Law No. 139 “On energy efficiency”

1. Metodele de calcul al economiilor de energie în sensul art. 8 Pentru calcularea economiilor de energie poate fi utilizată una sau mai multe dintre următoarele metode: a) metoda economiilor preconizate, în conformitate cu care economiile de energie se determină prin referire la rezultatele îmbunătățirilor energetice anterioare, monitorizate independent în instalații similare. Abordarea generică este denumită ex ante; b) metoda economiilor contorizate, în conformitate cu care economiile de energie din implementarea unei măsuri sau a pachetului de măsuri se determină prin înregistrarea reducerii propriu-zise a energiei utilizate, ținînd seama de factori precum adiționalitatea, ocuparea, nivelurile de producție și condițiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită ex post; c) metoda economiilor de energie predeterminate, care implică utilizarea estimărilor tehnice. Această metodă poate fi utilizată doar în cazul în care este dificilă sau prea costisitoare determinarea unor date exacte măsurate pentru o instalație specifică, de exemplu în cazul înlocuirii unui compresor sau a unui motor electric, cu o anumită caracteristică de consum, în kWh, diferită de caracteristica de consum a unei instalații similare pentru care au fost măsurate economiile de energie în mod independent, sau în cazul în care măsurările se desfășoară conform cerințelor stabilite de standardele moldovenești de referință sau conform metodologiilor care implementează măsurile de eficiență energetică în conformitate cu art. 8; d) metoda economiilor de energie monitorizate, în conformitate cu care este cunoscut răspunsul consumatorilor la recomandări, campanii de informare, etichetare sau sisteme de certificare ori echipamente de măsurare inteligente. Metoda respectivă poate fi utilizată doar pentru economiile de energie rezultate din schimbările ce țin de comportamentul consumatorilor finali și nu poate fi utilizată pentru determinarea economiilor de energie rezultate din introducerea unor măsuri concrete.

2. La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură de eficiență energetică în scopul implementării art. 8 se aplică următoarele principii: a) pentru a se ține cont de variațiile climaterice se poate recurge la ajustarea economiilor de energie la o valoare standard; b) trebuie să se poată demonstra că activitățile părții obligate sau ale părții terțe care implementează măsurile de eficiență energetică în conformitate cu art. 8 sînt pertinente pentru realizarea economiilor de energie preconizate; c) economiile de energie dintr-o acțiune individuală pot fi revendicate doar de o parte; d) la calcularea economiilor de energie se ține seama de durata de viață a economiilor. Acest lucru poate fi realizat prin calcularea economiilor de energie pe care fiecare acțiune individuală le va realiza între data punerii sale în aplicare și 31 decembrie 2020; e) sînt permise acțiunile, fie individual, fie împreună, ale părților obligate sau ale părților terțe care implementează măsurile de eficiență energetică în conformitate cu art. 8, acțiuni care vizează o transformare de durată a produselor, a echipamentelor sau a piețelor către un nivel superior de eficiență energetică; și f) în contextul promovării măsurilor de eficiență energetică, trebuie să se asigure că sînt menținute standardele de calitate pentru produse, servicii la aplicarea măsurilor de eficiență energetică.

3. La determinarea economiilor de energie ce se obțin prin aplicarea măsurii stabilite la art. 8 se aplică următoarele principii: a) utilizarea, în scopul evaluării măsurii respective, a informațiilor oficiale recente și reprezentative privind elasticitatea prețurilor; b) calcularea, în mod separat, a economiilor de energie ce rezultă din aplicarea de măsuri fiscale complementare, inclusiv a stimulentelor fiscale sau a plăților către un fond.

4. Notificarea metodologiei Metodologia detaliată propusă pentru aplicarea schemei de obligații și a altor măsuri de politică în domeniul eficienței energetice sau aplicarea combinată a acestora se descrie în Planul național de acțiuni pentru eficiență energetică și se comunică Secretariatului Comunității Energetice. Cu excepția măsurilor aferente impozitelor, notificarea metodologiei respective trebuie să includă informații cu privire la: a) părțile obligate, părțile terțe care implementează măsurile de eficiență energetică în conformitate cu art. 8, precum și autoritățile și instituțiile publice abilitate cu atribuții în domeniul eficienței energetice; b) sectoarele-țintă; c) nivelul obiectivului de reducere a consumului de energie sau al economiilor ce se preconizează a fi realizate în perioada 1 ianuarie 2017–31 decembrie 2020 și în perioadele intermediare; d) perioada în care urmează a fi atins obiectivul de reducere a consumului de energie, precum și perioadele intermediare; e) categoriile de măsuri eligibile; f) metodologia de calcul, inclusiv modalitățile de stabilire a adiționalității și a pertinenței, și metodologiile și standardele de referință care sînt folosite pentru estimările tehnice; g) durata de viață a măsurilor; h) abordarea aleasă în legătură cu variațiile climatice; i) standardele de calitate; j) procedeele de monitorizare și de verificare și modul în care este asigurată independența acestora față de părțile obligate sau față de părțile terțe care implementează măsurile de eficiență energetică în conformitate cu art. 8; k) regulile de audit; l) modul în care este luată în considerare necesitatea îndeplinirii cerinței stabilite la art. 8 alin. (2). În cazul măsurilor aferente impozitelor, metodologia respectivă trebuie să includă informații privind: a) sectoarele-țintă și categoria contribuabililor; b) autoritatea sau instituția publică abilitată cu atribuții de asigurare a implementării măsurii respective; c) economiile preconizate a fi realizate; d) perioada pentru care se aplică măsura respectivă și perioadele intermediare; e) metodologia de calcul, inclusiv valorile utilizate pentru elasticitatea prețurilor. Anexa nr. 3 Sub incidența art. 14 alin. (2) din prezenta lege intră autoritățile administrației publice centrale de specialitate, precum Cancelaria de Stat, ministerele, alte autorități administrative centrale subordonate Guvernului și structurile organizaționale din sfera lor de competență, prevăzute de Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate. Anexa nr. 4 Cerințe privind eficiența energetică la achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări ce urmează a fi respectate de autoritățile și instituțiile specificate la art. 15 În măsura în care sînt respectate cerințele privind eficacitatea costurilor, fezabilitatea economică, viabilitatea sporită, conformitatea tehnică, precum și dacă este asigurat un nivel suficient de concurență, autoritățile administrației publice centrale de specialitate, alte autorități publice trebuie să achiziționeze bunuri, servicii sau lucrări cu respectarea următoarelor cerințe: a) să achiziționeze numai bunuri care fac parte din cea mai înaltă clasă de eficiență energetică posibilă, din perspectiva necesității de a asigura un nivel suficient de concurență, dacă bunurile respective intră sub incidența Legii nr. 44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic; b) în cazul bunurilor care nu intră sub incidența prevederilor lit. a) din prezenta anexă, să achiziționeze numai bunuri care corespund cerințelor de proiectare ecologică, stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 151/2014 privind cerințele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic; c) să solicite, în cadrul procedurilor de achiziții publice organizate pentru procurarea de servicii, ca prestatorii de servicii să utilizeze, în cadrul executării contractului, doar produse care, în momentul furnizării serviciilor respective, îndeplinesc cerințele menționate la lit. a) și b). Această cerință se aplică doar produselor noi achiziționate de prestatorii de servicii, parțial sau integral, în scopul furnizării serviciului în cauză; d) să procure sau să închirieze doar clădirile care îndeplinesc cel puțin cerințele minime de performanță energetică, stabilite de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul construcțiilor în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 128/2014 privind performanța energetică a clădirilor, cu excepția cazurilor în care scopul achiziționării este: – renovarea aprofundată sau demolarea clădirii; – vînzarea ulterioară a clădirii fără utilizarea acesteia în scopuri proprii; – conservarea clădirii drept una protejată oficial ca făcînd parte din patrimoniul național cultural. Pentru verificarea respectării acestor condiții se utilizează certificatele de performanță energetică eliberate în conformitate cu Legea nr. 128/2014 privind performanța energetică a clădirilor. Anexa nr. 5 Criterii minime pentru auditul energetic, inclusiv pentru cel desfășurat ca parte a sistemului de management energetic Auditul energetic menționat la art. 19 se efectuează cu respectarea următoarelor principii: a) trebuie să se bazeze pe date operaționale actualizate, măsurate și verificabile privind consumul de energie și (pentru energia electrică) pe profilurile de sarcină; b) trebuie să conțină o evaluare detaliată a profilului de consum al energiei în clădiri sau în grupuri de clădiri, în cadrul proceselor tehnologice sau al instalațiilor industriale, inclusiv în sectorul transporturi; c) trebuie să se bazeze, ori de cîte ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viață, și nu pe perioadele simple de rambursare, pentru a lua în considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investițiilor pe termen lung și ratele de actualizare; d) trebuie să fie proporțional și suficient de reprezentativ pentru a permite crearea unei imagini fiabile cu privire la performanța energetică totală și identificarea sigură a celor mai semnificative oportunități de îmbunătățire. Auditul energetic trebuie să conțină calcule detaliate și validate pentru măsurile propuse, astfel încît să furnizeze informații clare cu privire la potențialele economii. Datele utilizate la efectuarea auditului energetic trebuie să fie stocabile pentru a putea fi utilizate ulterior în scopul efectuării analizei istorice și în scopul urmăririi performanțelor. Anexa nr. 6 Analiza cost-beneficiu Partea 1 Principiile generale ale analizei cost-beneficiu

1. Obiectivul efectuării analizei cost-beneficiu în raport cu măsurile de promovare a eficienței energetice în ceea ce privește serviciile de încălzire și de răcire, care se impune a fi efectuată în conformitate cu art. 24 alin. (2), este de a oferi un temei decizional pentru prioritizarea calificată a resurselor limitate la nivelul societății.

2. Analiza cost-beneficiu poate acoperi evaluarea amplă a unui proiect sau a unui grup de proiecte la nivel local, regional sau național în scopul stabilirii celei mai eficiente și benefice opțiuni de încălzire și răcire din punct de vedere economic, pentru o zonă geografică stabilită, în scopul planificării energiei termice.

3. Analiza cost-beneficiu reprezintă o analiză economică care ia în considerare factori socioeconomici și de mediu, incluzînd următoarele etape și principii: a) stabilirea unei limite de sistem și a unei limite geografice. La efectuarea analizei cost- beneficiu se stabilește sistemul energetic relevant. Limita geografică acoperă o zonă geografică corespunzătoare bine definită, de exemplu o regiune concretă sau o zonă metropolitană, pentru a se evita selectarea unor soluții neoptimizate, pe baza examinării fiecărui proiect în parte; b) abordarea integrată pentru stabilirea opțiunilor privind cererea și oferta. La efectuarea analizei cost-beneficiu trebuie să fie luate în considerare toate resursele de aprovizionare relevante din cadrul sistemului și în limitele geografice stabilite, cu utilizarea datelor și a informațiilor disponibile, inclusiv cu privire la căldura reziduală din producerea energiei electrice, cu privire la instalațiile industriale și cu privire la energia din surse regenerabile, precum și cu privire la caracteristicile și tendințele cererii de încălzire și răcire; c) stabilirea unui scenariu de referință. Scopul scenariului de referință este de a servi drept punct de referință în raport cu care urmează a fi evaluate scenariile alternative; d) identificarea scenariilor alternative. La efectuarea analizei cost-beneficiu urmează a fi luate în considerare toate alternativele relevante pentru scenariul de referință. Scenariile care nu sînt fezabile din motive tehnice, financiare, de reglementare națională sau din cauza constrîngerilor de timp pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei cost-beneficiu în cazul în care acestea se justifică în baza unor argumente bine documentate, explicite și prudente. Din toate scenariile identificate, numai opțiunile de cogenerare de înaltă eficiență, de încălzire și răcire eficientă sau de încălzire și răcire individuală eficientă ar trebui luate în considerare în analiza cost-beneficiu ca scenarii alternative față de scenariul de referință; e) metoda de calcul al surplusului de cost-beneficiu: – se evaluează și se compară costurile și beneficiile totale pe termen lung ale opțiunilor privind încălzirea sau răcirea; – criteriul de evaluare este criteriul valorii nete actualizate (VNA); – orizontul de timp se alege în așa fel încît să fie incluse toate costurile și beneficiile relevante ale scenariilor. De exemplu, un orizont de timp adecvat ar putea fi de 25 de ani pentru o centrală electrică ce funcționează pe bază de gaze naturale, de 30 de ani pentru un sistem de alimentare centralizată cu energie termică sau de 20 de ani pentru echipamentele de încălzire precum cazanele de apă caldă menajeră; f) calculul și prognoza prețurilor și alte ipoteze pentru analiza economică: – se formulează ipoteze, în scopul efectuării analizei cost-beneficiu, cu privire la prețurile factorilor majori de intrare și de ieșire și cu privire la rata de actualizare; – rata de actualizare utilizată în analiza economică pentru calculul valorii nete actualizate se alege în conformitate cu orientările europene sau naționale. În cazul în care se alege rata națională de actualizare, aceasta trebuie să țină cont de datele furnizate de Banca Centrală Europeană; – se utilizează prognozele naționale, europene sau internaționale pentru evoluția prețurilor la energie, dacă acestea corespund contextului național și/sau regional, și/sau local propriu; – prețurile utilizate în analiza economică trebuie să reflecte costurile și beneficiile socioeconomice reale și trebuie să includă costurile externe, cum ar fi efectele de mediu și cele asupra sănătății, în măsura posibilităților, de exemplu atunci cînd există un preț de piață sau cînd prețul este deja stabilit prin legislația națională sau adoptată în cadrul Comunității Energetice; g) analiza economică: inventarul efectelor. Analizele economice trebuie să ia în considerare toate efectele economice relevante. În scenariile analizate pot fi evaluate și luate în considerare, în procesul decizional, economiile de energie și de costuri generate de flexibilitatea sporită a furnizării energiei și de funcționarea optimă a rețelelor electrice, inclusiv costurile evitate și economiile monetare obținute prin reducerea investițiilor în infrastructură. Costurile și beneficiile luate în considerare trebuie să includă cel puțin următoarele: 1) pentru beneficii: – valoarea energiei electrice și termice furnizate consumatorilor finali; – beneficii externe, precum beneficii de mediu și de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil; 2) pentru costuri: – costurile de capital ale centralelor și ale echipamentelor; – costurile de capital ale rețelelor de energie; – costurile de operare variabile și fixe; – costurile de energie; – costurile de mediu și de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil; h) analiza sensibilității. Analiza sensibilității trebuie să fie efectuată pentru a evalua costurile și beneficiile unui proiect sau ale unui grup de proiecte pe baza unor prețuri diferite la energie, a unor rate de actualizare diferite și a altor factori variabili cu impact semnificativ asupra rezultatului calculelor. Partea a 2-a Principii pentru efectuarea analizei cost-beneficiu în conformitate cu art. 24 alin. (5) și (7) Analiza cost-beneficiu oferă informații în scopul realizării măsurilor menționate la art. 24 alin. (5) și (7), și anume:

1. În cazul în care se planifică construcția unei instalații care produce exclusiv energie electrică sau a unei instalații fără recuperator de căldură, se realizează o comparație între instalațiile planificate sau reabilitarea planificată și o instalație echivalentă care produce aceeași cantitate de energie electrică sau de energie termică de proces, dar care recuperează căldura reziduală și care furnizează energia termică prin cogenerare de înaltă eficiență și/sau prin sistemul de alimentare centralizată cu energie termică și de răcire.

2. În cadrul unei limite geografice concrete, evaluarea trebuie să ia în considerare instalația planificată, precum și punctele cu cerere de energie termică, existente sau potențiale, relevante, care ar putea fi alimentate prin intermediul acesteia, ținînd seama de posibilitățile raționale (de exemplu, fezabilitatea tehnică și distanța).

3. Limita de sistem se stabilește astfel încît să includă instalația planificată și sarcinile termice, cum ar fi clădirea/clădirile și procesul industrial. În cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a energiei termice și a energiei electrice se determină pentru ambele cazuri și apoi se compară.

4. Sarcinile termice includ sarcinile termice existente, precum o instalație industrială sau un sistem de alimentare cu energie termică și, de asemenea, în zonele urbane, sarcina termică și costurile care ar exista dacă un grup de clădiri sau o zonă dintr-un oraș ar fi alimentată cu energie termică și/sau dacă ar fi conectată la o nouă rețea de alimentare cu energie termică.

5. Analiza cost-beneficiu se bazează pe o descriere a instalației planificate și a instalației/instalațiilor de comparație, cu referire la capacitatea electrică și termică, după caz, la tipul de combustibil, la gradul de utilizare planificată și la numărul orelor de funcționare anuale planificate, avînd în vedere amplasarea și cererea de energie electrică și energie termică.

6. În scopul efectuării comparației se iau în considerare cererea de energie termică și tipurile de încălzire și răcire utilizate în punctele cu cerere de energie termică din vecinătate. Comparația în cauză ia în considerare costurile aferente infrastructurii pentru instalația planificată și pentru cea cu care se face comparația.

7. Analiza cost-beneficiu efectuată în scopul realizării prevederilor art. 24 alin. (5) trebuie să includă o analiză economică ce vizează analiza financiară a tranzacțiilor reale de fluxuri de lichidități rezultînd din investițiile în instalații individuale și din operarea acestora.

8. Se consideră proiecte cu rezultate pozitive în ceea ce privește analiza cost-beneficiu proiectele în cazul cărora suma beneficiilor actualizate în cadrul analizei economice și financiare depășește suma costurilor actualizate (surplus cost-beneficiu).

9. Organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii stabilește principiile directoare privind metodologia, ipotezele și orizontul de timp pentru efectuarea analizei economice și poate solicita producătorilor de energie electrică și energie termică, întreprinderilor industriale, operatorilor sistemului de distribuție sau altor întreprinderi influențate de limita de sistem și de limita geografică definite să furnizeze date ce vor fi utilizate la evaluarea costurilor și beneficiilor pentru o instalație individuală. Anexa nr. 7 Cadrul general pentru raportare Partea 1 Cadrul general pentru rapoartele anuale

1. Rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art. 6 alin. (5) constituie baza pentru monitorizarea progresului realizat în legătură cu îndeplinirea obiectivelor naționale în domeniul eficienței energetice, stabilite la art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2) și art. 14 alin. (2), și includ, în mod obligatoriu, fără a se limita, o estimare a următorilor indicatori pentru anul care precedă ultimul an încheiat: a) consumul de energie primară; b) consumul total de energie finală; c) consumul de energie finală în sectorul industrial, în sectorul transporturilor (separat pentru transportul de pasageri și de mărfuri, dacă informația este disponibilă), în sectorul serviciilor și în sectorul rezidențial; d) valoarea adăugată brută în sectorul industrial și în sectorul serviciilor; e) venitul total disponibil al gospodăriilor; f) produsul intern brut (PIB); g) energia electrică produsă în centrale termoelectrice; h) energia electrică produsă în centrale electrice de termoficare; i) energia termică produsă în centrale termice; j) energia termică produsă în centrale electrice de termoficare, inclusiv energia termică reziduală industrială; k) consumul de combustibil pentru producerea energiei termice; l) pasageri-kilometri (pkm), dacă informația este disponibilă; m) tone-kilometri (tkm), dacă informația este disponibilă; n) transport-kilometri combinat (pkm + tkm), în cazul în care informația prevăzută la lit. l) și m) nu este disponibilă; o) populația.

2. În sectoarele în care consumul de energie rămîne stabil sau indică o creștere se analizează cauzele și se efectuează evaluarea estimărilor.

3. Primul raport trebuie să includă, de asemenea, descrierea obiectivelor naționale menționate la art. 5 alin. (2).

4. Următoarele rapoarte, începînd cu cel de-al doilea, trebuie să includă suplimentar, fără a se limita, informații cu privire la: a) principalele măsuri legislative sau de altă natură, puse în aplicare în anul precedent, în vederea asigurării îndeplinirii obiectivelor naționale în domeniul eficienței energetice; b) suprafața totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafață totală utilă de peste 250 m2, în care își desfășoară activitatea autoritățile administrației publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr. 3 și care, la data de 1 ianuarie a anului în care trebuie de prezentat raportul, nu au respectat cerințele minime de performanță energetică a clădirilor prevăzute la art. 9 din Legea nr. 128/2014 privind performanța energetică a clădirilor; c) suprafața totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite și/sau răcite, în care își desfășoară activitatea autoritățile administrației publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr. 3, care au fost renovate în conformitate cu obiectivul stabilit la art. 14 alin. (2); d) economiile de energie obținute prin intermediul schemei de obligații stabilite la art. 8, precum și prin aplicarea altor măsuri de politică în domeniul eficienței energetice sau prin aplicarea lor combinată, după caz. În rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art. 6 alin. (5) pot fi incluse, de asemenea, informații cu privire la obiectivele naționale suplimentare. Acestea pot viza, în special, indicatorii statistici enumerați la pct. 1 sau o combinație a acestora, cum ar fi intensitatea energiei primare sau finale ori intensitățile energetice sectoriale. Partea a 2-a Cadrul general al planurilor naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice prevăzute la art. 6 trebuie să furnizeze cadrul informațional necesar pentru elaborarea strategiilor naționale în domeniul eficienței energetice. Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice reflectă măsurile semnificative de eficiență energetică și economiile de energie preconizate și realizate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul și distribuția energiei, precum și cele preconizate și realizate la nivelul utilizării energiei finale. Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă, fără a se limita, informații minime cu privire la:

1. Obiective și strategii: a) obiectivele naționale în domeniul eficienței energetice pentru 2020, stabilite la art. 5 alin. (2); b) obiectivul național privind economiile de energie, stabilit la art. 4 alin. (1) din Directiva 2006/32/CE, prevedere încorporată în Decizia Consiliului Ministerial al Comunității Energetice 2009/05/CM-Cen; c) alte obiective stabilite în domeniul eficienței energetice care vizează întreaga economie sau sectoare specifice.

2. Măsuri și economii de energie Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice furnizează informații referitoare la măsurile adoptate sau care urmează să fie adoptate în vederea punerii în aplicare a principalelor prevederi stipulate în prezenta lege și referitoare la economiile care au legătură cu acestea: a) economii de energie primară. Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să furnizeze informații cu privire la măsurile și acțiunile semnificative adoptate în vederea obținerii economiilor de energie primară în toate sectoarele economiei. Aceste planuri trebuie să includă informații cu privire la economiile de energie preconizate a fi realizate pentru 2020 și cu privire la economiile de energie realizate ca urmare a implementării măsurilor sau a setului de măsuri și/sau de acțiuni la momentul întocmirii raportului. După caz, în planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice urmează a fi incluse informații cu privire la alte impacturi/beneficii ale măsurilor de politică în domeniul eficienței energetice (de exemplu, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea calității aerului, crearea de locuri de muncă etc.) și cu privire la costurile aferente punerii în aplicare a acestora; b) economii de energie finală. Primul și cel de-al doilea plan național de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să reflecte rezultatele referitoare la îndeplinirea obiectivului privind economiile de energie finală. În cazul în care nu este posibilă calcularea și/sau estimarea economiilor de energie pentru fiecare măsură de politică în domeniul eficienței energetice în parte, trebuie precizată reducerea consumului de energie la nivel de sector, realizată pe baza măsurilor de politică în domeniul eficienței energetice (combinării acestora). De asemenea, primul și cel de-al doilea plan național de acțiuni pentru eficiență energetică trebuie să includă metodologia de măsurare și/sau de calcul al economiilor de energie. În cazul aplicării metodologiei recomandate de Directiva 2006/32/CE, Planul național de acțiuni în domeniul eficienței energetice va face trimiteri la aceasta.

3. Implementarea legii 3.1. Autoritățile administrației publice locale Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă lista autorităților administrației publice locale care au elaborat planuri locale de acțiuni în domeniul eficienței energetice în conformitate cu art. 13 alin. (1) lit. a). 3.2. Obligații în domeniul eficienței energetice Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă informații cu privire la factorii de conversie selectați în conformitate cu anexa nr. 1. Primul plan național de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă o scurtă descriere a schemei de obligații adoptate în temeiul art. 8. 3.3. Auditul energetic și sistemul de management energetic Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să furnizeze informații privind: a) numărul de audituri energetice efectuate în perioada de raportare; b) numărul de audituri energetice efectuate pentru întreprinderile mari în perioada de raportare; c) numărul întreprinderilor mari, cu indicarea numărului de întreprinderi pentru care se aplică art. 19 alin. (2). 3.4. Promovarea eficienței energetice la încălzire și răcire Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă o evaluare a progreselor înregistrate în legătură cu punerea în aplicare a măsurilor și a acțiunilor descrise în raportul privind evaluarea amplă a potențialului național de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficiență și a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică și de răcire, întocmit în conformitate cu art. 24 alin. (1). 3.5. Transportul și distribuția energiei Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice și rapoartele ulterioare care se întocmesc la fiecare 10 ani trebuie să includă evaluările efectuate, măsurile și investițiile identificate pentru a utiliza potențialul de eficiență energetică al infrastructurii din sectorul electroenergetic și cel al gazelor naturale, în conformitate cu art. 30 alin. (13). 3.6. Măsurile întreprinse în legătură cu răspunsul la cerere în conformitate cu art. 26 și 27 3.7. Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare și certificare Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă informații referitoare la punerea în aplicare a sistemelor de calificare, de acreditare și de certificare disponibile sau a sistemelor echivalente de calificare pentru prestatorii de servicii energetice, inclusiv în legătură cu efectuarea auditului energetic și în legătură cu implementarea măsurilor de eficiență energetică. 3.8. Servicii energetice Planurile naționale de acțiuni în domeniul eficienței energetice trebuie să includă referința privind pagina web oficială de unde poate fi accesată lista prestatorilor de servicii energetice, prevăzută la art. 22 alin. (4) lit. c). 3.9. Alte măsuri de politică în domeniul eficienței energetice.