție de măsura în care operatorii unităților respectă cerințele prevăzute la pct. 37. 40. Autoritatea competentă suspendă sau retrage statutul de indemn de boală la nivel de unitate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare sau retragere. Aceste condiții sunt prevăzute în: 40.1. pct.5-10 și pct.14-19 din anexa nr.4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 40.2. pct. 33-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC; 40.3. pct. 45-50 din anexa nr. 4, pentru LEB; 40.4. pct. 56-60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV; 40.5. pct. 68-72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV; 40.6. pct. 82-86 din anexa nr. 4, pentru BVD. 41. Autoritatea competentă stabilește: 41.1. detaliile regimului de testare, inclusiv, după caz, cerințele specifice bolii menționate la subpct. 37.2, în cazul în care este suspendat sau retras statutul de indemn de boală; 41.2. perioada maximă de timp în care poate fi suspendat statutul de indemn de boală, dacă sunt încălcate condițiile menționate la pct. 40. 42. Autoritatea competentă poate atribui un statut sanitar distinct diferitelor unități epidemiologice ale aceleiași unități, cu condiția ca operatorul acesteia: 42.1. să fi transmis autorității competente spre examinare informațiile cu privire la diferite unități epidemiologice instituite în cadrul unității, cărora li se acordă un statut sanitar distinct, înainte de orice suspectare sau confirmare a bolii, în conformitate cu prevederile pct. 43, 44, 52, 53 și 54; 42.2. să fi instituit un sistem, la care autoritatea competentă să aibă acces la cerere, pentru urmărirea deplasărilor animalelor și a materialului germinativ către, de la și între unitățile epidemiologice; 42.3. să fi separat unitățile epidemiologice prin mijloace fizice și de gestionare, precum și să respecte orice măsuri de atenuare a riscurilor solicitate de către autoritatea competentă în acest scop. 43. În cazul în care suspectează un caz al bolii relevante, autoritatea competentă efectuează investigații, inițiază o anchetă epidemiologică și suspendă statutul de indemn de boală al unității în care s-a produs cazul suspectat, până la finalizarea investigațiilor și a anchetei epidemiologice. 44. Până la obținerea rezultatului investigațiilor și al anchetei epidemiologice menționate la pct. 43, autoritatea competentă: 44.1. interzice scoaterea din unitate a animalelor din populația de animale vizată, cu excepția cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat; 44.2. în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a controla riscul de răspândire a bolii: 44.2.1. impune izolarea cazurilor suspectate în unitate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic; 44.2.2. restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizată în unitate; 44.2.3. restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la populația de animale vizată; 44.2.4. autoritatea competentă menține măsurile menționate pct. 43 și subpct. 44.1-44.2.3 până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii. 45. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 pentru: 45.1. populațiile de animale relevante deținute în unitate; 45.2. orice unitate care are o legătură epidemiologică cu unitatea unde s-a produs cazul suspectat. 46. Dacă se suspectează prezența bolii la animale sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 la unitățile aflate în pericol de infecție, în cazul în care consideră necesar. 47. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 43, în baza unor motive bine justificate, autoritatea competentă poate decide să nu suspende statutul de indemn de boală al întregii unități, dacă există diferite unități epidemiologice, astfel cum se menționează la pct. 42. 48. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată relevantă către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 48.1. animalele sunt deplasate doar prin transport direct; 48.2. la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animalele deținute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă. 49. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor din populația de animale vizată cu condiția ca acestea să fie deplasate, dacă este necesar, prin transport direct, într-o unitate aflată într-o zonă care nu este indemnă de boală și nici nu este vizată de un program opțional de eradicare. 50. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 48, autoritatea competentă: 50.1. suspendă statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogărilor, până la finalul investigațiilor menționate pct. 43; 50.2. interzice, până la finalul investigațiilor menționate la pct. 43, circulația animalelor din unitatea respectivă, cu excepția cazului în care a autorizat transportul direct al acestora către un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate; 50.3. în cazul suspiciunii de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC, menține interdicția menționată la subpct. 50.2 după finalul investigației, până ce au fost sacrificate toate animalele deplasate în unitate, în urma prevederii de la pct. 48. 51. Autoritatea competentă poate aplica derogările prevăzute la pct. 47-50 doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor: 51.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii; 51.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare. 52. Dacă se confirmă un caz de boală, autoritatea competentă: 52.1. retrage statutul de indemn de boală al unității/unităților infectate; 52.2. adoptă măsurile prevăzute la pct. 55-79 în unitatea infectată/unitățile infectate. 53. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 52.1, autoritatea competentă poate limita retragerea statutului de indemn de boală unităților epidemiologice în care a fost confirmat un caz. 54. Dacă boala este confirmată la animalele sălbatice, autoritatea competentă efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică și investigațiile prevăzute pct. 55, 56 și 57. În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă: 54.1. impune măsuri relevante de control al bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct. 43-57 și pct.75-78, în unitățile care dețin populația de animale vizată și populațiile de animale suplimentare; 54.2. efectuează sau impune alte măsuri proporționale și necesare pentru prevenirea, supravegherea și controlul bolilor în ceea ce privește populația de animale sălbatice relevantă sau în habitatul acesteia. 55. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă: 55.1. efectuează o anchetă epidemiologică; 55.2. efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la pct. 43 și 44 în toate unitățile cu o legătură epidemiologică; 55.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice. 56. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea de a efectua o investigație asupra animalelor sălbatice din populațiile de animale suplimentare, în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază o legătură epidemiologică între animalele deținute și cele sălbatice. 57. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil cu privire la situație: 57.1. operatorii și autoritățile relevante din alte țări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat; 57.2. autoritățile competente din alte țări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate. 58. Autoritatea competentă limitează scoaterea din unitatea infectată a animalelor din populația de animale vizate, cu excepția cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat. 59. În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă: 59.1. impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate în cadrul unității, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic; 59.2. restricționează circulația animalelor din populația de animale vizate în interiorul unității; 59.3. restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizate în unitate; 59.4. restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la animalele din populația de animale vizate. 60. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 58 și 59 la animalele și produsele de la populațiile de animale suplimentare, pentru a preveni răspândirea bolii. 61. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune efectuarea următoarelor testări în cadrul unităților infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va stabili autoritatea competentă: 61.1. testarea animalelor care este considerată una necesară pentru a finaliza ancheta epidemiologică; 61. 2. testarea în vederea restabilirii statutului de indemn de boală, astfel cum este prevăzut în: 61.2.1. pct. 7-10 și pct. 16-19 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 61.2.2. pct. 35-38 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC; 61.2.3. pct. 47-50 din anexa nr. 4, pentru LEB; 61.2.4. pct. 58, 59 și 60 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV; 61.2.5. pct. 70, 71 și 72 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV; 61.2.6. pct. 84, 85 și 86 din anexa nr. 4, pentru BVD; 61.3. orice teste suplimentare pe care le consideră necesare pentru a asigura depistarea rapidă a animalelor infectate care pot contribui la răspândirea bolii. 62. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 61.2, testarea nu se impune în cazul în care se restabilește statutul de indemn de boală în conformitate cu: 62.1. pct. 2 și 12 din anexa nr. 4, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 62.2. pct. 29 din anexa nr. 4, pentru infecția cu MTBC; 62.3. pct. 43 din anexa nr. 4, pentru LEB; 62.4. pct. 54 din anexa nr. 4, pentru IBR/IPV; 62.5. pct. 66 din anexa nr. 4, pentru infecția cu ADV; 62.6. pct. 79 din anexa nr. 4, pentru BVD. 63. Autoritatea competentă impune sacrificarea tuturor animalelor recunoscute drept cazuri confirmate și, dacă este necesar, drept cazuri suspectate, în unitățile infectate într-o perioadă maximă de timp stabilită de aceasta. 64. Sacrificarea animalelor menționate la pct.63 se efectuează sub supravegherea medicului veterinar, într-un abator desemnat de către autoritatea competentă. 65. Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unor animale din cele menționate la pct. 63 sau a tuturor acestor animale, în locul sacrificării. 66. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct. 61-65 la animalele din populațiile de animale suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a eradica boala în unitățile infectate. 67. Autoritatea competentă impune ca, în toate unitățile infectate cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC: 67.1. laptele de la cazuri confirmate să fie dat spre consum doar animalelor din aceeași unitate, după ce a fost prelucrat, pentru a asigura inactivarea agentului patogen, sau să fie eliminat; 67.2. bălegarul, paiele, furajele sau orice alte substanțe și materii care au intrat în contact cu un caz confirmat sau cu materii contaminate să fie colectate și eliminate cât mai curând sau, după o evaluare corespunzătoare a riscurilor, să fie stocate și prelucrate pentru a reduce riscul de răspândire a bolii la un nivel acceptabil. 68. În cazul infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, autoritatea competentă impune ca fetușii, animalele născute moarte, animalele care au murit din cauza bolii după naștere și placentele să fie colectate și eliminate în toate unitățile infectate. 69. În cazul infecției cu o boală de categoria C, autoritatea competentă impune orice măsuri necesare prevăzute la pct. 67 și 68, în cazul în care consideră că este nevoie. 70. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă impune urmărirea sursei, prelucrarea sau eliminarea oricăror produse din unitățile infectate care ar putea constitui un risc pentru răspândirea bolii sau ar putea afecta sănătatea umană. 71. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct. 58, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase, cu excepția cazurilor confirmate, către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 71.1. circulația nu periclitează statutul sanitar al animalelor la unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă; 71.2. animalele sunt deplasate doar prin transport direct; 71.3. la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animalele deținute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă. 72. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct. 58, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase din populația de animale vizată relevantă, cu excepția cazurilor confirmate, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 72.1. acestea sunt deplasate, dacă este necesar, prin transport direct într-o unitate aflată într-o zonă care nu este nici indemnă de boală, nici nu este vizată de un program opțional de eradicare; 72.2. circulația nu periclitează statutul sanitar al populațiilor de animale vizate sau suplimentare în unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă. 73. În cazul în care se aplică prevederea prevăzută la pct.71, autoritatea competentă retrage statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogării și: 73.1. impune circulația animalelor prin transport direct, într-o perioadă maximă de timp pe care o stabilește, de la unitatea de destinație până la un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate; 73.2. în cazul unei boli de categoria C, impune măsurile de control al bolilor, prevăzute la pct. 58-78, până la restabilirea statutului de indemn de boală al unității. 74. Autoritatea competentă poate aplica prevederile pct.71 și 72, doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor: 74.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii; 74.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare. 75. Autoritatea competentă impune operatorilor tuturor unităților infectate și celor care primesc animale din unități infectate curățarea și dezinfecția sau, în cazul în care este relevant, eliminarea în siguranță: 75.1. a tuturor părților din unități care ar fi putut fi contaminate după eliminarea cazurilor confirmate și suspectate și înainte de repopulare; 75.2 a oricăror materii prime furajere de origine vegetală, a materiilor, a substanțelor, a echipamentelor în scopuri de reproducție, a celor medicale și de producție care ar fi putut fi contaminate; 75.3. a oricăror haine de protecție sau a oricăror echipamente de siguranță folosite de către operatori și vizitatori; 75.4. a tuturor mijloacelor de transport, a containerelor și a echipamentelor după transportul de animale sau de produse din unitățile infectate; 75.5. a zonelor de încărcare pentru animale după fiecare utilizare. 76. Autoritatea competentă aprobă protocolul pentru curățare și dezinfecție. 77. Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță, nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unității până ce nu consideră că s-au finalizat curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță. 78. Pe baza unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate considera că o pășune este contaminată și poate interzice utilizarea acesteia pentru animalele deținute cu un statut sanitar superior față de statutul populației de animale vizate sau, dacă prezintă relevanță epidemiologică, al populațiilor de animale suplimentare, pentru o perioadă de timp suficientă pentru ca riscul de persistență a agentului patogen să fie considerat neglijabil. 79. Înainte de ridicarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul ridicării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factorii de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri țin cont, cel puțin, de: 79.1. persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice; 79.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității. Secțiunea a 3-a Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu RABV 80. În cazul în care instituie un program de eradicare a infecției cu RABV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include: 80.1. vaccinarea animalelor din populația de animale vizată pe care o consideră relevantă; 80.2. punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscului de contact cu animalele infectate; 80.3. controlul riscului de răspândire și de introducere a bolii pe teritoriul Republicii Moldova. 81. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ținând cont de faptul că acesta este: 81.1. bazat pe o evaluare a riscurilor, actualizată, după cum este necesar, în funcție de evoluția situației epidemiologice; 81.2. sprijinit de campanii de informare publică în care sunt implicate toate părțile interesate relevante; 81.3. coordonat, dacă este necesar, cu autoritățile relevante responsabile de sănătatea publică, populațiile de animale sălbatice sau vânătoare; 81.4. adaptat în funcție de o abordare teritorială, bazată pe riscuri. 82. Autoritatea competentă poate să se implice în procesul de punere în aplicare a programelor de eradicare a infecției cu RABV într-un teritoriu, într-o zonă sau într-un compartiment, pentru a preveni riscul de răspândire și de introducere a RABV pe teritoriul Republicii Moldova. 83. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu RABV în cazul populației de animale deținute și sălbatice din specii care aparțin următoarelor familii: Carnivora, Bovidae, Suidae, Equidae, Cervidae și Camelidae. 84. Autoritatea competentă vizează, în special, vulpile sălbatice prin măsurile din programul de eradicare, acestea fiind principalul rezervor de RABV. 85. Autoritatea competentă supune măsurilor din programul de eradicare și alte populații de animale vizate decât vulpile sălbatice, în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ. 86. Autoritatea competentă poate include animalele sălbatice din speciile din ordinul Chiroptera în populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la pct.5 și 6. 87. Autoritatea competentă efectuează supravegherea infecției cu RABV cu scopul: 87.1. de a depista precoce infecția; 87.2. de a urmăriri tendința numărului de animale infectate, ceea ce include, potrivit unei abordări bazate pe riscuri, colectarea și testarea vulpilor sălbatice și a altor carnivore sălbatice găsite moarte; 87.3. de a aplica măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune sau confirmare a infecției cu RABV, astfel cum este prevăzut la pct. 89 și 90; 87.4. de a aplica, dacă este necesar, măsuri de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea RABV prin deplasarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici. 88. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă impune: 88.1 vaccinarea și monitorizarea eficacității vaccinării, în conformitate cu prevederile pct.3 și 4 din anexa nr. 5, dacă este relevant, pentru alte animale menționate la pct. 85; 88.2. identificarea și înregistrarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici; 88.3. restricții în ceea ce privește circulația animalelor deținute relevante, din speciile menționate la pct. 85, care nu sunt vaccinate împotriva infecției cu RABV, în conformitate cu prevederilor pct. 1 și 2 din anexa nr. 5; 88.4. măsurile prevăzute la pct. 89, în cazul în care un animal dintr-o specie listată a rănit o persoană sau un animal fără un motiv evident și, în contradicție cu comportamentul său normal, a prezentat o modificare inexplicabilă a comportamentului, urmată de deces în cel mult 10 zile. 89. În cazul în care se suspectează infecția cu RABV, autoritatea competentă: 89.1. efectuează investigații suplimentare pentru a confirma sau a exclude prezența bolii; 89.2. impune restricții relevante în ceea ce privește circulația sau uciderea cazurilor suspectate pentru a proteja oamenii și animalele împotriva riscului de infecție în perioada în care se așteaptă rezultatele investigațiilor; 89.3. impune orice măsuri justificate de atenuare a riscurilor, pentru reducerea riscului de transmitere suplimentară a RABV la oameni sau la animale. 90. În cazul în care se confirmă infecția cu RABV, autoritatea competentă întreprinde măsuri pentru a preveni transmiterea în continuare a bolii la animale și la oameni, și anume: 90.1. efectuează o anchetă epidemiologică care include identificarea tulpinii de RABV implicate, pentru a identifica sursa probabilă a infecției și legăturile epidemiologice; 90.2. cu excepția cazului în care consideră că sunt necesare investigații suplimentare, exclude o infecție cu RABV la animalele cu o legătură epidemiologică dacă: 90.2.1. a trecut o perioadă minimă de 3 luni de la legătura epidemiologică cu cazul confirmat; 90.2.2. nu au fost depistate semne clinice la animalele respective; 90.2.3. în cazul în care consideră necesar, întreprinde una sau mai multe dintre măsurile menționate la pct. 87, 88 și 89; 90.2.4. se asigură că carcasele cazurilor confirmate de animale sălbatice infectate sunt eliminate sau prelucrate conform normelor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman. Secțiunea a 4-a Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu BTV 91. În cazul în care instituie un program opțional de eradicare a infecției cu BTV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include: 91.1. supravegherea infecției cu BTV în conformitate cu cerințele prevăzute la pct. 8-27 din anexa nr. 5; 91.2. vaccinarea populației relevante de animale vizate pentru eradicarea bolii prin intermediul campaniilor periodice de vaccinare, care vor fi puse în aplicare, după cum este relevant, în conformitate cu o strategie pe termen lung; 91.3. restricții privind circulația populației de animale vizate în conformitate cu cerințele prevăzute la pct. 108-113, 117 și 118; 91.4. măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce la minimum transmiterea infecției cu BTV prin vectori. 92. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ținând cont de următoarele aspecte: 92.1. programul depistează și eradichează toate serotipurile 1-24 prezente în teritoriul vizat de programul de eradicare; 92.2. teritoriul vizat de programul de eradicare este: 92.2.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau 92.2.2. o zonă sau zone care includ un teritoriu cu o rază de cel puțin 150 km în jurul fiecărei unități infectate. 93. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 92.2.2, autoritatea competentă poate adapta zona vizată/zonele vizate de programul de eradicare în conformitate cu: 93.1. situația geografică a unității/unităților infectate și frontierele unităților administrative corespunzătoare; 93.2. condițiile ecologice și meteorologice; 93.3. abundența, activitatea și distribuția vectorilor prezenți în zonă/zone; 93.4. serotipul BTV implicat; 93.5. rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la pct. 105, 106 și 107; 93.6. rezultatele activităților de supraveghere. 94. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu BTV în cazul populației de animale deținute din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae. 95. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă aplică suplimentar programul de eradicare în cazul următoarelor populații de animale sălbatice din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae. 96. Operatorii unităților, altele decât abatoarele, în care sunt deținute animale din populația de animale vizată, menționată la pct. 94: 96.1. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată; 96.2. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea entomologică; 96.3. asigură vaccinarea animalelor din populația de animale vizată, respectând ordinele autorității competente; 96.4. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente; 96.5. respectă cerințele privind circulația și ordinele autorității competente; 96.6. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor. 97. Operatorii abatoarelor în care sunt deținute și sacrificate animale din populația de animale vizată, menționată la pct. 94: 97.1. respectă cerințele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată; 97.2. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente; 97.3. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor. 98. În teritoriul vizat de un program de eradicare împotriva infecției cu BTV, menționat la subpct. 92.2, autoritatea competentă: 98.1. cartografiază teritoriul vizat într-o serie de unități geografice, în conformitate cu prevederile pct. 18 din anexa nr. 5; 98.2. efectuează supravegherea infecției cu BTV în fiecare unitate geografică, după cum este relevant, în raport cu situația epidemiologică, potrivit cerințelor prevăzute la pct. 8-27 din anexa nr. 5; 98.3. aplică măsurile de control al bolii prevăzute la pct. 101-107, în cazul suspiciunii sau al confirmării bolii; 98.4. impune operatorilor unităților de bovine, ovine sau caprine și, dacă este necesar, de alte populații de animale vizate să își vaccineze animalele; 98.5. aplică cerințele prevăzute la pct. 108-113, 117 și 118 circulației animalelor din populația de animale vizată. 99. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 98.1, autoritatea competentă poate decide să nu le impună operatorilor să își vaccineze animalele dacă, în urma unei evaluări a riscurilor, justifică, în mod corespunzător, faptul că punerea în aplicare a altor măsuri este suficientă pentru eradicarea bolii. 100. În cazul în care consideră că este necesar și dacă este posibil, autoritatea competentă instituie o zonă indemnă sezonier de BTV, conform prevederilor pct. 45, 46 și 47 din anexa nr. 5. În acest caz, autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene: 100.1. informații care demonstrează îndeplinirea criteriilor specifice pentru determinarea perioadei în care este indemnă sezonier de BTV; 100.2. data de început și data de sfârșit a perioadei; 100.3. informații care demonstrează încetarea transmiterii BTV în zona respectivă; 100.4. delimitarea zonei care îndeplinește cerințele minime prevăzute la pct. 25, 26 și 27. 101. În cazul suspiciunii de infecție cu BTV, autoritatea competentă efectuează o investigație pentru a confirma sau a exclude boala. 102. Până la obținerea rezultatului investigației menționate la pct. 101, autoritatea competentă: 102.1. restricționează circulația animalelor și a materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate; 102.2. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care acest lucru este necesar și fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor. 103. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 101 și 102 pentru unitățile în care animalele din populația de animale vizată au prezentat o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate. 104. Măsurile prevăzute la pct. 101, 102 și 103 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii. 105. În caz de confirmare a infecției cu BTV, autoritatea competentă: 105.1. confirmă focarul și, după caz, stabilește sau extinde zona supusă programului de eradicare; 105.2. efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică; 105.3. restricționează circulația animalelor din populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate; 105.4. restricționează circulația materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute; 105.5. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar și fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor; 105.6. aplică măsurile de control al bolilor prevăzute la pct. 101-104 tuturor unităților care prezintă o legătură epidemiologică cu cazul confirmat, inclusiv celor care dețin animale din populația de animale vizată care prezintă o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate. 106. Pe lângă măsurile prevăzute la pct. 105 și pentru a preveni răspândirea bolii, în cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă: 106.1. impune operatorilor de unități de bovine, ovine, caprine și, dacă este necesar, de alte populații de animale vizate să își vaccineze animalele împotriva infecției cu serotipul/serotipurile relevante de BTV, astfel cum este prevăzut la subpct. 98.3; 106.2. investighează și monitorizează statutul sanitar al populației de animale vizate care se află în apropierea unității în care este deținut cazul confirmat. 107. Măsurile prevăzute la pct.105 și 106 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii. 108. Autoritatea competentă autorizează introducerea animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la subpct. 92.2, doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate la pct. 28-31 din anexa nr. 5. 109. Fără a aduce atingere prevederilor pct.108, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă: 109.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație; 109.2. interzice circulația acestor animale către alte țări: 109.2.1. pentru o perioadă de 60 de zile după introducere; 109.2.2. până la efectuarea unui test negativ pentru reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru serotipurile 1-24 ale BTV, pe probe prelevate la cel puțin 14 zile de la introducere; 109.3. adaptează supravegherea, dacă este necesar, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 23 din anexa nr. 5; 109.4. animalele îndeplinesc oricare dintre cerințele menționate la pct. 32, 33 și 34 din anexa nr. 5. 110. Autoritatea competentă autorizează introducerea materialului germinativ de la populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la pct. 92.2, doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate la pct.35, 36 și 37 din anexa nr. 5. 111. Fără a aduce atingere prevederilor pct.110, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea materialului germinativ de la populația vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă: 111.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație; 111.2. interzice circulația acestui material germinativ către alte țări; 111.3. materialul germinativ îndeplinește oricare dintre cerințele menționate la pct. 38 din anexa nr. 5. 112. Dacă autoritatea competentă care acceptă animalele sau materialul germinativ recurge la prevederile prevăzute la pct. 109 și 111, aceasta: 112.1. informează cât mai curând posibil Comisia Europeană în acest sens; 112.2. acceptă animale sau materialul germinativ de la populația de animale vizată care îndeplinesc cerințele pentru derogarea relevantă, indiferent de țara origine a animalului sau a materialului germinativ. 113. În cazul în care acceptă animalele sau materialul germinativ, autoritatea competentă nu mai recurge la prevederile pct. 109 și 111 și informează cât mai curând Comisia Europeană. 114. La cererea operatorului, autoritatea competentă poate acorda statutul de „unitate protejată de vectori” unităților sau instalațiilor care îndeplinesc criteriile prevăzute la pct. 39 din anexa nr. 5. 115. Autoritatea competentă verifică, cu frecvența corespunzătoare, dar cel puțin la începutul perioadei de protecție necesară, în timpul și la finalul acesteia, eficacitatea măsurilor puse în aplicare prin intermediul unei capcane pentru vectori în interiorul unității. 116. Autoritatea competentă retrage imediat statutul de unitate protejată de vectori în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile pct. 114. 117. Autoritatea competentă autorizează circulația animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV menționat la subpct. 92.2, dacă: 117.1. animalele din populația de animale vizată îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele menționate la pct. 28, 29 și 30 din anexa nr. 5; 117.2. mijloacele de transport în care sunt încărcate animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor, iar călătoria nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de o zi sau animalele sunt descărcate pentru o perioadă mai mare de o zi într-o unitate protejată de vectori sau în timpul perioadei indemne vectori. 118. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.117, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la subpct. 109.1, 109.3 și 109.4. Capitolul IV PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE CATEGORIILE B ȘI C ALE ANIMALELOR ACVATICE Secțiunea 1 Dispoziții generale 119. În cazul în care instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor acvatice, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală: 119.1. tipul cerințelor în materie de supraveghere necesare pentru îndeplinirea condițiilor privind acordarea și menținerea statutului de indemn de boală, ținând cont de prevederile menționate la subpct. 3.2.2; 119.2. teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct. 121-124, 131 și 132; 119.3. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct.128 și 129, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct. 125, 126 și 127; 119.4. măsurile preventive și de control specifice fiecărei boli prevăzute la pct. 138-173. 120. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera sa terestră sau costieră comună cu alte țări, pentru a asigura atingerea obiectivului programelor și durabilitatea rezultatelor. În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată. 121. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare a programului de eradicare, inclusiv: 121.1. teritoriul vizat; 121.2. populația de animale vizată și, dacă este necesar, populațiile de animale suplimentare. 122. Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la subpct. 121.1 poate fi: 122.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; 122.2. una sau mai multe zone; 122.3. localizarea geografică a unităților care cuprinde compartimentul sau compartimentele. 123. Toate unitățile localizate în Republica Moldova, în zona sau în compartimentul vizat de programul de eradicare sunt incluse în programul de eradicare. 124. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 123, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare unitățile de acvacultură care nu reprezintă un risc semnificativ pentru succesul programului respectiv și care sunt exceptate de la obligația de a solicita autorizare. 125. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective finale calitative și cantitative care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la pct. 185 pentru acordarea statutului de indemn de boală. 126. Dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă care pune în aplicare un program de eradicare include în programul respectiv și obiectivele calitative și cantitative finale bazate pe statutul sanitar al populației de animale sălbatice care constituie o amenințare pentru atingerea statutului de indemn de boală. 127. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ: 127.1. toate cerințele specifice bolii menționate la pct. 125 și obiectivele menționate la pct. 126; 127.2. dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în cerințele pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în direcția eradicării. 128. Perioada de aplicare a programelor de eradicare pentru bolile animalelor acvatice listate este prevăzută în capitolul II din anexa nr. 6, mai exact: 128.1. la pct. 8-11, pentru SHV și NHI; 128.2. la pct. 20 și 22, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 128.3. la pct. 31-34, pentru infecția cu Marteilia refringens; 128.4. la pct. 42-45, pentru infecția cu Bonamia exitiosa; 128.5. la pct. 53-56, pentru infecția cu Bonamia ostreae; 128.6. la pct. 64-67, pentru infecția cu WSSV. 129. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a unui program de eradicare nu depășește șase ani de la data aprobării inițiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 196/2024. În situații justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă șase ani. Secțiunea a 2-a Cerințe pentru programele de eradicare 130. Autoritatea competentă stabilește programul de eradicare pentru o anumită boală de categoria B sau de categoria C în Republica Moldova, într-o zonă sau într-un compartiment în funcție de: 130.1. determinarea statutului sanitar al zonei sau al compartimentului prin stabilirea statutului sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animale din speciile listate; 130.2. punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor în toate unitățile în care sunt depistate cazuri suspectate și confirmate; 130.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce riscul de infectare a speciilor listate dintr-o unitate; 130.4. în anumite cazuri, vaccinarea, în cadrul programului de eradicare. 131. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare speciilor listate deținute în unitățile de pe teritoriul Republicii Moldova, al zonei sau al compartimentului. Fără a aduce atingere prevederilor din aliniatul întâi, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare, pe baza unei evaluări a riscurilor, unitățile care dețin doar speciile de vectori. 132. Dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă include în programul de eradicare populații de animale suplimentare ]n cazul ]n care aceste animale: 132.1. reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate pct.131; 132.2. sunt incluse, datorită numărului mic de unități de acvacultură, în programul de eradicare și în cazul în care includerea lor este necesară pentru a obține o acoperire epidemiologică satisfăcătoare Republicii Moldova a zonei sau a compartimentului. 133. Pentru a monitoriza progresul programelor de eradicare, autoritatea competentă clasifică statutul sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animalele din speciile listate în funcție de: 133.1. statutul sanitar cunoscut al fiecărei unități, la data începerii programului de eradicare; 133.2. îndeplinirea condițiilor pentru introducerea în unitate a animalelor din speciile listate; 133.3. respectarea, de către operator, a obligației de a notifica autoritatea competentă cu privire la orice suspiciune sau depistare a bolii; 133.4. îndeplinirea măsurilor de control al bolii care trebuie aplicate dacă este suspectată sau confirmată boala; 133.5. regimurile de vaccinare care se pot aplica animalelor din speciile listate deținute în unitate; 133.6. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă. 134. Autoritatea competentă începe, menține sau retrage programul de eradicare în funcție de măsura în care unitățile respectă sau nu cerințele prevăzute la pct. 133 și informează operatorii unităților relevante cu privire la evoluția statutului sanitar și cu privire la măsurile necesare pentru acordarea statutului de indemn de boală. 135. Operatorii respectă cerințele prevăzute la subpct. 133.2-133.6, astfel încât programul de eradicare să poată fi pus în aplicare până la momentul finalizării sale cu succes sau al retragerii sale. 136. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.133, autoritatea competentă poate decide să nu clasifice statutul sanitar al unităților izolate dacă populația de animale deținută în aceste unități izolate este supusă unor măsuri corespunzătoare de atenuare a riscurilor și unor măsuri de control al bolilor, pentru a asigura că aceasta nu reprezintă un risc de răspândire a bolii. 137. Autoritatea competentă poate include în programele de eradicare aflate sub supravegherea sa oficială: 137.1. vaccinarea speciilor listate; 137.2. vaccinarea unei populații suplimentare de animale deținute; 137.3. vaccinarea unei populații suplimentare de animale sălbatice. 138. În cazul în care suspectează un caz al unei boli relevante în unitate, autoritatea competentă desfășoară investigația necesară. 139. Până la obținerea rezultatului investigației menționate la pct.138, autoritatea competentă: 139.1. interzice introducerea animalelor sau a produselor de origine animală în unitate; 139.2. în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, impune izolarea spațiilor din cadrul unității în care sunt ținute animalele suspecte; 139.3. interzice scoaterea din unitate a animalelor și a produselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop; 139.4. interzice scoaterea din unitate a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru. 140. Autoritatea competentă menține măsurile menționate la pct.138 și 139 până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii. 141. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 138, 139 și 140: 141.1. la orice unitate care, datorită condițiilor hidrodinamice, prezintă un risc ridicat de contractare a bolii din unitatea suspectă; 141.2. la orice unitate care are o legătură epidemiologică directă cu unitatea suspectă. 142. Dacă se suspectează prezența bolii la animale acvatice sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct. 138, 139 și 140 la unitățile în cauză, în cazul în care consideră necesar. 143. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct.139.3, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 143.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală; 143.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării; 143.3. în unitatea de destinație acestea nu intră în contact cu animalele de acvacultură cu un statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă; 143.4. animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă. 144. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 143, autoritatea competentă: 144.1. reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 133, până la finalizarea investigației menționate la pct.138; 144.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație până la finalul investigației, cu excepția cazului în care a permis transportarea acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop. 145. Autoritatea competentă poate aplica prevederea de la pct. 143 doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație, precum și transportatorii animalelor care fac obiectul derogării: 145.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii; 145.2. furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare; 145.3. furnizează autorității competente garanții privind faptul că subprodusele de origine animală definite la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman care provin de la animalele acvatice sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art. 14 și 15 din legea menționată. 146. Dacă se confirmă un caz al anumitor boli, autoritatea competentă: 146.1. declară unitatea infectată/unitățile infectate; 146.2. reclasifică statutul sanitar al unității/unităților infectate; 146.3. stabilește o zonă restricționată, care are o dimensiune adecvată; 146.4. adoptă măsurile prevăzute la pct. 151-173 în unitatea infectată/unitățile infectate. 147. Cerințele minime care se aplică în ceea ce privește unitatea din zona restricționată sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6, în special: 147.1. la subpct. 10.1, pentru SHV și NHI; 147.2. la subpct. 21.1, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 147.3. la subpct. 33.1, pentru infecția cu Marteilia refringens; 147.4. la subpct. 44.1, pentru infecția cu Bonamia exitiosa; 147.5. la subpct. 55.1, pentru infecția cu Bonamia ostreae; 147.6. la subpct. 66.1, pentru infecția cu WSSV. 148. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct.146.3, autoritatea competentă poate decide să nu instituie o zonă restricționată în cazul în care: 148.1. o unitate infectată nu evacuează efluenți netratați în apele din vecinătate; 148.2. măsurile de biosecuritate implementate în cadrul unității respectă standardele ce asigură izolarea deplină a infecției în interiorul unității. 149. Autoritatea competentă poate întreprinde măsuri de atenuare a riscurilor privind următoarele activități din zona restricționată: 149.1. deplasarea transportării peștelui prin zona restricționată; 149.2. activitățile de pescuit; 149.3. alte activități ce pot prezenta un risc de răspândire a bolilor. 150. Dacă se confirmă boala la animalele acvatice sălbatice, autoritatea competentă poate: 150.1. dezvolta și pune în aplicare măsuri de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor, care sunt necesare pentru a preveni răspândirea bolii la animalele deținute din speciile listate sau la populațiile de animale suplimentare; 150.2. aplica o supraveghere intensificată a populațiilor de animale acvatice sălbatice și în unitățile care au o legătură epidemiologică directă cu cazul confirmat; 150.3. întreprinde măsuri pentru a eradica boala de la nivelul populației relevante de animale acvatice sălbatice, dacă este fezabil. 151. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă întreprinde următoarele acțiuni: 151.1. efectuează o anchetă epidemiologică; 151.2. efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la pct. 139 în toate unitățile cu o legătură epidemiologică; 151.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice. 152. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea efectuării unei investigații asupra animalelor sălbatice în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază legături epidemiologice între animalele deținute și cele sălbatice. 153. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil: 153.1. operatorii și autoritățile relevante din alte țări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat; 153.2. autoritățile competente din alte țări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate. 154. În toate unitățile infectate și în orice alte unități aflate în zona restricționată, autoritatea competentă: 154.1. impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic; 154.2. interzice scoaterea din unitate/unități a animalelor și a produselor de origine animală din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop; 154.3. interzice introducerea în unitate/unități a animalelor din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru din motive justificate; 154.4. interzice scoaterea din unitate/unități a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru. 155. Autoritatea competentă extinde măsurile de la subpct. 154.1, 154.2 și 154.3 în cazul animalelor deținute din populații de animale suplimentare, dacă acestea prezintă un risc de răspândire a bolii. 156. Fără a aduce atingere prevederilor subpct.154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, în aceeași zonă restricționată, cu respectarea următoarelor cerințe: 156.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală; 156.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării; 156.3. în unitatea de destinație, acestea nu intră în contact cu animale de acvacultură cu o statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă; 156.4. animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă. 157. În cazul în care aplică prevederea de la pct. 156, autoritatea competentă: 157.1. reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 133; 157.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație, cu excepția cazului în care a permis transportul acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop. În toate cazurile, subprodusele de origine animală, astfel cum sunt definite la art. 3 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman, sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art. 14 sau 15 din legea menționată; 157.3. păstrează unitatea de destinație sub supravegherea sa oficială, până la finalizarea operațiunilor de curățare, dezinfecție și vid sanitar corespunzător la nivelul unității. 158. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură către alte unități infectate care nu pun în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă, cu respectarea următoarelor cerințe: 158.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală; 158.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării; 158.3. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024. 159. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor de acvacultură și a produselor de origine animală către unități de sacrificare și de prelucrare, cu excepția unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 159.1. sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală; 159.2. unitatea de sacrificare și de prelucrare nu se află într-o zonă sau într- un compartiment care pune în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă sau care a fost declarat indemn de boală; 159.3. statutul sanitar al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea de sacrificare și de prelucrare sau în apropierea acesteia nu este periclitat în urma deplasării; 159.4. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024. 160. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulația animalelor și a produselor de origine animală provenite din populații de animale suplimentare din unitatea/unitățile infectată/infectate către alte unități, fără alte restricții, cu condiția respectării următoarelor cerințe: 160.1. a fost realizată o evaluare a riscurilor; 160.2. sunt puse în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor, dacă este necesar, pentru a se asigura că nu este periclitat statutul sanitar al animalelor acvatice prezente la locul de destinație sau pe drumul către respectiva destinație; 160.3. deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la art.208 alin. (2) din Legea nr. 196/2024. 161. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune, în toate unitățile infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va determina autoritatea competentă, următoarele măsuri în ceea ce privește animalele acvatice din speciile listate pentru boala relevantă: 161.1. eliminarea tuturor animalelor decedate; 161.2. eliminarea și uciderea tuturor animalelor muribunde; 161.3. eliminarea și uciderea tuturor animalelor care prezintă simptome de boală; 161.4. sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii, scoaterea din apă a animalelor care rămân în unitate/unități după aplicarea măsurilor de la subpct. 161.1, 161.2 și 161.3. 162. Din motive justificate, autoritatea competentă poate impune sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor vândute vii, scoaterea din apă pentru: 162.1. toate animalele din speciile listate pentru boala relevantă din unitatea infectată/unitățile infectate, fără testarea acestor animale; 162.2. animalele suspectate care prezintă o legătură epidemiologică cu un caz confirmat. 163. Sacrificarea în vederea consumului uman sau scoaterea din apă a animalelor menționate la pct. 161 se efectuează sub supraveghere oficială, fie în unitatea infectată/unitățile infectate, cu prelucrare ulterioară într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, fie într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, după caz. 164. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct.161-166 pentru animalele de acvacultură din populații de animale suplimentare, dacă acest lucru este necesar pentru a controla boala. 165. Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unor animale dintre cele menționate la pct. 161 sau a tuturor acestor animale și a animalelor din speciile nelistate din unitatea infectată/unitățile infectate în locul sacrificării acestora pentru consum uman. 166. Toate produsele de origine animală care provin de la animale sacrificate sau ucise în conformitate cu punctele 161-165 sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2 în conformitate cu art. 14 sau 15 din Legea nr. 129/2019 privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman. 167. Pentru toate unitățile infectate, autoritatea competentă impune curățarea și dezinfecția următoarelor structuri și elemente înainte de repopulare: 167.1. unitățile, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, după eliminarea animalelor menționate la subpct.161.1 și a tuturor furajelor care ar fi putut fi contaminate; 167.2. orice echipamente folosite pentru creșterea animalelor, inclusiv, dar nu numai, echipamente pentru hrănire și sortare a ouălor, echipamente de tratament și vaccinare, precum și nave-ateliere plutitoare; 167.3. orice echipamente de producție, inclusiv cuști, plase, tăblii, pungi și paragate; 167.4. orice haine de protecție sau orice echipamente de siguranță folosite de operatori și vizitatori; 167.5. toate mijloacele de transport, inclusiv rezervoarele și alte echipamente folosite pentru deplasarea animalelor infectate sau a personalului care a intrat în contact cu animalele infectate. 168. Autoritatea competentă avizează protocolul pentru curățare și dezinfecție. 169. Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția, nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unităților până nu consideră că procedurile de curățare și dezinfecție s-au finalizat. 170. Autoritatea competentă impune vidul sanitar pentru toate unitățile infectate. Vidul sanitar se aplică după finalizarea procesului de curățenie și dezinfecție menționat la pct. 167, 168 și 169. 171. Durata vidului sanitar depinde de patogenul relevant și de tipul sistemului de producție folosit în unitățile infectate. Anumite perioade de vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6: 171.1. la subpct. 10.3, pentru SHV și NHI; 171.2. la subpct. 21.3, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 171.3. la subpct. 33.2, pentru infecția cu Marteilia refringens; 171.4. la subpct. 44.2, pentru infecția cu Bonamia exitiosa; 171.5. la subpct. 55.3, pentru infecția cu Bonamia ostreae; 171.6. la subpct. 66.3, pentru infecția cu WSSV. 172. Autoritatea competentă impune aplicarea vidului sanitar sincronizat unităților infectate din zona de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată. Vidul sanitar poate fi extins și la alte unități, ținând cont de evaluarea riscurilor. Durata vidului sanitar sincronizat și mărimea zonei în care se desfășoară acest vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr. 6: 172.1. la pct. 10, pentru SHV și NHI; 172.2. la pct. 21, pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 172.3. la pct. 33, pentru infecția cu Marteilia refringens; 172.4. la pct. 44, pentru infecția cu Bonamia exitiosa; 172.5. la pct. 55, pentru infecția cu Bonamia ostreae; 172.6. la pct. 66, pentru infecția cu WSSV. 173. Înainte de eliminarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul eliminării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factori de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri țin cont cel puțin de: 173.1. persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice; 173.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității. CAPITOLUL V STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ Secțiunea 1 Aprobarea statutului de indemn de boală 174. Statutul de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia poate fi acordat de către autoritatea competentă doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice: 174.1. criterii generale: 174.1.1. teritoriul de aplicare îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 25, 26 și 27 sau la pct. 121-124, după caz; 174.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 3 sau la pct. 4, după caz; 174.1.3. operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din Legea nr. 196/2024; 174.1.4. măsurile de control al bolilor relevante pentru boala în cauză, în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii, îndeplinesc cerințele prevăzute: 174.1.4.1. la pct. 43-79, pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD; 174.1.4.2. la pct. 89 și 90, pentru infecția cu RABV; 174.1.4.3. la pct. 101-107, pentru infecția cu BTV; 174.1.4.4. la pct. 138-173, pentru infecția SHV, NHI, infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, infecția cu Marteilia refringens, infecția cu Bonamia exitiosa, infecția cu Bonamia ostreae și infecția cu WSSV; 174.1.5. unitățile au fost înregistrate sau autorizate, după cum este relevant pentru tipul de unitate; 174.1.6. au fost asigurate identificarea animalelor din populația de animale vizată și trasabilitatea materialului germinativ, după cum este relevant pentru tipul de animal; 174.1.7. la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în interiorul Republicii Moldova și pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale și al produselor acestora; 174.2. criteriile specifice pentru acordarea statutului de indemn de boală, conform prevederilor pct. 175-184. 175. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă, sunt următoarele: 175.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; și 175.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice. 176. Autoritatea competentă pune la dispoziție documente doveditoare pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 175. Dovezile demonstrează durabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte: 176.1. probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acesteia a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă; 176.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acestuia este neglijabilă. 177. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui, sunt următoarele: 177.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; 177.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit; 177.3. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen; 177.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge. 178. Autoritatea competentă pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 177: 178.1. documente doveditoare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.177.1 și 177.2; 178.2. dovezi științifice în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct. 177.3 și 177.4. 179. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacității de a supraviețui a vectorilor listați pentru boala listată, sunt următoarele: 179.1. criteriile generale menționate la subpct. 174.1.1 și 174.1.2 au fost îndeplinite pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; 179.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a fost transmis; 179.3. transmiterea agentului patogen depinde exclusiv de prezența vectorilor listați și nu se cunoaște existența unui alt mod de transmitere naturală; 179.4. vectorii listați nu sunt prezenți în mod natural în Republica Moldova sau în zonele acesteia; 179.5. este improbabil ca vectorii listați să fi fost introduși în mod accidental sau intenționat în trecut sau ca acest lucru să se întâmple în viitor; 179.6. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea vectorilor listați; 179.7. vectorii listați sunt expuși la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-i distruge. 180. Autoritatea competentă pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 179: 180.1. documente doveditoare, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.179.1 și 179.2; 180.2. dovezi științifice, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct. 179.3 și 179.7; 180.3. dacă boala s-a produs, autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene documente doveditoare privind faptul că supravegherea a demonstrat, cu un nivel de încredere de 95%, că rata de prevalență a bolii a fost mai mică de 1%. 181. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei zone, pe baza datelor istorice și de supraveghere, sunt următoarele: 181.1. boala nu a fost raportată niciodată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia sau a fost eradicată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani; 181.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani și a fost eradicată în Republica Moldova sau dintr-o zonă a acesteia, precum și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la pct.185. 182. În cazul în care Republica Moldova dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru întregul său teritoriu pe baza dispozițiilor de la subpct. 181.1 trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani: 182.1. supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate; 182.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen; 182.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la pct. 185; 182.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște faptul ca boala să se fi stabilit la animalele sălbatice din specia listată în interiorul Republicii Moldova sau al unei zone ale acesteia. 183. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al Republicii Moldova sau al unei zone a acesteia pe baza unor programe de eradicare sunt următoarele: 183.1. autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la pct. 23, 24 sau 119, 120; și 183.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei Europene o cerere de recunoaștere a statutului de indemn de boală care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la pct. 185. 184. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.183, în cazul animalelor acvatice pentru care o zonă acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova și nu este partajată cu altă țară, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu prevederile menționate la pct. 215. 185. Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală Republicii Moldova sau unei zone ale acesteia sunt prevăzute: 185.1. în anexa nr. 4: 185.1.1. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute și la pct. 24 din anexa nr. 4 pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și la caprinele deținute; 185.1.2. la pct. 39, pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC; 185.1.3. la pct. 51, pentru statutul de indemn de infecția cu LEB; 185.1.4. la pct. 61, pentru statutul de indemn de IBR/IPV; 185.1.5. la pct. 73, pentru statutul de indemn de infecția cu ADV; 185.1.6. la pct. 87, pentru statutul de indemn de infecția cu BVD; 185.2. în anexa nr. 5: 185.2.1. la pct. 5 și 6, pentru statutul de indemn de infecția cu RABV; 185.2.2. la pct. 40 și 41, pentru statutul de indemn de infecția cu BTV; 185.2.3. la pct. 48, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.; 185.2.4. la pct. 50, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare; 185.3. în anexa nr. 6: 185.3.1. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV; 185.3.2. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI; 185.3.3. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 185.3.4. la pct. 31 și 32, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens; 185.3.5. la pct. 42 și 43, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa; 185.3.6. la pct. 53 și 54, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae; 185.3.7. la pct. 64 și 65, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV. Secțiunea a 2-a Aprobarea statutului de indemn de boală pentru compartimentele care dețin animale de acvacultură 186. Statutul de indemn de boală poate fi acordat unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură, doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice: 186.1. criterii generale: 186.1.1. domeniul de aplicare teritorial respectă dispozițiile de la subpct. 122.3; 186.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la pct. 4, 5, 6 și 9-18; 186.1.3. operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din Legea nr. 196/2024; 186.1.4. respectarea măsurilor de control al bolilor relevante pentru boală, în situația unui caz suspectat sau confirmat; 186.1.5. unitățile care cuprind compartimentul respectiv sunt autorizate; 186.1.6. a fost asigurată trasabilitatea animalelor din populația de animale vizată; 186.1.7. la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în Republica Moldova sau pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale și al produselor acestora; 186.2. criterii specifice, conform dispozițiilor de la pct. 190-196. 187. Statutul de indemn de boală menționat la pct. 186 poate fi acordat: 187.1. unităților de acvacultură care sunt independente de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; 187.2. unităților de acvacultură care depind de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, dar în care există condiții ce creează o separare eficace, specifică bolii, între unități și alte populații de animale acvatice care pot fi infectate. 188. În cazul unităților de acvacultură dependente menționate la subpct. 187.2 autoritatea competentă: 188.1. evaluează cel puțin următorii factori epidemiologici: 188.1.1. localizarea geografică a fiecărei unități de acvacultură și natura aprovizionării cu apă; 188.1.2. statutul sanitar al altor unități de acvacultură din sistemul acvatic; 188.1.3. localizarea unităților de acvacultură menționate la subpct. 188.1.2 și distanța dintre acestea și compartimentul dependent; 188.1.4. volumul de producție al unităților de acvacultură menționate la punctul subpct.188.1.2, precum și metoda de producție și sursa animalelor acestora; 188.1.5. prezența și abundența animalelor acvatice sălbatice din speciile listate relevante în cadrul sistemului acvatic și starea lor de sănătate; 188.1.6. detaliile privind măsura în care speciile menționate la subpct.188.1.5 sunt sedentare sau migratoare; 188.1.7. posibilitatea ca animalele acvatice sălbatice menționate la subpct.188.1.5 să pătrundă în compartiment; 188.1.8. măsurile generale de biosecuritate din compartiment; 188.1.9. condițiile hidrologice generale ale sistemului acvatic; 188.2. clasifică toate unitățile din compartiment drept unități cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile pct. 1, 2 și 3 din anexa nr. 6; 188.3. impune toate măsuri considerate necesare pentru prevenirea introducerii bolii. 189. Dacă se furnizează Comisiei Europene o declarație privind statutul de indemn de boală pentru o unitate de acvacultură dependentă, în conformitate cu pct.215, autoritatea competentă pune la dispoziție evaluarea menționată la subpct.188.1 și detaliile privind toate măsurile puse în aplicare pentru a preveni introducerea bolii în unitate. Autoritatea competentă comunică, fără întârziere, Comisiei Europene orice modificări ulterioare aduse factorilor epidemiologici menționați la subpct. 188.1 și măsurile adoptate pentru atenuarea impactului acestora. 190. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă sunt următoarele: 190.1. criteriile generale menționate la subpct. 186.1.1 și 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; 190.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice. 191. Autoritatea competentă pune la dispoziție documente confirmative pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 190. Dovezile demonstrează sustenabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte: 191.1. probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate în compartiment a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă; 191.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate în compartiment este neglijabilă. 192. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui sunt următoarele: 192.1. criteriile generale menționate la subpct. 186.1.1 și 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin cinci ani și boala nu a fost detectată; 192.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit; 192.3. este atinsă valoarea cel puțin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen; 192.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge. 193. Autoritatea competentă, pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct. 192, pune la dispoziție următoarele dovezi: 193.1. documente justificative, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.192.1 și 192.2; 193.2. dovezi științifice, în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la subpct.192.3 și 192.4. 194. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură pe baza datelor istorice și de supraveghere sunt următoarele: 194.1. boala nu a fost raportată niciodată în compartiment sau a fost eradicată în compartiment și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani; 194.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani, a fost eradicată din compartiment și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la pct. 198. 195. În cazul în care Republica Moldova dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru unitățile de acvacultură pe baza dispozițiilor de subpct. 194.1, trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani: 195.1. supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate; 195.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen; 195.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la pct. 198; 195.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște ca boala să se fi stabilit la animale sălbatice din specia listată în interiorul compartimentului. 196. Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură pe baza programelor de eradicare sunt următoarele: 196.1. autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la pct. 119 și 120; 196.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei Europene raportul final care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la pct.198. 197. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct.196, dacă o unitate de acvacultură acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează unitatea nu este partajat cu altă țară, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu pct. 215. 198. Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală unei unități de acvacultură care deține animale de acvacultură sunt prevăzute în anexa nr. 6: 198.1. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV; 198.2. la pct. 8 și 9, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI; 198.3. la pct. 20, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 198.4. la pct. 31, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens; 198.5. la pct. 42 și 43, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa; 198.6. la pct. 53 și 54, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae; 198.7. la pct. 64 și 65, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV. 199. Pe lângă criteriile generale pentru acordarea statutului de indemn de boală unităților de acvacultură care dețin animale de acvacultură, astfel cum este prevăzut la pct.186, o unitate care include una sau mai multe unități individuale, în cazul cărora statutul sanitar pentru o anumită boală este independent de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, poate obține statutul de indemn de boală dacă îndeplinește dispozițiile de la pct. 200-204. 200. O unitate de acvacultură independentă poate include: 200.1. o unitate individuală care este considerată ca o unitate epidemiologică unică, dat fiind că nu este influențată de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; sau 200.2. mai multe unități, dacă fiecare unitate îndeplinește cerințele menționate la subpct.200.1 și pct. 201, 202 și 203, însă, datorită deplasărilor extinse ale animalelor între unități, sunt considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiția ca toate unitățile să opereze un sistem comun de biosecuritate. 201. O unitate de acvacultură independentă este aprovizionat cu apă: 201.1. printr-o instalație de tratare a apei care inactivează agentul patogen relevant; sau 201.2. direct dintr-un puț, un foraj sau un izvor. În cazul în care apa provine direct dintr-o sursă aflată în afara unității, aceasta este furnizată direct unității și este direcționată către unitate prin mijloace care asigură protecția corespunzătoare împotriva infecțiilor. 202. Este necesar să existe bariere naturale sau artificiale care să împiedice animalele acvatice să intre în fiecare unitate din apele naturale înconjurătoare. 203. Compartimentul este, după caz, protejat de inundațiile și infiltrațiile de apă din apele naturale înconjurătoare. 204. Compartimentul îndeplinește cerințele specifice bolii menționate la pct. 198. 205. O unitate nouă care urmează să înceapă activități de acvacultură este considerată indemnă de boală dacă: 205.1. îndeplinește condițiile de la subpct. 200.1 și pct. 201, 202 și 203; 205.2. începe activități de acvacultură cu animale de acvacultură dintr-o zonă sau dintr-un compartiment indemn de boală. 206. O unitate care reîncepe activități de acvacultură după o pauză și îndeplinește cerințele de la pct. 205 este considerată indemnă de boală fără supravegherea menționată la subpct. 186.1.2 dacă: 206.1. autoritatea competentă cunoaște istoricul sanitar al unității și nu au fost confirmate cazuri de boli de categoria B sau de categoria C în unitate; 206.2. unitatea este curățată, dezinfectată și vidată sanitar, dacă este necesar, înainte de repopulare. 207. O unitate care își reîncepe activitățile după confirmarea prezenței unei boli de categoria B sau de categoria C este considerată drept indemnă de boala care a fost confirmată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: 207.1. un eșantion reprezentativ de animale care au fost repopulate în unitatea indemnă de boală, după acțiunile de curățare, dezinfecție și vid sanitar este testat pentru boala relevantă la cel puțin trei luni și la cel mult 12 luni de la expunerea la condiții, inclusiv în ceea ce privește temperatura apei, care conduc la exprimarea clinică a bolii; 207.2. sunt folosite testele de eșantionare și de diagnosticare menționate în capitolul III din anexa nr.6 și sunt prelevate probe de la un număr de animale care va asigura depistarea bolii relevante cu un nivel de încredere de 95%, dacă prevalența vizată este de 2%; 207.3. rezultatele testării descrise la subpct. 207.2 sunt negative. Secțiunea a 3-a Menținerea, suspendarea și retragerea statutului de indemn de boală 208. Autoritatea competentă poate menține statutul de indemn de boală doar dacă, pe lângă criteriile menționate la art. 41 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 196/2024: 208.1. întreprinde un număr suficient de activități de supraveghere pentru a permite depistarea precoce a bolii și demonstrarea statutului de indemn de boală; 208.2. îndeplinește măsurile de biosecuritate impuse de către autoritatea competentă, pe baza riscurilor identificate, pentru prevenirea introducerii bolii; 208.3. îndeplinește normele operaționale menționate la subpct. 174.1.5, 174.1.6 și 174.1.7 sau subpct. 186.1.5, 186.1.6 și 186.1.7. 209. În cazul animalelor acvatice, dacă Republica Moldova este declarată indemnă de una sau mai multe dintre bolile listate, autoritatea competentă poate întrerupe acțiunile specifice de supraveghere menționate la subpct.210.11-210.17 și poate menține statutul de indemn de boală cu condiția ca riscul de introducere a bolii relevante să fi fost evaluat și să existe condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză. În zonele sau unitățile indemne de boală din Republica Moldova care nu sunt declarate indemne de boală sau în toate cazurile în care nu există condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză, supravegherea specifică continuă după cum se prevede la subpct. 210.11-210.17. 210. Cerințele specifice bolii în ceea ce privește măsurile de supraveghere și de biosecuritate sunt prevăzute: 210.1. în anexa nr. 4: 210.1.1. la pct. 21, 22 și 23, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în ceea ce privește bovinele deținute; sau 210.1.2. la pct. 25, 26 și 27, pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute; 210.1.3. la pct. 40 și 41, pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC; 210.1.4. la pct. 52, pentru statutul de indemn de infecția cu LEB; 210.1.5. la pct. 62, 63 și 64, pentru statutul de indemn de IBR/IPV; 210.1.6. la pct. 74-77, pentru statutul de indemn de infecția cu ADV; 210.1.7. la pct. 88, 89 și 90, pentru statutul de indemn de infecția cu BVD; 210.2. în anexa nr. 5: 210.2.1. la pct. 7, pentru statutul de indemn de infecția cu RABV; 210.2.2. la pct. 42, 43 și 44, pentru statutul de indemn de infecția cu BTV; 210.2.3. la pct. 49, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.; 210.2.4. la pct. 51, 52 și 53, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare; 210.3. în anexa nr. 6: 210.3.1. la pct. 12, 13 și 14, pentru statutul de indemn de infecția cu SHV; 210.3.2. la pct. 12, 13 și 14, pentru statutul de indemn de infecția cu NHI; 210.3.3. la pct. 23, 24 și 25, pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 210.3.4. la pct. 35, 36 și 37, pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens; 210.3.5. la pct. 46, 47 și 48, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa; 210.3.6. la pct. 57, 58 și 59, pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae; 210.3.7. la pct. 68-71, pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV. 211. Dacă boala a fost confirmată și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, autoritatea competentă: 211.1. aplică fără întârziere măsurile relevante pentru controlul bolilor; 211.2. efectuează acțiuni specifice de supraveghere pentru a evalua amploarea focarului; 211.3. impune orice măsuri necesare pentru atenuarea riscurilor. 212. Dacă boala nu a fost confirmată, dar a fost încălcată una dintre condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, autoritatea competentă întreprinde măsuri corective necesare și evaluează riscul ca situația din punctul de vedere al sănătății să fi suferit modificări. 213. În cazul în care este necesar, autoritatea competentă poate suspenda statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unități al țării, în loc să fie retras statutul de indemn de boală de către Comisia Europeană. Pentru perioada suspendării, autoritatea competentă: 213.1. adoptă toate măsurile de prevenție, de supraveghere și de control necesare pentru gestionarea situației; 213.2. informează Comisia Europeană și celelalte țări cu privire la măsurile adoptate; 213.3. informează, în mod regulat, Comisia Europeană și celelalte țări cu privire la evoluția situației și cu privire la poziția sa în ceea ce privește restabilirea statutului de indemn de boală, prelungirea suspendării sau retragerea statutului de către Comisia Europeană. 214. Cu condiția respectării prevederilor pct.213, autoritatea competentă poate restabili statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al zonei sau al unei unități țării prin ridicarea suspendării. 215. Fără a aduce atingere cerinței ca autoritatea competentă să prezente Guvernului spre aprobare programe de eradicare, astfel cum este prevăzut la art. 31 alin.(1) lit. b) din Legea nr.196/2024, pentru bolile animalelor acvatice, aprobarea pentru zonele sau compartimentele care acoperă mai puțin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează zona sau compartimentul nu este partajat cu altă țară, se obține în conformitate cu următoarea procedură: 215.1. autoritatea competentă face o declarație provizorie privind statutul de indemn de boală sau instituirea unui program de eradicare pentru zona sau compartimentul în cauză, care îndeplinește cerințele stabilite în prezenta Normă; 215.2. această declarație provizorie este publicată electronic de către autoritatea competentă, iar alte țări sunt anunțate în legătură cu publicarea ei; 215.3. declarația provizorie intră în vigoare la 60 de zile de la publicare, iar zona sau compartimentul menționat la prezentul punct obține statutul de indemn de boală sau i se aprobă programul de eradicare. anexa nr.1 anexa nr.2 anexa nr.3 anexa nr.4 anexa nr.5 anexa nr.6 http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 1 229%20ro.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 2 229%20ro.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 3 229%20ro.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 4 229%20ro.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 5 229%20ro.docx http://www.legis.md/UserFiles/Image/RO/2025/mo245-248ro/an 6 229%20ro.docx Anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente DEFINIȚII DE CAZ SPECIFICE PENTRU BOLI ALE ANIMALELOR TERESTRE Capitolul I GRIPA AVIARĂ ÎNALT PATOGENĂ (HPAI) 1. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspect de HPAI în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute la pct. 15 din Normă. 2. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de HPAI în cazul în care: 2.1. agentul patogen responsabil pentru HPAI, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; 2.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru HPAI, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau 2.3. a fost obținut un rezultat pozitiv care nu este o consecință a vaccinării printr -o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat. 3. În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen responsabil de HPAI trebuie să fie: 3.1. un virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 sau orice virus al gripei A cu un index de patogenitate intravenoasă (IPIV) mai mare de 1,2 ; 3.2. un virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 cu o secvență de aminoacizi bazici multipli prezenți la locul clivajului moleculei de hemaglutinină (HA0), similară cu cea observată pentru alte izolate ale HPAI. Capitolul II INFECȚIA CU VIRUSURILE GRIPEI AVIARE SLAB PATOGENE (LPAIV) 4. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecție cu LPAIV în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute la pct. 15 din Normă. 5. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecție cu LPAIV în cazul în care: 5.1. agentul patogen responsabil de infecția cu LPAIV, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; 5.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecția cu LPAIV, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau 5.3. a fost obținut un rezultat pozitiv, care nu este o consecință a vaccinării printr -o metodă indirectă de diagnostic, pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat. 6. În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen al infecției cu LPAIV trebuie să fie orice virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 care nu sunt virusuri HPAI. Capitolul III INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII DE NEWCASTLE (NDV) 7. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecție cu NDV în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute la pct. 15 din Normă. 8. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecție cu NDV în cazul în care: 8.1. agentul patogen responsabil de infecția cu NDV, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; 8.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecția cu NDV, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau 8.3. a fost obținut un rezultat pozitiv, care nu este o consecință a vaccinării, printr -o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat. 9. În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen responsabil de infecția cu NDV trebuie să fie orice paramixovirus aviar de tip 1 (APMV-1) (virusul aviar Avulavirus de tip 1) care: 9.1. prezintă un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) de 0,7 sau mai mare; 9.2. prezintă aminoacizi bazici multipli la capătul C-terminal al proteinei F2 și fenilalanină la reziduul 117, care este capătul N-terminal al proteinei F1. Termenul „aminoacizi bazici multipli” se referă la prezența a cel puțin trei reziduuri de arginină sau lizină între reziduurile 113 și 116. În absența unei demonstrații a configurației caracteristice a reziduurilor de aminoacizi, astfel cum este descris ma i sus, este necesară caracterizarea virusului izolat printr-un test ICPI. În prezenta definiție, reziduurile de aminoacizi sunt numerotate de la capătul N-terminal al secvenței de aminoacid dedusă din secvența nucleotidică a genei F0 (113-116 corespunde reziduurilor de la -4 la -1 de la locul clivajului). Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente PROGRAMUL DE SUPRAVEGHERE AL REPUBLICII MOLDOVA Capitolul I SUPRAVEGHEREA GRIPEI AVIARE LA ANIMALE Secțiunea 1 1. Sistemul de supraveghere a gripei aviare trebuie să abordeze obiectivele stabilite și să aibă la bază o abordare cuprinzătoare, care să includă diferite componente ale activităților de supraveghere ce se completează reciproc la nivelul populațiilor de păsări de curte și păsări sălbatice, care includ: 1.1. sisteme de detectare precoce, astfel cum sunt prevăzute în secțiunile 2 și 3; 1.2. supraveghere bazată pe riscuri, astfel cum este prevăzută în secțiunile 4 și 5. 2. Obiectivele stabilite pentru supraveghere sunt următoarele: 2.1. detectarea precoce a gripei aviare înalt patogene (în continuare – HPAI) la păsările de curte; 2.2. detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice, care asigură: 2.2.1. alerta precoce pentru eventuala introducere a HPAI la păsările de curte, mai ales în cazul în care virusurile intră în Republica Moldova prin intermediul migrației păsărilor sălbatice; 2.2.2. informații pentru evaluarea riscurilor de răspândire a virusurilor ca urmare a constatării unor cazuri de HPAI la păsări sălbatice; 2.3. detectarea HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative; 2.4. detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (în continuare – LPAIV) care circulă și care se pot răspândi cu ușurință între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităților de păsări de curte, ținând cont de potențialul acestora de a suferi mutații și de a se transforma în HPAI, pentru: 2.4.1. a identifica clusterele de infecție cu LPAIV; 2.4.2. a monitoriza riscul de răspândire a LPAIV prin circulația păsărilor de curte și prin vectori neanimați în anumite sisteme de producție expuse riscurilor; 2.5. contribuția la creșterea volumului de cunoștințe privind HPAI și LPAIV care prezintă un potențial risc zoonotic. Secțiunea a-2-a Detectarea precoce a HPAI la păsările de curte 3. Sistemele de detectare precoce a HPAI la păsările de curte trebuie să facă parte din supravegherea generală, astfel cum este prevăzut la subpct 3.1 din Normă și trebuie să fie puse în aplicare la nivelul întregului sector al păsărilor de curte. 4. Supravegherea menționată la pct. 3 trebuie să includă cel puțin detectarea și investigația precoce a unităților amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea și răspândirea HPAI, în ceea ce privește: 4.1. orice modificare a parametrilor normali de producție și de sănătate, precum rata mortalității, aportul de furaje și de apă și producția de ouă; 4.2. orice semne clinice sau leziune post mortem care sugerează HPAI. 5. Testarea regulată a probelor prelevate de la păsările de curte decedate și bolnave din unități amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea și răspândirea HPAI poate fi, de asemenea, relevantă în cazul în care a fost identificat un risc ridicat la nivel național sau la nivel regional, din cauza focarelor de HPAI la păsările de curte și/sau la păsările sălbatice. Secțiunea a-3-a Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice 6. Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice trebuie să se bazeze pe eșantionarea și testarea păsărilor care: 6.1. au fost găsite decedate; 6.2. au fost găsite rănite sau bolnave; 6.3. au fost vânate și prezintă semne clinice. Este posibil să fie necesară intensificarea acestei supravegheri, în cazul în care s -a detectat HPAI la păsările sălbatice, prin sisteme de monitorizare care utilizează patrule organizate pentru detectarea și colectarea păsărilor decedate și bolnave. 7. Această supraveghere trebuie să fie concepută în funcție de riscuri, ținând cont cel puțin de informațiile relevante privind aspecte ornitologice, virusologice, epidemiologice și de mediu. 8. Supravegherea trebuie să se aplice în cazul păsărilor din speciile de păsări sălbatice vizate, a căror listă este disponibilă pe site-ul web oficial al laboratorului de referință al Uniunii Europene. Cu toate acestea, toate episoadele suspecte de mortalitate la păsările sălbatice trebuie să fie investigate astfel încât să se excludă HPAI. Pe lângă speciile de păsări sălbatice vizate, pot fi incluse și specii suplimentare de păsări sălbatice, dacă a fost evaluată relevanța lor epidemiologică specifică pe teritoriul Republicii Moldova. 9. În plus, supravegherea poate include, în spațiile prioritare și în siturile- cheie, în special în cele în care păsările din speciile de păsări sălbatice vizate pătrund în Republica Moldova în timpul migrației, cel puțin de pe direcțiile de nord-est și est, prelevarea probelor și testarea: 9.1. păsărilor prinse în capcane; 9.2. păsărilor vânate sănătoase; 9.3. păsărilor santinelă. 10. În rezultatele supravegherii HPAI la păsările sălbatice trebuie incluse sursele suplimentare de informații obținute în urma investigării păsărilor sălbatice în contextul focarelor de HPAI la păsările deținute. Secțiunea a-4-a Supraveghere complementară bazată pe riscuri pentru HPAI la speciile de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative 11. Supravegherea bazată pe riscuri pentru infecția cu HPAI în unitățile de păsări de curte care dețin rațe, gâște, păsări de curte ce aparțin speciei Anseriformes pentru efectivele de vânat sau prepelițe care urmează să fie eliberate în natură trebuie să țină cont de următorii factori de risc: 11.1. situația epidemiologică istorică și actuală a bolii și evoluția sa în timp la păsările de curte și la păsările sălbatice; 11.2. proximitatea unităților față de corpurile de apă și față de alte locuri în care păsările migratoare, în special păsările de apă, se pot strânge într-un număr mai mare sau pot face o oprire în timpul circulației în și prin Republica Moldova; 11.3. perioada de circulație crescută a păsărilor sălbatice migratoare din speciile vizate în și prin Republica Moldova; 11.4. structura sistemului de creștere a păsărilor de curte, inclusiv sectorul mai amplu implicat în diferitele sisteme de producție; 11.5. amplasarea geografică a unităților din zonă cu o densitate ridicată a păsărilor de curte; 11.6. practicile de biosecuritate din cadrul unităților; 11.7. tipul și frecvența circulației păsărilor de curte, a produselor și vehiculelor care transportă păsări de curte și tiparele de comercializare; 11.8. evaluările riscurilor și avizele științifice în ceea ce privește relevanța răspândirii HPAI de către păsările sălbatice. 12. Pe baza justificărilor științifice, pot fi incluși și alți factori de risc decât cei menționați la subpct. 11.1-11.8 și pot fi omiși factorii care nu sunt relevanți pentru situația Republicii Moldova. Secțiunea a-5-a Supravegherea bazată pe riscuri pentru a identifica clusterele de unități infectate cu LPAIV și cu răspândire permanentă a LPAIV 13. Supravegherea bazată pe riscuri pentru detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (LPAIV) care se pot răspândi cu ușurință între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităților de păsări de curte, astfel cum este prevăzut în subpct. 2.4, trebuie să se aplice unităților de păsări de curte pentru care autoritatea competentă a stabilit că în trecut au apărut, în mod repetat, clustere de infecție cu LPAIV sau se consideră că este mai probabil să apară. 14. Astfel de clustere sunt caracterizate de infecția cu LPAIV a unor grupuri de unități corelate în timp și din punctul de vedere al proximității geografice. 15. Evaluarea privind selectarea unităților pentru supravegherea specifică trebuie să țină cont de riscul transmiterii laterale a virusului ca urmare a structurii și a complexității sistemului de producție, precum și a legăturilor funcționale dintre unități, mai ales în cazul în care activitatea se desfășoară în zone cu o densitate ridicată a unităților. 16. Pe lângă criteriile de selecție pentru supravegherea activă a unităților menționate la pct. 15 trebuie să se țină cont de următorii factori de risc la nivel de unitate: 16.1. speciile deținute; 16.2. ciclul și durata de producție; 16.3. prezența mai multor specii de păsări de curte; 16.4. prezența unor efective de păsări de curte cu vârste multiple; 16.5. prezența unor păsări de curte cu o durată mare de viață; 16.6. practicarea principiului „totul plin – totul gol”; 16.7. durata perioadei de așteptare între loturi; 16.8. practicile de biosecuritate și condițiile de adăpostire. Secțiunea a-6-a Populațiile de păsări de curte vizate 17. Sistemele de detectare precoce a infecției cu HPAI menționate în secțiunea a-2-a trebuie aplicate tuturor populațiilor de păsări de curte. 18. Supravegherea complementară pentru infecția cu HPAI, menționată în secțiunea a- 4-a, la speciile de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne semnificative în cazul în care sunt infectate cu HPAI trebuie să se aplice: 18.1. rațelor pentru reproducție; 18.2. gâștelor pentru reproducție; 18.3. rațelor pentru îngrășare; 18.4. gâștelor pentru îngrășare; 18.5. prepelițelor; 18.6. păsărilor de curte care aparțin speciei Anseriformes, pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură. 19. Pe lângă speciile și categoriile menționate la pct. 18, eșantionarea și testarea specifice pentru infecția cu LPAIV, conform secțiunii a-5-a, se pot aplica următoarelor specii de păsări de curte și următoarelor categorii de producție: 19.1. găinilor ouătoare, inclusiv celor ținute în aer liber; 19.2. curcanilor pentru reproducție; 19.3. curcanilor pentru îngrășare; 19.4. păsărilor de curte care aparțin speciei Galliformes, pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură. Secțiunea a-7-a Metode de eșantionare și de testare în laborator 20. Numărul unităților de păsări de curte care fac obiectul eșantionării și numărul păsărilor de curte care fac obiectul testării, pentru fiecare unitate și, după caz, pentru fiecare unitate epidemiologică (de exemplu, efective de păsări de curte, adăposturi etc.) din cadrul unității vizate trebuie să fie stabilit pe baza unei metode de eșantionare cu valabilitate statistică. Această metodă poate fi cea utilizată pentru eșantionarea reprezentativă și anume o prevalență estimată, care trebuie detectată pe baza unui nivel predefinit de încredere stabilit de autoritatea competentă. 21. Frecvența și perioada testelor se bazează pe: 21.1. frecvența eșantionării și testării unităților de păsări de curte trebuie stabilită în funcție de rezultatul unei evaluări a riscurilor, efectuate de către autoritatea competentă; 21.2. perioada de timp pentru eșantionare trebuie să coincidă cu producția sezonieră pentru fiecare categorie de producție, dar nu trebuie să compromită abordarea supravegherii bazate pe riscuri; 21.3. în cazul în care este relevant, perioada de timp pentru eșantionare trebuie să țină cont de perioada de risc sporit, astfel cum se prevede la pct. 5. Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode virusologice, în cazul în care sunt prelevate pentru: 21.3.1. detectarea precoce a HPAI la păsările de curte menționate în secțiunea a-2-a; 21.3.2. detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice menționate în secțiunea a-3-a; 21.3.3. supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI, menționate în secțiunea a-4-a; 21.3.4. monitorizarea rezultatelor seropozitive menționate la pct. 9.2. Pentru testarea virusologică, trebuie să se țină cont de prevalența și de perioada de timp pentru detectarea infecției active. 22. Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode serologice, în cazul în care sunt prelevate pentru: 22.1. supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI menționate în secțiunea a-4-a, care completează testarea virusologică, după caz; 22.2. detectarea clusterelor de unități infectate cu LPAIV, astfel cum se prevede în secțiunea a-5-a. În cazul în care nu se recomandă eșantionarea în scopuri serologice, din rațiuni tehnice sau din alte motive justificate, se efectuează testarea virusologică. 23. Supravegherea HPAI trebuie să includă activități de supraveghere a animalelor deținute și sălbatice aparținând speciilor care nu sunt listate, în cazul în care situația epidemiologică indică faptul că animalele din speciile respective pot constitui un risc pentru sănătatea animală și umană. Anexa nr. 3 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente METODE DE DIAGNOSTICARE PENTRU ACORDAREA ȘI MENȚINEREA STATUTULUI DE INDEMN DE BOALĂ PENTRU ANUMITE BOLI ALE ANIMALELOR TERESTRE 1. În cazul infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis se recurge la următoarele teste: 1.1. teste serologice: 1.1.1. teste pentru probele de sânge: 1.1.1.1. teste cu antigen Brucella tamponat; 1.1.1.2. testul de fixare a complementului (CFT); 1.1.1.3. testul indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA); 1.1.1.4. testul de fluorescență de polarizare (FPA); 1.1.1.5. testul competitiv de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (C-ELISA); 1.1.2. teste pentru probele de lapte: 1.1.2.1. testul inelar pentru lapte (MRT); 1.1.2.2. I-ELISA; 1.2. testul cutanat al brucelozei (BST). Pentru testele menționate la pct. 1-4 din anexa nr. 4, testul cutanat al brucelozei (BST) se folosește doar la ovine și caprine. 2. În cazul infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis, se recurge la următoarele teste: 2.1. teste de tuberculinare intradermică: 2.1.1. testul unic de tuberculinare intradermică (SITT); 2.1.2. testul comparativ de tuberculinare intradermică (CITT); 2.2. testul cu interferon gamma. 3. În cazul infecției cu Leucoza enzootică bovină, se recurge la următoarele teste: 3.1. teste serologice: 3.1.1. teste pentru probele de sânge: 3.1.1.1. testul de imunodifuzie în gel de agar (AGID); 3.1.1.2. testul de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic de blocare (B-ELISA); 3.1.1.3. I-ELISA; 3.1.2. teste pentru probele de lapte: 3.1.2.1. I-ELISA. 4. Metodele de diagnosticare a rinotraheitei infecțioase bovine/ vulvovaginitei pustuloase infecțioase (IBR/IPV) sunt descrise în tabelul 1: Tabelul 1 Rinotraheita infecțioasă bovină/ vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV) Metode: Matrice: Bovine nevaccinate BoHV-1 I-ELISA (I-ELISA, pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului întreg BoHV-1. În cadrul testelor pentru acordarea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV se pot utiliza probe combinate cu până la 50 de probe de lapte (individual sau în vrac), iar în testele pentru menținerea acestui statut se pot utiliza probe combinate cu până la Probe individuale de ser (4) Probe de lapte 100 de probe de lapte (individual sau în vrac)) gB B-ELISA (B-ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gB. În cazul testelor pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg, conform capitolului IV anexa nr. 4, se poate utiliza și această metodă) Probe individuale de ser (În cazul în care se efectuează testarea pentru a demonstra menținerea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV, pot fi combinate probe prelevate individual. Numărul de probe pentru fiecare probă combinată poate fi ajustat pe baza documentelor confirmative, care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă slab pozitivă în proba combinată cu dimensiunea ajustată, în toate circumstanțele activității de laborator de zi cu zi) Probe individuale de suc de carne Bovine vaccinate conform strategiei DIVA cu vaccin deletat gE gE B-ELISA (B-ELISA, pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gE. Se pot utiliza probe individuale de lapte în cazul în care scopul testării este acela de a demonstra menținerea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV. Probele pot fi combinate, iar numărul de probe pentru fiecare probă combinată poate fi ales pe baza documentelor justificative care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă pozitivă din proba combinată, în toate circumstanțele activității de laborator de zi cu zi) Probe individuale de ser Probe individuale de suc de carne. 5. Metodele de diagnosticare a infecției cu virusul bolii lui Aujesky (ADV), sunt descrise în tabelul 2: Tabelul 2 Infecția cu virusul bolii lui Aujesky (ADV) Metode: Matrice: Porcine nevaccinate ADV ELISA (ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg, a proteinei ADV-gB sau a proteinei ADV-gD. Pentru controlul loturilor de kituri pentru ADV-gB, kituri pentru ADV-gD sau kituri pentru ADV întreg, serul comunitar de referință ADV 1 sau substandardele trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:2. Dacă scopul testării este acela de a detecta ADV întreg conform capitolului V din anexa nr. 4, poate fi folosit oricare dintre aceste teste.) Probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de ser (sau plasmă) Probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de hârtie de filtru Probe individuale de suc de carne Porcine vaccinate conform gE ELISA (ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei Probe individuale de ser. strategiei DIVA cu un vaccin deletat gE ADV-gE. Pentru controlul loturilor, serul comunitar de referință ADV 1, sau substandardele, trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:8.) 6. În cazul infecției cu Diaree virală bovină (BVD), se recurge la următoarele teste: 6.1. metode directe: 6.1.1. reacție de polimerizare în lanț-revers transcriptază în timp real (RT-PCR în timp real); 6.1.2. ELISA pentru detectarea antigenului BVDV; 6.2. teste serologice: 6.2.1. I-ELISA; 6.2.2. B-ELISA. Anexa nr. 4 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente CERINȚE SPECIFICE BOLII pentru acordarea, menținerea, suspendarea și retragerea statutului de indemn de boală la nivelul unităților și cerințe specifice bolii pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală pentru Republica Moldova Capitolul I INFECȚIA CU BRUCELLA ABORTUS, B. MELITENSIS ȘI B. SUIS Secțiunea 1 Unități indemne de infecția cu Brucellabortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare Subsecțiunea 1 Acordarea statutului 1. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unități care deține bovine, ovine sau caprine doar dacă: 1.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele, ovinele sau caprinele ținute în unitate; 1.2. în ultimii trei ani niciuna dintre bovinele, ovinele sau caprinele din unitate nu a fost vaccinată împotriva infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 1.3. toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele cu vârsta mai mare de șase luni prezente în unitate la momentul eșantionării au obținut rezultate negative la testul serologic în două rânduri, după cum urmează: 1.3.1. primul test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de trei luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic; 1.3.2. al doilea test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de șase luni și nu mai târziu de 12 luni de la data eșantionării menționate la subpct. 1.3.1; 1.4. animalele care prezintă semne clinice caracteristice infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, precum avorturile, au fost supuse investigațiilor și s-au obținut rezultate negative; 1.5. de la începutul eșantionării menționate la subpct. 1.3.1, toate bovinele, ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare și nu au fost vaccinate împotriva infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ultimii trei ani, și: 1.5.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, pentru populația de animale relevantă; 1.5.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și trebuie să fi obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată: 1.5.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau 1.5.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; 1.5.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când și sunt introduse în unitate până se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție; 1.6. de la începutul eșantionării menționate subpct. 1.3.1 tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din: 1.6.1. unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare; 1.6.2. unități de material germinativ autorizate. 2. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unități de către autoritatea competentă, dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare și nu au fost vaccinate în ultimii trei ani și: 2.1. provin dintr-o țară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă; 2.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată: 2.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; 2.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; 2.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până când se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție. 3. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat de către autoritatea competentă unei unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare dacă: 3.1. sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 1.1-1.6; 3.2. este îndeplinită cerința de la subpct. 4.2.1. Subsecțiunea a 2-a Menținerea, suspendarea și restabilirea statutului de indemn de boală 4. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine poate fi menținut doar dacă: 4.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 1.1-1.6; 4.2. se obțin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la: 4.2.1. toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni, la intervale corespunzătoare de cel mult 12 luni, stabilite de către autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție, de situația de boală și de factorii de risc identificați; 4.2.2. bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni deținute în unități aflate într-o țară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în conformitate cu un regim de testare instituit de autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție și de factorii de risc identificați. 5. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă: 5.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele de la pct. 4; 5.2. se suspectează un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate. 6. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi restabilit doar dacă: 6.1. sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 1.1-1.6 și de subpct. 4.2; 6.2. absența infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. Subsecțiunea a 3-a Retragerea și redobândirea statutului de indemn de boală 7. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă: 7.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele de la pct. 4 după ce a trecut perioada maximă de timp, menționată la subpct. 41.2 din Normă, de la suspendarea statutului; 7.2. nu poate fi exclusă infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în conformitate cu subpct. 6.2; 7.3. s-a confirmat un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate; 7.4. alte rațiuni justifică nevoia de a controla infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis. 8. Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu subpct. 7.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite prevederile pct. 4. 9. Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 7.2, 7.3 sau 7.4, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care nu au obținut rezultate negative la teste, iar restul bovinelor, ovinelor sau caprinelor îndeplinesc cerințele prevăzute la subpct. 1.3. 10. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 9, în cazul în care infecția cu B. suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deținută în unitate, statutul poate fi redobândit după obținerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerințele prevăzute la subpct. 1.3.1. Secțiunea a-2-a Unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare Subsecțiunea 1 Acordarea statutului de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare 11. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unități care deține bovine, ovine sau caprine doar dacă: 11.1. sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 1.1, 1.3 și 1.4; 11.2. de la începutul eșantionării menționate la subpct. 1.3.1, toate bovinele ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare și: 11.2.1. provin dintr-o țară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă; 11.2.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată: 11.2.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; 11.2.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; 11.2.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până obțin un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție; 11.3. de la începutul eșantionării menționate la subpct. 1.3.1 tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din: 11.3.1. unitățile indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare; sau 11.3.2. unități de material germinativ aprobate. 12. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 11, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unități de către autoritatea competentă, dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare, și: 12.1. provin dintr-o țară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, pentru populația de animale relevantă; 12.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată: 12.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; 12.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; 12.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție. Subsecțiunea a 2-a Menținerea, suspendarea și restabilirea statutului de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare 13. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine poate fi menținut doar dacă: 13.1. sunt îndeplinite în continuare prevederile menționate la subpct. 11.2, 11.3 și la subpct. 1.1 și 1.4; 13.2. se obțin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni, la intervale corespunzătoare de cel mult 12 luni, stabilite de către autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție, de situația de boală și de factorii de risc identificați. 14. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă: 14.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre prevederile menționate la pct. 13; 14.2. se suspectează un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate. 15. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi restabilit doar dacă: 15.1. sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 1.2, 1.3 1.4 și 4.2; 15.2. absența infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. Subsecțiunea a 3-a Retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare 16. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă: 16.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 13, după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului; 16.2. nu poate fi exclusă infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în conformitate cu prevederile subpct. 6.2; 16.3. s-a confirmat un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate; 16.4. alte rațiuni justifică nevoia de a controla infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis. 17. Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 16.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele de la pct. 4. 18. Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu subpct. 16.2 și 16.3, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care nu au obținut rezultate negative la teste, iar celelalte bovine, ovine sau caprine îndeplinesc cerințele prevăzute în subpct. 1.3. 19. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 18, în cazul în care infecția cu Brucella suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deținută în unitate, statutul poate fi redobândit după obținerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerințele prevăzute la subpct. 1.3.1. Secțiunea a-3-a Statutul indemn sau zonă indemnă al Republicii Moldova de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute 20. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat doar dacă: 20.1. cel puțin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute; 20.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințele generale de supraveghere în conformitate cu prevederile subpct. 3.1 din Normă pentru detectarea timpurie a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute, care au inclus cel puțin: 20.2.1. transmiterea regulată a probelor din cazurile de avort în vederea testelor de laborator; 20.2.2. investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 20.3. în ultimii trei ani, cel puțin 99,8 % dintre unitățile care dețin bovine, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de bovine, și-au menținut statutul de indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare; 20.4. vaccinarea bovinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis și B. suis nu a avut loc cel puțin în ultimii trei ani și nicio bovină introdusă în Republica Moldova sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii. 21. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute poate fi menținut doar dacă: 21.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 20.1, 20.2 și 20.4; 21.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acțiuni anuale de supraveghere bazate pe un eșantion reprezentativ pentru toate unitățile care dețin bovine, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unitățile care dețin bovine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de bovine; 21.3. dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe: 21.3.1. acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită, cel puțin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unitățile care dețin bovine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de bovine; 21.3.2. acțiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât bovinele deținute. 22. Statutul indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute nu este afectat de confirmarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la altă populație de animale decât bovinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare și evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute. 23. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 21.1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute poate fi menținut în cazul confirmării unui caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis dacă: 23.1. unitatea în care a fost detectată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menționate la pct. 52, 53 și 54 din Normă; 23.2. în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecției, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, astfel cum sunt prevăzute la pct. 55, 56 și 57 din Normă, pentru identificarea sursei probabile și a distribuției infecției și a ajuns la concluzii privind sursa probabilă a infecției, fiind infectat doar un număr limitat de unități, iar unitățile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat; 23.3. măsurile relevante de control al bolilor menționate la pct. 43 și 44 sau la pct. 52, 53 și 54 din Normă au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la subcpt. 23.2, până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală; 23.4. supravegherea menționată la pct. 21 a fost adaptată și a demonstrat soluționarea incidentului. Secțiunea a-4-a Statutul indemn sau zonă indemnă a Republicii Moldova de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute 24. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute poate fi acordat doar dacă: 24.1. cel puțin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute; 24.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințele generale de supraveghere în conformitate cu subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea timpurie a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute, care au inclus cel puțin: 24.2.1. transmiterea regulată a probelor din cazurile de avort în vederea testelor de laborator; 24.2.2. investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis; 24.3. în ultimii trei ani s-au efectuat acțiuni de supraveghere asupra populației de ovine și caprine și cel puțin 99,8% dintre unitățile care dețin ovine sau caprine, reprezentând cel puțin 99,9% din populația de ovine și caprine, și-au menținut statutul de indemne cu infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare; 24.4. vaccinarea ovinelor și a caprinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis și B. suis nu a avut loc cel puțin în ultimii trei ani și nicio ovină sau caprină introdusă în Republica Moldova sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii. 25. Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute poate fi menținut doar dacă: 25.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 24.1, 24.2 și 24.4; 25.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acțiuni anuale de supraveghere bazate pe un eșantion reprezentativ pentru toate unitățile în care sunt deținute ovine sau caprine, care trebuie să permită, cel puțin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unitățile care dețin ovine sau caprine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de ovine și caprine; 25.3. dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe: 25.3.1. acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită, cel puțin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unitățile care dețin ovine sau caprine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de ovine și caprine; 25.3.2. acțiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, care să țină cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât ovinele și caprinele deținute. 26. Statutul indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute nu este afectat de confirmarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la altă populație de animale decât ovinele și caprinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare și evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute. 27. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 25.1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute dintr-o zonă poate fi menținut în cazul confirmării unui caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis dacă: 27.1. unitatea în care a fost detectată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menționate la pct. 52, 53 și 54 din Normă; 27.2. în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecției, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, astfel cum sunt prevăzute la pct. 55, 56 și 57 din Normă, pentru identificarea sursei probabile și distribuția infecției și a făcut concluzii privind sursa probabilă a infecției, fiind infectat doar un număr limitat de unități, iar unitățile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat; 27.3. măsurile relevante de control al bolilor menționate la pct. 43 și 44 sau la pct. 52, 53 și 54 din Normă au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la subpct. 27.2, până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală; 27.4. supravegherea menționată la pct. 25 a fost adaptată și a demonstrat soluționarea incidentului. Capitolul II INFECȚIA CU COMPLEXUL MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS Secțiunea 1 Unitatea indemnă de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC) Subsecțiunea 1 Acordarea statutului de indemn de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC) 28. Statutul de indemn de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium caprae) (MTBC) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă: 28.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu MTBC la bovinele deținute în unitate; 28.2. bovinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni, prezente în unitate la momentul testării sau eșantionării, au obținut rezultate negative la testele imunologice în două rânduri, după cum urmează: 28.2.1. primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de șase luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic; 28.2.2. al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de șase luni și nu mai târziu de 12 luni de la data testării bovinei sau de la data prelevării probelor menționate la subpct. 28.2.1; 28.3. de la începerea testării sau a prelevării probelor menționate subpct. 28.2.1, toate bovinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu MTBC și: 28.3.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecția cu MTBC; 28.3.2. sunt bovine cu vârsta mai mare de șase săptămâni și au obținut rezultate negative la un test imunologic: 28.3.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; 28.3.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; 28.4. de la începutul testării sau al eșantionării menționate subpct. 28.2.1, întregul material germinativ de origine bovină introdus sau utilizat în unitate provine din: 28.4.1. unități indemne de infecția cu MTBC; 28.4.2. unități de material germinativ autorizate. 29. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 28, statutul de indemn de infecția cu MTBC poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de infecția cu MTBC și dacă: 29.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecția cu MTBC; 29.2. sunt bovine cu vârsta mai mare de șase săptămâni și au obținut rezultate negative la un test imunologic: 29.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; 29.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă. 30. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 28.3 și 29.2, autoritatea competentă poate să nu solicite testarea dacă: 30.1. bovinele introduse în unitate: 30.1.1. au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele șase luni; 30.1.2. provin din unități în care bovinele au obținut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la subpct. 31.3 și pct. 32, efectuat în ultimele șase luni; 30.2. bovinele introduse în unitate: 30.2.1. au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele 12 luni; 30.2.2. provin din unități în care bovinele au obținut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la subpct. 32.2 sau 32.3, efectuat în ultimele 12 luni. Subsecțiunea a 2-a Menținerea, suspendarea și restabilirea statutului de indemn de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC) 31. Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă: 31.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 28.1, 28.3 și 28.4; 31.2. orice caz suspect de infecția cu MTBC la o bovină deținută în unitatea respectivă sau introdusă din unitatea respectivă într-un abator este notificat autorității competente și investigat; 31.3. pentru toate bovinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni a fost efectuat un test imunologic, la care s-au obținut rezultate negative, la intervale de cel mult 12 luni. 32. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 31.3, autoritatea competentă stabilește regimul de testare după cum urmează: 32.1. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unități infectate cu MTBC nu depășește 1% în ultimele 24 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 24 de luni; 32.2. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unități infectate cu MTBC nu depășește 0,2% în ultimele 48 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 36 de luni; 32.3. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unități infectate cu MTBC nu depășește 0,1% în ultimele 72 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 48 de luni; 32.4. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu MTBC, dacă riscul transmiterii MTBC de la animalele sălbatice la bovine a fost evaluat prin acțiuni adecvate de supraveghere, intervalul dintre teste poate fi stabilit în funcție de tipul de producție și de factorii de risc identificați, ținând cont cel puțin de următoarele riscuri: 32.4.1. un loc asociat cu cazurile suspectate sau confirmate de infecție cu MTBC la animale sălbatice; 32.4.2. un istoric de infecție cu MTBC în ultimii cinci ani; 32.4.3. o legătură epidemiologică cu unitățile care se încadrează la subpct. 32.4.1 și 32.4.2. 33. Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă: 33.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 31 și 32; 33.2. se suspectează un caz de infecție cu MTBC la o bovină deținută în unitate. 34. Statutul de indemn de infecția cu MTBC poate fi restabilit doar dacă: 34.1. sunt îndeplinite cerințele prevăzute la subpct. 28.3 și 28.4, percum și la 31.3 sau pct. 32; 34.2. absența infecției cu MTBC este confirmată de rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. Dacă bovinele suspectate sunt sacrificate în acest context, investigațiile trebuie să includă examinarea probelor prin metode directe de diagnostic. Subsecțiunea a 3-a Retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC) 35. Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă: 35.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele de la pct. 31 și 32, după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la subpct. 41.2 de la suspendarea statutului; 35.2. nu poate fi exclusă infecția cu MTBC în conformitate cu prevederile subpct. 34.2; 35.3. s-a confirmat un caz de infecție cu MTBC la o bovină deținută în unitate; 35.4. acest lucru se justifică din alte motive care impun controlul infecției cu MTBC. 36. Dacă statutul de indemn de infecția cu MTBC a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 35.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din menționate la pct. 31 și 32. 37. Dacă statutul de indemn de infecția cu MTBC a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 35.2, 35.3 sau 35.4, acesta poate fi redobândit doar în cazul în care: 37.1. au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care au obținut rezultate non-negative la un test imunologic; 37.2. celelalte bovine îndeplinesc cerințele menționate la subpct. 28.2. 38. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 37.2, statutul poate fi redobândit dacă: 38.1. toate bovinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni prezente în unitate la momentul testării au obținut rezultate negative la două teste imunologice, după cum urmează: 38.1.1. primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de două luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic; 38.1.2. al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate nu mai devreme de două luni și nu mai târziu de 12 luni de la data testării sau a eșantionării bovinei, astfel cum se menționează la subpct. 38.1.1; 38.2. este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: 38.2.1. concluzia anchetei epidemiologice arată că infecția se datorează introducerii unui sau a mai multe animale infectate în unitate în ultimele 12 luni anterioare detectării infecției cu MTBC; 38.2.2. a fost confirmat un singur caz sau o singură bovină a obținut rezultate pozitive la un test imunologic pentru MTBC de la detectarea infecției cu MTBC, iar statutul unității nu a fost retras în ultimii trei ani; 38.2.3. bovinele din unitate au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat cu mai puțin 12 luni anterior detectării infecției cu MTBC, în conformitate cu prevederile subpct. 31.3 sau pct. 32. Secțiunea a-2-a Statutul indemn sau zonă indemnă a Republicii Moldova de infecția cu MTBC 39. Statutul de indemn de infecția cu MTBC în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat doar dacă: 39.1. în ultimii trei ani, cel puțin 99,8% dintre unitățile care dețin bovine, reprezentând cel puțin 99,9% din populația de bovine, și-au menținut statutul de indemne de infecția cu MTBC, iar rata de incidență a unităților în care s-a confirmat infecția pe parcursul anului nu a depășit 0,1%; 39.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințe generale de supraveghere în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea infecției cu MTBC la bovinele deținute, care au inclus cel puțin: 39.2.1. cercetarea sistematică a leziunilor provocate de infecția cu MTBC la toate bovinele sacrificate prin intermediul supravegherii ante și post mortem; 39.2.2. investigarea leziunilor care s-ar putea datora infecției cu MTBC. 40. Statutul de indemn de infecția cu MTBC în ceea ce privește bovinele deținute într-o unitate sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă: 40.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 39.2; 40.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului de indemn cu infecția MTBC trebuie efectuate acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, bazate pe o eșantionare reprezentativă a tuturor unităților în care sunt deținute bovine, pentru a demonstra, cu un nivel de încredere de 95%, că: 40.2.1. cel puțin 99,8% dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9% din populația de bovine, sunt indemne de infecția cu MTBC; 40.2.2. rata de incidență a unităților confirmate drept infectate în timpul anului nu depășește 0,1%; 40.3. dacă au fost îndeplinite condițiile de la subpct. 40.2 timp de doi ani consecutivi, supravegherea se bazează pe: 40.3.1. acțiuni anuale aleatorii de supraveghere care demonstrează, cel puțin cu un nivel de încredere de 95%, că rata de incidență a unităților confirmate drept infectate în timpul anului nu depășește 0,1%; 40.3.2. acțiuni anuale de supraveghere bazate pe riscuri efectuate pentru detectarea infecției cu MTBC, ținând cont de sistemele de producție, de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât bovinele deținute, și o supraveghere sporită în unitățile asociate cu cel puțin unul dintre riscurile specifice menționate la subpct. 32.4. 41. Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități, al unei zone sau al unui compartiment nu este afectat de confirmarea infecției cu MTBC la alte populații de animale decât bovinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare măsuri eficace, care sunt evaluate periodic, pentru prevenirea transmiterii infecției cu MTBC la bovinele deținute. Capitolul III LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ Secțiunea 1 Unitate indemnă de leucoza enzootică bovină (LEB) Subsecțiunea 1 Acordarea, menținerea statutului de indemn de infecția cu LEB 42. Statutul de indemn de infecția cu LEB poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă: 42.1. în ultimele 24 de luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de LEB la bovinele deținute în unitate; 42.2. în ultimele 12 luni, bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni ținute în unitate au obținut rezultate negative la un test serologic în cel puțin două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni; 42.3. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 42.2 toate bovinele introduse în unitate: 42.3.1. provin din unități indemne de LEB; 42.3.2. provin din unități în care nu au existat dovezi privind prezența LEB, nici clinice, nici post mortem sau ca urmare a unui test de diagnostic pentru LEB în ultimele 24 de luni anterioare transportului lor și: 42.3.2.1. dacă au mai mult de 24 de luni, au fost supuse unor teste serologice cu rezultate negative, în două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni, în cazul în care sunt ținute izolate de alte bovine din unitate sau au fost supuse unui test serologic cu rezultat negativ, în ultimele 30 de zile anterioare introducerii, cu condiția să fi fost testate toate bovinele, în conformitate cu subpct. 42.2; 42.3.2.2. dacă au mai puțin de 24 de luni, sunt născute din femele care au fost supuse unui test serologic pentru LEB cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate în ultimele 12 luni, în două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni; 42.4. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 42.2, întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din: 42.4.1. unități indemne de LEB; 42.4.2. unități de material germinativ autorizate. 43. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 42, statutul de indemn de infecția cu LEB poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de LEB, aflate fie într-o țară indemnă de infecția cu LEB, fie într-o țară care face obiectul unui program de eradicare recunoscut de către autoritatea competentă din Republica Moldova. 44. Statutul de indemn de infecția cu LEB al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă: 44.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 42.1, 42.3 și 42.4; 44.2. este efectuată testarea serologică pentru LEB, cu rezultate negative, pe probe prelevate: 44.2.1. la intervale de cel mult 36 de luni, de la toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni; 44.2.2. în conformitate cu prevederile subpct. 52.2 sau 52.3, după caz, dacă unitatea este indemnă de LEB. Subsecțiunea a 2-a Suspendarea, restabilirea, retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția cu LEB 45. Statutul de indemn de infecția cu LEB al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă: 45.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 44; 45.2. se suspectează un caz de LEB la o bovină ținută în unitate. 46. Statutul de indemn deinfecția cu LEB poate fi restabilit doar dacă: 46.1. sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 42.3, 42.4 și subpct. 44.2; 46.2. absența LEB este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. 47. Statutul de indemn de infecția cu LEB al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă: 47.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 44, după ce a trecut perioada maximă de timp de la suspendarea statutului, menționată la subpct. 41.2 din Normă; 47.2. s-a confirmat un caz de LEB la o bovină deținută în unitate. 48. Dacă statutul de indemn de infecția cu LEB a fost retras în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 47.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 42.3 și 42.4 sau la subpct. 44.2. 49. Dacă statutul de indemn de infecția cu LEB a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 47.2, acesta poate fi redobândit doar dacă: 49.1. au fost eliminate toate bovinele care prezintă un rezultat pozitiv la testul pentru LEB și toți descendenții acestora care au mai puțin de 24 de luni; 49.2. toate bovinele în vârstă de peste 12 luni au obținut un rezultat negativ la un test serologic, în două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni, iar primul test trebuie să fie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de patru luni de la eliminarea ultimului caz confirmat. 50. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 49.1, descendenții femelelor care au obținut un rezultat pozitiv la un test serologic pentru LEB sau care au prezentat leziuni provocate de LEB pot fi ținuți în unitate dacă: 50.1. au fost separați de mamă imediat după fătare și au obținut rezultate negative la un test PCR, în două rânduri, prima probă fiind prelevată în termen de 3-5 săptămâni iar a doua în termen de 8-10 săptămâni post partum; 50.2. rămân în unitate până la vârsta de 24 de luni și obțin rezultate negative la un test serologic sau sunt trimise, înainte de testul respectiv, direct la abator, în conformitate cu cerințele menționate la pct. 64 din Normă. Secțiunea a-2-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu LEB 51. Statutul de indemn de infecția cu LEB în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat sau unei zone doar dacă: 51.1. cel puțin 99,8% dintre unitățile în care sunt deținute bovine sunt indemne de LEB; 51.2. toate bovinele cu vârsta peste 24 de luni, sacrificate, sunt supuse unei examinări oficiale post mortem și de la toate animalele care prezintă tumori care ar putea fi provocate de LEB sunt prelevate probe care sunt supuse analizelor de laborator pentru confirmarea sau excluderea prezenței LEB. 52. Statutul de indemn de infecția cu LEB în ceea ce privește bovinele deținute poate fi menținut doar dacă: 52.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele prevăzute în pct. 51; și 52.2. în primii cinci ani după acordarea statutului de indemn de infecția cu LEB, se efectuează acțiuni de supraveghere bazate pe: 52.2.1. o eșantionare anuală aleatorie care să detecteze cel puțin unitățile infectate cu LEB, cu un grad de încredere de 95%, la o rată de prevalență scontată de 0,2%; 52.2.2. testarea serologică a tuturor bovinelor cu vârsta mai mare de 24 de luni, cel puțin o dată; 52.3. după primii cinci ani de la acordarea statutului de indemn de infecția cu LEB, se efectuează acțiuni de supraveghere pentru a demonstra absența infecției, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați. Capitolul IV RINOTRAHEITA INFECȚIOASĂ BOVINĂ/ VULVOVAGINITA PUSTULOASĂ INFECȚIOASĂ Secțiunea 1 Unitate indemnă de infecția cu rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă Subsecțiunea 1 Acordarea și menținerea statutului de indemn de infecția cu rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă 53. Statutul de indemn de infecția cu rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă: 53.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de IBR/IPV la bovinele deținute în unitate; 53.2. în ultimii doi ani niciuna dintre bovinele deținute în unitate nu a fost vaccinată împotriva IBR/IPV; 53.3. bovinele deținute în unitate au fost supuse cel puțin unuia dintre următoarele regimuri de testare, ținând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1 gE, pe: 53.3.1. o probă de sânge, lapte sau suc de carne, prelevată de la fiecare bovină pe parcursul unei perioade care nu depășește 12 luni; 53.3.2. probe de sânge, lapte sau suc de carne, prelevate în cel puțin două rânduri, la un interval de cel puțin două luni și de cel mult 12 luni, de la: 53.3.2.1. toate bovinele femele în vârstă de peste 12 luni; 53.3.2.2. toate bovinele masculi folosite pentru reproducție sau destinate reproducției în vârstă de peste 12 luni; 53.3.2.3. un eșantion aleatoriu de masculi care nu sunt destinați reproducției, în vârstă de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%; 53.3.3. în cazul unei unități în care alăptează cel puțin 30% dintre bovine: 53.3.3.1. probe de lapte în vrac, prelevate în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin trei luni, de la femele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice ale unității; 53.3.3.2. probe de lapte prelevate de la toate femelele care nu alăptează în vârstă de peste 12 luni și de la toți mascul folosiți pentru reproducție sau destinați reproducției în vârstă de peste 12 luni; 53.3.3.3. o probă aleatorie de sânge sau de suc de carne prelevată de la masculii care nu sunt destinați reproducției, cu vârsta de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive, cu o rată de prevalență scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%; 53.3.4. în cazul unei unități în care mai puțin de 5% dintre bovinele deținute sunt masculi și cel puțin 95% dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producția de lapte, probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin șase rânduri, la intervale de cel puțin două luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice din cadrul unității; 53.4. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 53.3, toate bovinele introduse în unitate: 53.4.1. provin din unități indemne de infecția cu IBR/IPV și, dacă unitățile de origine nu sunt indemne de infecția cu IBR/IPV și nici nu au făcut obiectul unui program de eradicare aprobat, au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată după introducerea lor și înainte de acordarea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV; 53.4.2. au fost supuse carantinei anterior introducerii și au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg pe o probă prelevată nu mai devreme de 21 de zile de la începerea carantinei; 53.5. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 53.3, întregul material germinativ al bovinelor introdus în unitate provine din: 53.5.1. unități indemne de infecția cu IBR/IPV; 53.5.2. unități de material germinativ autorizate. 54. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 53, statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de infecția cu IBR/IPV aflate într-o zonă indemnă de infecția cu IBR/IPV, fie într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare recunoscut de autoritatea competentă, cu condiția să îndeplinească cerințele menționate la subpct. 55.3 și 55.4, după caz. 55. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV poate fi menținut într-o unitate care deține bovine doar dacă: 55.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 53.1, 53.2 și 53.5; 55.2. este efectuată testarea serologică pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV- 1- gE, ținând cont de vaccinările anterioare cu un vaccin conform strategiei DIVA, cu rezultate negative: 55.2.1. pe probe de sânge, lapte sau suc de carne, prelevate anual de la toate bovinele cu vârsta de peste 24 de luni; 55.2.2. în cazul unei unități în care alăptează cel puțin 30% dintre bovine, cel puțin anual, pe: 55.2.2.1. probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin trei luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice ale unității; 55.2.2.2. probe de sânge prelevate de la toți masculii pentru reproducție cu vârsta de peste 24 de luni; 55.2.3. în cazul unei unități în care mai puțin de 5% dintre bovinele deținute sunt masculi și cel puțin 95% dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producția de lapte, cel puțin anual, pe probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin șase rânduri, la intervale de cel puțin două luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice din cadrul unității; 55.2.4. cu condiția ca statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV să fi fost menținut în ultimii trei ani consecutivi, anual, pe probe de sânge sau de lapte prelevate de la un număr de bovine care trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive, cu un nivel de încredere de 95%, la o rată de prevalență scontată de 10%; 55.2.5. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecția cu IBR/IPV, pe probe prelevate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 62.2 sau pct. 63, dacă este relevant; 55.3. doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva infecției cu IBR/IPV sunt introduse în unitate dacă aceasta se află într-o zonă: 55.3.1. indemnă de infecția cu IBR/IPV; 55.3.2. în care este instituită o interdicție privind vaccinarea ca parte a strategiei de eradicare, în cadrul unui program de eradicare aprobat; 55.4. toate bovinele introduse îndeplinesc cerințele prevăzute la subpct. 53.4.2 sau provin din unități indemne de infecția cu IBR/IPV și au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 integral sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată în unitățile de origine, în ultimele 15 zile anterioare transportului, dacă: 55.4.1. unitatea se află într-o zonă indemnă de infecția cu IBR/IPV și unitățile de origine nu se află într-un țară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecția cu IBR/IPV; 55.4.2. unitatea se află într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat și unitățile de origine se află într-o zonă care nu este indemnă de infecția cu IBR/IPV și nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat. Subsecțiunea a 2-a Suspendarea, restabilirea, retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV 56. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă: 56.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele la pct. 55; 56.2. se suspectează un caz de IBR/IPV la o bovină deținută în unitate. 57. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV poate fi restabilit doar dacă: 57.1. sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 53.2, 53.5 și la subpct. 55.2, 55.3 și 55.4; 57.2. absența IBR/IPV este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. 58. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă: 58.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele prevăzute la pct. 55, după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului; 58.2. s-a confirmat un caz de IBR/IPV la o bovină deținută în unitate. 59. Dacă statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV a fost retras în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 58.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 53.2 și 53.5 sau de la subpct. 55.2, 55.3 și 55.4. 60. Dacă statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV a fost retras în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 58.2, acesta poate fi redobândit doar dacă: 60.1. au fost eliminate toate cazurile confirmate; 60.2. cel puțin unul dintre regimurile de testare menționate la subpct. 53.3 a fost aplicat cu rezultate negative unor probe prelevate cu cel puțin 30 de zile după eliminarea ultimului caz confirmat. Secțiunea a-2-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu IBR/IPV 61. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat doar dacă: 61.1. vaccinarea împotriva IBR/IPV a fost interzisă pentru bovinele deținute; 61.2. cel puțin 99,8% dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9% din populația corespunzătoare de bovine, sunt indemne de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă. 62. Statutul de indemn de infecția cu IBR/IPV în ceea ce privește bovinele deținute poate fi menținut doar dacă: 62.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la pct. 61; 62.2. se efectuează anual acțiuni de supraveghere, bazate pe o eșantionare aleatorie, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecției unităților cu BoHV-1, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unități, sau a bovinelor infectate cu BoHV-1, la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de bovine. 63. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 62.1, utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de către autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă: 63.1. rezultatul anchetei epidemiologice și al investigațiilor, conform prevederilor pct. 55, 56 și 57 din Normă, a demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar; 63.2. utilizarea sa este limitată la controlul focarului, după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă; 63.3. bovinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorității competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal; 63.4. bovinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar către un abator sau către o unitate din altă zonă în care nu există interdicții în ceea ce privește vaccinarea. 64. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 62.2, se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența infecției cu BoHV-1, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecția cu IBR/IPV. Capitolul V INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII LUI AUJESZKY Secțiunea 1 Unitatea indemnă de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky Subsecțiunea 1 Acordarea și menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky 65. Statutul de indemn de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV) poate fi acordat unei unități care deține porcine doar dacă: 65.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu ADV la porcinele ținute în unitate; 65.2. în ultimele 12 luni niciuna dintre porcinele deținute în unitate nu a fost vaccinată împotriva ADV; 65.3. în ultimele 12 luni porcinele deținute în unitate au fost supuse unuia dintre următoarele regimuri de testare, ținând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV- gE, cu rezultate negative, pe: 65.3.1. o probă de sânge sau de suc de carne prelevată de la fiecare porcină; 65.3.2. probe de sânge sau de suc de carne prelevate în două rânduri, la un interval de 2-3 luni, de la un număr de animale care să permită cel puțin detectarea, cu un nivel de încredere de 95%, a animalelor seropozitive la o rată de prevalență scontată de 10%; 65.4. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 65.3, toate porcinele introduse în unitate: 65.4.1. provin din unități indemne de infecția cu ADV și, dacă unitățile de origine nu sunt indemne de infecția cu ADV și nici nu au făcut obiectul unui program de eradicare aprobat, au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV-gE, după introducerea lor și înainte de acordarea statutului de indemn de infecția cu ADV; sau 65.4.2. au fost ținute în carantină pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare introducerii lor și s-au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg în două rânduri, la un interval de cel puțin 30 de zile între colectarea fiecărei probe. Proba pentru ultimul test trebuie să fie prelevată în termen de 15 zile înainte de transport; 65.5. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 65.3, întregul material germinativ al porcinelor introdus în unitate provine din: 65.5.1. unități indemne de infecția cu ADV; 65.5.2. unități de material germinativ autorizate. 66. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 65, statutul de indemn de infecția cu ADV poate fi acordat unei unități dacă toate porcinele provin din unități indemne de infecția cu ADV, fie din unități care fac obiectul unui program de eradicare recunoscut de către autoritatea competentă, cu condiția să îndeplinească cerințele menționate la subpct. 67.4. 67. Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine poate fi menținut doar dacă: 67.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 65.1, 65.2 și 65.5; 67.2. sunt efectuate teste serologice, cu rezultate negative, pe un număr de probe de sânge sau de suc de carne prelevate de la porcinele deținute în unitate, pentru a verifica absența infecției cu ADV pe baza unui regim de testare care ține cont de ciclul de producție și de riscul introducerii ADV: 67.2.1. cel puțin o dată pe an, dacă nicio porcină deținută nu este vaccinată împotriva ADV, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg; 67.2.2. cel puțin de două ori pe an, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg și cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV- gE, dacă este necesar; 67.3. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecția cu ADV, testarea serologică menționată la subpct. 67.2 se efectuează, după cum este necesar, în conformitate cu supravegherea prevăzută la subpct. 74.2 sau la pct. 77, dacă este relevant; 67.4. toate porcinele care sunt introduse: 67.4.1. îndeplinesc cerințele menționate la subpct. 67.4.2; 67.4.2. provin din unități indemne de infecția cu ADV și au fost supuse unui test serologic pentru anticorpi împotriva ADV întreg, cu rezultate negative, efectuat pe o probă prelevată în unitățile de origine în termen de 15 zile anterior transportului, în cazul în care: 67.4.2.1. unitatea se află într-o zonă indemnă de infecția cu ADV și unitățile de origine nu se află într-o zonă indemnă de infecția cu ADV; sau 67.4.2.2. unitatea se află într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat și unitățile de origine se află într-o zonă care nu este indemnă de infecția cu ADV și nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat. Numărul porcinelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%; 67.4.2.3. fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 67.4, pentru porcinele cu o vârstă mai mică de 4 luni, născute din femele vaccinate conform strategiei DIVA, se poate utiliza testul serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV-gE. Subsecțiunea a 2-a Suspendarea, restabilirea, retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția cu ADV 68. Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine trebuie să fie suspendat dacă: 68.1. nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 67; 68.2. se suspectează un caz de infecție cu ADV la o porcină deținută în unitate. 69. Statutul de indemn de infecția cu ADV poate fi restabilit doar dacă: 69.1. sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 65.2, 65.5, 67.2, 67.3 și, dacă este relevant, 67.4; 69.2. absența infecției cu ADV este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. 70. Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine trebuie să fie retras dacă: 70.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 67, după ce a trecut perioada maximă de timp, menționată la subpct. 41.2 din Normă, de la suspendarea statutului; 70.2. s-a confirmat un caz de infecție cu ADV la o porcină deținută în unitate. 71. Dacă statutul de indemn de infecția cu ADV a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 70.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele de la subpct. 65.2 și 65.5 sau de la subpct. 67.2, 67.3 și, dacă este relevant, 67.4. 72. Dacă statutul de indemn de infecția cu ADV a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 70.2, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate porcinele din unitate. Secțiunea a-2-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky 73. Statutul de indemn de infecția cu ADV în ceea ce privește porcinele deținute poate fi acordat unei zone doar dacă: 73.1. vaccinarea împotriva ADV a fost interzisă pentru porcinele deținute în ultimele 12 luni; 73.2. au fost efectuate acțiuni de supraveghere pentru a demonstra că nicio unitate nu a prezentat dovezi clinice, virusologice sau serologice de infecție cu ADV cel puțin în ultimele 24 de luni; 73.3. dacă se cunoaște că la porcinele sălbatice s-a stabilit infecția cu ADV, au fost puse în aplicare măsuri pentru a preveni orice transmitere a ADV de la porcinele sălbatice la cele deținute. 74. Statutul de indemn de infecția cu ADV în ceea ce privește porcinele deținute poate fi menținut doar dacă: 74.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 73.1 și 73.3; 74.2. se efectuează anual acțiuni de supraveghere, pe baza unei eșantionări aleatorii, care să permită detectarea unităților infectate cu ADV, cu un nivel de încredere de cel puțin 95 %, la o rată de prevalență scontată de 0,2%. Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deținute într-o unitate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 20%, cu un nivel de încredere de 95%. 75. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 74, statutul de indemn de infecția cu ADV la populația de porcine poate fi menținut în cazul apariției unui focar dacă: 75.1. au fost eliminate toate porcinele din unitățile afectate; 75.2. autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, inclusiv examinare clinică și teste serologice sau virusologice: 75.2.1. în toate unitățile care dețin porcine ce au intrat în contact direct sau indirect cu unitatea infectată, pentru a exclude posibilitatea infecției; 75.2.2. în toate unitățile care dețin porcine, aflate pe o rază de cel puțin 2 km față de o unitate afectată, pentru a demonstra că aceste unități nu sunt infectate. Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deținute în aceste unități trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%; 75.2.3. dacă a fost folosită vaccinarea conform strategiei DIVA, s-a efectuat testarea serologică pentru anticorpi împotriva ADV-gE în două rânduri, la un interval de două luni, în unități care dețin porcine aflate în limitele razei de vaccinare față de unitatea infectată, pentru a demonstra absența infecției; 75.3. rezultatul investigației, potrivit subpct. 75.2, a demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar; 75.4. măsurile relevante de control, astfel cum sunt menționate la pct. 52, 53 și 54 din Normă, au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate infectată cu ADV, inclusiv acolo unde a fost necesar, vaccinarea cu vaccinuri conform strategiei DIVA. 76. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 73.1, utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de către autoritatea competentă în cazul unui focar menționat la pct. 75, dacă: 76.1. utilizarea sa este limitată la controlul acestui focar, după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă; 76.2. porcinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorității competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal; 76.3. porcinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar într-un abator sau într-o unitate din altă zonă sau în care nu există interdicții în ceea ce privește vaccinarea. 77. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 74.2, se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența infecției cu ADV, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de doi ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecția cu ADV în această zonă. Capitolul VI DIAREEA VIRALĂ BOVINĂ Secțiunea 1 Unitate indemnă de infecția cu diaree virală bovină Subsecțiunea 1 Acordarea și menținerea statutului de indemn de infecția cu diareea virală bovină 78. Statutul de indemn de infecția cu diareea virală bovină (BVD) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă: 78.1. în ultimele 18 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de BVD la bovinele deținute în unitate; 78.2. bovinele deținute în unitate au fost supuse cel puțin unuia dintre următoarele regimuri de testare, ținând cont de eventualele vaccinări anterioare: 78.2.1. au fost efectuate teste pentru detectarea antigenului sau a genomului virusului BVD (BVDV), cu rezultate negative, pe probe prelevate de la toate bovinele. Cel puțin în cazul vițeilor născuți în ultimele 12 luni, probele trebuie să fi fost prelevate după identificarea oficială sau în același timp cu aceasta, dar la cel mult 20 de zile post partum. Nu este necesară testarea femelelor care au dat naștere vițeilor de la care s-au obținut rezultate negative la teste; 78.2.2. au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, cu rezultate negative, pe probe prelevate pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni, în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin patru luni, de la bovine care au fost ținute în unitate timp de cel puțin trei luni anterior testării. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 50%, cu un nivel de încredere de 95%, și trebuie să fie testate cel puțin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deținute mai puțin de cinci animale. Dacă bovinele din unitate sunt ținute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup; 78.2.3. s-a aplicat o combinație de regimuri de testare prevăzute la subpct. 78.2.1 și 78.2.2, pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni. Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menționate la subpct. 78.2.1 și 78.2.2; 78.3. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 78.2, toate bovinele introduse în unitate: 78.3.1. provin din unități indemne de infecția cu BVD, situate într-o zonă indemnă de infecția cu BVD; 78.3.2. provin din unități indemne de infecția cu BVD, unde: 78.3.2.1. au fost efectuate testele serologice menționate la subpct. 80.3.2 și 80.3.3, cu rezultate negative, în ultimele 4 luni; 78.3.2.2. înainte de expediere, au fost testate individual pentru a exclude transmiterea BVDV în unitatea de destinație, ținând cont de istoricul testărilor și, după caz, de stadiul gestației animalului; sau 78.3.3. au obținut rezultate negative la un test pentru antigenul sau genomul BVDV; 78.3.3.1. au stat în carantină pentru o perioadă de cel puțin 21 de zile anterior transportului și, în cazul femelelor gestante, s-au obținut rezultate negative pentru anticorpii împotriva BVDV pe probe prelevate, după cel puțin 21 de zile de carantină; sau 78.3.3.2. s-au obținut rezultate pozitive pentru anticorpii împotriva BVDV fie anterior transportului, fie, în cazul femelelor gestante, înaintea însămânțării care a precedat gestația actuală; 78.4. de la începutul prelevării probelor menționate la subpct. 78.2, întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din: 78.4.1. unități indemne de infecția cu BVD; 78.4.2. unități de material germinativ autorizate. 79. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 78, statutul de indemn de infecția cu BVD poate fi acordat unei unități dacă: 79.1. toate bovinele provin din unități indemne de infecția cu BVD, situate într-o zonă indemnă de infecția cu BVD sau într-o zonă care fac obiectul unui program de eradicare aprobat, și îndeplinesc cerințele menționate la subpct. 78.3 dacă este relevant; 79.2. toate bovinele provin din unități indemne de infecția cu BVD, nu sunt destinate reproducției, iar statutul de indemn de infecția cu BVD al unității este menținut în conformitate cu prevederile menționate la pct. 81 80. Statutul de indemn de infecția cu BVD al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă: 80.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 78.1, 78.3 și 78.4; 80.2. din momentul în carte unității i s-a acordat statutul de indemn de infecția cu BVD, nicio bovină nu a fost vaccinată împotriva BVD; 80.3. cel puțin unul dintre următoarele regimuri de testare este efectuat cu rezultate negative: 80.3.1. fiecare vițel nou-născut a obținut rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV, pe o probă prelevată la/ după identificarea oficială, dar la cel târziu 20 de zile post partum; 80.3.2. cel puțin anual sunt efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, pe probe prelevate de la bovine care au fost deținute în unitate timp de cel puțin trei luni anterior testării. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 50%, cu un nivel de încredere de 95%, și trebuie să fie testate cel puțin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deținute mai puțin de cinci animale. Dacă bovinele din unitate sunt ținute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup; 80.3.3. se aplică o combinație între regimurile de testare menționate la subpct. 80.3.1 și 80.3.2. Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menționate la subpct. 80.3.1 și 80.3.2; 80.3.4. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecția cu BVD, testele se efectuează pe probele prelevate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 88.2 sau la pct. 90, dacă este relevant; 80.4. doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva BVD sunt introduse în unitate, dacă aceasta se află într-o zonă indemnă de infecția cu BVD. 81. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 80, statutul de indemn de infecția cu BVD al unei unități care deține bovine menționate la subpct. 79.2 poate fi menținut fără testarea bovinelor, în conformitate cu subpct. 80.3 dacă: 81.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele de la subpct. 79.2; 81.2. acestea nu sunt utilizate pentru reproducție; 81.3. acestea nu intră în contact cu animalele destinate sau folosite pentru reproducție și sunt deplasate din unitatea respectivă într-un abator, fie direct, fie printr-o operațiune de colectare efectuată în aceeași zonă în care sunt colectate doar animale care respectă cerințele stabilite la subpct. 81.2 și 81.3 și care provin din unități care respectă cerința prevăzută la subpct. 81.1. Subsecțiunea a 2-a Suspendarea, restabilirea, retragerea și redobândirea statutului de indemn de infecția cu BVD 82. Statutul de indemn de infecția cu BVD al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă: 82.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele menționate la pct. 80 și 81; 82.2. se suspectează un caz de BVD la o bovină deținută în unitate. 83. Statutul de indemn de infecția cu BVD poate fi restabilit doar dacă: 83.1. sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 78.3, 78.4, 80.2, 80.3, 80.4 și, dacă este relevant, pct. 81; 83.2. absența BVD este confirmată de rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. 84. Statutul de indemn de infecția cu BVD al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă: 84.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din pct. 80 și 81, după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului; 84.2. s-a confirmat un caz de BVD la o bovină deținută în unitate. 85. Dacă statutul de indemn de infecția cu BVD a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 84.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele menționate la subpct. 78.3 și 78.4 sau la subpct. 80.2, 80.3, 80.4 și, dacă este relevant, pct. 81. 86. Dacă statutul de indemn de infecția cu BVD a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 84.2, acesta poate fi redobândit doar dacă: 86.1. au fost eliminate toate animalele care au obținut rezultate pozitive la testele pentru BVDV; 86.2. a fost stabilit statutul fiecărei bovine deținute în unitate în raport cu infecția cu BVDV; 86.3. toți vițeii care ar fi putut fi infectați cu BVDV în uter s-au născut și au fost ținuți izolați până la obținerea unor rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV. Secțiunea a-2-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu diareea virală bovină 87. Statutul de indemn de infecția cu BVD în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat doar dacă: 87.1. vaccinarea împotriva BVD a fost interzisă pentru bovinele deținute; 87.2. nu s-au confirmat cazuri de BVD la bovinele deținute cel puțin în ultimele 18 luni; 87.3. cel puțin 99,8% dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9% din populația de bovine, sunt indemne de infecția cu BVD. 88. Statutul de indemn de infecția cu BVD în ceea ce privește bovinele deținute poate fi menținut doar dacă: 88.1. sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 87.1 și 87.3; 88.2. se efectuează anual acțiuni de supraveghere, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a unităților infectate cu BVDV, la o rată de prevalență scontată de 0,2% în unități sau a bovinelor infectate cu BVDV, la o rată de prevalență scontată de 0,1% în populația de bovine. 89. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 88.1, utilizarea vaccinării poate fi permisă de către autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă: 89.1. rezultatele anchetei epidemiologice și ale investigațiilor, conform prevederilor menționate la pct. 55, 56 și 57 din Normă, au demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar; 89.2. se vaccinează, sub supravegherea autorității competente, doar un număr limitat de bovine, considerat necesar de către autoritatea competentă pentru a controla acest focar, iar utilizarea vaccinării este documentată pentru fiecare animal. 90. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 88.2, se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența BVD, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecția cu BVD. Anexa nr. 5 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente CERINȚE SPECIFICE BOLII pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală la nivelul Republicii Moldova sau al zonelor acesteia Capitolul I INFECȚIA CU VIRUSUL RABIC Secțiunea 1 Cerințe tehnice pentru vaccinarea antirabică 1. În scopul programelor de eradicare a infecției cu virusul rabic (RABV), vaccinarea antirabică trebuie efectuată doar pe animale de companie care sunt identificate și trebuie să respecte cerințele din anexa nr.1 la Norma sanitar- veterinară privind circulația necomercială a animalelor de companie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 660/2022. 2. În scopul programelor de eradicare a infecției cu RABV, vaccinarea antirabică a animalelor deținute, în afara celor menționate la pct. 1, trebuie să se bazeze pe riscuri și să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic, folosind vaccinuri care îndeplinesc cerințele de la pct. 1 subpct. a) și b) din anexa nr. 1 la Norma sanitar-veterinară privind circulația necomercială a animalelor de companie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 660/2022. 3. În scopul programelor de eradicare a infecției cu RABV, prin distribuția momelilor vaccinale împotriva infecției cu RABV a animalelor sălbatice, trebuie: 3.1. să fie organizată și pusă în aplicare sub forma unor campanii planificate regulate sau a unor campanii de urgență, ținând cont de evaluarea riscurilor prevăzute la subpct. 81.1 din Normă; 3.2. să facă obiectul unei distribuiri corespunzătoare a vaccinurilor din punctul de vedere al densității de acoperire a zonei de vaccinare, ca timp și ca dimensiune, ținând cont de biologia populației de animale vizate, de situația epidemiologică și de topografia zonei; 3.3. cu sprijinul sistemelor de informații geografice, să facă obiectul evaluării distribuției geografice corecte a momelilor vaccinale, cu o frecvență care să permită, dacă este necesar, adoptarea măsurilor corective; 3.4. să facă obiectul monitorizării eficacității vaccinării, care poate include detectarea prezenței marcherilor biologici și testarea serologică a animalelor moarte din populația de animale vizată pentru vaccinare. 4. În scopul programelor de eradicare împotriva infecției cu RABV, vaccinarea împotriva infecției cu RABV a populației de câini fără stăpân trebuie: 4.1. să fie organizată și pusă în aplicare, dacă este necesar, în cadrul măsurilor de control și de gestionare a populațiilor de câini fără stăpân, ținând cont de evaluarea riscurilor prevăzută la subpct. 81.1 din Normă; 4.2. să respecte cerințele menționate la pct. 1 și 2. Secțiunea a -2-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu virusul rabic 5. Statutul de indemn de infecția cu RABV poate fi acordat doar dacă: 5.1. au fost puse în aplicare măsuri de supraveghere, în conformitate cu cerințele de la pct. 3 din Normă, cel puțin în ultimele 24 de luni; 5.2. nu au fost confirmate cazuri de infecție cu RABV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată. 6. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 5.2, dacă s-a confirmat un caz de infecție cu RABV, statutul poate fi acordat dacă infecția acelui caz nu s-a produs în Republica Moldova sau în zona acesteia; și 6.1. cazul a fost confirmat oficial și nu a existat nicio legătură epidemiologică de natură să ducă la apariția unor cazuri suplimentare, precum detectarea cazului la un post de inspecție la frontieră sau într-o unitate aflată în carantină, sau în facilitățile de carantină ale unei unități izolate; sau 6.2. este posibil să se fi produs o legătură epidemiologică, dar nu s-a detectat niciun caz suplimentar în urma intensificării acțiunilor de supraveghere și a anchetelor și investigațiilor epidemiologice în cele șase luni de la decesul cazului. 7. Statutul de indemn de infecția cu RABV sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu RABV poate fi menținut(ă) doar dacă: 7.1. sunt puse în aplicare acțiuni de supraveghere, în conformitate cu cerințele de la subpct. 3.1 din Normă, cu obiectivul detectării precoce a bolii; 7.2. nu a fost confirmat niciun caz de infecție cu RABV la populația de animale vizată sau a apărut un caz și au fost îndeplinite condițiile menționate la pct. 6. CAPITOLUL II INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII LIMBII ALBASTRE (SEROTIPURILE 1-24) Secțiunea 1 Cerințe minime pentru supraveghere 8. Supravegherea infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) (infecția cu BTV), pentru a asigura detectarea precoce a introducerii sau a reapariției infecției cu oricare dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani, trebuie să includă: 8.1. cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum prevede subpct. 3.1 din Normă; 8.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct. 18-23. 9. Supravegherea menționată la pct. 8 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze: 9.1. riscul apariției unor infecții cu manifestări clinice limitate; 9.2. riscul introducerii de serotipuri ale BTV care sunt asociate cu circulația oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV în vecinătate; 9.3. orice alt factor de risc relevant identificat, pentru introducerea oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani. 10. Acțiunile de supraveghere într-o zonă adiacentă/zone adiacente Republicii Moldova sau oricărei alte țări infectate trebuie să fie intensificată într- o zonă de până la 150 km de la limita cu zona sau cu țara infectată. Demarcația zonei cu supraveghere intensificată poate fi adaptată particularităților ecologice sau geografice relevante, care ar putea facilita sau întrerupe transmiterea BTV, sau poate fi adaptată în funcție de punerea în aplicare a unor măsuri de control al bolilor care permit alegerea unor distanțe mai mari sau mai mici. 11. Supravegherea prevăzută la subpct. 8.2 și la pct. 10 trebuie să poată, cel puțin, detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecția la nivelul populației de animale vizate, cu o rată de prevalență scontată de 5%, cu excepția cazului în care pct. 42-44 conțin dispoziții diferite. 12. Supravegherea infecției cu BTV pentru a asigura delimitarea la timp a răspândirii infecției în cazul în care se înregistrează unul sau mai multe serotipuri de BTV și, dacă este necesar, pentru a monitoriza rata de prevalență, trebuie să includă: 12.1. cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la subpct. 3.1 din Normă; 12.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct. 18-23. 13. Supravegherea menționată la pct. 12 trebuie să fie concepută astfel încât să țină cont de toate informațiile disponibile privind epidemiologia bolii și biologia vectorului care prevalează în teritoriu. 14. Rata de prevalență scontată a supravegherii menționate la pct. 12 trebuie să fie adaptată la situația epidemiologică, ținând cont de principalii factori de risc, precum populația de animale vizată și populația de vectori. 15. Supravegherea infecției cu BTV pentru a demonstra absența infecției cu oricare dintre serotipurile 1-24 care au fost detectate anterior în teritoriu, trebuie să includă: 15.1. cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la subpct. 3.1 din Normă; 15.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct. 42-44. 16. Supravegherea menționată la pct. 15 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze: 16.1. riscul apariției unor infecții cu manifestări clinice limitate; 16.2. toate informațiile disponibile privind epidemiologia bolii și biologia vectorului care prevalează în teritoriu; 16.3. orice risc specific de persistență a infecției identificate. 17. Supravegherea prevăzută la subpct. 15.2 trebuie să poată cel puțin detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecția la nivelul populației de animale vizate, cu o rată de prevalență scontată de 1%. 18. Unitățile geografice menționate la subpct. 98.1 din Normă trebuie să se bazeze pe o grilă de 45 km pe 45 km și pot fi adaptate la: 18.1. situația epidemiologică, viteza cu care se răspândește infecția, forma și dimensiunea zonelor vizate de programul de eradicare, în cazul confirmării infecției; 18.2. zone, în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 26.2 din Normă. 19. Acțiunile de supraveghere activă trebuie să se bazeze pe una dintre următoarele activități sau pe o combinație a acestora: 19.1. monitorizarea animalelor santinelă, folosind testarea serologică sau virusologică; 19.2. evaluările structurate ale prevalenței, bazate pe o strategie de eșantionare aleatorie sau bazată pe riscuri, folosind testarea serologică sau virologică. 20. Frecvența eșantionării trebuie: 20.1. să fie, cel puțin, anuală, în perioada anului în care este cel mai probabil să se detecteze infecția sau seroconversia; 20.2. să fie lunară, în timpul sezonului de activitate a vectorilor în cazul în care sunt necesare informații regulate, din cauza riscului răspândirii infecției. 21. Animalele eșantionate trebuie: 21.1. să nu fie vaccinate împotriva serotipului/serotipurilor de BTV vizate pentru supraveghere; 21.2. să nu mai fie acoperite de imunitatea maternă, dacă mama lor a fost vaccinată sau infectată; 21.3. să fi avut reședința, un timp suficient, în unitatea geografică relevantă și să nu fi fost protejate de expunerea la vector; 21.4. să fie reprezentative pentru distribuția geografică a populației de animale vizate în unitatea geografică relevantă; 21.5. să fie inițial seronegative, în cazul în care supravegherea se bazează pe testarea serologică a animalelor santinelă. 22. Dimensiunea eșantionului din fiecare unitate geografică trebuie calculată în funcție de rata de prevalență scontată, bazată pe obiectivele descrise la pct. 8-17. 23. În cazul în care supravegherea trebuie adaptată conform prevederilor menționate la subpct. 109.3 din Normă, ea trebuie să includă cel puțin o analiză: 23.1. a animalelor introduse, care: 23.1.1. trebuie să se bazeze pe eșantionarea și testarea tuturor animalelor introduse; 23.1.2. trebuie să se realizeze cât mai repede după introducerea acestora; 23.2. a populației de animale vizate care este cea mai expusă riscului, din cauza posibilei circulații a virusului, care: 23.2.1. trebuie să permită cel puțin detectarea infecției cu virusul bolii limbii albastre, cu o rată de prevalență scontată de 5%, cu un nivel de încredere de 95%; 23.2.2. trebuie să nu se desfășoare mai devreme de 21 de zile de la introducerea animalelor, dacă este o analiză unică; 23.2.3. trebuie să fie efectuată cu o frecvență adaptată frecvenței mișcărilor animalelor care ar putea periclita statutul sanitar. Această analiză nu este necesară dacă frecvența eșantionării respectă prevederile menționate la subpct. 20.2. 24. Supravegherea entomologică trebuie să includă cel puțin un program anual activ de capturare a vectorilor, prin intermediul unor capcane de aspirare permanente, menite să determine dinamica populației vectorului și, acolo unde este relevant, perioada fără vectori. 25. În conformitate cu protocoalele prestabilite, trebuie utilizate capcane de aspirare echipate cu lumină ultravioletă. Acestea trebuie să funcționeze pe tot parcursul nopții și cel puțin: 25.1. o noapte pe săptămână pe parcursul lunii premergătoare începerii estimate și al lunii dinaintea sfârșitului estimat al perioadei fără vectori; 25.2. o noapte pe lună în perioada fără vectori. Pe baza dovezilor obținute în primii trei ani de funcționare a capcanelor de aspirare, se poate ajusta frecvența de funcționare a capcanelor respective. 26. Cel puțin o capcană de aspirare trebuie să fie amplasată în fiecare unitate geografică menționată la subpct. 98.1 din Normă pe tot teritoriul zonei indemne sezonier de BTV. O parte dintre musculițele prinse în capcanele de aspirare trebuie trimisă la un laborator specializat care poate număra și identifica speciile sau complexele de vectori suspecte. 27. În cazul în care supravegherea entomologică se organizează în contextul determinării unei perioade fără vectori, trebuie definit un prag maxim pentru specia Culicoides, în vederea interpretării rezultatelor. În lipsa dovezilor clare care să susțină determinarea unui prag maxim, se recurge la absența totală a specimenelor Culicoides imicola și la utilizarea ca prag maxim a mai puțin de cinci Culicoides fertile pentru fiecare capcană. Secțiunea a-2-a Circulația animalelor și a materialului germinativ 28. Animalele trebuie să provină dintr-o țară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu BTV și nu au fost vaccinate cu un vaccin viu împotriva infecției cu BTV în ultimele 60 de zile anterioare datei circulației. 29. Animalele provin dintr-o țară sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare și este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele următoare: 29.1. animalele au fost deținute într-o țară indemnă sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de infecția cu BTV, stabilită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 100 din Normă: 29.1.1. cel puțin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulației; 29.1.2. cel puțin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 28 de zile după data intrării animalului în zona indemnă sezonier de infecția cu BTV; 29.1.3. cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după data intrării animalului în zona indemnă sezonier de infecția cu BTV; 29.2. animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor în timpul transportului la locul de destinație și au fost protejate în continuare împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori: 29.2.1. cel puțin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulației; sau 29.2.2. cel puțin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 28 de zile după data începerii perioadei de protecție împotriva atacurilor vectorilor; 29.2.3. cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după data începerii perioadei de protecție împotriva atacurilor vectorilor; 29.3. animalele au fost vaccinate împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în țara de origine sau în zona respectivă, animalele se află în perioada de imunitate garantată în specificațiile vaccinului și îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe: 29.3.1. au fost vaccinate cu mai mult de 60 de zile înainte de data circulației; 29.3.2. au fost vaccinate cu un vaccin inactiv și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după instalarea protecției imunitare, astfel cum este menționată în specificațiile vaccinului; 29.4. animalele au fost supuse, cu rezultate pozitive, unui test serologic capabil să detecteze anticorpii specifici împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în țara de origine sau în zona respectivă și: 29.4.1. testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puțin 60 de zile înainte de data circulației; sau 29.4.2. testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puțin 30 de zile înainte de data circulației, iar animalele au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate cu cel mult 14 zile înainte de data circulației. 30. Animalele care provin dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecția cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și: 30.1. îndeplinesc cerințele menționate la subpct. 29.2; 30.2. au fost deținute cel puțin în ultimele 60 de zile anterioare plecării fie într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul unității în care sunt ținute, fie în țara de origine în care au fost efectuate acțiuni de supraveghere, în conformitate cu cerințele menționate la pct. 8-14, cel puțin în ultimele 60 de zile anterioare plecării și: 30.2.1. au fost vaccinate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 29.3 împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul locului în care au fost ținute animalele; sau 30.2.2. au fost imunizate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 29.4 împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul locului în care au fost ținute animalele. 31. Animalele care provin dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este indemnă de infecția cu BTV sunt destinate sacrificării imediate și se aplică următoarele cerințe: 31.1. în unitatea de origine nu s-a raportat niciun caz de infecție cu BTV o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare datei circulației; 31.2. animalele sunt transportate direct din zona de origine la abatorul de destinație, unde sunt sacrificate în termen de 24 de ore de la sosire; 31.3. operatorul unității de origine a informat autoritatea competentă din Republica Moldova și operatorul abatorului de destinație cu privire la deplasare cu cel puțin 48 de ore anterior încărcării animalelor. 32. Animalele care provin dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecția cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV, iar animalele îndeplinesc cerințele menționate la subpct. 29.1. 33. Animalele provin dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este indemnă de infecția cu BTV și: 33.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor cu ajutorul insecticidelor sau al repelentelor cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației; 33.2. au fost supuse, în perioada respectivă, unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile de la data protecției împotriva atacurilor vectorilor. 34. Animalele îndeplinesc cerințele specifice în ceea ce privește sănătatea animalelor, pentru a asigura existența unei protecții imunologice suficiente înainte de plecare și îndeplinesc oricare dintre cerințele prevăzute la punctele 29, 30, 32, 33 sau 34 doar pentru serotipurile de BTV raportate în ultimii doi ani în țara sau în zona de origine și nu în țara sau în zona de destinație în aceeași perioadă. 35. Animalele donatoare de material germinativ trebuie deținute timp de cel puțin 60 de zile anterior colectării materialului germinativ și pe durata acesteia într-o țară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecția cu BTV. 36. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o țară sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare a infecției cu BTV și este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate la subpct. 36.1 – pentru materialul seminal, la subpct. 36.2 – pentru embrionii colectați in vivo ai bovinelor sau de la subpct. 36.3 – pentru alți embrioni decât embrionii colectați in vivo ai bovinelor și oocite: 36.1. materialul seminal trebuie să provină de la animale donatoare care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe: 36.1.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puțin 60 de zile înainte de începerea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia; 36.1.2. au fost deținute într-o țară indemnă sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de infecția cu BTV cel puțin timp de 60 de zile înainte de începerea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia; 36.1.3. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data fiecărei colectări a materialului seminal; 36.1.4. au fost supuse, cu rezultate negative, unei metode directe de diagnostic, aplicate probelor prelevate: 36.1.4.1. la începerea colectării și la ultima colectare a materialului seminal care trebuie transportat; 36.1.4.2. pe parcursul perioadei de colectare a materialului seminal: cel puțin la fiecare 7 zile, în cazul unui test de izolare a virusurilor, sau cel puțin la fiecare 28 de zile, în cazul unui test PCR; 36.2. embrionii colectați in vivo ai bovinelor au fost obținuți de la animale donatoare care nu prezintă semne clinice de infecție cu BTV în ziua colectării; 36.3. alți embrioni decât embrionii colectați in vivo ai bovinelor și oocitele au fost obținute de la animale donatoare care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe: 36.3.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puțin 60 de zile înainte de data începerii colectării materialului seminal, precum și în timpul colectării embrionilor/oocitelor; 36.3.2. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data fiecărei colectări a embrionilor/oocitelor; 36.3.3. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test PCR aplicat probelor prelevate în ziua colectării embrionilor/oocitelor; 36.3.4. au fost deținute într-o zonă indemnă sezonier de infecția cu BTV cel puțin 60 de zile înaintea colectării embrionilor/oocitelor. 37. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecția cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și îndeplinește cerințele prevederilor menționate la subpct. 36.1.1, 36.1.3, 36.1.4, 36.2, 36.3.1, 36.3.2, sau subpct. 36.3.3. 38. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o țară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecția cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și îndeplinește cerințele prevederilor menționate la subpct. 36.1.2 sau subpct. 36.3.4. 39. Statutul de unitate protejată de vectori poate fi acordat unei unități doar dacă: 39.1. dispune de bariere fizice adecvate la punctele de intrare și ieșire; 39.2. deschiderile trebuie să fie protejate împotriva vectorilor cu ajutorul unor plase cu ochiuri de dimensiuni corespunzătoare, care trebuie să fie impregnate, în mod regulat, cu un insecticid aprobat conform instrucțiunilor producătorului; 39.3. în incinta și în împrejurimile unității protejate de vectori trebuie efectuate supravegherea și controlul vectorilor; 39.4. trebuie întreprinse măsuri pentru limitarea sau eliminarea ariilor de reproducere a vectorilor din vecinătatea unității protejate de vectori; și 39.5. trebuie să existe proceduri standard de operare, inclusiv descrieri ale sistemelor de rezervă și de alarmă, pentru operarea unității protejate de vectori și pentru transportul animalelor până la locul de încărcare. Secțiunea a-3-a Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecția cu BTV 40. Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi acordat unei zone în care nu a fost raportate niciodată cazuri de infecție BTV, doar dacă: 40.1. s-au efectuat acțiuni de supraveghere în conformitate cu prevederile menționate la pct. 8-11, cel puțin în ultimele 24 de luni; 40.2. nu au fost confirmate cazuri de infecție cu BTV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată. 41. Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi acordat unei zone în care a fost raportată deja infecția cu BTV, doar dacă: 41.1. s-au efectuat acțiuni de supraveghere în conformitate cu prevederile menționate la pct. 15-17, cel puțin în ultimele 24 de luni; 41.2. nu au fost confirmate cazuri de infecție cu BTV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată. 42. Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi menținut doar dacă: 42.1. se respectă cerințele prevăzute la pct. 40; 42.2. animalele și materialul germinativ provenit de la populația de animale vizată sunt deplasate în sau prin Republica Moldova sau zona în cauză doar în cazul în care sunt îndeplinite cerințele menționate la pct. 108-113, 117 și 118 din Normă. 43. Intensitatea și frecvența acțiunilor de supraveghere menționate la pct. 40 trebuie să fie adaptate în mod corespunzător la: 43.1. statutul sanitar al altor țări, al zonelor, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 20; 43.2. introducerea animalelor din populația de animale vizată care ar fi putut periclita statutul sanitar al Republicii Moldova sau al zonei, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 23. 44. Dacă nu a fost detectată nicio circulație a infecției timp de doi ani consecutivi de la acordarea statutului de indemn de infecția cu BTV pentru teritoriul Republicii Moldova sau pentru o zonă a acesteia, supravegherea trebuie să se bazeze pe: 44.1. o supraveghere anuală aleatorie, care să permită, cel puțin, detectarea infecției cu virusul bolii limbii albastre, cu o rată de prevalență scontată de 20%, cu un nivel de încredere de 95%; 44.2. o supraveghere anuală bazată pe riscuri pentru detectarea infecției cu BTV, efectuată ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați. 45. Statutul de indemn sezonier de infecția cu BTV poate fi stabilit doar dacă: 45.1. au fost demonstrate începutul și sfârșitul perioadei fără vectori și, prin urmare, al perioadei în care Republica Moldova sau o zonă a acesteia este indemnă sezonier de infecția cu BTV, pe baza supravegherii entomologice, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 24-27; 45.2. a fost demonstrată încetarea transmiterii BTV prin: 45.2.1. punerea în aplicare a acțiunilor de supraveghere în conformitate cu prevederile menționate la pct. 12, 13 și 14, cel puțin în ultimele 12 luni, inclusiv într-un sezon de activitate completă a vectorilor; 45.2.2. absența unor cazuri noi de infecție cu oricare dintre serotipurile 1- 24 ale BTV după sfârșitul sezonului de activitate a vectorilor. 46. Fără aduce atingere prevederilor menționate la subpct. 45.1, dacă perioada în care Republica Moldova sau o zona acesteia este indemnă sezonier de infecția cu BTV a fost demonstrată cu succes pe o perioadă de trei ani consecutivi, supravegherea entomologică poate fi înlocuită cu criterii suplimentare precum temperatura, pentru a justifica începutul și sfârșitul perioadei în care zona este indemnă sezonier de infecția cu BTV, pe baza dovezilor științifice. 47. Statutul de indemn sezonier de infecția cu BTV încetează imediat în cazul în care există dovezi privind sfârșitul perioadei fără vectori sau privind circulația virusului. CAPITOLUL III INFESTAREA CU VARROA SPP. 48. Statutul de indemn de infecția cu Varroa spp. poate fi acordat populației relevante de albine doar dacă: 48.1. a fost efectuată o evaluare a riscurilor, în care sunt identificați toți factorii potențiali pentru apariția Varroa spp. și prezența sa potențială din trecut; 48.2. a fost instituit, de cel puțin un an, un program continuu de sensibilizare, care să încurajeze raportarea tuturor cazurilor care sugerează Varroa spp.; 48.3. nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deținute sau sălbatice; 48.4. timp de cel puțin un an, o acțiune anuală de supraveghere a demonstrat absența infestării cu Varroa spp. pe un eșantion reprezentativ de albine deținute din zona care permite cel puțin detectarea, cu un nivel de încredere de 95%, a infestării cu Varroa spp., la o rată de prevalență scontată de 1% din stupine și o rată de prevalență scontată de 5% dintre stupi în interiorul aceleiași stupine; 48.5. în prezența unei populații autonome sălbatice de specii din genul Apis, s-a instituit, de cel puțin un an, un program permanent de supraveghere la nivelul populației sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.; 48.6. pe întreaga durată a supravegherii menționate la subpct. 48.4, autoritatea competentă întreprinde măsurile corespunzătoare pentru evaluarea și administrarea în continuare a albinelor în orice fază a ciclului lor de viață, inclusiv în ceea ce privește puietul de albine, care sunt deplasate în zona respectivă pentru a preveni infestarea populației de la albinele introduse care au un statut sanitar inferior. 49. Statutul de indemn de infecția cu Varroa spp. acordat populației relevante de albine poate fi menținut doar dacă: 49.1. autoritatea competentă menține un program de supraveghere care: 49.1.1. demonstrează anual absența infestării cu Varroa spp. pe un eșantion reprezentativ de albine deținute din zona indemnă; 49.1.2. permite detectarea timpurie a infestării cu Varroa spp. la nivelul stupinelor și al stupilor; 49.1.3. ia în considerare, în special, zonele vizate cu o probabilitate mai ridicată de introducere a Varroa spp. sau de infestare cu Varroa spp., pe baza unei evaluări a riscurilor; 49.2. au fost investigate toate cazurile suspectate și nu s-a confirmat niciun caz de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deținute sau sălbatice; 49.3. fie nu există nicio populație autonomă sălbatică de specii din genul Apis, fie s-a instituit un program permanent de supraveghere la nivelul populației sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.; 49.4. albinele aflate în orice fază a ciclului lor de viață, inclusiv puietul de albine, sunt deplasate în zona indemnă doar în cazul în care: 49.4.1. provin dintr-o țară sau dintr-o zonă cu statut de indemn de infecția cu Varroa spp.; 49.4.2. sunt protejate de infestarea cu Varroa spp. în timpul transportului. CAPITOLUL IV STATUTUL REPUBLICII MOLDOVA DE INDEMN DE INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII DE NEWCASTLE FĂRĂ VACCINARE 50. Statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle (NDV) fără vaccinare la nivelul populației de păsări de curte și păsări captive din specia Galliformes poate fi acordat doar dacă, cel puțin în ultimele 12 luni: 50.1. a fost interzisă vaccinarea împotriva infecției cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes; 50.2. în unitățile care dețin păsări de curte sau păsări captive din specia Galliformes nu au fost deținute păsări de curte și păsări captive din specia Galliformes vaccinate împotriva infecției cu NDV; 50.3. au fost efectuate acțiuni de supraveghere generală, în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea timpurie a infecției cu NDV; 50.4. s-a aplicat unul dintre următoarele regimuri de testare: 50.4.1. toate unitățile care dețin păsări de curte de reproducție au fost testate pentru prezența anticorpilor împotriva infecției cu NDV, cu rezultate negative, pe probe de sânge prelevate de la cel puțin 60 de păsări alese în mod aleatoriu din fiecare unitate și testate serologic cu testul de inhibare a hemaglutinării; sau 50.4.2. s-a efectuat o evaluare a unui eșantion reprezentativ de unități care are cel puțin capacitatea de a detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecția la o rată de prevalență scontată de 1%, în unitățile care dețin păsări de curte și la o rată de prevalență a păsărilor seropozitive de 10% în interiorul unității; și 50.5. nu au fost confirmate cazuri de infecție cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes. 51. Statutul de indemn de infecția cu NDV fără vaccinare poate fi menținut doar dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele menționate la subpct. 50.1-50.5. 52. Fără a aduce atingere prevederilor menționate la pct. 51, statutul indemn de infecția cu NDV fără vaccinare poate fi menținut în cazul confirmării unor focare epidemice de infecție cu NDV dacă: 52.1. autoritatea competentă a notificat doar un număr limitat de focare primare în cursul unui an calendaristic; 52.2. autoritatea competentă a concluzionat că a apărut doar un număr limitat de focare secundare legate epidemiologic de fiecare focar primar; 52.3. măsurile de control al bolilor au fost aplicate timp de cel mult trei luni pentru fiecare focar primar și pentru focarele secundare conexe. 53. Statutul de indemn de infecția cu NDV fără vaccinare nu este afectat de confirmarea infecției la alte populații de păsări, cu condiția ca autoritatea competentă să fi evaluat, ținând cont de punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea transmiterii infecției cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes, că statutul nu a fost periclitat. Anexa nr. 6 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente CERINȚE SPECIFICE în ceea ce privește bolile animalelor acvatice CAPITOLUL I SUPRAVEGHEREA BAZATĂ PE RISCURI 1. Supravegherea trebuie bazată pe riscuri care include vizite de verificare a stării de sănătate și eventuale eșantionări ce se aplică în anumite unități de acvacultură autorizate și într-o serie de grupuri de unități de acvacultură autorizate, într-o manieră adecvată naturii producției și care are scopul de a detecta: 1.1. mortalitatea crescută; 1.2. bolile listate; 1.3. bolile emergente. 2. Frecvența acestor vizite va depinde de riscul pe care îl reprezintă unitatea de acvacultură autorizată sau grupul de unități de acvacultură autorizate în ceea ce privește contractarea și răspândirea bolii. Acest risc se aplică bolilor listate și potențialelor boli emergente și, prin urmare, va include unități de acvacultură și grupuri de unități de acvacultură care dețin specii listate și, în anumite cazuri, unități de acvacultură și grupuri de unități de acvacultură care dețin specii nelistate. Autoritatea competentă trebuie să determine riscul pe care îl prezintă fiecare unitate de acvacultură autorizată sau fiecare grup de unități de acvacultură autorizate și să le clasifice în unități cu risc ridicat, mediu sau scăzut. 3. Supravegherea bazată pe riscuri ale sănătății animalelor în unitățile de acvacultură și în grupurile de unități de acvacultură poate fi combinată cu vizite de verificare a stării de sănătate și cu acțiuni de eșantionare efectuate: 3.1. în cadrul programelor obligatorii sau opționale de eradicare pentru una sau mai multe boli listate; 3.2. pentru a demonstra și a menține statutul de indemn de boală pentru una sau mai multe boli listate; 3.3 în cadrul unui program de supraveghere pentru una sau mai multe boli de categoria C. 4. Clasificarea riscurilor menționată la pct. 2 trebuie să țină cont cel puțin de factorii de risc menționați subpct. 4.1 și 4.2. Acolo unde este relevant, vor fi luate în considerare și prevederile menționate la subpct. 4.3-4.12: 4.1. posibilitatea răspândirii directe a patogenilor prin apă; 4.2. circulația animalelor de acvacultură; 4.3. tipul producției; 4.4. speciile de animale de acvacultură deținute; 4.5. sistemul de biosecuritate, inclusiv competența și instruirea personalului; 4.6. densitatea unităților de acvacultură și a unităților de prelucrare din zona din jurul unității vizate; 4.7. proximitatea unităților cu un statut sanitar inferior unității în cauză; 4.8. istoricul de boli al unității vizate și al altor unități locale; 4.9. prezența animalelor acvatice sălbatice infectate în zona din jurul unității vizate; 4.10. riscul pe care îl prezintă activitățile umane ce se desfășoară în proximitatea unității vizate, de exemplu pescuitul cu undița, prezența rutelor de transport, porturile în care se schimbă apa de balast; 4.11. pătrunderea, în unitatea vizată, a animalelor de pradă care pot provoca răspândirea bolii; 4.12. istoricul unității în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor autorității competente. 5. Frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate a animalelor, bazate pe riscuri, care trebuie efectuate în anumite unități autorizate și în anumite grupuri de unități depinde de clasificarea riscurilor menționată la pct.4 și se efectuează după cum urmează: 5.1. cel puțin o dată pe an, în unitățile cu risc ridicat; 5.2. cel puțin o dată la doi ani, în unitățile cu risc mediu; 5.3. cel puțin o dată la trei ani, în unitățile cu risc scăzut. CAPITOLUL II CERINȚE SPECIFICE BOLII PENTRU STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ AL ANIMALELOR ACVATICE 6. Prezentul capitol vizează cerințele specifice bolii pentru statutul de indemn de boală în ceea ce privește bolile listate, enumerate în tabelul 1. Tabelul 1 Cerințe specifice bolii pentru statutul de indemn de boală în ceea ce privește bolile listate Septicemia hemoragică virală (SHV) Secțiunea 1 Necroza hematopoietică infecțioasă (NHI) Secțiunea a-2-a Infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (regiunea înalt polimorfică) Secțiunea a-3-a Infecția cu Marteilia refringens Secțiunea a-3-a Infecția cu Bonamia exitiosa Secțiunea a-4-a Infecția cu Bonamia ostreae Secțiunea a-5-a Infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV) Secțiunea a-6-a Secțiunea 1 Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru septicemia hemoragică virală (SHV) și necroza hematopoietică infecțioasă (NHI) 7. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 7.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14 °C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14 °C, eșantioanele trebuie colectate la cele mai mici temperaturi anuale; 7.2. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unități de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă a Republicii Moldova, a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populații sălbatice aparținând speciilor susceptibile; 7.3. În cazul în care unitățile sau populațiile sălbatice trebuie să facă obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate sau al eșantionării, mai des decât o dată pe an, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 8-15, intervalul dintre vizitele de verificare a stării de sănătate și dintre fiecare colectare a eșantioanelor trebuie să fie de cel puțin 4 luni sau trebuie să fie cât mai lung posibil, ținând cont de cerințele privind temperatura, prevăzute la subpct. 7.1; 7.4. toate unitățile de producție, cum ar fi bazinele, cuvele și vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. O atenție deosebită trebuie să se acorde punctelor de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului; 7.5. peștii din speciile listate, care urmează să fie colectați drept eșantioane, trebuie să fie selecționați după cum urmează: 7.5.1. dacă sunt prezenți păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenți, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 7.5.2. dacă sunt prezenți pești agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși, acești pești trebuie să fie selecționați; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă; 7.5.3. peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion. 8. Statutul de indemn de infecția cu SHV sau indemn de infecția cu NHI poate fi acordat cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește SHV sau NHI doar dacă: 8.1. toate unitățile și, în cazul în care este necesar, punctele de eșantionare de la nivelul populațiilor sălbatice selectate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 7.2 au fost supuse uneia dintre următoarele scheme: 8.1.1. modelul A – schema pe doi ani Unitățile sau punctele de eșantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și să fi fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 2. În această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.17 ,trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eșantionare și de diagnostic de la pct. 18; 8.1.2. modelul B – schema pe patru ani, cu dimensiune redusă a eșantionului Unitățile sau punctele de eșantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin patru ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul nr. 3. În această perioadă de patru ani, testarea tuturor eșantioanelor ,prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 17, trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eșantionare și de diagnostic de la pct. 18 ; 8.2. dacă s-a detectat SHV sau NHI în timpul acțiunilor de supraveghere menționate la subpct. 8.1, înainte de a începe o schemă nouă pe doi sau pe patru ani, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie: 8.2.1. să fie supuse măsurilor minime de control al bolii, prevăzute la pct. 146-173 din Normă; 8.2.2. să fie repopulate cu pești dintr-o unitate, dintr-o zonă cu statut de indemn de infecția cu SHV sau de indemn de infecția cu NHI sau dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr- un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a SHV sau a NHI. Tabelul 2 Schema pentru zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani, menționată la subpct. 8.1.1, care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu SHV și a statutului de indemn de infecția cu NHI Tipul unității Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de eșantionări în fiecare unitate, pe an Numărul de pești din eșantion Numărul de pești în dezvoltare Numărul de reproducători (lichidul ovarian sau seminal de la reproducători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping) Unități cu reproducători 2 2 50 (prima vizită) 75 (a doua vizită) 30 (prima sau a doua vizită) Unități doar cu reproducători 2 1 0 75 (prima sau a doua vizită) Unități fără reproducători 2 2 75 (prima și a doua vizită) 0 Tabelul 3 Schema zonelor sau compartimentelor care folosesc o dimensiune redusă a eșantionului pentru perioada de control de patru ani, menționată la subpct. 8.1.2, care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu SHV și a statutului de indemn de infecția cu NHI Tipul unității Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de eșantionări în fiecare unitate, pe an Numărul de pești pe fiecare eșantion Numărul de pești în dezvoltare Numărul de reproducători (lichidul ovarian sau seminal de la producători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping) 1 2 3 4 5 Primii doi ani Unități cu reproducători 2 1 30 (a doua vizită) 0 Unități doar cu reproducători 2 1 0 30 (prima sau a doua vizită) Unități fără reproducători 2 1 30 (prima sau a doua vizită) 0 Ultimii doi ani Unități cu reproducători 2 2 30 (prima vizită) 30 (a doua vizită) Unități doar cu reproducători 2 2 - 30 (prima și a doua vizită) Unități fără reproducători 2 2 30 (prima și a doua vizită) 9. Numărul maxim de pești pe fiecare eșantion combinat, menționat în tabelele 2 și 3 trebuie să constituie 10. 10. Statutul de indemn de infecția cu SHV sau indemn de infecția cu NHI poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu SHV sau cu NHI doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 10.1. trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 din Normă, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu SHV sau cu NHI trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zona de protecție și zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 11; 10.2. toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu SHV sau cu NHI, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente: 10.2.1. prelevarea de eșantioane pentru testarea a 10 pești, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecția cu SHV sau cu NHI, sau pentru testarea a cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem; 10.2.2. în unitățile în care testele menționate la subpct. 10.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună pe parcursul perioadei în care temperatura apei este mai mică de 14 °C, cu excepția cazului în care bazinele, cuvele, canalele sau vivierele sunt acoperite cu gheață, până se renunță la zona de protecție în conformitate cu subpct. 10.3; 10.3. unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166, curățate și dezinfectate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidate sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170 și 172 din Normă. 10.3.1. durata perioadei de vid sanitar, menționată subpct. 171.1 din Normă, trebuie să fie cel puțin de 6 săptămâni. În cazul în care sunt golite toate unitățile infectate din aceeași zonă de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puțin trei săptămâni; 10.3.2. în cazul în care se efectuează vidul sanitar al unităților infectate, zona restricționată sau zona de protecție, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menționate la pct. 8 și 9; 10.4. repopularea se poate desfășura doar în cazul în care toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu subpct. 10.3; 10.5. toate unitățile care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la subpct. 10.6, și, în cazul în care este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 7.2 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate la pct. 8 și 9; 10.6. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în pct. 8 și 9 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu pești aduși din alte țări, alte zone sau alte compartimente cu statutul de indemn de infecția cu SHV sau statutul de indemn de infecția cu NHI. 11. Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și: 11.1. trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a SHV și a NHI la peștii deținuți și sălbatici, precum: 11.1.1. numărul, rata și distribuția mortalității peștilor din unitatea infectată cu SHV sau NHI sau din alte unități de acvacultură; 11.1.2. distanța până la și densitatea unităților învecinate; 11.1.3. apropierea de abatoare; 11.1.4. unitățile de contact; 11.1.5. speciile prezente în cadrul unităților; 11.1.6. practicile piscicole aplicate în unitățile infectate și în unitățile învecinate; 11.1.7. condițiile hidrodinamice; și 11.1.8. alți factori identificați cu semnificație epidemiologică; 11.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime: 11.2.1. zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală 5 km, având ca centru unitatea infectată cu SHV sau cu NHI sau o zonă echivalentă, stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 11.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 11.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere; 11.3. autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricționate la părți ale bazinului hidrografic, cu condiția ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce privește SHV sau NHI. 12. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu SHV sau a statutului de indemn de infecția cu NHI al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu cerințele din tabelul 4, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea SHV sau a NHI. 13. În cazul în care se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu SHV sau a statutului de indemn de infecția cu infecția cu NHI al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar în ceea ce privește SHV sau NHI depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a SHV sau a NHI trebuie să fie considerat ridicat. 14. Statutul de indemn de boală trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 17, au rezultate negative pentru SHV sau NHI și a fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 18. Tabelul 4 Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu SHV sau a statutului de indemn de infecția cu NHI al zonelor sau al compartimentelor Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de pești din eșantion (se prelevează un eșantion la fiecare vizită de verificare a sănătății) Ridicat 1 pe an 30 Mediu 1 la 2 ani 30 Scăzut 1 la 3 ani 30 15. Numărul maxim de pești pe fiecare eșantion combinat, menționat în tabelul 4, este de 10. 16. Organele sau materialul tisular care trebuie eșantionate și examinate trebuie să fie splina, rinichiul anterior și inima sau encefalul. În cazul în care prelevarea se face de la reproducători, poate fi, de asemenea, examinat lichidul ovarian sau seminal. În cazul peștilor mici, se pot eșantiona peștii întregi. De asemenea, este posibilă combinarea eșantioanelor care provin de la cel mult 10 pești. 17. Metoda de diagnostic pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu SHV sau a statutului de indemn de infecția cu NHI, în conformitate cu pct. 8-14, trebuie să fie: 17.1. izolarea virusului într-o cultură celulară cu identificarea ulterioară a virusului folosind ELISA, testul de imunofluorescență indirectă (testul IFA), testul de virusneutralizare sau detectare a genomului viral; 17.2. detecție cu reacție de polimerizare în lanț cantitativă-revers transcriptază în timp real (RT-qPCR). Procedurile detaliate privind metodele de diagnostic trebuie să fie cele aprobate de către laboratorul de național de referință pentru bolile peștilor. 18. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 138, 139 și 140 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 18.1. unitatea suspectată trebuie să facă obiectul cel puțin al unei vizite de verificare a sănătății și al unei prelevări de eșantioane de la 10 pești, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecția cu SHV sau cu NHI, sau de la cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem. Eșantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la subpct. 17.1 și 17.2, în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de către laboratorul național de pentru bolile peștilor; 18.2. prezența SHV trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul SHV (VSHV). Prezența NHI trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul NHI (VNHI). Confirmarea primului caz de SHV sau de NHI în zonele sau compartimentele care nu erau infectate anterior trebuie să se bazeze pe izolarea convențională a virusului într-o cultură celulară, cu identificarea imunochimică sau moleculară ulterioară sau cu detectarea genomului, inclusiv confirmarea prin secvențiere a produsului de amplificare (RT- PCR); 18.3. poate fi exclusă suspiciunea de SHV sau NHI dacă cultura celulară sau testele RT-qPCR nu evidențiază dovezi suplimentare privind prezența VSHV sau a VNHI. Secțiunea a-2-a Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (virusul AIS cu deleție în HPR) 19. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 19.1. dacă vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare a unităților trebuie să aibă loc mai mult de o dată pe an, conform prevederilor pct. 20-25, intervalele dintre vizitele de verificare a stării de sănătate sau prelevarea eșantioanelor trebuie să fie cât mai lungi cu putință; 19.2. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unități de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă țării, a zonei sau a compartimentului; 19.3. punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populații sălbatice aparținând speciilor susceptibile; 19.4. toate unitățile de producție, cum ar fi bazinele, cuvele și vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal și să se acorde o atenție deosebită marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului; 19.5. peștii din speciile listate, care urmează să fie colectați drept eșantioane, trebuie să fie selecționați după cum urmează: 19.5.1. dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR. Dacă nu există somon de Atlantic în unitate, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 19.5.2. dacă sunt prezenți pești muribunzi sau decedați de curând, dar nu descompuși, trebuie să fie selecționați acești pești, în special peștii care prezintă anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii. Dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă; 19.5.3. peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion. 20. Statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR doar dacă toate unitățile și, în cazul în care este necesar, anumite puncte de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice selectate în conformitate cu prevederile subpct. 19.2 au fost supuse următoarei scheme: 20.1. unitățile sau punctele de eșantionare au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul nr. 5. Numărul maxim de pești pe fiecare eșantion combinat, menționat în tabelul 5 trebuie să constituie cinci; 20.2. în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 28, trebuie să fi avut rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de infecție, în conformitate cu metodele de diagnostic care sunt stabilite la pct. 29; 20.3. dacă s-a detectat infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR în timpul acțiunilor de supraveghere menționate la subpct. 20.1. Înainte de reluarea schemei, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie: 20.3.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct. 146-173 din Normă; 20.3.2. să fie repopulate cu pești dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR sau dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective. Tabelul 5 Schema pentru zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR Anul de supraveghere Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de examene de laborator pe an (eșantioanele trebuie prelevate în primăvara și toamna fiecărui an) Numărul de pești pe eșantion Anul 1 6 2 75 Anul 2 6 2 75 21. Statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cunoscut ca fiind infectat cu virusul AIS cu deleție în HPR doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 21.1. trebuie să fi fost aplicate măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 din Normă, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu virusul AIS cu deleție în HPR trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 22; 21.2. toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu virusul AIS cu deleție în HPR, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente: 21.2.1. prelevarea de eșantioane pentru testarea a cel puțin 10 pești muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, sau pentru testarea a cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem; 21.2.2. în unitățile pentru care testele menționate la subpct. 21.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună până se renunță la perimetrul de protecție, în conformitate subpct. 21.3; 21.3. unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu pct. 161-166 din Normă, curățate și dezinfectate în conformitate cu pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidate sanitar în conformitate cu pct. 170, 171 și 172 la Normă; 21.3.1. durata perioadei de vid sanitar, menționată la subpct. 171.2 din Normă, este de cel puțin trei luni. În cazul în care sunt golite toate unitățile infectate din aceeași zonă de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puțin șase săptămâni; 21.3.2. în cazul în care se efectuează vidul sanitar al unităților infectate, zona restricționată sau zona de protecție, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menționate în pct. 20; 21.4. repopularea se poate desfășura doar în cazul în care toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate subpct. 21.3; 21.5. toate unitățile care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la subpct. 21.6 și, în cazul în care este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate în conformitate cu subpct. 19.2 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate la pct. 20; 21.6. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată la pct. 20 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu pești aduși din alte țări, din alte zone sau alte compartimente cu statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR. 22. Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și: 22.1. trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR la peștii deținuți și sălbatici, precum: 22.1.1. numărul, rata și distribuția mortalității din unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR sau din alte unități de acvacultură; 22.1.2. distanța până la și densitatea unităților învecinate; 22.1.3. apropierea de abatoare; 22.1.4. unitățile de contact; 22.1.5. speciile prezente în cadrul unităților; 22.1.6. practicile piscicole aplicate în unitățile infectate și în unitățile învecinate cu unitatea infectată; 22.1.7. condițiile hidrodinamice; 22.1.8. alți factori identificați cu semnificație epidemiologică; 22.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime: 22.2.1. zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza egală cel puțin cu 5 km, având ca centru unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 22.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 22.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere; 22.3. delimitarea geografică trebuie să cuprindă întregul bazin hidrografic în care se află unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR. Autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricționate la părți ale bazinului hidrografic, cu condiția ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce privește infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR. 23. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al unui al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu tabelul 6, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR. 24. În cazul în care se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al compartimentelor și statutul sanitar depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR trebuie să fie considerat ridicat. 25. Statutul de indemn de boală trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 28, au rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 29. Tabelul 6 Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al Republicii Moldova, al zonelor sau al compartimentelor* Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate pe an Numărul de examene de laborator pe an (eșantioanele trebuie colectate primăvara și toamna dacă sunt necesare două eșantioane pe an/eșantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna dacă este necesar un eșantion pe an) Numărul de pești pe eșantion Ridicat 2 2 30 Mediu 1 1 30 Scăzut de la 1 la 2 ani de la1 la 2 ani 30 * (nu se aplică unităților în care se cresc doar păstrăvi-curcubeu (Oncorhynchus mykiss) sau păstrăvi comuni (Salmo trutta), sau atât păstrăvi-curcubeu, cât și păstrăvi comuni și în cazul în care apa provine exclusiv din surse de apă dulce care nu sunt populate cu somon de Atlantic (Salmo salar)). 26. Numărul maxim de pești pe fiecare eșantion combinat, menționat în tabelul 6, trebuie să constituie cinci. 27. Organele sau materialul tisular care trebuie eșantionate și examinate trebuie să fie: 27.1. histologie: rinichi anterior, ficat, inimă, pancreas, intestin, splină și branhii; 27.2. imunohistochimie: rinichi median și inimă, inclusiv valve și bulbus arteriosus; 27.3. teste RT-PCR și RT-qPCR convenționale: rinichi median și inimă; 27.4. cultura virusurilor: rinichi median, inimă și splină. Este posibilă combinarea fragmentelor de organe care provin de la cel mult cinci pești. 28. Metoda de diagnostic care trebuie utilizată pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 20-26, trebuie să fie RT-qPCR, urmată de RT-PCR convențional și de secvențierea genei HE a eșantioanelor pozitive, în conformitate cu metodele și procedurile detaliate care trebuie să fie cele aprobate de către laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor. În cazul unui rezultat de secvențiere pozitiv pentru virusul AIS cu deleție în HPR, trebuie testate eșantioane suplimentare înainte de punerea în aplicare a măsurilor inițiale de control, prevăzute la pct. 138-173 din Normă. Aceste eșantioane trebuie testate în conformitate cu metodele și procedurile detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor, după cum urmează: 28.1. analiza eșantioanelor prin RT-qPCR, urmată de RT-PCR convențional și de secvențierea genei HE a eșantioanelor pozitive pentru verificarea deleției în HPR; 28.2. detectarea antigenului virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS; 28.3. izolarea într-o cultură celulară și identificarea ulterioară a virusului AIS cu deleție în HPR. 29. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind virusul AIS cu deleție în HPR, în conformitate cu pct. 138, 139 și 140 din Normă, următoarea vizită, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 29.1. unitatea în legătură cu care există suspiciuni trebuie să facă obiectul cel puțin al unei vizite de verificare a stării de sănătate și al unei prelevări de eșantioane de la 10 pești muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem, compatibile cu infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, sau de la cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem. Eșantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la pct. 28, în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de către laboratorul de referință național pentru bolile peștilor; 29.2. în cazul unui rezultat pozitiv pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, trebuie testate eșantioane suplimentare, înainte de punerea în aplicare a primelor măsuri de combatere prevăzute la pct. 146-150 din Normă; 29.2.1. un caz suspectat de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR se confirmă folosind una sau mai multe dintre metodele și procedurile detaliate de diagnostic aprobate de laboratorul național de referință pentru bolile peștilor, în conformitate cu următoarele criterii: 29.2.1.1. detectarea virusului AIS prin RT-qPCR, urmată de RT-PCR convențional și secvențierea genei HE pentru verificarea deleției în HPR; 29.2.1.2. detectarea virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS; 29.2.1.3 izolarea și identificarea virusului AIS într-o cultură celulară de la cel puțin un eșantion prelevat de la orice pește din unitate; 29.3. în cazul în care sunt prezente semne clinice, leziuni patologice macroscopice sau rezultate histopatologice compatibile cu infecția, rezultatele trebuie să fie coroborate, utilizând una sau mai multe dintre metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 29.2, în conformitate cu metodele și procedurile detaliate aprobate de laboratorul național de referință pentru bolile peștilor; 29.3.1. suspiciunea privind virusul AIS cu deleție în HPR poate fi exclusă dacă se constată că testele și vizitele de verificare a stării de sănătate efectuate pe parcursul unei perioade de 12 luni de la data suspiciunii nu aduc dovezi suplimentare privind prezența virusului. Secțiunea a-3-a Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Marteilia refringens 30. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 30.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eșantioane trebuie să se efectueze imediat după ce temperatura apei a depășit 17 °C; 30.2. în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării, în conformitate cu cerințele stabilite la pct. 31-37, se aplică următoarele criterii de selecție: 30.2.1. în prezența Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente; 30.2.2. dacă în unitățile de producție sunt prezente moluște slăbite cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare; 30.2.3. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților de moluște în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion; 30.2.4. În cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori de care trebuie să se țină cont la selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele de prelevare anterioare în care a fost detectată Marteilia refringens, densitatea stocurilor, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. 31. Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Marteilia refringens, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani: 31.1. unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, conform datelor din tabelul 7; 31.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 39, trebuie să fi avut rezultate negative pentru Marteilia refringens și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct. 40; 31.3. în cazul în care Ostrea edulis provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cel târziu în primăvara imediat precedentă perioadei în care se desfășoară schema. 32. Dacă se detectează Marteilia refringens pe perioada schemei de trei ani menționate la pct. 31, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de trei ani, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie: 32.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct. 146- 173 din Normă; 32.2. să fie repopulate cu moluște dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecția cu Marteilia refringens sau dintr- o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective. Tabelul 7 Schema pentru zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens Anul de supraveghere Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități, pe an Numărul de examene de laborator pe an Numărul de moluște pe fiecare eșantion Anul 1 1 1 150 Anul 2 1 1 150 Anul 3 1 1 150 33. Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens poate fi acordat unui unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu Marteilia refringens, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 33.1. au fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 din Normă și în apropierea unității/unităților sau a grupului de unități infectate cu Marteilia refringens trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zona de protecție și zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 34; 33.2. toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Marteilia refringens, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște după începerea perioadei de transmitere a Marteilia refringens. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depășește 17 °C; 33.3. unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu pct. 161-166 din Normă și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform pct. 167, 168 și 169 din Normă. Vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate pct. 170, 171 și 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin: 33.3.1. două luni, în cazul unităților și al grupurilor de unități care pot fi golite pe deplin și care pot fi curățate și dezinfectate în mod riguros, precum incubatoarele și pepinierele; 33.3.2. două luni, în cazul unităților și al grupurilor de unități care nu pot fi golite, curățate și dezinfectate în mod riguros, cu condiția ca moluștele infectate care aparțin speciilor listate și moluștele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unități infectate să fi fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se cunoaște că prevalența Marteilia refringens este maximă sau, în cazul în care nu se cunoaște această perioadă, înainte de perioada în care temperatura apei depășește 17 °C; 33.3.3. 14 luni, în cazul unităților și al grupurilor de unități care nu pot fi golite, curățate și dezinfectate în mod riguros, dacă moluștele infectate care aparțin speciilor listate și moluștele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unități infectate nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se știe că prevalența Marteilia refringens este maximă sau, în cazul în care nu se cunoaște această perioadă, în cazul în care moluștele din speciile susceptibile nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada în care temperatura apei depășește 17 °C. În cazul în care sunt golite toate unitățile și toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 4 săptămâni; 33.4. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu subpct. 33.3; 33.5. toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la subpct. 33.6, trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în la pct. 31-32; 33.6. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în pct. 31 și 32 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu moluște aduse din zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens. 34. Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și: 34.1. trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Marteilia refringens, inclusiv alte unități și moluștele sălbatice, precum: 34.1.1. numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității moluștelor din unitatea sau grupul de unități infectate cu Marteilia refringens; 34.1.2. distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a moluștelor sălbatice; 34.1.3. apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități; 34.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități; 34.1.5. practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate; 34.1.6. condițiile hidrodinamice; 34.1.7. alți factori identificați cu semnificație epidemiologică; 34.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime: 34.2.1. zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin de 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Marteilia refringens sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 34.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 34.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere. 35. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 8, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Marteilia refringens. 36. În cazul în care se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens al compartimentelor și în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Marteilia refringens trebuie să fie considerat ridicat. 37. Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 40, au rezultate negative pentru Marteilia refringens și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 40. Tabelul 8 Schema pentru menținerea statutului de indemn de boală pentru Marteilia refringens al zonelor sau al compartimentelor Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de moluște pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 3 ani 1 la 3 ani 150 38. Animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la pct. 39 și 40. 39. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 31-37, trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate, aprobate de laboratorul național de referință, și trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR. 40. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Marteilia refringens, în conformitate cu prevederile pct. 138, 139 și 140 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 40.1. investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de moluște din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de moluște din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Marteilia refringens. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depășește 17 °C; 40.2. eșantioanele trebuie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 40.2.1, în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul național de referință: 40.2.1. prezența Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și completat prin secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obțin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere; 40.2.2. suspiciunea de infecție cu Marteilia refringens poate fi exclusă în cazul în care testele menționate la subpct. 40.2.1 nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Marteilia refringens. Secțiunea a-4-a Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Bonamia exitiosa 41. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 41.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul Republicii Moldova, al zonei sau al compartimentului este maximă. 41.2. în cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara și toamna). 42. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Bonamia exitiosa doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani: 42.1. unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 9; 42.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 50 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia exitiosa și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct. 51; 42.3. în cazul în care Ostrea edulis, provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală, trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cu cel puțin un an înainte de desfășurarea schemei. 43. Dacă se detectează infecția cu Bonamia exitiosa pe parcursul schemei de trei ani menționate la pct. 42, înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct. 146-173 din Normă. Tabelul 9 Schema pentru zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa Anul de supraveghere Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități pe an Numărul de examene de laborator pe an Numărul de moluște pe eșantion Anul 1 2 2 150 Anul 2 2 2 150 Anul 3 2 2 150 44. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu Bonamia exitiosa, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 44.1. trebuie să fi fost aplicate, în mod eficace, măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 din Normă, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu Bonamia exitiosa trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zona de protecție și zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 45; 44.1.2. unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Bonamia exitiosa, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa; 44.2 unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu pct. 161-166 din Normă și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform prevederilor menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă; 44.2.1 vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin șase luni; 44.2.2. în cazul în care sunt golite toate unitățile sau toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin patru săptămâni; 44.3. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 44.2; 44.4. toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate la pct. 42 și 43; 44.5. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată la pct. 42 și 43 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu moluște aduse din zone sau din compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa. 45. Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și: 45.1 trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Bonamia exitiosa inclusiv alte unități, precum: 45.1.1. numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității animalelor din unitatea sau din grupul de unități infectate cu Bonamia exitiosa; 45.1.2. distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a moluștelor sălbatice; 45.1.3. apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități; 45.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități; 45.1.5. practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate; 45.1.6. condițiile hidrodinamice și alți factori identificați cu semnificație epidemiologică; 45.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime: 45.2.1. zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă de cel puțin 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia exitiosa sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 45.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 45.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere. 46. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar animalele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 10, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Bonamia exitiosa. 47. În cazul în care se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa al compartimentelor și în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Bonamia exitiosa trebuie să fie considerat ridicat. 48. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 50, au rezultate negative pentru Bonamia exitiosa și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 51. Tabelul 10 Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al zonelor sau al compartimentelor Nivelul riscului (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de moluște pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 3 ani 1 la 3 ani 150 49. În cazul efectuării diagnosticului și a eșantionării infecției cu Bonamia ostreae, animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute pct. 50 și 51. 50. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 42-48, trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate, aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile animalelor acvatice, și trebuie să includă examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR. 51. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu pct. 146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 51.1. investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de animale din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de animale din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara și toamna); 51.2. eșantioanele trebuie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 51.2.1, în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru bolile animalelor acvatice; 51.2.1. prezența Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și urmat de secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obțin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere; 51.2.2. suspiciunea de infecție cu Bonamia exitiosa trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Bonamia exitiosa. Secțiunea a-5-a Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Bonamia ostreae 52. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 52.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea trebuie efectuată iarna sau la începutul primăverii; 52.2. în cazul în care moluștele urmează să facă obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în pct. 53-59, trebuie aplicate următoarele criterii: 52.2.1. dacă Ostrea edulis sunt prezente, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 52.2.2. dacă sunt prezente animale acvatice slăbite sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel animale, selectarea trebuie să includă animale sănătoase cu vârsta cea mai mare; 52.2.3. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de animale acvatice, trebuie incluse în eșantion animale reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion; 52.2.4. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de animale acvatice, trebuie incluse în eșantion animale reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele în care a fost detectat Bonamia ostreae în trecut, densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor- vector, batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora sunt incluse în eșantionare. 53. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Bonamia ostreae doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani: 53.1. unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 11; 53.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 61 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia ostreae și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct. 62; 53.3. în cazul în care Ostrea edulis provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cu cel puțin un an înainte de desfășurarea schemei. 54. Dacă se detectează infecția cu Bonamia ostreae pe parcursul schemei de trei ani menționate pct. 53. Înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie: 54.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct. 146- 173 din Normă; 54.2. să fie repopulate cu moluștele dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae sau dintr-o unitate dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective. 55. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se știe că este infectat cu Bonamia ostreae, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 55.1. trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 la Normă, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu Bonamia ostreae trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 56; 55.2. toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Bonamia ostreae, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia ostreae. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii; 55.3. unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform prevederilor menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă; 55.3.1. vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin șase luni; 55.3.2. în cazul în care sunt golite toate unitățile sau toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 4 săptămâni; 55.4. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 55.3; 55.5. toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la subpct. 55.6, trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate la pct. 53 și 54; 55.6. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta, după un focar de boală, schema de supraveghere menționată în pct. 53 și 54, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu moluște aduse zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae. 56. Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și: 56.1. trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Bonamia ostreae, inclusiv alte unități și animale acvatice sălbatice, precum: 56.1.1. numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității animalelor acvatice din unitatea sau grupul de unități infectate cu Bonamia ostreae; 56.1.2. distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a animalelor acvatice sălbatice; 56.1.3. apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități; 56.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități; 56.1.5. practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate; 56.1.6. condițiile hidrodinamice și alți factori identificați cu semnificație epidemiologică; 56.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime: 56.2.1. zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza de cel puțin 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia ostreae sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 56.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; 56.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere. Tabelul 11 Schema pentru zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae Anul de supraveghere Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități, pe an Numărul de examene de laborator pe an Numărul de moluște pe eșantion Anul 1 1 1 150 Anul 2 1 1 150 Anul 3 1 1 150 57. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 12, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Bonamia ostreae. 58. În cazul în care se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al compartimentelor și în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Bonamia ostreae trebuie să fie considerat ridicat. 59. Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 61, au rezultate negative pentru Bonamia ostreae și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 62. Tabelul 12 Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al zonelor sau al compartimentelor Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de animale acvatice pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 3 ani 1 la 3 ani 150 60. În cazul efectuării diagnosticului sau eșantionării cu infecția cu Bonamia ostreae, animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la pct. 61 și 62. 61. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae, în conformitate cu pct. 53-59, trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile animalelor acvatice și trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR. 62. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Bonamia ostreae, în conformitate cu pct. 146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 62.1. investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de animale din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de animale din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia ostreae. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii; 62.2. eșantioanele trebuie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 62.2.1, în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile animalelor acvatice; 62.2.1. prezența Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și urmat de secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obțin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere; 62.2.2. suspiciunea de infecție cu Bonamia ostreae trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Bonamia ostreae. Secțiunea a-6-a Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV) 63. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere menționată la subpct. 4.2.2 și 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 63.1. eșantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc în cazul în care este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală. Această cerință privind temperatura apei trebuie să se aplice de asemenea vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile; 63.2. în cazul în care crustaceele cultivate trebuie să facă obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite la pct. 64-71, trebuie aplicate următoarele criterii: 63.2.1. dacă în unitățile de producție sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion; 63.2.2. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de crustacee, trebuie incluse în eșantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă; 63.3. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice, din cauza numărului scăzut de unități vizate de programul de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie, de asemenea, reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populațiile sălbatice din speciile susceptibile, și anume zonele marine, estuarele, râurile și lacurile. În astfel de situații, crustaceele care vor fi eșantionate trebuie selectate după cum urmează: 63.3.1. în râuri și în lacuri trebuie selectate una sau mai multe dintre următoarele specii: Pacifastacus leniusculus, Astacus leptodactylus, Austropotamobius pallipes sau Orconectes limosus. În cazul în care aceste specii nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru alte specii decapode susceptibile care sunt prezente; 63.3.2. dacă sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion. 64. Statutul de indemn de infecția cu WSSV poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu WSSV doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe doi ani: 64.1. unitățile sau grupurile de unități au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 13; 64.2. în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct. 73, a avut rezultate negative pentru infecția cu WSSV și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic de la pct. 74. 65. Dacă se detectează infecția cu WSSV pe perioada schemei de doi ani menționate la pct. 64, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de doi ani, unitățile relevante din zonă sau din compartiment trebuie: 65.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct. 146- 173 din Normă; 65.2. să fie repopulate cu crustacee dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecția cu WSSV dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective. 66. Statutul de indemn de infecția cu WSSV poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu WSSV doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe: 66.1. trebuie să fi fost aplicate, în mod eficace, măsurile minime de control menționate la pct. 138-173 din Normă, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu WSSV trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zona de protecție și zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ținând cont de cerințele menționate la pct. 67; 66.2. toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu WSSV, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente: 66.2.1. prelevarea eșantioanelor pentru testarea a 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu WSSV, sau pentru testarea a 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem; 66.2.2. vizite de verificare a stării de sănătate; în unitățile pentru care testele menționate la subpct. 66.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună, în timpul sezonului în care este probabil ca temperatura apei să atingă cele mai mari valori anuale, până în momentul în care se renunță la perimetrul de protecție, în conformitate cu prevederile menționate la subpct. 66.3; 66.3. unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățate și dezinfectate în conformitate cu prevederile menționat la pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidate sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă. 66.3.1. durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin șase săptămâni. În cazul în care sunt golite toate unitățile infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin trei săptămâni. 66.3.2. în cazul în care intervine o perioadă de vid sanitar pentru unitățile declarate în mod oficial ca fiind infectate, perimetrele de protecție sunt transformate în perimetre de supraveghere; 66.4. repopularea se poate desfășura doar în cazul în care toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar, în conformitate cu subpct. 66.3; 66.5. toate unitățile care dețin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la subpct. 66.6 și, în cazul în care este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate pentru a asigura cea mai largă acoperire a zonei geografice incluse în programul de eradicare trebuie să facă cel puțin obiectul schemei menționate la pct. 64 și 65; 66.6. o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată la pct. 64 și 65 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la pct. 207 din Normă și să fie repopulată cu crustacee aduse din zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu WSSV. 67. Zona restricționată trebuie să fi fost definită, de la caz la caz, luând în considerare factorii care influențează riscurile de răspândire a WSSV la crustaceele de crescătorie și la cele sălbatice, cum ar fi: 67.1. numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității crustaceelor din unitatea sau din grupul de unități infectate cu WSSV, inclusiv din alte unități, și crustacee sălbatice; 67.2. distanța până la și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități, inclusiv în ceea ce privește crustaceele sălbatice; 67.3. apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități; 67.4. speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități; 67.5. practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate; 67.6. condițiile hidrodinamice și alți factori identificați cu semnificație epidemiologică. Tabelul 13 Schema pentru zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV Anul de supraveghere Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități pe an Numărul de examene de laborator pe an Numărul de crustacee pe eșantion Anul 1 1 1 150 Anul 2 1 1 150 68. În cazul în care sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 208, 209 și 210 din Normă, toate unitățile care dețin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar crustaceele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 14, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu WSSV. 69. În zonele sau în compartimentele în care există un număr limitat de unități, iar supravegherea individualizată a acestor unități nu furnizează date epidemiologice suficiente, acțiunile de supraveghere în vederea menținerii statutului de indemn de boală trebuie să includă puncte de prelevare selecționate în conformitate cu cerințele prevăzute la subpct. 63.2. 70. În cazul în cv=are se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu WSSV trebuie să fie considerat ridicat. 71. Statutul de indemn de infecția cu WSSV trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct. 73, au rezultate negative pentru WSSV și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct. 74. Tabelul 14 Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al zonelor sau al compartimentelor Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de crustacee pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 4 ani 150 72. În cazul infecției cu WSSV, eșantioanele de epidermă tegumentară, fie disecate, fie prezente pe picioarele care servesc la deplasare, pe pleopode, pe orificiile bucale sau pe branhiile animalului supus testelor, trebuie să fie fixate în etanol 95% înainte de pregătirea eșantioanelor pentru PCR. Pot fi colectate alte eșantioane, fixate pentru examenul histologic și pentru microscopia electronică prin transmisie, cu scopul de a susține datele referitoare la diagnostic obținute prin PCR. 73. Metoda de diagnostic și procedurile care trebuie folosite pentru a acorda sau a menține statutul de indemn de boală în ceea ce privește infecția cu WSSV trebuie să includă PCR, urmată de secvențiere: 73.1. în cazul în care se aplică aceste metode de diagnostic, trebuie respectate metodele și procedurile detaliate corespunzătoare care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile animalelor acvatice; 73.2. în cazul unui rezultat pozitiv al testului PCR, rezultatul trebuie să fie urmat de secvențierea ampliconului, înainte de punerea în aplicare a măsurilor inițiale de control prevăzute la art. 64 din Legea nr. 196/2024. 74. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu WSSV, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 74.1. ancheta trebuie să includă cel puțin o vizită de verificare a sănătății și o prelevare de eșantioane de la 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecția cu WSSV, sau de la 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem. Eșantioanele trebuie să fie testate, utilizând metoda de diagnostic prevăzută la pct. 73; 74.2. prezența WSSV trebuie considerată confirmată în cazul în care, la efectuarea PCR urmat de secvențiere, în conformitate cu metodele și procedurile detaliate care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile animalelor acvatice, se obțin rezultate pozitive pentru WSSV. Suspiciunea de infecție cu WSSV poate fi exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței virusului. Capitolul III CERINȚE PENTRU A DEMONSTRA PUNEREA ÎN APLICARE A PROGRAMELOR DE SUPRAVEGHERE PENTRU BOLILE DE CATEGORIA C ȘI PENTRU RELUAREA ACESTOR PROGRAME DUPĂ UN FOCAR DE BOALĂ Tabelul 15 Cerințele privind demonstrarea de către unități a punerii în aplicare a unui program de supraveghere pentru o anumită boală, precum și cerințele de reluare a acestui program de supraveghere după un focar de boală Septicemia hemoragică virală (SHV) Secțiunea 1 Necroza hematopoietică infecțioasă (NHI) Secțiunea 1 Infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (regiunea înalt polimorfică) Secțiunea a-2-a Infecția cu Marteilia refringens Secțiunea a-3-a Infecția cu Bonamia exitiosa Secțiunea a-4-a Infecția cu Bonamia ostreae Secțiunea a-5-a Infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV) Secțiunea a-6-a Secțiunea 1 Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală 75. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 75.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14°C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14°C, eșantioanele trebuie colectate la cele mai scăzute puncte anuale; 75.2. toate unitățile de producție, cum ar fi bazinele, cuvele și vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. O atenție deosebită trebuie să se acorde punctelor de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului; 75.3. peștii din speciile listate, care urmează să fie colectați drept eșantioane, trebuie să fie selecționați după cum urmează: 75.3.1. dacă sunt prezenți păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenți, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 75.3.2. dacă sunt prezenți pești agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși, acești pești trebuie să fie selecționați; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă; 75.3.3. peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate părțile unității și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion. 76. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu prevederile menționate la pct. 75 și cu cele din tabelul 16. 77. Eșantioanele prelevate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 75 și cu cele din tabelul 16 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct. 17, și să prezinte rezultate negative pentru SHV sau NHI. 78. O unitate care a fost infectată cu SHV sau cu NHI poate relua un program de supraveghere pentru aceste boli cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 78.1. a fost golită, în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu prevederile menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidată sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă; 78.2. se realizează repopularea, folosind pești care provin din unități ce se află: 78.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu SHV sau indemn de infecția cu NHI; 78.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva SHV sau a NHI; sau 78.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI. Tabelul 16 Programul de supraveghere pentru SHV/NHI Nivelul de risc Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de pești din eșantion (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4. Numărul maxim de pești pe eșantionul global: 10) Ridicat 1 pe an 30 Mediu 1 la 2 ani 30 Scăzut 1 la 3 ani 30 Secțiunea a-2-a Cerințe ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru virusul AIS cu deleție în HPR și cerințe de reluare a acestui program după un focar de boală 79. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 79.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea trebuie să țină cont de toate unitățile de producție, precum bazinele, cuvele și vivierele, pentru a stabili prezența peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. O atenție deosebită trebuie să se acorde marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului; 79.2. peștii care urmează să fie colectați drept eșantioane trebuie să fie selecționați după cum urmează: 79.2.1. trebuie să fie selecționați numai pești muribunzi sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși; în mod special, în procesul de colectare trebuie să se acorde prioritate peștilor care prezintă semne de anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii; 79.2.2. dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semne tipice de AIS. Dacă în unitate nu există somon de Atlantic, trebuie eșantionate alte specii listate; 79.2.3. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă; 79.2.4. peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani din cadrul unității să fie reprezentate proporțional în eșantion. 80. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu prevederile menționate la pct. 79 și cu cele din tabelul 17. 81. Probele colectate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 79 și cu cele din tabelul 17 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct. 28, și să prezinte rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR. Tabelul 17 Programul de supraveghere pentru virusul AIS cu deleție în HPR Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an Numărul de examene de laborator pe an Numărul de pești pe eșantion (numărul maxim de pești pe eșantion combinat: 5) Ridicat 2 2 30 (Eșantioanele trebuie colectate primăvara și toamna, dacă sunt necesare două eșantioane pe an) Mediu 1 1 (Eșantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna, dacă este necesar un eșantion pe an) 30 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 2 ani 30 82. O unitate care a fost infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 82.1. unitatea a fost golită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu prevederile menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidată sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă; 82.2. se realizează repopularea, folosind pești care provin din unități ce se află: 82.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR; 82.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR; 82.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR. Secțiunea a-3-a Cerințe ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Marteilia refringens și cerințe de reluarea acestui program după un focar de boală 83. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 83.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru analizele de laborator trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaște că prevalența parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eșantioane se efectuează imediat după ce temperatura apei a depășit 17 °C; 83.2. în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul nr. 18, trebuie aplicate următoarele criterii: 83.2.1. trebuie prelevate Ostrea spp. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente; 83.2.2. dacă în unitățile de producție sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare; 83.2.3. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților de moluște în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion; 83.2.4. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori de care trebuie să se țină cont la selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. 84. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 83 și cu tabelul nr. 18. 85. Eșantioanele prelevate în conformitate cu pct. 83 și cu tabelul 3 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute în pct. 39, și să prezinte rezultate negative pentru Marteilia refringens. Tabelul 18 Programul de supraveghere pentru Marteilia refringens Nivelul de risc (Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de moluște pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 4 ani 150 86. O unitate care a fost infectată cu Marteilia refringens poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 86.1. unitatea a fost golită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidată sanitar în conformitate cu pct. 170, 171 și 172 din Normă; 86.2. se realizează repopularea, folosind moluște care provin din unități ce se află: 86.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Marteilia refringens; 86.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Marteilia refringens; 86.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Marteilia refringens. Secțiunea a-4-a Cerințe ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa și cerințe de reluare a acestui program după un focar de boală 87. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 87.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea unităților de producție trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaște că prevalența Bonamia exitiosa a zonei sau a compartimentului este maximă. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara și toamna); 87.2. în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 19, trebuie aplicate următoarele criterii: 87.2.1. în prezența Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 87.2.2. dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare; 87.2.3. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion; 87.2.4. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector (de exemplu, Crassostrea gigas), batimetria și practicile de gestionare. 88. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu prevederile pct. 87 și ale tabelului 19. 89. Probele colectate în conformitate cu prevederile pct. 87 și ale tabelul 19 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct. 61, și să prezinte rezultate negative pentru Bonamia exitiosa. Tabelul 19 Programul de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de moluște pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 4 ani 150 90. O unitate care a fost infectată cu Bonamia exitiosa poate relua un program de supraveghere cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 90.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu prevederile pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidată sanitar în conformitate cu prevederile pct. 170, 171 și 172 din Normă; 90.2. se realizează repopularea, folosind moluște care provin din unități ce se află: 90.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Bonamia exitiosa; 90.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Bonamia exitiosa; 90.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa. Secțiunea a-5-a Cerințe ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae și cerințe de reluare a acestui program după un focar de boală 91. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 91.1. vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea unităților de producție se efectuează în acea perioadă din an în care se știe că prevalența Bonamia ostreae la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă. În cvazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează iarna sau la începutul primăverii; 91.2. în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 20, trebuie aplicate următoarele criterii: 91.2.1. dacă Ostrea edulis sunt prezente, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente; 91.2.2. dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare; 91.2.3. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion; 91.2.4. în cazul în care se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. 92. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 91 și în tabelul 20. 93. Probele colectate în conformitate cu prevederile pct. 91 și ale tabelului 20 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct. 61, și să prezinte rezultate negative pentru Bonamia ostreae. Tabelul 20 Programul de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de moluște pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 4 ani 150 94. O unitate care a fost infectată cu Bonamia ostreae poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 94.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu prevederile pct. 167, 168 și 169 din Normă și vidată sanitar în conformitate cu prevederile pct. 170, 171 și 172 din Normă; și 94.2. se realizează repopularea, folosind moluște care provin din unități ce se află: 94.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Bonamia ostreae; 94.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Bonamia ostreae; 94.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae. Secțiunea a-6-a Cerințe ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu WSSV și cerințe de reluare a acestui program după un focar de boală 95. Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform prevederilor menționate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 95.1. eșantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc în cazul în care este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală. Această cerință privind temperatura apei trebuie să se aplice, de asemenea, vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile și oportune; 95.2. în cazul în care crustaceele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 21, trebuie aplicate următoarele criterii: 95.2.1. dacă în unitățile de producție sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion; 95.2.2. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de crustacee, trebuie incluse în eșantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă. 96. Vizitele de verificare a stării de sănătate se efectuează, iar crustaceele se eșantionează în conformitate cu prevederile menționate la pct. 95 și cu cele din tabelul 21. 97. Eșantioanele prelevate în conformitate cu prevederile menționate la pct. 95 și cu cele din tabelul 21 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct. 73, și să prezinte rezultate negative pentru infecția cu WSSV. Tabelul 21 Programul de supraveghere pentru infecția cu WSSV Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct. 4) Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități Numărul examenelor de laborator Numărul de crustacee pe eșantion Ridicat 1 pe an 1 la 2 ani 150 Mediu 1 la 2 ani 1 la 2 ani 150 Scăzut 1 la 2 ani 1 la 4 ani 150 98. O unitate care a fost infectată cu WSSV poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: 97.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menționate la pct. 161-166 din Normă, curățată și dezinfectată în conformitate cu prevederile menționate la pct. 167, 168 și 169 din Normă, și vidată sanitar în conformitate cu prevederile menționate la pct. 170, 171 și 172 din Normă; 98.2. se realizează repopularea, folosind crustacee care provin din unități ce se află: 98.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu WSSV; 98.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu WSSV; 98.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu WSSV.