Government Decision No. HG265/2025 of 07.05.2025 validating the Technical Regulation Soil protection measures within agricultural practices

Republica Moldova GUVERNUL HOTĂRÂRE Nr. HG265/2025 din 07.05.2025 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole” Publicat : 12.06.2025 în MONITORUL OFICIAL Nr. 309-312 art. 343 Data intrării în vigoare MODIFICAT HG757 din 03.12.25, MO598-600/04.12.25 art.766; în vigoare 04.01.26 UE În temeiul art. 5 lit. e) din Codul funciar nr. 22/2024 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr. 93-95, art. 137), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole” (se anexează). 2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1157/2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 193-194, art. 1195), cu modificările ulterioare. 3. Implementarea prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare. 4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. PRIM-MINISTRU Dorin RECEAN Contrasemnează: Ministrul agriculturii și industriei alimentare Ludmila Catlabuga Ministrul mediului Sergiu Lazarencu http://www.legis.md/cautare/getResults?doc id=151846&lang=ro Nr. 265. Chişinău, 7 mai 2025. Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.265/2025 REGLEMENTARE TEHNICĂ „Măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole” Prezenta Reglementare tehnică transpune Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, CELEX: 31986L0278, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 181 din 4 iulie 1986, așa cum a fost modificată ultima oară prin Regulamentul (UE) 2019/1010 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019. I. DISPOZIȚII GENERALE 1. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte măsurile de prevenire a proceselor de degradare a solului ce survin natural şi pot fi cauzate de lucrările agricole ce subminează capacitatea solului de a îşi îndeplini funcţiile sale, precum şi obligațiile față de deținătorii de terenuri cu destinație agricolă indiferent de tipul de proprietate (în continuare – deținători de terenuri) de a aplica măsuri preventive teritorial-organizatorice, agroameliorative, silvoameliorative și hidroameliorative în cazul în care, în urma folosirii terenurilor, pot apărea degradarea şi impedimente în realizarea funcţiilor naturale ale solului (ambiante, economice, sociale şi culturale). 2. În prezenta Reglementare tehnică se definesc următoarele noțiuni principale: 2.1. epuizare a solurilor – proces de scădere a conţinutului de elemente nutritive în sol sub nivelul necesităţilor plantelor; 2.2. nămoluri: 2.2.1. nămoluri reziduale provenite de la staţiile de epurare care tratează apele reziduale menajere urbane şi de la alte staţii de epurare care tratează apele reziduale cu o compoziţie similară apelor reziduale menajere şi urbane; 2.2.2. nămoluri reziduale de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru tratarea apelor reziduale; 2.2.3. nămoluri reziduale provenite de la alte staţii de epurare decât cele menţionate mai sus; 2.3. nămoluri tratate – nămoluri tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic, prin stocare pe termen lung sau prin orice alt procedeu corespunzător, astfel încât să reducă în mod semnificativ puterea lor de fermentare şi riscurile pentru sănătate şi mediul înconjurător rezultate prin utilizarea lor; 2.4. agricultură – orice tip de cultură în scop comercial și alimentar, inclusiv în scopul creșterii animalelor; 2.5. optimizare – activităţi orientate spre asigurarea în soluri a unor parametri şi regimuri care să contribuie la o mai bună funcţionalitate a solului şi, respectiv, o mai bună creştere şi dezvoltare a plantelor agricole; 2.6. perioadă optimă de lucrare – perioadă din an caracterizată prin condiţii de umiditate bune şi foarte bune pentru efectuarea lucrărilor agricole fără a afecta însuşirile fizice ale solului şi funcţiile sale; 2.7. sistem de lucrări minime – lucrarea solului fără întoarcerea brazdei, care asigură păstrarea resturilor vegetale în proporţie de 15-30% la suprafaţa solului sau încorporarea lor superficială prin lucrările executate, pentru a servi drept mulci, precum şi executarea lucrărilor solului cu semănatul prin una sau cel mult două treceri; 2.8. substanţă poluantă – substanţă a cărei acumulare în cantităţi ce depăşesc anumite concentraţii conduce la inhibarea procesului normal de creştere şi dezvoltare a plantelor şi la dereglarea funcţionalităţii solului în relaţiile cu componentele mediului ambiant; 2.9. substanţă amelioratoare sau amendament – substanţă ce se aplică în soluri în scopul îmbunătăţirii însuşirilor acestora; 2.10. componenţă granulometrică – însuşiri ale solului ce rezultă din dimensiunea particulelor sale primare (granulometrice), la care se adaugă unele efecte ale compoziţiei mineralogice; 2.11. utilizare – împrăştierea nămolurilor pe sol sau orice altă aplicare a nămolurilor pe/şi în sol; 2.12. servicii de date spațiale – operațiuni care pot fi executate, prin utilizarea unei aplicații informatice, asupra datelor spațiale incluse în seturile de date spațiale sau asupra metadatelor corespunzătoare; 2.13. set de date spațiale – colecție identificabilă de date spațiale; 2.14. cartea istoriei câmpului – document oficial care înregistrează informațiile referitoare la utilizarea terenurilor agricole, măsurile de protecție aplicate solului, tipurile de culturi și tratamentele efectuate. Aceasta are rolul de a urmări evoluția terenului și de a contribui la gestionarea sustenabilă a solului. II. MĂSURI TERITORIAL-ORGANIZATORICE 3. Deținătorii de terenuri sunt responsabili de efectuarea următoarelor măsuri teritorial-organizatorice de protecție și ameliorare a solului: 3.1. utilizarea terenurilor cu destinație agricolă și silvică, ținând cont de procesele de degradare, condițiile de relief și de climă recomandate de către instituțiile științifice din domeniu; 3.2. organizarea măsurilor de protecție antierozională pentru terenurile arabile, prin împădurirea terenurilor agricole supuse alunecărilor; 3.3. respectarea asolamentelor culturilor care protejează terenurile cu destinație agricolă contra eroziunii pe versanți; 3.4. respectarea principiilor antierozionale de cultivare a plantelor; 3.5. dirijarea funcționării tuturor sistemelor de folosire rațională a terenurilor; 3.6. organizarea corectă a teritoriului în conformitate cu limita ecologică a landșaftului; 3.7. identificarea potrivită a metodei de lucrare a solului în funcție de tipul de sol și starea acestuia și ținând cont de condițiile de relief. III. MĂSURI AGROAMELIORATIVE Secțiunea 1 Măsuri de precauţie şi măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului 4. În scopul evitării şi minimalizării diverselor forme de degradare a solului: eroziunea prin apă şi/sau eoliană, reducere a rezervelor de humus şi elemente biofile, compactare şi destructurare, supraumezire, salinizare şi soloneţizare, alunecare şi surpare de teren, poluare fizică, chimică şi biologică, deținătorii de terenuri sunt obligați să anunțe autoritățile administrației publice locale și pe cele de protecție a mediului în cazul unor accidente cu impact poluant. 5. Deținătorii de terenuri sunt obligați să efectueze următoarele măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solurilor: 5.1. aplicarea tehnologiilor de tip „lucrări combinate”, prin efectuarea concomitentă a mai multor operații agricole (pregătirea solului, semănat, fertilizat, alte lucrări) într-o singură trecere, în vederea reducerii numărului de treceri ale utilajelor și diminuării compactării solului; 5.2. respectarea unui raport echilibrat între culturile semănate des (compact) și culturile prășitoare, cu amplasarea acestora diferențiată pe versanți, ținând cont de gradul de pantă și riscul de eroziune; 5.3. introducerea în structura rotației culturilor a ierburilor perene cu efect ameliorativ, pentru refacerea structurii solului, creșterea conținutului de materie organică și reducerea riscului de degradare a terenurilor; 5.4. utilizarea utilajelor agricole dotate cu roți late, pneuri de presiune joasă sau șenile, în scopul limitării presiunii asupra solului și al prevenirii tasării acestuia; 5.5. limitarea suprafeței ocupate de culturile tehnice până la 20% din asolament, iar a culturii de rapiță – până la 5%, concomitent cu aplicarea periodică a lucrărilor agrotehnice destinate refacerii stării fizice a solului pe aceste terenuri; 5.6. îmbogățirea solului în materie organică și reducerea compactării prin cultivarea plantelor cu sisteme radiculare pivotante, adânci, capabile să pătrundă în straturile compacte și să îmbunătățească profilul solului; 5.7. ținerea evidenței „Cărții istoriei câmpului” pentru fiecare parcelă (câmp) de teren cu destinație agricolă, în vederea monitorizării istoricului agronomic, a lucrărilor efectuate și a evoluției stării solului. Se actualizează anual și se păstrează pe o perioadă de minimum cinci ani de la ultima înregistrare efectuată și va conține: [Pct.5 subpct.5.7.) modificat prin HG757 din 03.12.25, MO598-600/04.12.25 art.766; în vigoare 04.01.26] 5.7.1. datele de identificare ale parcelei (câmpului), inclusiv locația, suprafața și tipul de cultură practicat; [Pct.5 subpct.5.7.1) modificat prin HG757 din 03.12.25, MO598-600/04.12.25 art.766; în vigoare 04.01.26] 5.7.2. istoricul culturilor, indicând tipurile de culturi și rotația acestora, precum și anul în care au fost plantate și recoltate; 5.7.3. măsurile de protecție a solului, inclusiv acțiunile pentru prevenirea eroziunii, fertilizarea și alte măsuri de conservare a solului; 5.7.4. utilizarea tratamentelor chimice, biologice sau mecanice pentru menținerea calității solului; 5.7.5. evaluarea periodică a stării solului, indicând modificările semnificative ale caracteristicilor acestuia (pH, conținut de humus etc.); 5.8. respectarea valorilor maxime admisibile ale presiunii la suprafaţa solului, în funcţie de tipul solului, componenţa granulometrică a acestuia şi perioada de lucrare a solului, după cum sunt specificate în anexa nr. 1. 6. În funcţie de cauzele care provoacă şi intensifică procesele de compactare a solului, deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri de prevenire a compactării secundare a solurilor: 6.1. execută lucrări în cadrul practicilor agricole care sunt conforme cu condiţiile pedoclimatice, iar pe durata desfăşurării lor asigură succesiunea culturilor în rotaţie de lungă durată, inclusiv prezenţa unor culturi ameliorative, precum şi întreprind măsuri în urma cărora are loc creşterea treptată a conţinutului de humus şi ameliorarea structurii solului; 6.2. aplică un sistem de lucrări minime sau fără mobilizarea solului (no-till, strip-till), în funcție de cerințele tehnologice ale culturilor din rotație, cu alternarea adâncimii de afânare a solului de la un an la altul, pentru menținerea structurii naturale și prevenirea compactării. La 4-5 ani se recomandă executarea unor lucrări profunde de afânare (35-40 cm), prin utilizarea echipamentelor specializate precum scarificatoare, afânătoare de tip cizel sau alte utilaje fără răsturnarea brazdei; 6.3. respectă valorile maxime admisibile ale presiunii la suprafaţa solului, în funcţie de tipul solului, componenţa granulometrică a acestuia şi perioada de lucrare a solului, după cum sunt specificate în anexa nr. 7. Secţiunea a 2-a Măsuri de prevenire a degradării şi de refacere a structurii solului 7. În scopul prevenirii degradării şi refacerii structurii solului, deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri: 7.1. practicarea prioritară a sistemului de lucrare minimă a solului şi reducerea presiunilor mecanice asupra solurilor (aratul cu plugul); 7.2. practicarea asolamentelor cu o diversitate mai mare de culturi, cu rotaţii de lungă durată (5-7 ani), care include şi culturi ameliorative (leguminoase şi graminee perene); 7.3. aplicarea asolamentelor şi încorporarea anuală a materiei organice pentru asigurarea unui bilanţ pozitiv al materiei organice în sol şi intensificarea activităților organismelor vii din sol, în special a mezofaunei (a râmelor); 7.4. efectuarea lucrărilor solului de înaintare; 7.5. utilizarea pneurilor cu presiune mică, a pneurilor cu lăţime mare, a tractoarelor cu şenile şi a altor tehnici care măresc suprafaţa de contact cu solul; 7.6. irigarea terenurilor cu destinație agricolă în baza autorizației de mediu pentru folosirea specială a apei; 7.7. practicarea irigării prin picurare; 7.8. acoperirea suprafeţei terenurilor irigate prin aspersiune cu resturi vegetale, gunoi de grajd, rumeguş şi alte materiale organice de origine naturală inofensive pentru sol şi mediu; 7.9. folosirea substanţelor sintetice ameliorative de structură; 7.10. utilizarea culturilor succesive și menținerea solului acoperit o perioadă cât mai îndelungată. Secţiunea a 3-a Măsuri de protecţie antierozională pentru terenurile arabile 8. Măsurile de protecţie antierozională pentru terenurile cu destinație agricolă, cu modul de folosință arabile, includ măsuri de prevenire şi de reglare a scurgerilor de suprafaţă şi de reducere a intensităţii eroziunii prin aplicarea unei structuri antierozionale a culturilor şi asolamentelor şi a măsurilor agrotehnice specifice terenurilor în pantă. 9. Deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri de reglare a scurgerilor de suprafaţă: 9.1. afânarea adâncă fără răsturnarea brazdei cu păstrarea la suprafaţă a resturilor vegetale; 9.2. practicarea aratului într-o parte cu răsturnarea brazdei în amonte (deal) sau, după caz, în aval (vale); 9.3. aplicarea următoarelor măsuri agrotehnice ce favorizează captarea şi înmagazinarea apei în sol: 9.3.1. fisurarea solului la adâncimea de 12-15 cm în mijlocul fiecărui spaţiu dintre rânduri; 9.3.2. brăzdarea întreruptă a solului la fiecare al doilea spaţiu dintre rânduri; 9.3.3. muşuroirea rândurilor în cadrul ultimei lucrări (în timp) a solului în spaţiile dintre rânduri. 10. În locul plugurilor reversibile, utilizatorii pot practica aratul în lături (părţi), care se execută pe ambele laturi ale fiecărei parcele. 11. Toate măsurile stipulate la subpct. 9.3-9.3.3 se execută strict pe curbele de nivel. 12. Deținătorii terenurilor sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri de prevenire a formării scurgerilor de suprafaţă: 12.1. elaborarea schemelor de repartizare a terenurilor arabile pe versanţi, a plantaţiilor pomicole şi viticole, ținând cont, în mod obligatoriu, de condiţiile geomorfologice, pedoclimatice şi de riscul erozional; 12.2. stabilirea numărului de sole şi parcele de lucru, a configuraţiei şi mărimii acestora pe fiecare versant, în conformitate cu înclinarea, forma şi dimensiunile versantului, şi orientarea solelor pe direcţia generală a curbelor de nivel. 13. Deținătorii de terenuri sunt obligați să stabilească reţele optime de căi de deplasare şi drumuri tehnologice, dimensionarea şi amplasarea lor corectă pe versanţi, prin amplasarea drumurilor tehnologice și de exploatare agricolă pe linia generală a curbelor de nivel. 14. Deținătorii terenurilor sunt obligați să efectueze următoarele lucrări de optimizare a gradului de compactare a solului: 14.1. afânarea adâncă cu scopul fărâmiţării orizontului subarabil (talpa plugului); 14.2. excluderea tasării terenurilor şi/sau a formării de benzi tasate în cadrul acestora; 14.3. excluderea afânării excesive a solurilor din cadrul terenurilor în pantă; 14.4. semănatul terenurilor în pantă pe direcţia curbelor de nivel cu norme de semănat cu 10-20% mai mari decât cele recomandate pentru terenurile plate. Lucrările ulterioare de întreţinere a terenurilor se fac strict pe curbele de nivel; 14.5. construcţia digurilor în amonte şi a micilor diguleţe, amenajarea diverselor obstacole (gărduleţe, plase etc.) de-a lungul curbelor de nivel pentru reducerea scurgerilor; 14.6. crearea de benzi înierbate cu specii protectoare de suprafaţă. Lăţimea benzilor înierbate este de până la 2-6 m; 14.7. întreprinderea măsurilor pentru reducerea forţei vii a torenţilor: nivelări- modelări ale suprafeţei, canale de nivel, căderi în trepte (praguri, baraje, consolidări, debuşee înierbate etc.); 14.8. terenurile în pantă nu se menţin ca „ogoare negre” sau curăţite de resturi vegetale şi lucrările nu se efectuează de-a lungul pantei în direcţia deal-vale; 14.9. evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanţi prin amenajarea unei reţele de canale pentru captarea şi evacuarea surplusului de apă de pe versanţi şi prevenirea eroziunii în adâncime. 15. Pe terenurile arabile în pantă, culturile agricole trebuie să fie cultivate în combinaţii capabile să asigure păstrarea solului fertil cu admiterea pierderilor de sol ce nu depăşesc 5-6 t/ha şi se aplică: 15.1. pentru versanţii cu înclinare de până la 20: 15.1.1. culturi prăşitoare – 60%; cereale păioase – 20%; leguminoase – 15%; culturi furajere – 5%; 15.1.2. cereale păioase – 50%; culturi prăşitoare – 50%; 15.1.3. culturi prăşitoare – 50%; cereale păioase şi leguminoase anuale amplasate în fâşii cu lăţimea maximă de 200 m – 50%; 15.2. pentru terenurile cu înclinare de 2-50 se aplică sistemul de culturi în fâşii cu lăţimea de 100-150 m, care includ 50% – prăşitoare, 25% – cereale păioase, 5% – ierburi perene, 20% – culturi leguminoase şi furajere; 15.3. pentru terenurile cu înclinare de 5-80 se aplică 30% – culturi prăşitoare, 40% – cereale păioase, 20% – culturi leguminoase şi furajere, 10% – ierburi perene. Culturile se cultivă în fâşii cu lăţimea de până la 100 m şi benzi-tampon înierbate cu lăţimea de 4-5 m. 16. Pantele cu înclinare de peste 80 nu se utilizează pentru modul de folosință arabile, aceste pante se folosesc pentru plantaţii multianuale (pomicole şi viticole) şi păşuni. 17. În cadrul terenurilor în pantă cu soluri preponderent nisipoase, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase, în componenţa asolamentelor se măreşte cota culturilor protectoare cu 20-30%. 18. Plantele protectoare semănate toamna devreme în culturi siderale sau plante precum secara, muştarul și altele se încorporează în sol primăvara înainte de semănat, printr-o arătură superficială, pentru a asigura reducerea eroziunii prin apă. 19. Pe terenurile situate în pantă, unde nu este posibilă semănarea permanentă cu specii de ierburi (înierbarea), se practică culturi în fâşii alternante de plante protectoare şi benzi înierbate pe lungimea curbelor de nivel. Pentru consolidarea şi protecţia terenurilor se amenajează valuri de pământ, agroterase, banchete netede sau garduri de niveluri și se amplasează fâșii de arbori și arbuști perpendicular pe direcția vânturilor dominante, pentru reducerea vitezei vântului și protejarea culturilor. Secţiunea a 4-a Măsuri de prevenire a eroziunii solului în cadrul plantaţiilor multianuale 20. Măsurile de prevenire a eroziunii solului în plantațiile multianuale reprezintă ansamblul tehnicilor și al intervențiilor agrotehnice, biologice și hidrotehnice aplicate în livezi, vii și alte culturi perene, orientate spre conservarea stratului fertil al solului, reducerea pierderilor de apă și prevenirea proceselor de degradare a terenurilor, în special pe versanți și terenuri în pantă. Deținătorii de terenuri sunt obligați să aplice următoarele măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii solului în cadrul plantaţiilor viticole: 20.1. orientarea rândurilor în vii pe curbele de nivel şi executarea în aceeaşi direcţie a lucrărilor agrotehnice de întreţinere; 20.2. crearea de biloane înclinate pentru dispersarea şi evacuarea apei; 20.3. crearea de benzi înierbate pe versanţi cu pante uniforme; 20.4. crearea canalelor de coastă pe curbe de nivel sau înclinate, cu dispersoare naturale sau artificiale de evacuare a apelor, în funcţie de pantă şi tipul solului; 20.5. plantarea benzilor de arbuşti fructiferi pe pantele din amonte ale drumurilor tehnologice și de exploatare agricolă orientate pe curbele de nivel; 20.6. microterasarea spaţiilor dintre rânduri prin lucrări permanente în aval; 20.7. refacerea taluzurilor (suprafață înclinată cu pantă) degradate, prin reînsămânțări cu iarbă; 20.8. nivelarea platformei teraselor și astuparea denivelărilor produse de șuvoaiele de apă. 21. În scopul prevenirii şi al combaterii eroziunii solului în livezi trebuie să se aplice: 21.1. orientarea rândurilor de pomi pe curbele de nivel şi executarea arăturilor în această direcţie; 21.2. în plantaţiile tinere între rândurile de pomi se intercalează culturi de plante protectoare; 21.3. realizarea benzilor înierbate pe versanţi cu pante uniforme; 21.4. semănarea întregii suprafeţe cu specii de ierburi (înierbare), cu lucrarea solului numai în jurul pomilor; 21.5. crearea canalelor de coastă pentru evacuarea apelor de pe pante peste 100 în regiunile umede; 21.6. crearea manuală sau mecanică a teraselor continue cu platformă orizontală; 21.7. în cazul terenurilor cu destinație agricolă cu soluri grele şi pante de peste 150, precum şi cele înclinate uşor sau mijlociu, se creează terase individuale orizontale. Secţiunea a 5-a Măsuri de prevenire a epuizării fertilității solurilor 22. Măsurile de prevenire a epuizării fertilității solurilor reprezintă totalitatea acțiunilor agroecologice, tehnologice și economice, aplicate în mod sistematic, menite să conserveze, să îmbunătățească și să refacă capacitatea naturală a solului de a furniza elementele nutritive necesare plantelor, menținând echilibrul biologic, chimic și fizic al solului, pentru a asigura o producție agricolă durabilă și sustenabilă. 23. Deținătorii de terenuri agricole sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri de prevenire a epuizării solurilor: 23.1. respectarea asolamentelor, implementarea unui sistem optim de fertilizare şi lucrare a solului, asigurarea întreținerii terenului în stare fitosanitară (combaterea răspândirii buruienilor) pentru asigurarea unor cantităţi optime a elementelor nutritive în sol; 23.2. administrarea îngrăşămintelor minerale şi organice în termene şi proporţii optime, în funcţie de necesităţile plantelor culturilor agricole, de indicii agrochimici ai solului, de cultura premergătoare şi de condiţiile agrometeorologice; 23.3. asigurarea reproducerii fertilităţii solului prin optimizarea asolamentului și includerea culturilor ameliorative, administrarea materiei organice pentru optimizarea însuşirilor şi a regimurilor fizice ale solurilor, ameliorarea şi remedierea terenurile degradate; 23.4. cultivarea leguminoaselor, a ierburilor perene pentru terenurile ocupate cu rapiţă şi a altor culturi tehnice și efectuarea măsurilor de fertilizare organică şi minerală orientate pe reproducerea lărgită a fertilităţii solului și acumularea azotului biologic în sol; 23.5. arderea paielor şi miriştii și a resturilor vegetale pe terenul cu modul de folosință arabil este interzisă, acestea se încorporează în sol ca sursă de materie organică. Cota optimă a culturilor leguminoase şi a ierburilor perene în asolamente trebuie să constituie nu mai puţin de 30% din suprafaţa culturilor tehnice (dintre care rapiţă până la 5%). Secţiunea a 6-a Măsuri de prevenire a poluării fizice, chimice și biologice a solului 24. Pentru prevenirea poluării solului, deținătorii de terenuri sunt obligați să respecte următoarele măsuri: 24.1. prevenirea poluării prin adaptarea proceselor şi a fluxurilor tehnologice, astfel încât să se stopeze difuzarea de substanţe poluante; 24.2. utilizarea mijloacelor biologice prioritar în activităţile de protecţie a plantelor; 24.3. distrugerea buruienilor pe cale mecanică, iar a dăunătorilor – prin respectarea tehnologiilor agricole specifice fiecărei culturi; 24.4. reducerea necesarului mijloacelor fitosanitare prin respectarea asolamentelor; 24.5. includerea în asolament a speciilor de culturi care extrag poluanţii; 24.6. diminuarea impactului poluanţilor prin refacerea terenurilor degradate în urma exploatării zăcămintelor de substanțe minerale; 24.7. neadmiterea stocării substanţelor cu impact poluant în depozite deschise, precum şi amenajarea depozitelor şi a staţiilor de pregătire a soluţiilor mijloacelor fitosanitare şi de încărcare a fertilizanţilor în cadrul unor terenuri cu risc de alunecare, eroziune, inundaţie şi nivel sporit al apelor freatice; 24.8. monitoringul calității solului de către unitățile economice cu risc de poluare cu metale grele sau cu alte substanţe periculoase pentru sol, inclusiv scurgeri lichide; 24.9. minimalizarea riscului inundaţiilor cu ape acumulate din areale cu concentraţii sporite de poluanţi prin recepţionarea şi evacuarea dirijată a acestora; 24.10. neadmiterea acoperirii (copertării) solurilor cu materiale provenite din eroziunea cu apă, în cazul în care acest material este slab humifer sau poluat; 24.11. utilizarea fertilizanților conform limitelor admisibile și utilizarea apelor admise pentru irigare; 24.12. aplicarea pentru protecția plantelor a mijloacelor fitosanitare cu eficacitate biologică maximă, dar cu impact minim asupra mediului înconjurător; 24.13. efectuarea periodic în cadrul asolamentelor care includ rapiţă a lucrărilor de afânare adâncă fără întoarcerea brazdei, în scopul evitării stării de alelopatie a solului; 24.14. optimizarea dozelor de fertilizare cu îngrășăminte minerale în funcție de necesitățile culturilor, rezerva de apă accesibilă din sol și cantitatea de elemente nutritive disponibile, în scopul evitării poluării. Secţiunea a 7-a Măsuri de atenuare a secetei pedologice 25. Deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri de atenuare a secetei pedologice a solului: 25.1. adaptarea culturilor la condițiile solului și a sursei de apă disponibile pentru irigații; 25.2. în condiţii de secetă se promovează culturi rezistente la secetă cum ar fi: 25.2.1. sorgul sau orzul de toamnă, ca înlocuitori ai porumbului; 25.2.2. mazărea, ca alternativă a culturii de soia; 25.2.3. iarba-de-Sudan şi culturi perene (gramineele perene); 25.2.4. porumbul, soia, fasolea, sfecla de zahăr, legumele se cultivă cu precădere în condiţii de irigare; 25.3. rotația culturilor şi asolamentelor (minimum trei culturi) care contribuie la acumularea şi conservarea apei în sol, la ameliorarea însuşirilor fizice, chimice şi biologice, precum şi la reducerea pericolului înmulţirii agenţilor patogeni, dăunătorilor şi a buruienilor; 25.4. utilizarea sistemului de lucrare minimă a solului sau no-till după posibilitate, cu menținerea resturilor vegetale la suprafața solului, pentru acumularea şi conservarea apei în sol şi reducerea eroziunii prin apă şi vânt; 25.5. acoperirea cu mulci în plantaţiile multianuale din apropierea pomilor/butucilor; 25.6. fertilizarea solului prin aplicarea prioritară a gunoiului de grajd, a resturilor vegetale compostate, a îngrăşămintelor verzi şi a culturilor leguminoase anuale şi perene, precum şi prin aplicarea unor cantităţi minime necesare de îngrăşăminte chimice; 25.7. utilizarea soiurilor/hibrizilor cu o perioadă de vegetație mai scurtă, rezistenți la stresul hidric, care pot asimila eficient o cantitate mai mare de elemente nutritive, consumând o cantitate redusă de apă; 25.8. utilizarea metodei de irigare prin picurare pentru utilizarea eficientă a apei, reducând impactul negativ asupra mediului înconjurător și furnizarea apei direct la rădăcinile plantelor, fapt care reduce pierderile de apă din cauza evaporării, dar și permite dozarea precisă a apei în funcție de necesitățile fiecărei plante; 25.9. aplicarea controlată a îngrășămintelor în scopul prevenirii stresului la plante în condiții de secetă, prin optimizarea metabolismului, reducerea riscului de salinizare și întărire a imunității plantelor; 25.10. evitarea aplicării îngrășămintelor în condiții de stres extrem, reducerea dozelor de fertilizare față de perioadele normale, ținând cont de disponibilitatea apei și combinarea metodelor de aplicare, cum ar fi fertilizarea localizată sau cea foliară, pentru a spori eficiența acestora. IV. MĂSURI SILVOAMELIORATIVE 26. Pentru protecţia solului împotriva eroziunii eoliene, deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri: 26.1. crearea fâșiilor forestiere de protecție antierozională a câmpurilor în conformitate cu proiectul de organizare a teritoriului, elaborat de către o instituție publică sau privată din domeniu; 26.2. folosirea, ca plante protectoare, în special pentru perioada de iarnă, a culturilor cerealiere de toamnă, cum sunt: grâul, secara, orzul, iar dintre culturile tehnice – muştarul; 26.3. practicarea culturilor succesive, care primăvara sunt încorporate în sol printr-o lucrare superficială înainte de semănatul culturii de primăvară; 26.4. mulcirea suprafeţei solului cu mulci vegetal în cantitate de 5-15 t/ha; 26.5. păstrarea miriştii până la semănatul culturii următoare şi practicarea sistemului fără lucrare sau semănat direct, în special, în cazul culturilor de primăvară; 26.6. crearea plantațiilor silvice pe terenuri; 26.7. crearea fâșiilor forestiere de protecție a malurilor vâlcelelor și ravenelor; 26.8. crearea sistemului de fâșii de reglare a scurgerilor; 26.9. împădurirea și înierbarea vâlcelelor. V. MĂSURI HIDROAMELIORATIVE Secţiunea 1 Măsuri de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren 27. Pentru prevenirea şi combaterea alunecărilor de teren, deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă măsuri preventive de menţinere a condiţiilor existente ce favorizează stabilitatea versantului: 27.1. neadmiterea amplasării construcţiilor pe terenuri cu risc mare de alunecare; 27.2. neadmiterea tăierii copacilor sau a îndepărtării stratului vegetal de pe terenurile cu risc de alunecare; 27.3. neadmiterea efectuării lucrărilor ce supraîncarcă versantul (de accentuare a pantei taluzurilor, de decopertare a unor straturi de pământ în zona terenurilor alunecătoare etc.); 27.4. limitarea circulaţiei tehnicii grele, pentru stabilitatea versantului; 27.5. neadmiterea captării, drenării şi evacuării dirijate a apei în exces (subterană şi de suprafaţă); 27.6. consolidarea terenurilor alunecătoare prin procedee fizice (compactare), chimice (injectarea unor lianţi în structura pământului) şi biologice cu ajutorul vegetaţiei ierboase şi a plantaţiilor silvice; 27.7. consolidarea mecanică şi sprijinirea versantului, care au menirea de a spori stabilitatea masivelor: ancorare, armare, ziduri de sprijin etc.; 27.8. efectuarea măsurilor de stopare a ravenelor; 27.9. efectuarea măsurilor de regularizare a scurgerilor de suprafață; 27.10. stabilizarea alunecărilor de teren prin împădurirea teritoriului; 27.11. construirea canalelor impermeabile pentru interceptarea și evacuarea dirijată a apelor de suprafață. 28. Pentru fiecare alunecare se delimitează două zone principale unde trebuie să se întreprindă următoarele lucrări specifice în zona de influenţă, situată în amonte de fronturile de desprindere, de pe care se colectează apele ce se scurg la suprafaţa terenului sau se infiltrează în corpul alunecării: 28.1. astuparea crăpăturilor cu material pământos impermeabil, bine compactat; 28.2. construcția canalelor impermeabile pentru interceptarea şi evacuarea dirijată a apelor de suprafaţă; 28.3. construcția canalelor adânci sau a drenajelor pentru captarea şi evacuarea apelor de infiltraţie în zona de alunecare propriu-zisă: 28.3.1. drenarea adâncă sau superficială a zonelor cu exces de umiditate; 28.3.2. nivelarea terenului pentru înlăturarea condiţiilor de stagnare a apei în depresiuni; 28.3.3. construirea zidurilor de sprijin, a contrabanchetelor din pământ compactat sau din piatră, a ancorajelor din piloni de lemn sau de beton armat. 29. Pentru valorificarea terenurilor afectate de alunecări se cultivă tipuri de vegetaţie adaptate la condiţiile existente pe alunecări şi care au o producţie înaltă şi asigură o bună protecţie la consolidarea terenului şi protejează împotriva eroziunii de suprafaţă şi de adâncime. 30. Cultivarea vegetaţiei începe odată cu executarea lucrărilor de consolidare şi stabilizare a versantului. 31. Pentru terenurile pentru care lucrările de amenajare nu sunt eficiente, se realizează împădurirea lor prin plantarea diferenţiată a următoarelor specii de arbori: 31.1. salcâmul – în cazul terenurilor puternic erodate cu soluri cu compoziţia granulometrică medie; 31.2. stejarul şi gorunul – în cazul terenurilor cu masa alunecată în bloc şi a celor cu masivul alunecător moderat fragmentat; 31.3. salcia şi plopul – pe terenurile alunecate, cu umiditate ridicată şi textura solului mijlocie uşoară (nisipo-lutoasă şi lutoasă); 31.4. sălcioara şi cătina albă – pe terenurile puternic fragmentate cu predominarea orizonturilor inferioare, bogate în carbonat de calciu, la suprafaţa terenului. Secţiunea a 2-a Măsuri de prevenire a formării excesului sau deficitului de umiditate 32. Măsurile de prevenire a formării excesului de umiditate, salinizării şi soloneţizării secundare se execută în teritoriile amenajate pentru irigaţii, teritoriile cu risc de inundaţie, iar în anii ploioşi – şi în celelalte teritorii. 33. Pentru prevenirea excesului de apă şi a salinizării şi soloneţizării secundare deținătorii de terenuri sunt obligați să întreprindă următoarele măsuri: 33.1. asigurarea unui asolament de culturi cu plante ameliorative pentru refacerea stării fizice, cumulativ cu toate celelalte măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului; 33.2. irigarea solului cu norme şi debite de udare strict stabilite, în funcţie de caracteristicile solului şi pentru neadmiterea infiltraţiei de apă în adâncime sau a stagnării apei la suprafaţa solului; 33.3. reducerea necesităţilor pentru irigații prin optimizarea regimului de umiditate a solului şi diminuarea evaporării fizice prin mulcirea suprafeţei solului şi prin amplasarea culturilor în funcţie de resursele disponibile de apă în sol; 33.4. excluderea lucrărilor de irigare pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate şi salinizare; 33.5. excluderea compactării de suprafaţă care poate cauza stagnarea apei; 33.6. adaptarea unei metode de irigare potrivită cu solul şi topografia terenului, cu cantitatea şi calitatea apei disponibile, cu exigenţele culturii şi condiţiile climatice din zonă; 33.7. asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea unui sistem radicular adânc bine dezvoltat, capabil să exploreze un strat gros de sol şi să utilizeze intens apa; 33.8. aplicarea irigării cât mai uniform posibil şi nivelarea terenurilor pentru o distribuire uniformă a apei pe suprafaţa solurilor; 33.9. utilizarea apei pentru irigații cu compoziţie chimică favorabilă; 33.10. aplicarea unui surplus de apă de irigaţie (cerinţă de spălare) periodic, pentru prevenirea acumulării sărurilor solubile în stratul superior din solul irigat şi a unei doze mici (2-3 t/ha) de ghips pentru prevenirea soloneţizării secundare a solului; 33.11. crearea şanţurilor temporare de evacuare a surplusului de apă din perioadele ploioase. 34. Pe lunci şi râuri, canalele de desecare se curăţă în mod obligatoriu de vegetaţie pentru a se menţine în stare bună de funcţionare, în special, unde există risc de inundare în perioada viiturilor. VI. CONDIȚII/OBLIGAȚII DE UTILIZARE A NĂMOLURILOR ÎN AGRICULTURĂ, ÎN SPECIAL A CELOR DE LA STAȚIILE DE EPURARE Secțiunea 1 Măsuri de protecţie a solului în condiţii de utilizare a nămolurilor în agricultură, de la staţiile de epurare 35. Nămolurile pot fi utilizate în agricultură numai în conformitate cu prezenta Reglementare tehnică. 36. Nămolurile definite la pct. 2 pot fi utilizate în agricultură în calitate de fertilizanţi după eliberarea avizelor de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în baza expertizelor toxico-igienice şi sanitaro-chimice a formelor preparative a nămolurilor de epurare. 37. Valorile pentru concentraţiile de metale grele în solurile pe care se aplică nămoluri, concentraţiile de metale grele din nămoluri şi cantităţile maxime anuale ale metalelor grele care pot fi introduse în sol cu destinaţie agricolă sunt prezentate în anexele nr.1, nr. 2 şi nr. 3. 38. Nămolurile trebuie să corespundă normelor igienice şi se utilizează astfel încât acumularea de metale grele în sol să nu ducă la o depăşire a valorilor-limită menţionate în anexa nr. 1. În acest scop, se aplică una dintre următoarele proceduri: 38.1. se stabilesc cantităţile maxime de nămoluri, exprimate în tone de materie uscată, care pot fi aplicate pe sol pe unitatea de suprafaţă şi pe an, respectându-se, în acelaşi timp, valorile-limită pentru concentraţia de metale grele în nămoluri, stabilite în conformitate cu anexa nr. 2; 38.2. se asigură respectarea valorilor-limită pentru cantităţile de metale introduse în sol pe unitatea de suprafaţă şi pe unitatea de timp, prezentate în anexa nr. 3. 39. Nămolurile trebuie să fie tratate înainte de a fi utilizate în agricultură. Producătorii de nămoluri de epurare furnizează cu regularitate utilizatorilor toate informațiile menționate în anexa nr. 4. 40. Se interzice utilizarea nămolurilor în cazul în care concentrația unui sau a mai multor metale grele din sol depășește valorile-limită pe care le stabilesc în conformitate cu anexa nr. 1 și iau măsuri necesare pentru a asigura că aceste valori-limită nu sunt depășite ca urmare a utilizării nămolurilor. 41. Se interzice utilizarea de nămoluri sau furnizarea de nămoluri în vederea utilizării lor: 41.1. pe păşuni sau pe culturi furajere cu minimum trei săptămâni până la începutul păşunatului şi recoltării culturilor furajere; 41.2. pe terenurile cultivate cu legume şi fructe în timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia culturilor de pomi fructiferi; 41.3. pe solurile destinate culturilor de legume şi fructe care sunt, în mod normal, în contact direct cu solul și sunt consumate crude, pentru o perioadă de 10 luni înaintea recoltării şi în timpul recoltării. Nămolurile ce conţin substanţe cancerigene şi toxice nu sunt admise spre utilizare. 42. La utilizarea nămolurilor utilizatorii trebuie să ţină cont de necesităţile nutriţionale ale plantelor şi să nu admită posibilitatea alterării calităţii solurilor şi a apelor de suprafaţă şi subterane. 43. Nămolurile şi solurile, înainte de a fi utilizate, trebuie analizate după cum se menţionează în anexele nr. 4 şi nr. 5. Metodele de referinţă de prelevare de probe şi de analize sunt specificate în anexa nr. 6. 44. Dacă nămolurile sunt utilizate pe soluri al căror pH este mai mic de 6, se va ține cont de creșterea instabilității metalelor grele și de absorbția lor de către plante, după caz, de valorile-limită pe care le-au stabilit în conformitate cu anexa nr. 1. VII. OBLIGAȚIILE DEȚINĂTORILOR DE TERENURI PENTRU UTILIZAREA NĂMOLURILOR 45. Pentru evaluarea eficienței măsurilor stipulate la pct. 3 şi monitorizarea lor, periodic (o dată la 6-8 ani) deținătorii de terenuri solicită instituţiilor specializate efectuarea lucrărilor de evaluare complexă a solurilor. 46. Deținătorii de terenuri sunt obligaţi să anunţe la momentul constatării unui accident cu impact poluant autoritățile administrației publice locale și cele de protecție a mediului pentru întreprinderea măsurilor de remediere a terenurilor degradate. 47. În scopul monitorizării stării toxice a solurilor, deținătorii de terenuri solicită instituţiilor specializate evaluarea periodică a acestora, după cum urmează: 47.1. o dată la 5-7 ani – în cazul unor riscuri sporite după cum este menţionat în Cartea istoriei câmpului; 47.2. o dată la 10-15 ani – în cazul unor riscuri moderate; 47.3. o dată la 15-25 de ani – în cazul unor riscuri reduse. 48. Deținătorii de terenuri respectă valorile-limită pentru concentrațiile de metale introduse în sol pe unitatea de suprafață şi pe unitatea de timp, prezentate în anexa nr. 3. 49. Deținătorii de terenuri sunt obligați să se asigure că nămolurile care urmează a fi utilizate pe soluri au fost tratate. 50. În cazul utilizării nămolurilor, deținătorii de terenuri asigură analiza solului după cum este menționat în anexa nr. 5. 51. Deținătorii de terenuri de nămoluri pentru fertilizare ţin la zi registre care să conţină informaţii despre: 51.1. cantităţile de nămoluri achiziţionate şi cele consumate; 51.2. compoziţia şi caracteristicile nămolurilor faţă de parametrii specificaţi în anexa nr. 4; 51.3. tratamentele aplicate nămolurilor; 51.4. numele şi adresele destinatarilor de nămoluri, precum şi locul de utilizare a acestora. 52. Informațiile privind metodele de tratament şi rezultatele analizelor nămolurilor sunt comunicate la cererea autorităților competente. 53. Serviciile de date spațiale se utilizează pentru a prezenta seturile de date spațiale incluse în informațiile înregistrate în registrele respective. 54. Registrele menționate la pct. 51 sunt puse la dispoziția publicului, cu asigurarea unui acces limitat, pentru fiecare an calendaristic, în termen de opt luni de la sfârșitul anului calendaristic în cauză, într-un format consolidat. 55. Informațiile privind metodele de tratament și rezultatele analizelor sunt comunicate autorității administrative din domeniul protecției mediului, care realizează monitoringul calității factorilor de mediu (solului). 56. Nu se aplică prevederile pct. 40, subpct. 51.2-51.4 și pct. 53 nămolurilor rezultate de la stațiile de epurare a apelor reziduale a căror capacitate de tratare este mai mică de 300 kg de CBO5 pe zi, corespunzător unui număr de 5 000 de locuitori, și care sunt destinate în primul rând epurării apelor reziduale menajere. Anexa nr. 1 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Valorile-limită pentru concentrațiile de metale grele în sol (mg/kg de materie uscată într-o probă reprezentativă de sol cu pH de la 6 la 7) Parametrii Valorile-limită Cadmiu 1-3 Cupru 50-140 Nichel 30-75 Plumb 50-300 Zinc 150-300 Mercur 1-1,5 Crom - Anexa nr. 2 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Valorile-limită pentru concentraţiile de metale grele din nămolurile destinate utilizării în agricultură (forme totale, mg/kg de materie uscată) Parametrii Valorile-limită Cadmiu 20-40 Cupru 1000-1750 Nichel 300-400 Plumb 750-1200 Zinc 2500-4000 Mercur 16-25 Crom - Anexa nr. 3 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Valorile-limită pentru concentraţiile de metale grele care pot fi introduse anual în terenurile agricole pe baza unei medii de 10 ani (forme totale, mg/kg/an) Parametrii Valorile-limită Cadmiu 0,15 Cupru 12 Nichel 3 Plumb 15 Zinc 30 Mercur 0,1 Crom - Anexa nr. 4 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Analiza nămolurilor 1. Nămolurile trebuie analizate cel puţin o dată în şase luni. Dacă apar modificări în caracteristicile apei reziduale epurate, frecvenţa analizelor trebuie să fie mărită. Dacă rezultatele analizelor nu variază în mod semnificativ în decursul unui an întreg, nămolurile trebuie să fie analizate cel puţin o dată la 12 luni. 2. Pentru efectuarea analizei nămolurilor este necesar să fie respectate cerințele elaborate și aprobate de către instituția care desfășoară activități de cercetare, inovare și transfer tehnologic privind evaluarea, protecția și sporirea fertilității solurilor. 3. Analiza nămolurilor trebuie să includă următorii parametri: 3.1. materie uscată, materie organică; 3.2. indicatorul pH; 3.3. azot și fosfor; 3.4. cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom (forme totale). 4. În cazul cuprului, al zincului și al cromului, dacă s-a demonstrat că aceste metale nu sunt prezente sau sunt prezente doar în cantități neglijabile în apele reziduale epurate în stația de epurare, nămolurile trebuie să fie analizate cel puţin o dată la 12 luni. Anexa nr. 5 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Analiza solului 1. Ori de câte ori se utilizează nămoluri care provin de la staţiile de epurare, utilizatorii trebuie să se asigure ca conţinutul de metale grele din sol să nu depăşească valorile-limită stabilite în conformitate cu anexa nr. 1. 2. Analiza trebuie să includă următorii parametri: 2.1. indicatorul pH; 2.2. cadmiu, cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom; 2.3. prezenţa ouălor viabile de helminţi. 3. Conţinutul de nitraţi trebuie să se respecte concentraţia admisibilă de 130 mg/kg. 4. Analiza conţinutului de nitraţi şi a prezenţei ouălor viabile de helminţi se efectuează anual la începutul perioadei de vegetaţie. Analiza conţinutului total de metale grele se sincronizează cu perioadele de administrare a nămolurilor şi se efectuează nu mai rar decât o dată la 5 ani. Anexa nr. 6 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole” Metode de prelevare de probe și de analize 1. Prelevare de probe de sol 1.1. Probele reprezentative de sol pentru analiză trebuie să fie constituite prin amestecarea a 25 de probe individuale recoltate de pe un teren nu mai mare sau egal cu 5 ha, care este lucrat în același scop. Probele trebuie luate la o adâncime de 25 cm, în cazul în care adâncimea solului arabil este mai mică de această valoare; cu toate acestea, adâncimea de prelevare în acest ultim caz nu trebuie să fie mai mică de 10 cm. 1.2. Adâncimea de recoltare a probelor este de 0-30 cm, în cazul culturilor anuale, şi 0-30, 30-60 cm, în cazul culturilor multianuale. 2. Prelevări de probe de nămol Nămolurile trebuie prelevate după tratare, însă înainte de a fi administrate în sol, și trebuie să fie reprezentative pentru producția de nămoluri. 3. Metode de analiză Analiza metalelor grele trebuie să fie efectuată în urma mineralizării cu acid puternic (HCl). Metoda de referinţă de analiză trebuie să fie cea a spectrofotometriei cu absorbţie atomică, iar limita de detecţie pentru fiecare metal nu trebuie să fie mai mare de 10% din valoarea-limită adecvată. Anexa nr. 7 la Reglementarea tehnică „Măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole” Valorile maxime admisibile ale presiunii la suprafaţa solului în funcţie de tipul de sol, componenţa granulometrică şi perioada de lucrare Solurile Compoziţia granulome-trică Valorile maxime admisibile (kPa). Lunile anului III IV V VI VII VIII IX X Cernoziomuri tipice moderat şi slab humifere, cernoziomuri carbonatice Lutoasă şi luto- argiloasă < 80 80-100 120-150 180 180 180 120-140 120 Soluri cenuşii tipice şi molice Lutoasă şi luto- argiloasă < 80 80 80-100 120-140 140-180 180 120 100